CSJ. Decizia nr. 726/2001. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.726DOSAR NR.4967/2001
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva deciziei penale nr.293 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Au lipsit: recurentul care a fost reprezentat de apărător din oficiu avocat C.N., partea civilă A.E. şi Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei oraş Calan.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 Cod penal în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 – 209 lit.a,e şi g Cod penal şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar în subsidiar reducerea sancţiunii penale aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie.
Procurorul a pus concluzii de respingere.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.133 din 26 aprilie 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul M.D.C., la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1 şi 2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal. S-a făcut şi aplicarea art.67 Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 28 august 2000, dupăceinculpatul cuvictimaşialtedouă persoane– condamnate prin aceeaşi hotărâre – au consumat băuturi alcoolice în locuinţa unei cunoştinţe, a izbucnit un scandalînurmacăruia partea vătămată a plecat fiind urmărită de ceilalţi. Înmomentulcând au ajuns-o, unul din ei a lovit-o cu pumnii în faţă, iar altul i-a sustras portmoneul pe care l-a dat recurentului.
Ulterior, cu toţii au mers la domiciliul unuia din ei şi acolo şi-au însuşit o sumă de bani şi actele de identitate ale victimei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr.293/A/2001 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei soluţii inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul inculpatului a criticat hotărârile sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, susţinând că în mod greşit fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1 şi 2 lit.a,d,e Cod penal, în sarcina acestuia neputând fi reţinută decât infracţiunea de furt –întrucât nu s-a dovedit că asupra victimei au fost exercitate violenţe. În subsidiar a solicitat aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea în mod corespunzător a pedepsei aplicate, spre minimul special.
Recursul nu este fondat.
Analizând Decizia Curţii de Apel Alba Iulia, prin prisma motivelor invocate de recurent, se constată că în mod corect fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 lit.a,d şi e, întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că între inculpaţi a existat o înţelegere anterioară cu privire la săvârşirea infracţiunii şi recurentul, a fost de faţă când victima a fost lovită.
Rezultă, de asemenea, că în timpul exercitării violenţei portofelul i-a fost furat şi dat recurentului, faptă ce constituie complicitate la tâlhărie, cum corect au reţinut instanţele.
Cu privire la solicitarea recurentului referitoare la reducerea pedepsei aplicate, din probele administrate în cauză nu rezultă împrejurări care să justifice reţinerea în favoarea acestuia a unor circumstanţe atenuante, având în vedere şi caracterul calificat al infracţiunii.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva deciziei nr.293 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 885/2001. Penal |
|---|
