CSJ. Decizia nr. 370/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.370 Dosar nr.2585/2002
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul O.C. împotriva deciziei penale nr.147 din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-a prezentat apărător ales, avocat G.C. pentru revizuientul lipsă.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul revizuientului a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire potrivit art.394 lit.a Cod procedură penală şi a se dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale şi audierea martorului M.P.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursului, ca nefondat, arătând că în calea de atac extraordinară nu se poate face o prelungire a probatoriului.
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr.17 din 7 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul O.C., împotriva sentinţei penale nr.11 din 10 aprilie 1991, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr.1183/1990.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr.11 din 10 aprilie 1991 a Tribunalului Neamţ, O.C. a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal, la 7 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr.1129 din 2 aprilie 1992 a Curţii Supreme de Justiţie, recursul inculpatului fiind respins.
La data de 12 februarie 1998 Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ a înaintat, cu concluzia de a fi respinsă, cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Tribunalul Neamţ a procedat la judecarea cauzei şi prin sentinţa penală nr.76 din 26 mai 1999 a admis cererea de revizuire, a anulat sentinţa nr.11/1999 şi rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală a pronunţat achitarea inculpatului.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.11 din 21 aprilie 1992 emis de Tribunalul Neamţ şi ordinul nr.5/166616 din 1994 al Inspectoratului General al Poliţiei.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, soluţia de achitare fiind greşită. Nelegalitatea priveşte faptul că au fost încălcate dispoziţiile art.403 şi 304 Cod procedură penală, care reglementează modul de soluţionare a cererii de revizuire, iar netemeiniciei, împrejurarea că s-a dat o importanţă covârşitoare dispoziţiilor celor doi martori audiaţi în cursul judecăţii revizuirii, înlăturându-se în mod nejustificat concluziile rezultate din probatoriul administrat cu ocazia judecării dosarului de fond.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul parchetului şi prin decizia penală nr.258 din 29 iunie 2000 a desfiinţat sentinţa penală nr.70 din 26 mai 1999, dispunându-se trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare la Tribunalul Neamţ.
Curtea de Apel Bacău a motivat admiterea apelului atât pe nelegalitatea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, cât şi pe netemeinicia ei.
Astfel, s-a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile legale, care reglementează judecata cererii de revizuire, încălcând dispoziţiile art.403 alin.1 din Codul de procedură penală, în sensul că nu a examinat, în cadrul judecăţii, motivele invocate de revizuient, concluziile procurorului şi nu a dispus prin încheiere motivată, admiterea în principiu a cererii.
Această fază preliminară a examinării cererii, constituie o judecată de ordin procesual, prin care se verifică temeinicia cererii de revizuire, pentru a se hotârî dacă urmează să aibă loc o rejudecare a fondului cauzei.
Totodată s-a constatat că instanţa de fond nu a respectat în totalitate nici principiul contradictorialităţii, în sensul că nu a citat toate părţile care au particiapt la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Procedând la rejudecarea cererii de revizuire, tribunalul a constatat că aceasta este netemeinică. S-a constatat că motivele invocate de condamnatul revizuient privesc apărări care au fost formulate atât cu ocazia soluţionării fondului cauzei cât şi recursului declarat, apărări care au fost înlăturate.
Cum, depoziţiile celor doi martori C.M. şi C.C. audiaţi în timpul soluţionării cererii de revizuire nu aduc elemente de natură a schimba situaţia de fapt reţinută anterior, s-a considerat că cererea nu poate fi admisă, motivele invocate nefăcând parte din situaţiile prevăzute de art.394 lit.a – e Cod penal.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.137 din 25 aprilie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
S-a motivat că din analiza motivelor invocate în cerere, se constată că acestea nu se încadrează în nici una din situaţiile menţionate de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Impotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs condamnatul, reiterând motivele cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Esenţial în speţă este faptul că încă în declaraţia dată la urmărirea penală inculpatul s-a apărat în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii imputate.
Verificarea acestei apărări a constituit o preocupare pentru cercetarea penală şi cea judecătorească, însă probele dosarului au infirmat-o, rezultând neîndoielnic că revizuientul a comis infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Intrucât prin cererea de revizuire condamnatul – aşa cum bine au reţinut şi instanţele – nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscută de instanţele de judecată, ci s-au referit la aceleaşi apărări formulate şi cu ocazia judecării cauzei, în mod corect s-a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, text pe care revizuientul a înţeles să-şi întemeieze în drept cererea formulată.
Imprejurarea că în dovedirea susţinerilor lui acesta a propus pe lângă efectuarea unei noi expertize medico-legale şi audierea unui martor, nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menţionat cere ca faptele şi împrejurările – deci faptele probatorii – să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind, într-adevăr, inadmisibil ca pe calea excepţională a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ce au soluţionat cauza.
Hotărârile atacate, fiind pronunţate cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, recursul condamnatului urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient O.C. împotriva deciziei penale nr.137 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 364/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 461/2002. Penal → |
|---|
