Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 54/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 54/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 509/57/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR.54/2015

Ședința camerei de consiliu de la 27 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Grefier A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.

Pe rol sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate T. D. M., formulată de autoritățile judiciare din Germania.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa persoanei condamnate.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a acvirat dosarul nr._ cu obiect mandat european de arestare a persoanei solicitate T. D. M..

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii formulate în cauză.

Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea sesizării formulate de P. de pe lângă Curtea de Apel A. – I. și a dispune transferarea în România a persoanei condamnate T. D. M., recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile din Germania și executarea pedepsei la care a fost condamnată în Germania persoana T. D. M., în România.

Mai solicită ca din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare să se deducă perioada deja executată de persoana condamnată T. D. M., în cauză nu există motive de refuz pentru transfer și pe cale de consecință admiterea sesizării.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 5680/II/5/2015 din 20.07.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I., înregistrată la această instanță la data de 22.07.2015, sub nr.de dosar_, s-a dispus sesizarea Curții de Apel A. I. în vederea admiterii cererii de transferare în România a persoanei condamnate T. D.-M., cetățean roman, fiul lui M. și R., născut la 27.09.1985, în S., județul A., cu domiciliul în municipiul S., ., jud.A., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Burg din Republica Germania, respectiv în vederea recunoașterii și executării în România a hotărârii de condamnare pronunțată în Germania.

Prin cererea Ministerului Justiției al landului german Saxonia-Anhalt nr. din 17 noiembrie 2014 s-a solicitat transferarea în România a persoanei condamnate T. D.-M., cetățean român, în vederea executării pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare.

Solicitarea a fost trimisă de către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară – Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în materie penală prin adresa nr._/2015/13c/Coe1983 din 2.06.2015.

La adresa Ministerului Justiției s-au atașat:

- cererea de asistență judiciară în vederea executării în România a pedepsei privative de libertate aplicată cetățeanului român T. D.-M. formulată la 17.11.2014 de Ministerul Justiției și Egalității, Landul Saxonia-Anhalt ;

- copia autentificată a sentinței de condamnare a Tribunalului din Halle din 06.03.2014;

- adresa nr.910 AR 408/14 din 4 iulie 2014, emisă de Procuratura Halle privind dispozițiile legale aplicabile și situația executării pedepsei;

- procesul-verbal întocmit de Judecătoria Burg la data de 26 iunie 2014 prin care se consemnează acordul de transfer al persoanei condamnate.

Din actele depuse la dosar, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul din Halle la data de 6 martie 2014, în dosarul nr. Ls 186 Js_/13( 29/13), definitivă la 14 martie 2014, persoana transferabilă T. D.-M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea, în perioada 21.09.2012 – 06.06.2013, a mai multor infracțiuni, respectiv înșelăciune - 17 acte materiale din care două în concurs cu fapta de furt, pentru tentativă de înșelăciune și pentru furt, fapte prev. și ped. de art. 242 al. 1, 243 al.1 pct. 3, 263 al. 1, al. 2, al. 3 nr. 1, art. 22, art. 23 al. 1, art. 25 al. 2, 52, art. 53 Cod penal german.

În fapt, s-au reținut următoarele:

La data de 21.09.2012 inculpatul a intrat în locuința martorei în vârstă de 82 de ani, A. Thomas, locuință aflată pe . localitatea Bitterfeld, pretinzând în mod fals că este lucrător de poliție. A convins-o pe martoră că banii acesteia nu erau siguri la banca, cerându-i sa îi ridice și să îi predea lui. Martora s-a declarat de acord. D. fiind însă ca banca Sparkasse era deja închisă, inculpatul a convins-o pe martora sa ridice banii de la bancă în zilele următoare. Urmând ca inculpatul să revină pentru a prelua banii. Inculpatul era conștient ca profită de buna- credință și naivitatea martorei aflate la o vârsta înaintată. Conștient fiind de aceste lucruri, inculpatul i-a spus martorei ca vine de departe și că nu are unde să doarmă. În acest context martora i-a dat 450 euro în numerar pe care inculpatul i-a băgat în buzunar și i-a folosit în interes propriu.

