ICCJ. Decizia nr. 219/2003. Penal. încheiere. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.219.

Dosar nr.2003 /2004

Şedinţa publică din 23 aprilie2004

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 aprilie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1105/2004 a Curţii de Apel Iaşi s-a luat în discuţie din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului T.M.

S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 300², şi art.160^b C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului astfel că s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri pecare nu le-a motivat în scris.

Apărătorul recurentului şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct.17¹ C. proc. pen. A susţinut că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Curtea verificând actele şi lucrările dosarului constată că prin sentinţa penală nr. 110 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174; art.175 lit.c), art.176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Împotrivaacesteisentinţea declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

Verificând motivul de recurs invocat, Curtea consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 300² C. proc. pen. în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impune în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care modifică această măsură dispun menţinerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării preventive îl constituie dispoziţiile art. 148 lit. a), h), b), f) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii s-a stabilit vinovăţia inculpatului, urmează a se constata, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, că menţinerea arestării preventive se impune în continuare.

Urmează ca în temeiul art. 385¹⁵ pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursul ca fiind nefondat.

Potrivit art.192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat laplata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr.1105/2004 al Curţii de Apel Iaşi.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.

← CSJ. Decizia nr. 2152/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs		CSJ. Decizia nr. 2221/2003. Penal. Contestatie la executare.... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: