Recurs. Declaraţie de recurs. Nominalizarea persoanelor la care se referă. Motive de recurs depuse ulterior expirării termenului de recurs
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3856 alin. 1 C. pr. pen., instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care declaraţia de recurs se referă.
Declaraţia de recurs, iar nu motivele de recurs depuse ulterior constituind actul de sesizare a instanţei de recurs, în raport cu care se devoluează judecata în această fază procesuală, persoanele la care se referă recursul trebuie nominalizate, explicit, în declaraţia de recurs; în consecinţă, declaraţia de recurs a procurorului prin nominalizarea unui inculpat la care acesta se referă, urmată de formularea „şi alţii", produce efectele juridice prevăzute în art. 3856 C. pr. pen. numai faţă de inculpatul nominalizat.
Menţionarea numai în motivarea recursului a numelor altor inculpaţi, cu excepţia cazului când motivele au fost depuse înăuntrul termenului de recurs, duce la respingerea ca tardiv a recursului în ceea ce-i priveşte pe aceştia.
(Secţia penală, decizia nr. 167 din 15 ianuarie2002)
- Extras -
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 209 din 11 noiembrie 1999, a condamnat pe inculpatul C. G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a instigării la înşelăciune, şi l-a achitat pentru alte infracţiuni.
Prin aceeaşi hotărâre instanţa s-a pronunţat şi cu privire la alţi 5 inculpaţi trimiţi în judecată.
Apelul declarat de procuror cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă faţă de toţi inculpaţii a fost respins prin decizia penală nr. 238 din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov.
împotriva deciziei procurorul a declarat recurs, cu formularea că recursul se referă la „inculpatul C. G.ş.a."
Prin actul separat, cuprinzând motivele de recurs, înregistrat la curtea de apel la 27 decembrie 2000, procurorul critică soluţia pronunţată faţă de inculpatul C. G., precum şi faţă de ceilalţi 5 inculpaţi.
Examinând conţinutul declaraţiei de recurs, se constată că aceasta nu produce efecte juridice decât faţă de inculpatul C. G., nominalizat în declaraţia de recurs, nu şi faţă de ceilalţi inculpaţi care s-a dorit a fi cuprinşi în formularea „ş.a.“
Sub acest aspect trebuie reţinut că recursul este o cale de atac de care se pot folosi persoanele arătate în art. 362, la care face trimitere art. 3852 C. pr. pen., manifestarea de voinţă de a exercita acest drept materializându-se în declaraţia de recurs, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege.
| ← Circumstanţe atenuante. Viol. Conduită bună a infractorului... | Recurs. Apel declarat tardiv. Recurs împotriva deciziei → |
|---|
