Mandat european de arestare. Respingerea cererii de punere în executare. Constatarea incidenţei principiului non bis in idem.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, sentinţa nr. 731 din 26 noiembrie 2014
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în baza art. 102 alin. 1 şi 2 din Legea 302/2004 repub. şi modif. a cerut arestarea persoanei solicitate
B.G., ...., pe o perioadă de 29 de zile şi predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, în baza mandatului european de arestare nr. SIEP 56/2009, emis în data de 31 octombrie 2014 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Treviso, Italia, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de substanţe stupefiante şi substanţe psihotrope, prev. de art. 110 din Codul penal italian, art. 73 şi art. 80 alin. 2 din DPR 309/90. S-a cerut predarea persoanei solicitate pentru autorităţile din Italia în vederea executării unui rest de pedeapsă de 11 ani, 11 luni şi 6 zile şi o amendă de 150.000 euro dintr-o pedeapsă totală de 13 ani închisoare şi o amendă de 150.000 euro din care B.G. a executat în regim privativ de libertate 1 an şi 24 de zile pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri.
Examinând actele dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin ordonanţa din 18 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei solicitate.
Prin Încheierea penală nr. 17/HI din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus arestarea pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 19 noiembrie 2014 până la data de 17 decembrie 2014 a persoanei solicitate
B.G., ...., în baza mandatului european de arestare nr. SIEP 56/2009, emis în data de 31 octombrie 2014 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Treviso, Italia, în baza sentinţei nr. 775/2008 din 10.07.2008 emisă de Tribunalul din Treviso, rămasă definitivă la 18.12.2008.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate conform art.103 alin.13 din Legea nr.302/2004.
În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată a fost fixat termen de judecată pentru data de 28.11.2014 în vederea efectuării unei adrese către Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, pentru a comunica de urgenţă o copie de pe sentinţa penală nr. 1210 din 04.10.2005, precum şi a unei adrese către Tribunalul din Treviso, Italia, pentru a comunica o copie de pe sentinţa nr. 775/2008 din 10.07.2008 emisă de Tribunalul din Treviso, rămasă definitivă la 18.12.2008 şi a unei adrese către Penitenciarul Gherla pentru a remite dosarul de penitenciar al condamnatului.
Depunându-se actele cerute la data de 26 noiembrie 2014, Curtea constatând că persoana solicitată a fost condamnată în România prin Sentinţa penală nr. 1210 din 04.10.2005 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a ÎCCJ la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 cu art. 41 alin.2 şi art. 16 din Legea 143/2000, fiind achitat pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu art. 41 alin.2 CP şi 75 lit. a Cp şi art. 16 din Legea 143/2000, prin deciziile de mai sus dispunându-se şi condamnarea persoanei solicitate la 5 ani închisoare pentru asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cp cu art. 13 Cp, rezultă că pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri s-a cerut predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, respectiv pentru executarea unui rest de pedeapsă de 11 ani, 11 luni şi 6 zile de închisoare şi o amendă de 150.000 euro din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin Sp 775/2008 a Tribunalului din Treviso, din care a executat în Italia prin privare de libertate 1 an şi 24 de zile, Curtea a dispus schimbarea termenului de judecată pentru data de 26 noiembrie 2014 ora 13:00, apreciindu-se că în speţă este incident art. 98 alin. 1 lit. a din Legea 302/2004, respectiv principiul non bis in idem.
Persoana solicitată a învederat faptul că în perioada 23 iunie 2003 - 05 octombrie 2009 a executat în România, în Penitenciarul Gherla, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de Tribunalul Bucureşti pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri, aşa cum rezultă din dosarul său de penitenciar. Condamnatul B.G. precizează că în timp ce executa pedeapsa de mai sus în România, pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri a fost condamnat în anul 2008, în lipsă, în Italia, fiind arestat de autorităţile din această ţară în perioada 25 noiembrie 2000- 18 decembrie 2001, fapta făcând obiectul dosarului nr. 8708/2000 al Tribunalului din Treviso. Persoana solicitată arată că, întrucât a executat în întregime pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanţele din România pentru trafic internaţional de droguri, nu se mai justifică şi nu este posibilă în acelaşi timp punerea în executare a mandatului european de arestare şi trimiterea sa în Italia pentru executarea restului de pedeapsă de 11 ani, 11 luni şi 6 zile, din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri.
Curtea, în speţă s-a conformat prev. art. 103 alin. 3 din Legea 302/2004 şi i s-a adus la cunoştinţa persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare şi posibilitatea de a consimţi la predare către statul membru emitent, Italia precum şi drepturile procesuale conferite de art. 104 din Legea 302/2004 rep.
În conţinutul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din Italia, care este stat membru al UE se indică existenţa unei sentinţe penale 775 din 10 iulie 2008 emisă de Tribunalul din Treviso, rămasă definitivă la 18 decembrie 2008 prin care persoana solicitată a fost condamnată la 13 ani închisoare şi 150.000 euro pentru trafic ilicit de substanţe stupefiante şi psihotrope prev. de art. 110 din Codul penal italian şi art. 73 şi 80 alin.2 din DPR 309/90 constând în aceea că în perioada 25 noiembrie 2000-02 aprilie 2001 în calitate de coautor, a importat, transportat şi deţinut în mod ilicit, în scopul de a vinde, substanţe stupefiante de tip heroină în localităţile Preganziol şi Padova din Italia.
Potrivit art. 88 alin. 1 lit. d pct. 2din Legea 302/2004 care reglementează obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare - acesta poate fi emis în vederea executării unui rest de pedeapsă, dacă pedeapsa prevăzută de lege este de cel puţin 1 an închisoare.
Infracţiunea de trafic internaţional de droguri este inclusă în lista celor 32 de infracţiuni prev. de art. 96 alin. 1 pct. 5 din Legea 302/2004 şi care nu implică verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
De asemenea, prin prisma art. 96 alin. 2 din Legea 302/2004, pentru alte fapte decât cele prevăzute în alin. 1, predarea este subordonată condiţiei ca, faptele care motivează emiterea mandatului european să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau încadrarea juridică a acesteia.
Infracţiunea de trafic internaţional de droguri are corespondent în legislaţia română, fiind reglementată sub denumirea aceasta şi prev. în art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări.
In virtutea art. 84 din Legea 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv cel italian, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002.
Persoana solicitată la 19 noiembrie 2014 a fost audiată de către Curte şi întrebată asupra consimţământului la predare, în baza art. 103 alin. 3 din Legea 302/2004.
Persoana solicitată a învederat faptul că în perioada 23 iunie 2003 - 05 octombrie 2009 a executat în România, în Penitenciarul Gherla, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de Tribunalul Bucureşti pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri, aşa cum rezultă din dosarul său de penitenciar. Condamnatul B.G. precizează că în timp ce executa pedeapsa de mai sus în România, pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri a fost condamnat în anul 2008, în lipsă, în Italia, fiind arestat de autorităţile din această ţară în perioada 25 noiembrie 2000- 18 decembrie 2001, fapta făcând obiectul dosarului nr. 8708/2000 al Tribunalului din Treviso. Persoana solicitată arată că, întrucât a executat în întregime pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanţele din România pentru trafic internaţional de droguri, nu se mai justifică şi nu este posibilă în acelaşi timp punerea în executare a mandatului european de arestare şi trimiterea sa în Italia pentru executarea restului de pedeapsă de 11 ani, 11 luni şi 6 zile, din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri. La 19 noiembrie 2014 persoana solicitată a menţionat că nu renunţă la regula specialităţii.
Potrivit art. 103 alin. 7 din Legea 303/2004, opoziţia persoanei solicitate la predare nu se poate baza decât pe invocarea existenţei unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/5 84/JAI din 13 iunie 2002 publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L190/1 din 18 iulie 2002 precum şi raportat la dispoziţiile art. 85 din Legea 302/2004 modif., instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al UE, în speţă cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii acestuia.
Competenţa instanţei se limitează doar la verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă prevăzute în Legea 302/2004 referitoare la mandatul european de arestare, precum şi la examinarea motivelor de refuz obligatorii sau opţionale.
Potrivit art. 98 din Legea 302/2004 autoritatea judiciară română refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
Raportat la art. 98 alin. 1 lit. a din Legea 302/2004 Cutea de Apel Cluj a constatat din oficiu incidenţa motivului de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, adică cel referitor la non bis in idem, deoarece din informaţiile ataşate cauzei, rezultă fără dubiu că persoana urmărită, a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru (România), altul decât statul emitent, reieşind că în momentul condamnării sale în Italia în anul 2008, pedeapsa aplicată în România în anul 2005 pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri, era în curs de executare.