La data de 24.09.2012 a vizitat-o din nou pe partea vătămata în locuința acesteia și a primit de la aceasta suma de 4.700 euro în numerar pe care partea vătămata o ridicase între timp din contul său. Inculpatul a părăsit locuința având banii asupra sa, bani pe care urma să îi folosească în interes propriu. Însă pe casa scărilor a fost reținut de către lucrătorii de politie alertați în prealabil de martora Thomas, inculpatul având asupra sa suma de bani, sumă de bani care apoi a fost restituită părții vătămate.

Inculpatul a vizitat - în perioada 28.09._13 împreună cu A. V. M. deja condamnat pentru aceste fapte, iar în unele cazuri de unul singur - în special persoane în vârsta, în locuința acestora, față de care s-a prezentat că ar fi lucrător Telekom. Sub un pretext, a determinat aceste persoane lipsite de experiență comercială și naive - în număr de 18 - să îi predea cardul bancar și PIN-ul aferent pentru ca, așa cum urmărea de la bun început, să ridice bani numerar de la bancomat cu ajutorul cardului bancar al victimelor, utilizând banii în interes propriu. Conform planului inculpatului, cardul bancar urma să fie utilizat la bancomate până se ridicau toți banii disponibili, respectiv până când cardul era reținut de bancomat. În locuințele victimelor inculpatul, respectiv A. V. M., căutau, conform înțelegerii dintre ei, și bani numerar, pe care îi sustrăgeau dacă aveau posibilitatea într-un moment de neatenție al persoanelor vătămate, tot pentru a folosi acești bani în interes personal.

Victimele îl cunoșteau pe inculpat de pe vremea când era vânzător ambulant când fuseseră clienții acestuia. Pe unele dintre victime inculpatul le suna înainte pentru a-și anunța vizita în calitate de lucrător Telekom sau a anunța vizita colegului său, căutând în acest scop numerele de telefon în cartea de telefon. Atunci când M., acționa împreuna cu inculpatul, primea de la acesta 50% din sumele de bani furate, iar din sumele de bani retrase de la bancomat 40%, inculpatului revenindu-i restul de 40%.

În total prejudiciul cauzat de inculpat prin acțiunile sale se ridică la suma de 47.700 euro.

Aceste fapte se regăsesc în Codul penal român în art.244 al.1 și 2 (înșelăciune calificată), art.32 rap. la art. 244 al. 1și 2 (tentativă la înșelăciune calificată) și art. 228 (furt)din Codul penal român, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Pentru toate aceste fapte, prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Halle,

persoana transferabilă a fost condamnată la 2 pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, 2 pedepse de 2 ani închisoare, 4 pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și 7 pedepse de 1 an închisoare.

Luând în considerare circumstanțele descrise în hotărâre (cu privire la persoana inculpatului care a recunoscut în fața instanței faptele astfel cum au fost reținute, cu privire la modul de operare, la prejudiciul cauzat părților vătămate etc. ) instanța a aplicat persoanei transferabile, o pedeapsă rezultată de 6 ani și 6 luni închisoare .

Curtea de apel reține că, potrivit dispozițiilor art. 135 alin.3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, obiectul transferării persoanelor condamnate constă în atribuirea hotărârii judecătorești străine de efecte juridice pe teritoriul României și transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate.

În cauza de față, în materia transferării persoanei condamnate, între România și statul de condamnare sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21.03.1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996.

Analizand cerințele impuse de această Convenție și de dispozițiile art.130 și urm.din Legea nr.302/2004, Curtea de apel reține următoarele:

Cererea formulată de autoritățile germane a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv cererea de transfer a persoanei condamnate; copie autentificată a sentinței de condamnare; extras al dispozițiilor legale aplicabile în acest caz; informații referitoare la pedeapsă și informațiile privind situația socială întocmită în vederea repatrierii persoanei transferabile.

Din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Person Search a rezultat că nu există informații privind cercetarea în România a persoanei transferabile pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.

Din fișa evidenței emise de I.P.J. A. rezultă că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.

Sentința penală pronunțată la data de 16 martie 2014 de Tribunalul din Hale, este definitivă și executorie din data de 14 martie 2014, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21.03.1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 și de art. 136 alin.1 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Faptele reținute în sarcina persoanei condamnate, astfel cum au fost menționate, au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de înșelăciune, tentativă de înșelăciune și furt, îndeplinindu-se astfel condiția dublei incriminări prevăzute de art. 136 alin.1 lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.

Din declarația dată de persoana condamnată în fața magistratului din cadrul Judecătoriei Burg la data de 26 iunie 2014, a rezultat că acesta a fost de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din România, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 136 alin.1 lit. c) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.

