Sentința civilă nr. 664/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 664
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Brîndușa G.
ASISTENȚI: S. O. JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii formulate de reclamanta
D. I., domiciliată în mun. C. -N., Bd. 21 D. 1989 nr. 62, et. 2, ap. 8 jud. C. prin av. M. A. M., în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. S.A. B., cu sediul în B., Bd. D. G., nr. 38, sector 1, SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. S.A. - SUCURSALA DE T. F. DE C. C., cu sediul în mun. C. N., str. Piața A. I., nr. 17, jud. C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamanta D. I. a solicitat obligarea pârâtelor Societatea N. de T. F. de C.
"CFR C. "; S.A. B. și S.N.T.F.C. "CFR C. "; S.A B. - Sucursala de
T. F. C. C. la plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând:
diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat de 700 lei potrivit art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite, pe perioada octombrie 2009- iulie 2012,
prima de Crăciun și salariul suplimentar pe anii 2009-2011,
2012,
primele aferente sărbătorilor de Paști și ziua F. ului pe anii 2010-
prima de vacanță pe anii 2009-2012,
toate acordate în urma recalculării salariului potrivit petitului 1 pct.1, modificarea corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, până în luna iulie 2012, când a fost disponibilizată.
Pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri la nivelul salariului de bază minim brut de 570 lei. În perioada octombrie 2009- iulie 2012 i s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată avându-se în vedere un salariul de bază minim brut de 570 lei, începând din_, respectiv de 600 lei cu începere de la data de_ .
În aceeași perioadă de referință era în vigoare și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 -2010 nr. 722/2010 care în art. 41 alin. 3 lit. a menționează că "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta"; .
După cum se observă, salariul minim brut de bază stipulat în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008- 2010 era mai mare decât cel stipulat în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate/grup de unități pe perioada iunie 2009- martie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă:
"(1) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior;
(2) contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
1^I (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată (în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate în cauză), potrivit cărora "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Pe de altă parte, art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în art. 38 din același cod sunt indicate într-o modalitate imperativă limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, se statua expres și în dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicată: "clauzele cuprinse în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate".
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având deci forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă la nivel de unitate se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Astfel, în cazul de față, s-a considerat că pentru respectarea dispozițiilor art. 8 și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, pârâtele trebuiau să calculeze drepturile salariale ale reclamanților pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urmau să aplice indici de ierarhizare corespunzători situației fiecărui reclamant, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut de bază (salariu minim brut de bază de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei).
În ceea ce privește plata primelor de Crăciun pe anii 2009-2011, a celor aferente sărbătorilor de Paști și ziua F. ului pe anii 2010-2012, a salariului suplimentar pe anii 2009-2011, reclamanta a arătat următoarele:
Potrivit art. 30 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar (nr. 2836/2006) pe anii 2006-2008, valabil până la data de_, "pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Mai departe, art. 71 din același contract colectiv de muncă prevede că
"în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare; pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
În ceea ce privește prima de vacanță pentru anii 2009-2012, potrivit art.
61 alin. (2) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească în plus și o
primă de vacanță de minimum 50% din indemnizația de concediu, indemnizație de concediu care se stabilește în condițiile prevăzute la pct. 54 din O.U.G. nr. 65/_ pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/_ Codul muncii, respectiv a art. 145 din aceasta.
Ținând cont de faptul că de la data la care reclamanta trebuia să primească sumele arătate anterior și până în prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca reclamanții să primească sumele datorate de pârâte într-un cuantum reactualizat în raport de indicele de inflație.
În acest sens, prin acordarea către creditor a unei sume de bani reactualizate, acesta nu primește o valoare mai mare decât cea la care acesta avea dreptul, dacă plata s-a efectuat la termen, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unității monetare. În fapt, sumele ce trebuiau plătite la data scadenței și sumele reactualizate ce trebuie plătite au aceeași valoare economică, în sensul că reclamanții puteau cumpăra aceeași cantitate de bunuri sau servicii.
Prin urmare, prejudiciul efectiv este acoperit doar în condițiile în care debitul se restituie în formă reactualizată.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 130/1996, ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nr. 722/2008; ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități nr. 2836/2006; Codul muncii (Legea nr. 53/2003).
Pârâtele Societatea N. de T. F. de C. "CFR C. "; S.A.
și S.N.T.F.C. "CFR C. "; S.A B. - Sucursala de T. F. C.
, prin întâmpinare, au solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare au învederat că drepturile salariaților din cadrul unităților pârâte au fost protejate de trei tipuri de contracte colective de muncă:
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 -2010, înregistrat la MMPS sub nr. 722 din_ intrat în vigoare la data de_, publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, valabil până la data de_, dată la care și-a încetat valabilitatea, fiind denunțat, în condițiile art. 4, de Confederația N. a Patronatului Român, conform adresei nr. 171/DDS/_ a Ministerului Muncii și Protecției Sociale;
B)Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 (CCM grup de unități), înregistrat la MMSSF B. sub nr. 2836/_, prelungit până la data de_ prin actul adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_ ;
C)Contractul colectiv de muncă la nivel de SNTFC "CFR C. " S.A. (contractul colectiv de muncă la nivel de societate), înregistrat la DMSSF B. sub nr. 1625/_, valabil pentru anii 2007 -2008, prelungit și modificat cu actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1753/_ aplicabil până la data de_, prelungit și modificat cu actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin
actul adițional înregistrat la DMIS B. sub nr. 2450/_, modificat și completat prin actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1708/_, valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA pe anul 2011 -2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA pe anul 2012 -2014, înregistrat la ITM B. sub nr. 109/_ .
La nivelul societății, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 din actul adițional nr. 370/_ la CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr. 2450/_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA pe anul 2011 - 2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA pe anul 2012 -2014, înregistrat la ITM B. sub nr. 109/_, salariul de bază minim brut (clasa 1 de salarizare) a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei începând cu data de_, ulterior fiind majorat la 600 lei prin actul adițional nr. 1708/_ la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, valoare aplicată începând cu data de_, la nivelul societății nefiind negociat și neaplicându- se niciodată salariul minim brut de 700 lei (clasa I salarizare) prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, art. 41 (3) lit. a).
S-a învederat faptul că în conformitate cu prevederile art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună prevăzut în art. 41 (3) lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea Guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau a fi aprobate prin bugetul de stat sau alte acte normative, respectiv în situația în care cheltuielile de personal (fondul de salarii) se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
De asemenea, la alin. 3 al art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi se menționează clar că, pe baza fondurilor aprobate prin bugete sau acte normative, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat.
În concluzie, art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi conține prevederi derogatorii de la obligația de aplicare a salariului minim brut de 700 lei/lună (clasa 1 de salarizare), salariile de bază minime aferente clasei 1 de salarizare putându-se negocia la nivel de grup de unități din transporturi, respectiv la nivel de societate în funcție de alocațiile bugetare, respectiv a bugetelor aprobate fiecărei societăți feroviare, societăți cu
capital de stat, cu activitate subvenționată de către acesta, aflate în subordinea Ministerului T. urilor.
Având în vedere faptul că, începând cu anul 2008 subvenția de stat acordată pentru transportul feroviar de călători a fost în permanență diminuată, respectiv alocațiile bugetare au scăzut, în baza bugetelor SNTFC "CFR C. " aprobate prin acte normative s-a negociat, prin contractele colective la nivel de grup de unități din transporturi și la nivel de societate salariul minim brut de 570 lei, majorat ulterior la 600 lei.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și actele adiționale la contractul colectiv de muncă la nivel de societate ce prevedeau nivelul salariului de bază de 570 lei (respectiv 600 lei) au fost semnate de către reprezentanții sindicatelor reprezentative, au fost înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B. și au produs efecte de la data înregistrării pentru toți salariații acesteia.
