CSJ. Decizia nr. 129/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia NR.129
DOSAR NR. 4123 / 2002
.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Ş.V. A lipsit intimata parte civilă G.Ş.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Inculpatul a declarat că înţelege să-şi retragă recursul.
Apărătorul şi procurorul, pe rând, au solicitat să se ia act de retragerea recursului de către inculpat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.271 din 30 mai 2002, Tribunalul Constanţa, a condamnat pe inculpatul I.O. la pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.b şi d din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 şi art.64 din Codul penal.
În baza art.350 din Codul de procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 7 noiembrie 2001 la zi.
În baza art.14 şi urm. din Codul de procedură penală, art.346 din Codul de procedură penală şi art. 998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat faţă de partea civilă G.Ş. la plata sumei de 5 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele :
În noaptea de 30/31 octombrie 2001, partea vătămată G.Ş. a prestat servicii de taximetrie pe raza municipiului Constanţa cu autoturismul proprietate personală, până în jurul orelor 4 - 4,30 când, hotărându-se să înceteze activitatea pentru noaptea respectivă, a intrat în local din centrul oraşului. În timp ce partea vătămată consuma un ceai, în local şi-a făcut apariţia inculpatul I.O., care, după ce a cerut acestuia să îl transporte la o anumită destinaţie, din motive inexplicabile a refuzat să fie condus la destinaţie de acesta. Pentru a pune capăt acestor insistenţe dar şi la rugămintea uneia dintre ospătare care şi-a motivat ulterior intervenţia prin dorinţa de a-l vedea pe inculpat, aflat în stare de ebrietate, părăsind localul – partea vătămată a acceptat să efectueze cursa solicitată de inculpat.
Imediat după punerea în mişcare a autoturismului, partea vătămată G.Ş. a fost ameninţată cu un cuţit de către pasagerul său care i-a cerut să-l ducă în P-ţa Chiliei, tăind totodată cablul staţiei de emisie recepţie cu care era dotat taximetrul. În continuare, sub ameninţarea cuţitului, partea vătămată a condus autoturismul până în strada Timişoara unde inculpatul i-a cerut să oprească şi să părăsească maşina. După ce a coborât, partea vătămată a auzit motorul pornind şi temându-se să nu fie urmărit de inculpat, a alergat până pe str.Primăverii, la staţia de taximetre unde a anunţat evenimentul colegilor săi, sesizând totodată, organele de poliţie.
După cca o oră, autoturismul părţii vătămate a fost găsit abandonat pe str.Ştefăniţă Vodă, din zona Academiei Navale, având portierele deschise, din interior lipsind, conform declaraţiei proprietarului, radiocasetofonul marca „Sony"-auto şi o geacă de piele.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul I.O. criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei şi a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante raportat la datele sale personale, cât şi la bunurile sustrase prin violenţă, cu consecinţa aplicării unei pedepse sub limita minimă a textului de lege încriminator.
De asemenea, inculpatul a criticat soluţia instanţei de fond, pentru greşita reţinere la încadrarea juridică a dispoziţiei prevăzute în alin.2 lit.b
din art.211 din Codul penal.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr.201 din 6 septembrie 2002 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa aplicată inculpatului este sub limita minimă prevăzută de lege, prima instanţă analizând atât împrejurările în care a fost comisă fapta, cât şi datele personale ale inculpatului.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de control judiciar, în termenul legal, inculpatul I.O. a declarat recurs criticând-o pentru neacordarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, referitor la comportarea sa sinceră în cursul procesului şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, conform prevederilor art.76 lit.b din Codul penal.
Ulterior, la data de 14 ianuarie 2003, în şedinţa publică de judecată, inculpatul I.O. a declarat că îşi retrage recursul promovat în cauză.
Potrivit art.3854 alin.2 din Codul de procedură penală, părţile pot renunţa la recurs conform art.368 din acelaşi cod şi îşi pot retrage recursul în condiţiile dispoziţiilor art.369 care se aplică în mod corespunzător.
Astfel, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul.
Ca atare, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat şi în conformitate cu dispoziţiile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate vor fi suportate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 13/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 115/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