Acesta a precizat că, deși probabil în România condițiile de detenție sunt de două ori mai grele, executarea pedepsei în acest stat va merita deoarece va fi vizitat de familia sa.

Curtea mai constată că persoana condamnată a fost reținută prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I., din data de 25 septembrie 2013, în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile austriece pentru săvârșirea acestor fapte, iar prin încheierea din 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 5 zile.

Prin sentința penală nr.141/30 septembrie 2013 instanța a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane la data de 29 August 2013, cu privire la persoana solicitată T. D. M., și predarea acesteia către autoritatea judiciară competentă din Germania, cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate T. D. M. , în vederea predării, pentru o perioadă de 24 zile începând cu data 30.09.2013 și până la data de 23.10.2013.

Persoana solicitată a fost predată autorităților germane și a fost judecată în stare de arest preventiv.

De asemenea, din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile germane și din actele dosarului nr._ al Curții de Apel A. I. rezultă că persoana condamnată a fost reținută în vederea extrădării în legătură cu aceste fapte de la 25.09.2013 până la 08.10.2013 și arestată preventiv de la 09.10.2013 la 13.03.2014 ( total 170 de zile), pedeapsa se consideră executată la 27.03.2020, liberarea condiționată poate fi luată în considerare începând cu 24.01.2018.Se constată astfel că, la data primirii cererii de transfer, acesta mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei executabile de 6 ani și 6 luni închisoare, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.

Totodată, din actele dosarului rezultă că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 136 alin.1 lit. e) din Legea nr. 302/2004 în sensul că executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate. Astfel, acesta este cetățean român, a precizat că, deși probabil în România condițiile de detenție sunt de două ori mai grele, executarea pedepsei în acest stat va merita deoarece va fi vizitat de familia sa.

Din sentința de condamnare rezultă că, anterior arestării avea o relație apropiată cu familia sa. Se reține astfel că ”în anul 2009 a părăsit Germania și s-a întors în Romania unde a lucrat pe cont propriu in domeniul comerțului cu mașini. La sfârșitul anului 2011 a fost arestat preventiv în timpul unei vizite in Germania. După condamnarea sa în respectiva cauza de către Judecătoria Leipzig în martie 2012 s-a întors iarăși în Romania, dar în toamna lui 2012 a revenit in Germania pentru a săvârșii faptele penale în legătură cu prezenta procedură. Inculpatul nu este căsătorit și nu are copii. După ce nu mai avea legătură cu mama sa, de când este arestat în prezenta cauza a reluat legătură telefonică cu aceasta. Cu tatăl său a avut în permanență legătură”.

Pentru respectarea dreptului la viața de familie al persoanei solicitate, ținând seama că familia sa se află în prezent România și față de susținerea acestuia în sensul că dorește să fie transferat în România, pentru a fi vizitat la locul de detenție de aceștia, instanța apreciază că există posibilități sporite de inserție socială a persoanei condamnate după executarea pedepsei, iar executarea pedepsei în România este de natură să faciliteze această reintegrare socială a condamnatului, ținând cont și de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 254/2013, care definesc scopul pedepselor privative de libertate.

Referitor la cerințele art. 135 alin. 4 și 6 privind natura și cuantumul pedepsei stabilite pentru fiecare infracțiune în parte și natura și cuantumul pedepsei rezultante ce urmează a fi executată de persoana transferabilă în România, Curtea constată că natura pedepsei – închisoarea- corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare iar pedepsele aplicate acesteia pentru infracțiunile săvârșite și durata pedepsei rezultante pronunțată de către autoritățile judiciare străine sunt compatibile cu legea română, întrucât nu depășesc limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru fiecare infracțiune, iar pedeapsa de 6 ani și 6 luni, aplicată pentru concursul de infracțiuni, nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente ( care ar fi de 31 de ani și 6 luni) și nici limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română ( care ar fi de 30 de ani). .

Instanța mai reține că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 136 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, constatând că nici un înscris de la dosar nu prezintă nici un fel de indiciu în acest sens.

Față de toate aspectele reținute, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru infracțiuni politice sau militare, hotărarea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea de apel, în temeiul art. 135 alin. 3, alin.4, alin. 6 lit.a din Legea nr. 302/2004 republicată va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I..