Împotriva prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, prelungit și modificat cu nu mai puțin de 4 acte adiționale, care stabileau un alt nivel al salariului minim brut decât cel din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, nu s-au formulat niciodată, în termenul legal de 6 luni, prevăzut de art. 268 (1) lit. e, din Codul muncii, sau pe toată durata de valabilitate a contractelor, conform prevederilor art. 268 (1) lit. d) din Codul muncii vreo acțiune prin care să se invoce neexecutarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sau să se invoce eventuale clauze de nulitate ale contractului colectiv de muncă la nivel de societate.
Solicitarea reclamantului din petitul 1 ar putea fi admisă doar în situația în care clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de societate și în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi prin care s-au stabilit valori ale salariului de bază de 570 lei ar fi fost declarate nule de către o instanță judecătorească.
Având în vedere faptul că nu exista asemenea hotărâri judecătorești - de anulare a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, clauzele prevăzute în actele adiționale la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și cele din contractul colectiv de muncă la nivel de societate sunt singurele care se pot aplica.
În situația în care se consideră că în prezenta speță se solicita atât executarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, cât și constatarea nulității clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități și a contractului colectiv de muncă la nivel de societate în ceea ce privește cuantumul salariului de bază, aceste solicitări sunt tardive.
Pe cale de excepție, s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune cu privire la solicitarea de obligare a pârâtelor de executare a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cât și a
constatării eventualelor clauze de nulitate din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități și contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
În susținerea acestor excepții s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 268 (1) lit. d din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia, iar în conformitate cu prevederile art. 268
(1) lit. e din Codul muncii, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia.
Or, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 a fost valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 nr. 2836/_, a fost prelungit doar până la data de_, iar contractul colectiv de muncă la nivel de SNTFC "CFR C. " S.A. nr. 1625/_, a fost valabil pentru anii 2007 -2008, apoi prelungit și modificat cu actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1753/_ aplicabil până la data de_, prelungit și modificat cu actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin actul adițional înregistrat la DMIS B. sub nr. 2450/_, modificat și completat prin actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1708/_, valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA pe anul 2011 -2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, valabil până la data de_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SNTFC
"CFR C. " SA pe anul 2012 -2014, înregistrat la ITM B. sub nr. 109/_
.
Așadar, începând cu ianuarie 2011, la nivelul societății a fost aplicabil doar CCM la nivel de unitate SNTFC "CFR C. " SA, celelalte contracte colective încheiate la nivel superior încetându-și valabilitatea, fie prin ajungere la termen, fie prin denunțare.
Din cele arătate mai sus, prin aplicarea termenelor prevăzute la art. 268
(1) lit. d si e, se constată cu claritate că sunt depășite termenele în care se putea solicita atât respectarea și aplicarea clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, cât și constatarea eventualelor nulități ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi sau ale fiecărui act adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de societate, dreptul la acțiune fiind prescris.
În perioada octombrie - iulie 2012 reclamantei i s-a acordat lunar salariu prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de încadrare și a sporurilor aferente la salariul de bază minim brut negociat și stabilit prin actele adiționale la contractul colectiv de muncă la nivel de societate valabil și aplicabil, respectiv 570 lei și 600 lei de la_ .
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil pentru anii 2009- 2012 nu se folosesc termenii de "salariu de bază minim brut", ci doar termenii de "clasă de salarizare" și "salariu de bază", care, în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 7 din contractul colectiv de muncă pe unitate, se stabilesc în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate.
Anexa 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate stabilește un sistem de salarizare care asigură tuturor salariaților un salariu de bază brut superior salariului de bază minim brut stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi. Astfel, salariul de bază brut este format pe baza unui coeficient de ierarhizare numit clasă de salarizare, clasa 1 de salarizare fiind în cuantum de 570 lei și de 600 lei începând de la data de_ . Nu se face vorbire de "salariul de bază minim brut";.
Dispozițiile art. 37 din Codul muncii menționează că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
Drepturile salariale au făcut obiectul negocierilor individuale între unitate și salariată, finalizat prin semnarea, de către reclamantă, a actelor adiționale la contractul individual de muncă pentru anii 2009-2012, acte adiționale ce constituie legea părților.
Prin actele adiționale semnate de reclamantă, aceasta și-a dat acordul cu privire la modul de salarizare.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii ( aplicabile pentru perioada_ -_ ) obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior (contractul colectiv de muncă la nivel de ramură) incumba doar în cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă, ceea ce nu este cazul în speță, unde exista contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2009-2014 înregistrat la
D.M.I.S a Municipiului B., astfel încât nu se poate pune la îndoială legalitatea acestuia.
Pe cale de consecință, salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru întreaga perioadă 2009-2012 a existat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în anexa 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, obligația pârâtelor la plata către reclamantă a salariilor la valoarea salariului de bază minim brut stabilit la nivelul ramurii transporturi este neîntemeiata și nelegală.
De fiecare data când prin intermediul instanței salariații sau foștii salariați au solicitat punerea în aplicare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități sau ramură, instanțele de control judiciar au reținut că atunci când "la nivelul unității nu exista o reglementare proprie, sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din
transportul feroviar care este contractul colectiv de munca imediat superior, iar dispozițiile art. 247 din Codul muncii cuprind o dispoziție expresă în acest sens. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de acordare a primei de Crăciun și a salariului suplimentar pentru anii 2009-2011, a primelor aferente sărbătorilor de Paști și ziua F. ului pe anii 2010-2012, a primei de vacanță pe anii 2009-2012, toate aceste sume acordate în urma recalculării salariului
potrivit petitului I punctul 1, reprezintă o cerere subsecventă și nefondată.
Conform prevederilor art. 69 lit. a si b din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate valabil pe anii 2009 -2010 și a actelor adiționale încheiate la acesta, părțile au convenit următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare", "pentru Ziua Ceferiștilor se va acorda o premiere cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare", iar în conformitate cu prevederile art. 32 (1) si (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
În conformitate cu actul adițional nr. 2450/2009 la contractul colectiv de muncă pe unitate, art. 69 s-a modificat în sensul că primele acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua Ceferiștilor nu se mai acordă în anul 2009, urmând a se aplica începând cu data_ .
În conformitate cu actul adițional nr. 1708/_ la contractul colectiv de muncă pe unitate, art. 36 și 69 se modifică în sensul că salariul suplimentar pe 2010 și primele acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua Ceferiștilor nu se mai acordă în anul 2010, urmând a se aplica începând cu data_ .
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate valabil pentru anul 2011-2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, aceste drepturi bănești au fost reglementate într-un capitol separat, respectiv cap. XI, Dispoziții finale unde la art. 109 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au stabilit că salariul suplimentar pentru anul 2011, ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă (prima de vacanță), primele acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua Ceferiștilor nu se mai acordă în anul 2011, urmând a se aplica începând cu data_ .
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate valabil pentru anul 2012-2014, înregistrat la ITM B. sub nr. 109/_, aceste drepturi bănești au fost reglementate într-un capitol separat, respectiv cap. XI, Dispoziții finale unde la art. 104 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au stabilit că salariul suplimentar pentru anul 2012, ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă (prima de vacanță), primele acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua Ceferiștilor nu se mai acordă în anul 2012, urmând a se aplica începând cu data_, în funcție de aprobarea
sumelor necesare cu această destinație prin bugetul de venituri și cheltuieli și prin încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile solicitate de către reclamant se pot acorda doar începând cu data de_ și sub condiția ca sumele să fie aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli al societății și al încheierii unui act adițional la contractul colectiv de muncă.
Referitor la salariul suplimentar și ajutorul material de Crăciun pentru 2009, s-a invocat excepția de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 2246/_ a T. ui M. .
În ce privește prima de vacanță, pârâtele au învederat că, în conformitate cu prevederile art. 55 (3), din contractul colectiv de muncă pe societate valabil pe anii 2008-2010, la nivelul societății, pentru fracțiuni de concediu de odihnă de minim 15 zile s-a acordat și un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă, în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de societate nefiind regăsită formularea de "primă de vacanță".
Unitatea i-a achitat reclamantei "prima de vacanta" pentru anul 2009 și 2010 în cuantum de 1054 lei, conform prevederilor contractului colectiv de muncă pe unitate aplicabil.
În anii 2011 și 2012 "prima de vacanta" nu se mai acorda, așa cum rezultă din prevederile art.109 al. 3 din CCM pe unitate nr.43/2011, respectiv art.49 al. 3 din CCM pe unitate nr.109/_ .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF B. sub nr. 2836/_, prelungit prin actul adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și actele adiționale la acesta, valabil pentru anii 2008-2010, cap. II și anexa nr. 1, art. 32, 55, 69 și actele adiționale, contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anii 2011 - 2012, art. 49 (3), art. 109 (3) și anexa I și contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anii 2012-2014 art. 104, Codul muncii - Legea nr. 53/2003 republicată, Legea 130/1996.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar de reclamantă s-a solicitat respingerea excepției prescripției drepturilor salariale restante, motivat de faptul că termenul de prescripție este cel de 3 ani și nu de 6 luni, fiind vorba de drepturi salariale.
Prescripția nulității clauzelor contractului colectiv de muncă se impune a fi respinsă, întrucât nu are nicio legătură cu obiectul dedus judecății, în cauză nesolicitându-se constatarea nulității vreunei clauze contractuale.
Pe fondul dreptului s-a arătat că un contract colectiv de muncă reprezintă legea părților dacă este legal încheiat, executarea acestuia fiind obligatorie pentru toți.
Pârâtele nu pot invoca lipsa de fonduri, deoarece aveau obligația de a ține seama la momentul întocmirii proiectului de buget de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Plata salariului suplimentar, a primelor solicitate se impune în baza prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, valabil până în_ .
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte, T. constată că este întemeiată raportat la sentința civilă nr. 2246/_ a T. ui M. .
Potrivit art. 1201 cod civil român, există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate";.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Prin sentința civilă nr. 2246/_ pronunțată în dosar nr._ * Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Libertatea Căi Ferate C. în numele membrei de sindicat D. I., obligând pârâtele Societatea N. de T. Feroviar C. "CFR C. "; SA și Regionala de Transport F. de C. C. cu sediul în C. N., str. Piața
A. Iancu să-i plătească acesteia salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății, prima pentru Ziua feroviarului aferentă anului 2009, ajutorul material de Paști și de Crăciun pentru anul 2009 actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Constatând că prin prezenta acțiune reclamanta pretinde, printre altele, și plata primei de Crăciun și a salariului suplimentar pentru anul 2009, drepturi bănești ce i-au fost acordate prin sentințe menționată, rămasă irevocabilă, T. va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea reclamantei privind acordarea salariului suplimentar și a primei de Crăciun pentru anul 2009;
Apoi, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe prevederile art. 268 alin. 1 lit. d și e din Codul muncii, republicat, T. a constatat următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie plata diferențelor de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariul de bază minim brut acordat reclamantului, de 570 lei, prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada octombrie 2009-iulie 2012 , precum și plata primelor
de Crăciun, salariul suplimentar, prima de vacanță încasate ținându-se seama de valoarea salariului de bază minim brut de 570 lei și cele cuvenite prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 700 lei.
În cauză nu s-a solicitat constatarea nulității vreunui contract colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, astfel încât prevederile art. 268 alin. 1 lit. d din Codul muncii, republicat, nu sunt incidente în cauză.
Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.
