Sentința civilă nr. 667/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.667/F/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta G. | A. împotriva | |
pârâților L. T. A. B., C. Local B., I. P. O. | B. | , având ca obiect |
drepturi bănești Legea 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Bertel Alexandra în substituirea avocatului Coman A. cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reclamanta și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus răspuns la adresa formulată către pârâtul angajator.
Reprezentanta reclamantei, avocat Bertel Alexandra, depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte probe de administrat în cauză, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, a fi obligat pârâtul angajator să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, pentru motivele arătate în scris, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisului justificativ pe care îl depune la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată, | ||
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a G. | A. | a chemat în |
judecată pe pârâții L. T. A. B., C. Local B. și I. | P. | O. B. |
solicitând instanței să oblige pârâta angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 cu începere de la data de 1 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010, sume actualizate cu indicele de inflație.
A solicitat obligarea pârâților C. Local B., I. P. O. B. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul/a a fost/este angajat/ă al primului pârât în perioada anterior arătată și că potrivit art.30 alin.5 din legea nr.330/2009 în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut și că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcției în luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile indicate în anexele la lege. A mai invocat în susținerea pretențiilor și decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de casație și justiție care a hotărât că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din legea nr.84/1995 și art.104 din legea nr.1/2011 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea care aprobă bugetul din care se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art.63 alin.4 din legea nr.215/2001.
În drept, s-au invocat art.30 alin.5 din lege nr.330/2009, legea nr.221/2008, art.36 și 63 alin.4 din legea nr.215/2001..
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a a fost angajat/ă la pârâtul/a L. T. A. B., în calitate de personal didactic în perioada indicată în acțiune_ -_, dată la care s-a pensionat, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depuse la dosar, iar acesta nu a beneficiat de majorările drepturilor salariale prevăzute de legea nr.221/2008 în perioada indicată în acțiune potrivit răspunsului comunicat de angajator la adresa formulată de tribunal f.15.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Întrucât cu privire la modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale s-au pronunțat la nivel național soluții contradictorii, s-a pronunțat de către Înalta curte de casație și justiție decizii de soluționare a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr.3/2011 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale
ordonanțele d e ur gență ale Guv ernului nr. 136/2008
, nr. 151/2008
și nr. 1/2009
, dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordon anțe i Guvernului nr. 15/2008
, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea
neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a O rdonanței Guvernului nr. 15/2008
, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Având în vedere această decizie tribunalul constată că în luna decembrie 2009, drepturile salariale cuvenite reclamantului trebuiau să fie calculate potrivit legii nr.221/2008.
Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei curți de casație și justiție menționate și de dispozițiile legale din legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, motiv pentru care pârâta angajator va fi obligată să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților de rând 2 și 3 și în consecință va obliga pârâții P. O. B., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local al O. B., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate ca urmare a neaplicării prevederilor legii nr.221/2008.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul, față de admiterea acțiunii, constată că pârâții se află în culpă procesuală, motiv pentru care va obliga pârâții să plătească reclamantului/ei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de reclamant/ă potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.17.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul/a G. A., cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. Coman A. în B., str. Privighetorilor, nr.1, sc.B, ap.20, județul
Năsăud, împotriva pârâților L. T. A. B., cu sediul în B., P. L., nr.1, județul B. Năsăud, C. Local B. și I. P. O. B., cu sediul în B., A. G.
, nr.6, județul B. Năsăud ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâtul/a L. T. A. B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, pentru perioada 0_ -_, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de 0_ și până la data plății efective;
obligă pârâții C. Local B., I. P. O. B. să aloce pârâtului/ei L. T.
A. B.
fondurile necesare plății sumelor restante datorate de acest pârât.
Obligă pârâții să plătească reclamantului/ei suma de 500 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
MLB// 6ex// 25 februarie 2013.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