Conform preambulului Deciziei cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare pentru statele membre, rezultă că această decizie-cadru implementată de către statele membre UE respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute din art. 6 din Tratatul privind UE, astfel alin.2 prevede că: „vor fi respectate drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de CEDO şi cum ele rezultă din tradiţiile constituţionale ale statelor membre, ca principii generale ale legii comunitare
Ca atare, Curtea de Apel este datorare să verifice întotdeauna, dacă punerea în executare a unui mandat european de arestare, este în conformitate cu garanţiile cerute de disp. art. 5 şi 6 din CEDO atât cu privire la arestare, cât şi referitor la garantarea unui proces corect şi echitabil pentru cetăţeanul român.
Principiul non bis in idem a fost reliefat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin deciziile vizându-i pe Huseyin Gozutok şi Klaus Brugge (cauzele conexate C-187/01 şi C -385/01 în care s-a explicat noţiunea de „hotărâre definitivă” ce trebuie pusă în executare). Prin deciziile citate mai sus se învederează expres că „opersoană împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre definitivă de către o parte contractantă, nu poate face obiectul urmăririi penale într-o altă parte contractantă, pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în situaţia în care a fost aplicată o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, sau în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legislaţiei părţii care a pronunţat hotărârea”.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin decizia C 436/04 vizându-l pe Leopold Henri Van Esbroeck a explicat criteriul „ aceleaşi fapte ” învederând textual că „ această prevedere se referă doar la natura faptelor ilicite şi nu la încadrarea lor juridică”.
In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a UE şi în deciziile vizându-i pe Jean Leon Van Straaten şi Norma Kraaijenbrink.
Aceeaşi instanţă a definit şi noţiunea de „hotărâre definitivă” în cauza C 491/07 vizându-l pe Vladimir Turansky în care se reliefează textual „procedura penală nu trebuie să fie instituită sau, dacă deja a fost instituită nu trebuie continuată în cazul în care se referă la o persoană împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte într-un proces penal anterior ”.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea va constata incidenţa motivului obligatoriu de refuz reglementat de art. 98 alin. 1 lit. a din Legea 302/2004, constând în aceea că persoana solicitată a executat în România în perioada 23 iunie 2003 - 05 octombrie 2009 în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 1295/2007 al Tribunalului Bucureşti sancţiunea de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri.
Curtea constată că prin Sentinţa penală nr. 775 din 10 iulie 2008 rămasă definitivă la 18 decembrie 2008 a Tribunalului din Treviso persoanei solicitate B.G. i s-a aplicat pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri prevăzută de art. 110 din Codul penal italian şi art. 73 şi 80 alin. 2 din DPR 309/90 pedeapsa de 13 ani închisoare şi o amendă de 150.000 euro din care a executat prin privare de libertate 1 an şi 24 de zile, rămânând un rest de 11 ani, 11 luni şi 6 zile închisoare. Sancţiunea din Italia a fost pronunţată în lipsa persoanei solicitate de la proces în anul 2008, aceasta aflându-se în România în penitenciar, în cursul executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru aceeaşi infracţiune de trafic internaţional de droguri.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 octombrie 2014 de către autorităţile judiciare din Italia, respectiv de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Treviso, Italia - doamna dr. Maria Giovanna De Dona, Locţiitorul Procurorului faţă de persoana solicitată B.G., ..., mandat european nr. SIEP 56/2009 emis în baza Sentinţei penale 775/2008 din 10 iulie 2008 a Tribunalului din Treviso, definitivă la 18 decembrie 2008.
Va dispune revocarea măsurii arestului preventiv luată faţă de persoana solicitată
B.G. prin Încheierea penală 17/HI din 19.11.2014 a Curţii de Apel Cluj şi va dispune punerea de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, deoarece această măsură nu se mai justifică, fiind respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare.
Va acorda onorariu 320 lei pentru apărător oficiu către av. ... din cadrul Baroului Cluj, ce se achită din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în baza art. 275 alin. 3 Cpp. (Judecător Delia Purice)
| ← Apel. Legea penală mai favorabilă. Obligarea inculpatului şi... | Constituire de parte civilă efectuată înaintea instanţei de... → |
|---|
