CSJ. Decizia nr. 13/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 13 Dosar nr.3991/2002
Şedinţa din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.545 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, privind pe intimatul inculpat T.I.
S-a prezentat intimatul inculpat, arestat, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat admiterea recursului în anulare.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr.545 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Făgăraş a condamnat, printre alţii, pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a şi i, cu aplicarea art.75 lit.c din Codul penal.
În baza art.61 din acelaşi cod, a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 353 de zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
Totodată, în baza art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita, dispunând executarea ei alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa, în final, 4 ani închisoare.
S-a reţinut că, la 5 septembrie 2001, în timp ce minorul C.G.N. asigura paza, inculpatul T.I. a pătruns în locuinţa părţii vătămate A.G. şi a sustras bani şi bunuri.
Împotriva acestei sentinţe rămasă definitivă prin neapelare, a declarat recurs în anulare, în baza art.409 şi art.410 alin.1 partea I pct.71 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu motivarea că faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică prin nereţinerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art.37 lit.a din Codul penal, cu consecinţa neaplicării dispoziţiilor art.85 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu cazul de recurs în anulare invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând a fi admis.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul T.I. a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat, săvârşite la 13 mai 1998, pedeapsă din executarea căreia a fost eliberat condiţionat la 24 ianuarie 2001, restul neexecutat fiind de 353 zile.
Totodată, prin sentinţa penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunile de furt de folosinţă şi conducere fără permis a unui automobil pe drumurile publice comise la 24 martie 1998.
Până la împlinirea duratei primei pedepse şi, în acelaşi timp, înăuntrul termenului de încercare stabilit pentru cea de a doua condamnare (ce expira la 25 ianuarie 2002), inculpatul a săvârşit cu intenţie, la 5 septembrie 2001, infracţiunea dedusă judecăţii, pedepsită cu închisoare mai mare de un an.
Deşi a constatat îndeplinite condiţiile legale ale stării de recidivă postcondamnatorie şi a dat eficienţă dispoziţiilor art.61 şi ale art.83 Cod penal, instanţa a omis să reţină la încadrarea juridică a noii fapte comise de inculpatul T.I. şi dispoziţiile art.37 lit.a Cod penal.
Reţinerea stării de recidivă se impune nu doar din considerente de securitate juridică, ci şi din perspectiva care vizează posibilele efecte ale unui eventual act de clemenţă.
Judecătoria Făgăraş trebuia să constate că faptele ce au atras condamnările care constituie primul termen al recidivei sunt concurente, fiind săvârşite la 24 martie 1998 şi 13 mai 1998, înainte ca inculpatul să fi fost definitiv condamnat pentru vreuna din ele, respectiv 30 noiembrie 1998 (sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, rămasă definitivă prin neapelare).
Prin sentinţa pronunţată în prezenta cauză, Judecătoria Făgăraş trebuia să constate că sunt incidente dispoziţiile art.85 Cod penal, respectiv că inculpatul, condamnat prin sentinţa penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a acesteia, mai săvârşise înainte o infracţiune, la 13 mai 1998 pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii prin sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a aceleiaşi instanţe.
După anularea suspendării condiţionate a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita, instanţa trebuia să dispună contopirea acesteia cu cele de 2 ani şi respectiv 3 ani rezultate în urma descontopirii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de 3 ani executată parţial din care a fost liberat condiţionat la 24 ianuarie 2001, restul neexecutat fiind de 353 zile.
Reţinând starea de recidivă postcondamnatorie faţă de cele două condamnări anterioare, trebuia să facă aplicarea art.61 din Codul penal şi să revoce liberarea condiţionată pentru restul de 353 de zile neexecutat din pedeapsa rezultată în urma contopirii pedepselor anterioare şi să dispună contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea din cauză cu acest rest.
Neprocedând astfel, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art.83 Cod penal în loc să facă aplicarea art.85 Cod penal, s-a ajuns ca inculpatul să execute în total 4 ani în loc de 3 ani închisoare.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art.4141 alin.1 raportat la art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul în anulare, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza în limitele arătate, va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.545 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, privind pe intimatul inculpat T.I.
Casează sentinţa penală atacată cu privire la soluţionarea laturii penale.
În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c şi art.37 lit.a din Codul penal, condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art.85 din Codul penal anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita pentru infracţiunile prevăzute de art.208 raportat la art. 209 alin.4 din Codul penal (1 an închisoare) şi art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 (8 luni închisoare), cu reţinerea prevederilor art.33 lit.a Cod penal.
Contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat, cu un rest neexecutat de 353 zile.
În baza art.61 alin.1 Cod penal revocă liberarea condiţionată şi contopeşte restul rămas neexecutat cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 februarie 2002 până la 7 ianuarie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 142/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 129/2002. Penal → |
|---|
