Sentința civilă nr. 77/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 77

Ședința publică din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: Președinte D. M. H. Asistent judiciar S. O.

Asistent judiciar M. L. D.

G. ier A. S.

Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe reclamanta M. V., cu dom. în B. S., str. G. nr. 7/50, în contradictoriu cu pârâta G. CU P. P.

N. B. S., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin serviciul registraturii, adeverința nr. 283/_ .

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de_ reclamanta M. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta G. cu program prelungit nr. 2 B. S., obligarea unității de învățământ la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății-

În fapt, se arată că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .

Potrivit art. 1 alin (1) lit. (b) din OG nr. 15/2008, "coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1

ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007";, iar conform lit. (c) a aceluiași articol: " pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

  • 1 ianuarie -31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:

    259,593 lei;

  • 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;

  • 1 octombrie-21 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.

În drept, s-au invocat prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. unic din Legea nr. 221/2008, ale OG nr. 15/2008, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 122/_, ale Constituției României și ale Deciziilor Curții Constituționale cu nr. 1108/_, 842/_ și 898/_ .

În probațiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta G. cu program prelungit nr. 2 B. S., deși legal citată, nu și- au exprimat poziția procesuală în cauză.

La termenul de judecată din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale pentru perioada 01 octombrie 2008-23 iulie 2009, excepție pe care a pus-o în discuția părților.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, instanța reține că, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv _, în temeiul art. 268 alin.1 lit.c) din Codul muncii, republicat, pretențiile aferente perioadei_ -_ sunt prescrise, nefiind solicitate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază acțiunea ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1

octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.

Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.

S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.

115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.

Ulterior, Guvernul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 136/2008.

Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.

De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art.

2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.

Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. nr. 47/1992 nici modificările

aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor țării.

Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.

Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.

Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.

În practica CEDO, s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanta poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său ( a se vedea Draon împotriva Franței (MC(, nr. 1.513/03/ 65, CEDO 2005-IX).

Or, reclamantul, fiind beneficiarul dispozițiilor OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor aferente creșterilor salariale.

De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantului își găsește justificarea și prin prisma deselor modificări legislative prin intervenția

Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat că contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ.

Mai mult decât atât, în speță, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantului cu privire la reglementarea drepturilor ei salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.

Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.

Pentru ca o ingerință să fie "legală"; aceasta trebuie, pe de o parte, să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra României, hot. din 9 decembrie 2008).

Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.

Cât privește prejudiciul suferit de către reclamantă și care trebuie să fie acoperit de pârâtă, în practica CEDO, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse ( vezi cauza Tarik împotriva României-hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României).

În conformitate cu această practică se impune ca reclamantei să i se restituie diferența drepturilor salariale de care aceasta ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

De altfel, prin decizia nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariile efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Așa fiind, acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă în parte potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu și respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta M.

V. în ceea ce privește drepturile salariale pentru perioada 01 octombrie 2008-23 iulie 2009.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. V. domiciliată în localitatea B. S., str. G., nr.7, ap. 50, județul M., în contradictoriu cu pârâta G. cu program prelungit nr. 2 B. S., cu sediul în

B. S., str. M. V., nr. 3, județul M. .

Obligă pe pârâta G. cu program prelungit nr. 2 B. S. să calculeze și să plătească reclamantei M. V. drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății.

Definitivă și executorie de drept.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi_ .

PREȘEDINTE

ASISTENȚI

JUDICIARI

GREFIER

H. D. M.

O. S.

D. L.

M.

A.

S.

Red.HD/_

Tred. A.S. / 28 Ianuarie 2013 - 4 ex

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 77/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă