CSJ. Decizia nr. 494/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.494
Dosar nr.3027/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul Gh.A. împotriva deciziei penale nr.396/A din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat Andriţa Ion, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale în sensul art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, pentru a se putea admite cererea de întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.457 din 14 mai 2002 Tribunalul Bucureşti –secţia a II-a penală, a respins, cererea de întrerupere a executării pedepsei aplicată condamnatului Gh.A., prin sentinţa penală nr.524 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A obligat apelantul la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, prin cererea înregistrată la 17 octombrie 2001 condamnatul Gh.A., a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.524/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti –secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.2684 din 25 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, pe motiv de ordin familial.
S-a depus la dosar copia mandatului de arestare preventivă nr.745 din 20 iunie 2001 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a întocmit referatul de anchetă socială.
Din referatul de anchetă socială depus la dosar s-a reţinut că „Gh.A. în vârstă de 49 ani, din anul 1999 execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de viol, fiind condamnat la 10 ani. S-a căsătorit în anul 1981 cu numita Gh.D., în vârstă de 48 ani care precizează diagnosticul „episod depresiv deficienţă psihică”, fiind pensionată medical din anul 1999 cu o pensie în valoare de 1.170.000 lei.
Din căsătorie au rezultat doi copii: G.C. născut la 12 decembrie 1982 elev anul III la şcoala profesională, profil mecanic auto, L. născută la 10 aprilie 1990, elevăîn clasa a VI-a la şcoala generală.Familia condamnatului locuieşte într-un apartament format din trei camere şi dependinţe, curat întreţinut, bine mobilat, proprietate personală, condiţii bune de locuit. Bugetul familiei se compune din pensia numitei Gh.D. şi alocaţiilor de stat ale copiilor şi sunt insuficient raportate la numărul de persoane.
Din punct de vedere medical, Gh.D. are probleme de sănătate, fiind bolnavă psihic, a fost internată la Policlinica de Diagnostic şi Tratament Titan.
Din relaţiile primite rezultă că numita Gh.D. este cunoscută ca o femeie serioasă, deşi are probleme de sănătate, este liniştită în bune relaţii de vecinătate care are în îngrijire pe cei doi copii minori, cu posibilităţi materiale reduse, având restanţe mari la cotele de întreţinere în valoare de 7.209.848 lei.
Conform art.455 raportat la art.453 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Din probele administrate în cauză nu se poate reţine existenţa unor împrejurări speciale în sensul articolului menţionat, care să impună întreruperea executării pedepsei în scopul ocrotirii unor interese legitime ale familiei condamnatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul respingerii greşite a cererii de întreruperea executării pedepsei deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură penală.
Curtea de Apel Bucureşti –secţia a II-a penală prin Decizia penală nr.396/A din 24 iunie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei penale nr.457 din 14 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti –secţia a II-a penală.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a formulat recurs, solicitând reaprecierea actelor şi pe fond să i se admită cererea şi să i se întrerupă executarea pedepsei, având greutăţi deosebite în familie.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând actele dosarului şi în special referatul de anchetă socială, reţine că hotărârile atacate sunt temeinice şi legale.
Astfel, chiar dacă bugetul de familie este modest şi soţia recurentului are multe probleme de sănătate, aceasta este o stare, preexistentă începerii executării pedepsei şi de durată, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cele trei luni, perioadă maximă de întrerupere prevăzută de art.453 lit.c Cod procedură penală, nu s-ar putea ameliora nici starea depresivă a soţiei şi nici nu s-ar redresa situaţia financiară.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând şi prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Gh.A. împotriva deciziei penală nr.396/A din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti –Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 495/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 492/2002. Penal → |
|---|
