Trafic de droguri. Introducere în ţară. Deţinere şi transport de droguri. Concurs de infracţiuni. Confiscare
| Comentarii |
|
1. Fapta de a introduce în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, la punctul de frontieră, constituie infracţiuni distincte prevăzute în art. 2 şi în art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind pe cea din urmă. 2. În cazul în care drogurile au fost ascunse în caroseria autoturismului, acesta se confiscă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 5596 din 2 Decembrie 2003
Prin sentința penală nr. 253 din 30 iulie 2003 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul A.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a tentativei la infracțiunea de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
în baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului, iar în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscat autoturismul aparținând inculpatului.
Instanța a reținut că, la 3 aprilie 2003, inculpatul s-a prezentat la Vama Giurgiu pentru a intra în România cu autoturismul. Cu ocazia controlului vamal, în locașele portbagajului autoturismului s-au găsit ascunse 8 pachete conținând cantitatea de 3,844 gr heroină.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 612 din 16 octombrie 2003, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că instanțele trebuiau să rețină în sarcina sa numai tentativa de a introduce droguri în țară, nu și deținerea și transportul acestora, iar confiscarea autoturismului nu se justifică, este nefondat.
Susținerea inculpatului potrivit căreia deținerea și transportul de substanțe stupefiante nu constituie o infracțiune de sine stătătoare, ci este o componentă a infracțiunii de introducere a drogului în țară, fiind absorbită de dispozițiile din art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, nu poate fi primită. Elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât obiectul juridic cât și urmarea socialmente periculoasă, precum și elementul material, acțiunea de realizare a infracțiunii, fiind diferite, una nu este absorbită de cealaltă.
Nici critica privind măsura de siguranță a confiscării nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, bunul folosit la comiterea infracțiunilor privind traficul de stupefiante se confiscă, astfel că măsura de siguranță a fost legal dispusă.
Pentru motivele menționate, recursul inculpatului a fost respins.
| ← Arestare preventivă în cursul urmăririi penale. Durată.... | Arestarea preventivă. Menţinerea măsurii. Recurs împotriva... → |
|---|