Ca atare, pornind de la această reglementare legală, rezultă că diferențele de salariu solicitate ca urmare a luării în calcul al unui alt cuantum al salariului de bază minim brut, precum sumele pretinse cu titlu de salariu suplimentar, primă de Crăciun, primă de vacanță, primă de Paști și de Ziua F. ului, stabilite în raport de salariul de bază de încadrare, reprezintă venituri asimilate salariilor.
Fiind calificate ca venituri din salarii acestea sunt asimilate drepturilor salariale, astfel că sunt supuse prescripției de 3 ani, prevăzută de art. 268 alin. 1 lit. c, termen care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Conform art. 229 alin. (1) din Codul muncii, republicat, prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin.
(1) lit. a) - d) din Codul muncii, republicat, a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtelor, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Ca atare, prin prezenta acțiune s-a solicitat plata unor drepturi salariale, fiind aplicabile în cauză prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii și cele ale art.166 din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste sume erau datorate) .
În consecință, constatând că la data introducerii acțiunii_, termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise în privința nici unuia dintre drepturile bănești pretinse de reclamantă, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâte.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin primul capăt din cerere reclamanta a solicitat acordarea diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei potrivit art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada octombrie 2009 -iulie 2012.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din contratul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la MMPS sub nr. 722 din_, valabil conform art. 4 până la data de_, "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform literei b a art. 41 alin. 3, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. (1) din contractul colectiv de muncă nr. 722/2008.
Se constată însă, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că reclamanta nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci luarea în considerare, la stabilirea drepturilor ei salariale, a acestui element conjugat cu coeficienții de ierarhizare și clasa de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În acest context, se observă că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Or, reclamanta nu solicită a i se acorda diferența salarială dintre salariul de bază minim brut obținut prin înmulțirea salariului minim de 700 lei cu coeficientul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și salariul de bază minim brut rezultat prin înmulțirea acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a salariului minim de 570 lei, respectiv 600 lei, cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în act contract, ci combinarea elementelor mai avantajoase din cele două contracte colective.
Cu alte cuvinte, reclamanta pretinde instanței aplicarea unor dispoziții contractuale noi prin combinarea unor dispozițiilor contractuale mai avantajoase cuprinse în cele două contracte colective de muncă, respectiv a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce contravine prevederilor art. 969 cod civil.
Pe de altă parte, conform art. 41 alineatele 5 și 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Astfel, prin negocierea anuală părțile contractante au stabilit un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare având în vedere numărul de salariați și limita superioară dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli, iar acordarea unor drepturi salariale suplimentare determinate fără luarea în considerare a acestui fond de salarii, contravine prevederilor contractuale mai sus expuse.
Nu se poate reține susținerea reclamantei referitoare la nerespectarea clauzelor contractului colectiv încheiat la nivel superior relativ la stabilirea salariilor lor, căci aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi prevăzute în art. 41 alin.1-3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi condus la stabilirea unor salarii în cuantum mai mic decât cele de care reclamanta a beneficiat raportat la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În ce privește plata primei de Crăciun și a salariului suplimentar pentru anii 2010-2011, respectiv a primelor de Paști și Ziua F. ului pentru anii 2010- 2012, instanța reține că prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de_ reclamanta a precizat că și-a întemeiat aceste pretenții pe prevederile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF B. sub nr.
2836/_, prelungit până la data de_ prin actele adiționale înregistrate la MMFES B. sub nr. 370/_ și 629/_ .
Întrucât, după cum arată însăși reclamanta, contractul colectiv de muncă ce constituie fundamentul pretențiilor sale și-a încetat valabilitatea la data de_, solicitarea acesteia de a i se plăti prima de Crăciun și salariul suplimentar pentru anul 2011 și prime de Paști și Ziua F. ului pentru anii 2011- 2012, este lipsită de temei legal și convențional și, în consecință, instanța o va respinge ca nefondată.
Relativ la cererea reclamantei având ca obiect plata acestor drepturi pentru anul 2010, instanța reține că, potrivit art. 30 alin. 1 din Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi
un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna
decembrie a anului respectiv
";.
