CSJ. Decizia nr. 159/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.159
Dosar nr.2448/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatulV.E.I. împotriva deciziei penale nr.190 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-au prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocatR.N. şi intimata parte vătămatăD.G.E.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea, întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăţia acestuia.
Procurorul a cerut respingerea recursului.
Partea vătămată a cerut respingerea recursului inculpatului.
Inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr.106 din 12 martie 2002, a condamnat pe inculpatul V.E.I. la9 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 şi lit.d din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din cod şi la7 ani de închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din Codul penal, cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 9 ani de închisoare, cu aplicarea şi a art.71 din cod.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 18 octombrie 2001 până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămateD.G.E. 430.000 lei daune materiale şi 100 milioane de lei daune morale, iar statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 16/17 septembrie 1999, inculpatul a intrat în barul „P"din oraşul Câmpinaşi a sustras, prin violenţă, o brăţară din argint, de la D.G.E. barman în acel local cu care apoi a avut raport sexual, prin constrângerea acesteia.
Inculpatul a declarat apel, susţinând că a cumpărat brăţara, de la partea vătămată, cu care a avut raport sexual cu consimţământul acesteia, ei fiind prieteni.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr.190 din 8 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul şi l-a obligat pe apelant la 700.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Din durata pedepsei, aplicate inculpatului, a fost dedusă, în continuare, detenţia preventivă a acestuia.
Inculpatul a declarat recurs, reiterând susţinerea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului.
Martorelesosite la locul faptelor la puţin timp după săvârşirea acestora, confirmă că partea vătămată, agitată, li s-a plâns că a fost agresată de către inculpat.
Medicul legist confirmă, la rândul său, că partea vătămată a fost agresată, că agresiunea a putut avea loc în noaptea de 16/17 septembrie 1999 şi că, pentru vindecarea leziunilor, sunt necesare îngrijiri medicale de 1-2 zile.
Martorul O.V. confirmă că a condus partea vătămată la cabinetul medicului legist, unde aceasta a reclamat că a fost agresată în noaptea de 16/17 septembrie 1999.
La inculpat, au fost găsite brăţara sustrasă de la partea vătămată şi cuţitul cu care a ameninţat-o pe aceasta.
Administratorul barului sus-menţionat şi alţi martori,confirmă că partea vătămată li s-a plâns că a fost agresată de către inculpat infirmând susţinerea inculpatului. că ar fi fost prietenul părţii vătămate.
Atunci când a avut ultimul cuvânt, în recurs, inculpatul a cerut să i se reducă pedeapsa, recunoscând, astfel, implicit, că a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat.
Nu sunt temeiuri ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie redusă. El a mai fost condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, la un an şi 6 luni şi apoi la 2 ani de închisoare, pentru înşelăciune, antecedente care atestă că, pentru reducerea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul V.E.I. împotriva deciziei penale nr.190 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 142/2002. Penal → |
|---|
