ICCJ. Decizia nr. 78/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.78.
Dosar nr.4353 /2002
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9/F/19 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr.190/F/2002 inculpata S.A.L.a fostcondamnată în baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 257 alin.(1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art.257alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a)şi art. 34 lit. a) C. pen. instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen. instanţa de judecată a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 4 ani.
A constatat că inculpata a fost arestată preventiv din 14 noiembrie 1996 până la 20 decembrie 1996.
Instanţa de fond a constatat că partea vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art.257 alin.2 C. pen. coroborat cu prevederile art. 356 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.000.000 lei de la F.I. şi a sumei de 2.000.000 lei de K.J., întrucât sumele de bani primite de inculpată au fost restituite acestora.
Inculpata a fost obligată la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpata a funcţionat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.Gheorgheîn perioada 26 iulie 1991 – 18 noiembrie 1996.
În vara anului 1995 i-a indus în eroare pe soţii G. de la care a primit suma de 100.000 lei pentru promovarea unei acţiuni civile de revendicare a unui teren.
În cursul lunii aprilie 1996a primit de la K.J. suma de două milioane lei pentru a interveni pe lângă un judecător de la Judecătoria Sfântu Gheorgheca ginerele denunţătorului să primească o pedeapsă cu suspendarea executării pentru o infracţiune de furt calificat.
În luna august 1996 inculpata a primit suma de 4 milioane lei de la F.I. pentru a interveni pe lângă un judecător de la Tribunalul Covasna ca, cumnatul denunţătorului, trimis în judecată în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor să primească o pedeapsă cu suspendare.
Inculpata a lăsat să se creadă că are influenţă atât la procuror cât şi la judecător pentru rezolvarea situaţiei inculpatului V.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpata.
Parchetul invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen. a criticat sentinţa penală pentru greşita individualizare a pedepsei care nu s-ar încadra criteriilor general.
prevăzute de art.72 C. pen. şi scopului, cuprins în prevederile art. 52 C. pen.,darşipentrunelegalitateîntrucâtinstanţaa omis să aplice dispoziţiile art.1 din Legea nr. 137/24 iulie 1997 privind infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Inculpata nu a motivat recursul declarat.
Recursurile declarate urmează a fi admise pentru alt motiv decât cele invocate.
După cum rezultă din probele administrate fapta de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. a fost comisă de inculpată în vara anului 1995, iar cele două fapte de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. au fost săvârşite în lunile aprilie 1996 şi august 1996.
Conform art. 121 C. pen., prescripţiaînlătură răspunderea penală.
Pentru fapta de înşelăciune comisă în anul 1995, sub imperiul legii vechi, pedeapsa prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., era de la 3 luni la 2 ani, iar termenul de prescripţie este conform art.122 alin. (1) lit. d) C. pen. de 5 ani, astfel că el s-a împlinit în anul 1990.
Pentru faptele de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege era de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripţie este de 5 ani, astfel cum e prevăzut în dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi s-a împlinit în aprilie şi, respectiv august 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpata S.M.L. împotriva sentinţei penale nr. 9/F din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează hotărârea atacată şi constată că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi două infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art.13 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5799/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 159/2002. Penal → |
|---|