Se va dispune recunoașterea recunoașterea sentinței penale pronunțate la 06.03.2014, de Tribunalul din Halle, rămasă definitivă la 14.03.2014, prin care persoana transferabilă T. D.-M., cetățean roman, fiul lui M. și R., născut la 27.09.1985, în S., județul A., cu domiciliul în municipiul S., ., jud.A., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Burg din Republica Germania, a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și furt, fapte prevăzute de art. 242 al. 1, 243 al. 1 pct.3, 263 al. 1, al. 2, al. 3 nr. 1, art. 22, art. 23 al. 1, art. 25 al. 2, 52, art. 53 Cod penal german, care-și regăsesc corespondența în art.244 al. 1,2, art.32 rap. la art. 244 al. 1,2 și art. 228 din Codul penal român.

Se va lua act că persoana transferabilă și-a exprimat la data de 26 iunie 2014 acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Germania într-un penitenciar din România.

Având în vedere că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni potrivit legii române, Curtea va dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare.

Va scădea din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 25 septembrie 2013 și până la 13 martie 2014 și perioada executată începând cu data de 14 martie 2014 și până la zi.

În baza art. 275 alin. 3 cheltuielile judiciare avansate în cauză vor rămâne în sarcina statului.

Va dispune comunicarea prezenței hotărâri direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, în vederea comunicării persoanei condamnate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., privind cererea de transfer într-un penitenciar din România al persoanei condamnate T. D.-M., formulată de autoritățile judiciare din Republica Germania și, în consecință:

Dispune recunoașterea sentinței penale pronunțate la 06.03.2014, de Tribunalul din Halle, rămasă definitivă la 14.03.2014, prin care persoana transferabilă T. D.-M., cetățean roman, fiul lui M. și R., născut la 27.09.1985, în S., județul A., cu domiciliul în municipiul S., ., jud.A., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Burg din Republica Germania, a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și furt, fapte prevăzute de art. 242 al. 1, 243 al. 1 pct.3, 263 al. 1, al. 2, al. 3 nr. 1, art. 22, art. 23 al. 1, art. 25 al. 2, 52, art. 53 Cod penal german, care-și regăsesc corespondența la în art.244 al. 1,2, art.32 rap. la art. 244 al. 1,2 și art. 228 din Codul penal român.

Ia act că persoana transferabilă și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Republica Germania, într-un penitenciar din România.

Dispune transferarea persoanei condamnate T. D.-M., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare.

Scade din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 25 septembrie 2013 și până la 13 martie 2014 și perioada executată începând cu data de 14 martie 2014 și până la zi.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.

Dispune comunicarea prezentei hotărâri direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, în vederea comunicării persoanei condamnate.

Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicarea copiei dispozitivului pentru persoana condamnată.

Pronunțată în ședința publică, azi 27 iulie 2015.

Președinte

A. I. P.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored.

A.P. 27 Iulie 2015

R O M ÂN I A

CURTEA DE APEL A. I.

Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori

Loc. A. I., ., nr.1,

Tel.0258/_, fax. 0258/_

Nr.notificare 3943

Dosar nr._ A. I., 27.07. 2015

CĂTRE,

MINISTERUL JUSTIȚIEI

Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală

În conformitate cu dispozițiile are. 135 alin. 11 din Legea nr. 302/2014, republicată, vă trimitem alăturat un exemplar din sentința penală nr. 54/27.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._, precum și dispozitivul acesteia, în vederea comunicării lor persoanei condamnate T. D.-M., cetățean roman, fiul lui M. și R., născut la 27.09.1985, în S., județul A., cu domiciliul în municipiul S., ., jud.A., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Burg din Republica Germania.

Președinte,Grefier,

A. I. P. A. B.

ROMÂNIA

Curtea de Apel A. I.

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori

Dosar nr._ /2014

MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 54/27.07.2015

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Ia act că persoana transferabilă și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Republica Germania, într-un penitenciar din România.

Dispune transferarea persoanei condamnate T. D.-M., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.

Dispune comunicarea prezentei hotărâri direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, în vederea comunicării persoanei condamnate.

Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicarea copiei dispozitivului pentru persoana condamnată.

Pronunțată în ședința publică, azi 27 iulie 2015.

Președinte,

ss.indescifrabil

pentru conformitate,

grefier

← Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 594/2015. Curtea...		Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... →

Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 54/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 54/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA