CSJ. Decizia nr. 299/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.299Dosar nr.4292/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr.376 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Au lipsit: recurentul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat F.V., apărător desemnat din oficiu, şi intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.1 din Codul de procedură penală, în cauză nefiind respectate dispoziţiile legale privind competenţa după materie.
Apărătorul inculpatului a lăsat soluţia la aprecierea instanţei sub aspectul competenţei materiale şi a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat, deoarece hotărârile pronunţate în cauză au încălcat dispoziţiile procedurale imperative privind competenţa materială, sens în care a solicitat casarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare.
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.370 din 15 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Timiş, inculpatul M.A.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.239 alin.1, 2, 3 Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
S-a dispus punerea inculpatului în libertate, de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. suma de 7.500.000 lei despăgubiri civile daune materiale şi 12.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt –pe baza probelor administrate.
La data de 16 noiembrie 2001, inculpatul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice în urma consumului de alcool în localul „E” din localitatea Valcani, în jurul orelor 22,00 , aducându-şi aminte că tatăl său a fost amendat contravenţional de către un poliţist de frontieră, văzându-l pe partea vătămată în calitate de subofiţer activ l-a abordat pe partea vătămată C.I. care se afla în timpul serviciului, iar afară din local a insistat să i se răspundă dacă măsura luată împotriva tatălui său a fost legală sau nu; partea vătămată nu l-a luat în seamă şi atunci inculpatul a început să o lovească.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a declarat apel împotriva acestei sentinţe, în motivarea căreia s-a susţinut că, pedeapsa aplicată este prea blândă iar suspendarea condiţionată a executării ei nu are efectul preventiv-educativ, ca scop al sancţiunii penale.
Prin Decizia penală nr.376 din 30 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, s-a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi rejudecând cauza –în aceste limite- a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului M.A.M., respectiv, a înlăturat dispoziţiile art.81 şi 82 Cod penal.
Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut că, împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională nu justificau suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În termen legal, hotărârile de mai sus – au fost recurate de inculpat care oral a susţinut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, în cuantum şi modalitate de executare, aspect sub care a cerut admiterea recursului său.
În temeiul art.3859 alin.3 Cod procedură penală, s-a luat în discuţie din oficiu –cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.1 Cod procedură penală, aspect sub care, hotărârile atacate sunt supuse casării deoarece au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative, privind competenţa după materie.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată la 28 martie 2002 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi a fost judecat în primă instanţă şi în apel, pentruinfracţiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 şi 3 Cod penal, comisă la 16 noiembrie 2001 împotriva unui subofiţer ce activa într-o unitate din subordinea Ministerului de Interne.
Nici procurorul cu ocazia sesizării instanţei, după cum nici instanţele de judecată –respectiv, Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara- nu au observat că dispoziţiile art.27 Cod procedură penală au fost modificate prin Legea nr.456/2001 pentru aplicarea OUG 207/2000, publicată la 25.07.2001, astfel încât, la pct.1 lit.a a art.27 Cod procedură penală – nu se mai înscrie în competenţa materială a tribunalului – în primă instanţă- judecarea infracţiunii prevăzută de art.239 Cod penal.
Această omisiune a instanţelor a condus la pronunţarea unor hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie, sancţionată cu nulitate absolută, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, competentă să judece cauza în primă instanţă prin prisma dispoziţiilor art.25 Cod procedură penală, era, în speţă, judecătoria.
În acest context de drept, recursul declarat de inculpat este fondat şi potrivit art.38515 pct.2 lit.c şi alin.3 Cod procedură penală hotărârile pronunţate la fond şi apel vor fi casate şi se va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare –judeţul Timiş pentru considerentele expuse.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de trimitere va administra probele necesare stabilirii unei corecte stări de fapt şi pentru pronunţarea unei hotărâri cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr.376 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.370 din 15 mai 2002 a Tribunalului Timiş.
Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.
Onorariulcuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 303/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 298/2002. Penal → |
|---|