În mod evident, dispozițiile din acest din urmă contract colectiv de muncă sunt imperative și nu facultative.
Totodată, art. 71 din același contract colectiv de muncă stipulează: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare (…); pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Apărările formulate de pârâte în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități sunt nefondate, raportat la prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor, în condițiile în care doar prin Legea nr. 62/2011 a fost abrogată această lege), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități (în speță).
În același sens sunt prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora
"salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate";, prin drepturi recunoscute de lege trebuind a fi înțelese inclusiv cele aduse de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 citat mai sus, de a beneficia de drepturile superioare conferite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În ce privește prima de vacanță, instanța constată că, prin întâmpinare, pârâtele au recunoscut că reclamantei i se cuvine plata ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă, acesteia în conformitate cu prevederile art. 55 (3), din contractul colectiv de muncă pe
societate valabil pe anii 2008-2010 la nivelul societății și au susținut că i-au achitat reclamantei acest ajutor pentru anul 2009 și 2010.
Întrucât așa cum rezultă din prevederile art. 109 al. 3 din CCM pe unitate nr. 43/2011, respectiv art. 49 al. 3 din CCM pe unitate nr. 109/_, în anii 2011 și 2012 "prima de vacanta" nu se mai acordă, iar reclamanta nu a fost în măsură să indice un alt fundament pentru plata acestor sume căci, pe de o parte, art. 61 alin. (2) din CCM unic la nivel de ramură transporturi nu instituie obligativitatea, ci posibilitatea ca prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri să se stabilească, pe lângă indemnizația de concediu, și o primă de vacanță de minimum 50% din indemnizația de concediu, iar pe de altă parte, după cum reclamanta a afirmat, acest contract a expirat la data de _
.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite în parte cererea reclamantei, va obliga pârâtele să-i plătească acesteia prima de Crăciun, salariul suplimentar, prima de Paști și cea pentru Ziua F. ului aferente anului 2010, actualizate cu indicele inflației, celelalte pretenții urmând a fi respinse.
Ca și consecință a respingerii cererii reclamantei de obligare a pârâtelor la plata diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariul de bază minim brut ce i-a fost acordat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada octombrie 2009-iulie 2012, instanța va respinge cererea privind efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, accesorie celei dintâi.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele să-i plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, corespunzător pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de pârâtele Societatea N. de T. F. de C. ,,CFR C. "; SA B. și Societatea N. de T. F. de C. ,,CFR C. "; - Sucursala de T.
de C. C. ;
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte raportat la sentința civilă nr. 2246/_ a T. ui M. și, în consecință:
Respinge cererea reclamantei D. I. privind acordarea salariului suplimentar și a primei de Crăciun pentru anul 2009;
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. I., cu domiciliul procesual ales în C. -N. ,Bulevardul 21 D. 1989, nr. 62 apartament 8, județul C. la mandatar avocat M. A. M. împotriva pârâtelor Societatea N.
de T. F. de C. ,,CFR C. "; SA B., cu sediul în B., b-dul D.
nr. 38 sector 1 și Societatea N. de T. F. de C. ,,CFR C. "; - Sucursala de T. F. de C. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 17, județul C. și în consecință:
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a primei de Crăciun, a salariului suplimentar, a primei de Paști și a celei pentru Ziua F. ului aferente anului 2010, actualizate cu indicele inflației;
Respinge cererile de obligare a pârâtelor la plata diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariul de bază minim brut ce i-a fost acordat reclamantei conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada octombrie 2009-iulie 2012, a primei de Crăciun pe anul 2011, a salariul suplimentar pe anul 2011, a primelor de Paști și pentru Ziua F. ului aferente anilor 2011 și 2012 și a primelor de vacanță pe anii 2009-2012.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor să efectueze mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pârâtele să plătească, în solidar, suma totală de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | ||
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. M. | C. |
Red./t.red.: G.B./_ 5 ex. /com. 3 ex.
