CSJ. Decizia nr. 364/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.364 Dosar nr.2972/2002
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii D.I. şi D.M..
S-au prezentat inculpaţii în stare de libertate asistaţi de apărător desemnat din oficiu, av.Vasilescu Fl.şi intimata parte vătămată.
Procedura de citare îndeplinită.
Procurorul a cerut admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în sensul condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea de tâlhărie, reţinându-se pentru D.I. art.37 lit.b Cod penal.
Intimata parte civilă arată că a avut loc un conflict, în urma căruia i s-a luat cercelul.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Din coroborarea probelor administrate nu rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Inculpatul D.I. arată că de fapt a existat un conflict cu partea civilă, nu a săvârşit fapta de tâlhărie.
Inculpatul D.M., arată că nu a săvârşit fapta de tâlhărie.
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr.575 din 21 decembrie 2001 Tribunalul Constanţa, în baza art.334 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, formulată de inculpaţi, prin apărător.
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpaţii D.I. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
S-a dispus în baza art.350 alin.2 Cod procedură penală, punerea în libertate de îndată a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate F.N. a fost recuperat.
S-a reţinut că în cursul zilei de 6 august 2001 inculpaţii s-au întâlnit în Autogara Sud Constanţa cu soţii Florescu. Intre aceştia a avut loc un incident, soţii Folorescu fiind loviţi de inculpaţi. Aceştia au suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Agresiunea exercitată de inculpaţi asupra părţilor vătămate, a fost în scopul însuşirii de către aceştia a bunurilor ce le aveau asupra lor victimele. Astfel profitând de neatenţia de apărare a numitei F.N., i-au smuls un cercel din urechea stângă, precum şi portmoneul în care aceasta avea 800.000 lei.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către procuror care a criticat-o pentru neteminicie privind achitarea inculpaţilor.
Prin decizia penală nr.146/P din 4 iunie 2002 Curtea de Apel Constanţa, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu motivarea că declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile constante ale inculpaţilor, conduc la concluzia că inculpaţii nu au sustras bunurile arătate de la F.N..
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa invocând o gravă eroare de fapt potrivit art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Situaţia de fapt reţinută, în sensul că, partea vătămată nu a fost deposedată de bunuri prin violenţă este în contradicţie cu probele administrate şi actele dosarului penal.
Astfel, declaraţia părţii vătămate şi ale martorilor date în faza de urmărire penală cât şi raportul medico-legal, conduc la concluzia indubitabilă că cei doi inculpaţi i-au smuls părţii vătămate cercelul din ureche iar inculpatul D.I. portmoneul cu bani.
Martora A.M. a declarat că „în urma agresiunii lui N. i-a dispărut cercelul,” „precizez că înainte de a fi agresionată N. avea în mână un portmoneu, iar în timpul altercaţiei l-am văzut pe cetăţeanul mai învârstă cum s-a repezit şi l-a tras din mână în timp ce celălalt mai tânăr o lovea”.
Martorul M.G., în declaraţia dată în faza de urmărire penală a precizat expres că cei doi inculpaţi i-au agresat fizic pe soţii F. şi a auzit-o pe partea vătămată ţipând că i-au fost luaţi cerceii cu forţa de către inculpaţi.
In acelaşi sens a declarat şi martora N.D..
Mai mult, tot în timpul urmăririi penale s-a procedat la confruntarea inculpatului D.M. cu martora A.M. precum şi a inculpatului D.I., împrejurare în care martora şi partea vătămată şi-au menţinut depoziţiile anterioare.
Faptul că ulterior acele declaraţii au fost retractate, confirmă împrejurarea că atât martora A.M. cât şi N.D. au fost ameninţate de inculpaţi să-şi schimbe depoziţiile astfel încât ceea ce aceste martore au declarat în faţa instanţei de judecată, nu are suport în realitate şi este infirmat de restul materialului probator şi se explică şi prin împrejurarea că acestea sunt rude, toţi fiind de etnie romi şi au ajuns la o înţelegere.
Ca atare, modificările în conţinutul declaraţiilor au intervenit în faza de cercetare judecătorească şi că în această fază se statuează asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor, nu conferă aprioric un mai mare credit revenirii în raport de primele declaraţii.
Cum probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, legea nefăcând o distincţie în ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori cercetării judecătoreşti apare ca nelegală soluţia instanţei de fond şi a celei de apel fără a se face vreo justificare.
Ca atare, din întreg ansamblul probator, rezultă că cei doi inculpaţi au deposedat prin violenţă partea vătămată de un cercel din aur şi un portmoneu cu 800.000 lei încât se impune condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Totodată, trebuie reţinut că inculpatul D.I. are antecedente penale fiind condamnat la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin sentinţa penală 1702/1998 a Judecătoriei Constanţa definitivă prin neapelare,situaţie în care faţă de data săvârşirii faptei în prezenta cauză 6 august 2000 greşit s-a reţinut aplicarea prevederilor art.37 lit.a în loc art.37 lit.b, fapta fiind săvârşită după executarea pedepsei de 1 an închisoare.
Constatându-se că inculpaţii - D.I. este pensionar, fără loc de muncă, căsătorit; iar D.M. este căsătorit, fără antecedente penale, un copil minor în întreţinere, justifică aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74-76 din Codul penal.
Ca atare, Curtea, potrivit prevederilor art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, va casa decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond şi va dispune condamnarea inculpaţilor conform dispozitivului.
Se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
Văzând şi prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa privind pe inculpaţii D.I. şi D.M..
Casează decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr.375 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Constanţa.
În baza art.211 alin.2 lit.a şi e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b şi art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul D.I. la 3 ani închisoare.
În baza art.211 alin.2 lit.a şi e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. condamnă pe inculpatul D.M. la un an închisoare..
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 13 septembrie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei pentru fiecare inculpat pentru apărarea din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 297/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 370/2002. Penal → |
|---|
