Omor. Circumstanţă atenuantă a provocării. Inexistenţa legitimei apărări. Pedeapsă complementară
| Comentarii |
|
Pentru a se putea reţine că inculpatul a acţionat în legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei (art. 44 alin. 2 C. pen.), după cum rezultă din însăşi denumirea instituţiei, aceasta implică ideea de reacţie necesară a unei persoane pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, în principal, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Prin Legea nr. 169 din 18 aprilie2002, dispoziţiile cuprinse în art. 44 C. pen. au fost completate cu unele noi. în urma situaţiei avute în vedere de legiuitor, reacţia făptuitorului este necesară pentru a înlătura (a respinge) acţiunea unei persoane de a pătrunde (a intra) fără drept, fie prin violenţă sau efracţie, fie prin alte mijloace de aceeaşi natură, în locuinţa sa ori în dependinţele acesteia, iar pentru înlăturarea răspunderii penale, întrucât fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită fără vinovăţie, fiind în „legitimă apărare “, trebuie să fie îndeplinite toate condiţiile impuse acţiunii pătrunderii şi care se referă, în primul rând, la ilicitatea specială a acţiunii, şi anume fără drept, precum şi la mijloacele folosite pentru realizarea acesteia.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor, cu reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b din Codul penal, rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţa de control judiciar, care nu a comis nici o eroare gravă de fapt în evaluarea acestora.
(Secţia penală, decizia nr. 3954 din 24 septembrie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, Secţia penală, prin sentinţa penală nr. 353 din 10 octombrie 2001, a condamnat
pe inculpatul N. L. (fiul lui Dumitru şi al Elenei, născut la 10 ianuarie 1958 în comuna Slobozia Conachi, judeţul Galaţi, cu acelaşi domiciliu, sat Cuza Vodă, judeţul Galaţi, studii - 13 clase, fără ocupaţie şi antecedente penale, divorţat, are doi copii) la 12 ani închisoare si 3 ani interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din Codul penal.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 martie 2001 la zi, a constatat că martorii I. Gh. şi I. A., fraţii victimei I. L., nu s-au constituit părţi civile în cauză, a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului, a unei securi - corp delict şi a obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 30 martie 2001, în jurul orei 20,00 inculpatul, împreună cu victima I. L. vecini în satul Cuza Vodă, au cumpărat de la magazinul sătesc, o sticlă cu 1/21 vodcă pe care au hotărât să o bea acasă la inculpat.
Veniţi în domiciliul lui N. L., cei doi au consumat băutura, au discutat şi în jurul orei 22,301. L. a plecat la locuinţa sa, iar inculpatul s-a întins îmbrăcat pe pat, adormind în aşteptarea vizionării unui film la televizor, deoarece în timpul zilei mai consumase băutură.
în jurul orei 23,30, victima a revenit la locuinţa lui N. L. intrând în curte pe poarta neasigurată, a deschis uşa de acces în imobil şi a pătruns în prima încăpere, cu destinaţie dublă, de hol şi bucătărie. Trezit brusc din somn de zgomotele ce veneau din bucătărie, inculpatul a coborât din pat, a deschis uşa dintre cele două camere şi a întrebat „cine este?“, dar nu a primit nici un răspuns. Nefiind nici un bec aprins în locuinţă, inculpatul nu a reuşit să identifice persoana care se îndrepta spre el şi crezând că este soţul fostei sale soţii (de care divorţase din anul 1999, el locuind singur), care a venit să-l agreseze, a luat securea de lângă uşă şi l-a lovit pe I.L. cu partea ascuţită în cap, iar după ce acesta a căzut jos a continuat să-l lovească în cap, pe care i l-a zdrobit, şi apoi peste tot corpul.
Constatând că persoana lovită decedase, inculpatul a ieşit în curte cu securea în mână şi a strigat la vecinul său, martorul M. V., spunându-i că a fost atacat în locuinţă de mai mulţi indivizi şi pentru a se apăra, a lovit pe unul dintre ei. Martorul a încercat să îl calmeze, după care a ieşit în stradă cu o lanternă şi după ce a verificat că nu este nimeni în zonă, l-a anunţat pe tatăl inculpatului despre cele întâmplate
şi pe rudele victimei, care au constatat că aceasta nu este acasă.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, întocmit de Serviciul de medicină legală a judeţului Galaţi, sub nr. 173 din 31 martie 2001, avizat de Institutul de Medicină Legală laşi, la 13 iunie 2001, moartea lui I. L. a fost violentă. „Ea s-a datorat anemiei acute prin hemoragie externă consecutiv unor multiple plăgi tăiate-despicate şi tăiate cranio-cerebrale, cranio-faciale, cervicale şi ale membrelor superioare şi inferioare, precum şi plăgii înţepat-tăiate cervicale stângi şi secţiune parţială venă jugulară, produs prin lovire repetată cu corp tăietor-despicător-secure. între multiplele plăgi tăiate-despicate, tăiate şi înţepat-tăiată şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate. După aspectul şi topografia leziunilor se apreciază că acestea au putut fi produse atât în timp ce victima şi agresorul se aflau faţă în faţă în ortostatism, cât şi în timp ce victima era căzută cu faţa-în sus“ (fila 45 din dosarul de urmărire penală).
împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul N. L., care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-a reţinut faptul că el a acţionat în legitimă apărare, conform dispoziţiilor cuprinse în art. 44 alin. 3 din Codul penal, solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei, să se dispună, în principal, achitarea sa, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 alin. 1 lit. e din Codul de procedură penală, iar, în subsidiar, reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. a din Codul penal, precum şi a celei din art. 74 lit. a din acelaşi cod, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Secţia penală a Curţii de Apel Galaţi, prin decizia nr. 155 din 10 aprilie 2002, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe, a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării şi a modificat pedeapsa, în sensul că a redus-o de la 12 ani la 4 ani închisoare, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive la zi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Hotărând astfel, instanţa de control judiciar a constatat că nici una dintre probele administrate în cauză nu sprijină ipoteza că victima ar fi încercat să-l atace pe inculpat, iar susţinerea sa în faţa instanţei că victima l-a lovit cu o cheie în zona gâtului
traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană, la autopsie constatându-se multiple fracturi costale, contuzie pulmonară, contuzie renală, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea de corpuri şi planuri dure, în condiţiile căderii de la înălţime.
De asemenea, s-a mai constatat că victima prezintă leziuni traumatice cu vechime diferită, putând data cu câteva zile anterior decesului, leziuni cu potenţial de şoc, iar în caz de supravieţuire ar fi necesitat 15 zile de îngrijiri medicale şi ar fi putut pune viaţa victimei în primejdie, aceste leziuni putându-se produce prin lovire, probabil cu o curea din piele cu cataramă metalică, cum este corpul delict prezentat spre examinare.
Prin sentinţa penală nr. 180 din 12 martie 2001, Tribunalul Bucureşti a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de determinare a sinuciderii prevăzută în art. 179 alin. 1 C. pen., în baza cărui text de lege inculpatul a fost condamnat.
Prin decizia nr. 363/A din 31 mai 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a admis apelul declarat de procuror şi a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. i C. pen.
Instanţa a motivat, între altele, că inculpatul a săvârşit cu intenţie indirectă infracţiunea de omor calificat, deoarece în urma violenţelor fizice şi psihice exercitate asupra victimei, timp de o săptămână înaintea decesului, chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat posibilitatea producerii ei în condiţiile în care victima îi spusese că se va sinucide în cazul continuării violenţelor asupra ei.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă este cea corectă, nu este fondat.
Din probe rezultă incontestabil că, timp de mai multe zile, inculpatul a aplicat victimei lovituri în diferite zone ale corpului, cu o curea având o cataramă metalică, a exercitat asupra ei presiuni pentru a o determina să recunoască faptul că a avut legături cu alţi bărbaţi anterior concubinajului dintre ei şi a sechestrat-o în locuinţă.
Sub imperiul acestei constrângeri fizice şi psihice, victima s-a aruncat pe fereastra bucătăriei din apartament, decedând pe loc.
Esenţial în existenţa infracţiunii prevăzute în art. 179 C. pen., este ca moartea victimei să constituie urmarea unui act de voinţă al acesteia; chiar dacă hotărârea a fost urmarea unui îndemn sau a determinării de către inculpat, victima trebuie să aibă posibilitatea de a decide liber asupra actului său, fără a exista o constrângere în acest sens.
Or, în situaţia existentă, victima nu a putut decide liber cu privire la sinucidere, atâta timp cât a fost sechestrată timp de 6 zile în apartamentul inculpatului, fiind permanent agresată fizic şi psihic şi încuiată, fără posibilitate de scăpare.
în raport cu această stare de fapt, se impune concluzia că hotărârea de a se sinucide nu a fost din voinţa victimei, ci este rezultatul constrângerii exercitate de inculpat prin violenţe fizice şi psihice la care a fost supusă şi cărora nu le-a putut rezista.
în consecinţă, fapta inculpatului care prin actele sale de agresiune a urmărit ori a acceptat gestul victimei de a se arunca pe geam, constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. i C. pen., corect reţinută de instanţa de apel.
în ceea ce priveşte încadrarea faptei în prevederile art. 175 lit. i C. pen., este de observat că încadrarea juridică a unei fapte se face în raport cu acţiunea materială şi cu rezultatul produs, dacă aceasta este condiţionată de producerea unui rezultat. în raport cu momentul când victima a sărit pe fereastră, în stradă, precum şi cu survenirea rezultatului, moartea, care în speţă s-a produs pe aleea din jurul blocului, corect instanţa a încadrat fapta în omor calificat, potrivit art. 175 lit. i C. pen.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat a fost respins.
| ← Prelungirea duratei arestării preventive. Necompetenţă... | Circumstanţe atenuante. Viol. Conduită bună a infractorului... → |
|---|
