CSJ. Decizia nr. 492/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.492DOSAR NR.4467/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul Generalal Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial şi deciziei nr.237 din 14 iunie 2000 aCurţii Militare de Apel, privind pe inculpatul S.A.
A lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea sa prezentându-se avocat M.D.C., apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate şi achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, însă a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală şi acordarea acestuia de daune morale în sumă de 6 miliarde leişi cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000 lei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului Militar Tg.Mureş a fost trimis în judecată inculpatul S.A.pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art.354 alin.2 Cod penal reţinându-se că la 1 martie 1999 inculpatul a refuzat să se prezinte la agentul economic la care a fost repartizat să satisfacă serviciul militar alternativ în conformitate cu dispoziţiile art.4 din Legea nr.46/1996 şi HotărâreaGuvernului nr.618/1997.
Prin sentinţa nr.157 din 28 octombrie 1999 Tribunalul Militar Cluj a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, reţinând în considerente că inculpatul având calitatea de membru al Organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova” a refuzat în mod justificat să efectueze serviciul militar alternativ deoarece nu avea calitateade încorporat, iar neprezentarea lui la angajator nu constituie, în consecinţă, un act de neprezentare la unitatea la care a fost repartizat, nerealizându-se astfel, elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Prin Decizia nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti s-a admis apelul declarat de Parchetul Militar Cluj, s-a desfiinţat sentinţa instanţei de fond iar inculpatul a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.354 alin.2 Cod penal.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea Militară de Apelprin Decizia nr.237 din 14 iunie 2000 în sensul reducerii pedepsei aplicate, la 1 an şi 6 luni închisoare şi a suspendării condiţionate a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva ambelor decizii pronunţate în cauză şi a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, însuşindu-şi motivarea instanţei de fond şi evocând totodată, jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie în aplicarea art.4 din Legea nr.46/1996.
Cu ocazia judecării recursului în anulare inculpatul S.A. a solicitat ca statul să fie obligat să-i plătească despăgubiri pentru daune morale în sumă de 6 miliarde lei şi cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000 lei.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.354 alin.1 şi 2 din Codul penal constituie infracţiune „neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştiinţare, iar dacă termenul de prezentare este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară” precum şi „neprezentarea celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea la care au fost repartizaţi”.
Acest text de lege a fost redactat înainte de instituirea, prin Legea nr.46/1996, a serviciului militar alternativ şi nu a fost modificat prin legea menţionată şi nici ulterior, astfel că nu poate fi înţeles şi aplicat decât în sensul că se referă la încorporarea sau concentrarea în vedereaprestării serviciului militar într-o unitate militară,iar nu şi la executarea serviciului militar alternativ prevăzut de art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996.
Se constată aşadar, că fapta inculpatului S.A. de a nu se prezenta la unitarea economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul militar alternativ nu este sancţionată de legea penală şi că deciziile prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de neprezentare la încorporare nu au bază legală.
În consecinţă, urmează să se admită recursul în anulare, să se caseze deciziile pronunţatede Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de Curtea Militară de Apel şi să se menţină sentinţa pronunţată de Tribunalul Militar Cluj prin care s-a pronunţat achitarea inculpatului.
În ceea ce priveşte cererea de despăgubiri pentru daune morale formulată de inculpat, se constată că nu poate fi examinată direct în cadrul judecării unui recurs în anulare- care este o cale extraordinară de atac- ci în cadrul unei acţiuni civile separate, intentate în acest scop, la instanţa competentăşi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor ca reprezentant al statului, în condiţiile prevăzute de art.504 – 506 din Codul de procedură penală. Prin aceeaşi acţiune civilă inculpatul poate solicita, conform art.193 alin.ultim din acelaşi cod şi restituirea cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului, acestea constituind o pagubă materială suferită de inculpat.
Urmează deci, să se respingă cererea formulată de S.A. în acest proces privind acordarea de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul Generalal Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial şi deciziei nr.237 din 14 iunie 2000 aCurţii Militare de Apel, privind pe inculpatul S.A.
Casează deciziile atacate şi menţine sentinţa nr.157 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Cluj.
Respinge cererea formulată de inculpat, privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale şi materiale.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 494/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 480/2002. Penal → |
|---|
