Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 245/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 245/A/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul S. V. A..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul S. V. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. V. în substituirea doamnei avocat B. L. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, Curtea din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale, declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul S. V. A., avocat N. V., arată că formulează aceleași concluzii ca și ale reprezentantei Ministerului Public.
Contestatorul S. V. A., având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat la 6 ani și acum că are 10 ani ce șanse mai are de muncă. Recunoaște că a greșit, dar apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare, învederând că a mers pe recunoaștere.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
1. La data de 03.12.2014 pe rolul Judecătoriei Sibiu, la nr._, a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul S. V. A. împotriva executării sentinței penale nr. 453/01.10.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 887/A/19.11.2014 a Curții de Apel A. I..
În motivarea contestației sale a arătat în esență contestatorul că, deși în fața primei instanțe, Judecătoria Sibiu, a uzat de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani o lună și 7 zile închisoare, Curtea de Apel A. I., i-a respins apelul și, admițând apelul Ministerului Public, a majorat pedeapsa rezultantă la 10 ani fără 3 zile. A solicitat contestatorul reducerea pedepsei rezultante cu o treime ca urmare a recunoașterii faptelor.
În susținerea cererii sale contestatorul nu a depus la dosar înscrisuri.
În drept, contestația nu a fost motivată.
2. Prin sentința penală nr. 49 din data de 26.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență materială a instanței și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 2, 47, 50 și 598 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel A. I..
Pentru a pronunța această sentință a reținut în esență Judecătoria Sibiu că motivul invocat de către contestatar și anume neaplicarea prevederilor vizând reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsa prevăzută de lege, se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală. Din prevederile legale incidente în materie, a continuat prima instanță expunerea argumentelor sale, rezultă că pentru cazurile de contestație prevăzute de art. 598 alin 1 lit. c competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în concret Curții de Apel A. I..
3. Pe rolul Curții de Apel A. I. cauza a fost înregistrată la data de 16.02.2015.
La primul termen de judecată din data de 04.03.2015, Curtea de Apel A. I. a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței și declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Pentru a proceda astfel Curtea de Apel A. I. a pornit în analiza sa de la textele de lege incidente în materia contestației la executare, pentru a ajunge apoi la analiza motivului invocat de actualul contestator, motiv ce l-a determinat să promoveze contestația la executare.
Reținem noi că potrivit textului art. 598 din Codul de procedură penală, contestația la executare se poate face în următoarele cazuri:
a. când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b. când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c. când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Contestația la executare reprezintă, potrivit doctrinei și jurisprudenței, un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri judecătorești definitive, cu excepția variantei prevăzute la litera a a textului de lege citat.
Contestația la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege nu poate fi decât inadmisibilă. Pe această cale nu se poate invoca nevinovăția, greșita condamnare, greșita încadrare juridică a faptei ori alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În fine, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc executarea hotărârilor, fără a se putea pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Revenind acum la cauza de față, constatăm noi că prin sentința penală nr. 453/01.10.2014 a Judecătoriei Sibiu, pronunțată în dosarul nr._/306/2014, s-a dispus condamnarea inculpatului(la acea vreme) S. V. A. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani 1 lună și 7 zile închisoare. Pedeapsa aplicată a fost rezultatul condamnării inculpatului pentru săvârșire în concurs a cinci infracțiuni de tâlhărie(patru în formă consumată și una rămasă în forma tentativei) și a revocării beneficiului liberării condiționate pentru un rest de pedeapsă rămas de executat dintr-o condamnare anterioară.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel A. I.. În schimb, instanța de control judiciar a admis apelul declarat de Ministerul Public și, după majorarea fiecăreia dintre pedepsele stabilite în sarcina inculpatului, a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 727 zile.
Nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate, actualul contestator promovează calea de atac a contestației la executare susținând în esență că în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, dispoziții ce vizează reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a uzării de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
Din punctul nostru de vedere motivul invocat de actualul contestator nu se poate circumscrie cazului de contestației la executare la care a făcut trimitere Judecătoria Sibiu(existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare) ci, eventual, se poate circumscrie celui prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, și anume ” când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.
Apreciază Curtea de Apel A. I. că prima instanță, Judecătoria Sibiu, la momentul la care a declinat în favoarea noastră competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul S. V. A. a pornit de la o interpretare eronată a două texte de lege incidente în materie. Pe de o parte, în mod eronat, Judecătoria Sibiu a apreciat că „hotărârea ce se execută” la data prezentă este decizia Curții de Apel A. I. când, în fapt, hotărârea ce este pusă în executare este sentința penală a Judecătoriei Sibiu, astfel cum ea a fost modificată prin decizia Curții de Apel A. I.. Pe de altă parte, Judecătoria Sibiu a considerat în mod eronat că actualul contestator invocă vreo „nelămurire” la executare sau vreo „împiedicare” la executare când, de fapt, acesta, prin susținerile sale, încearcă să obțină o reducere a pedepsei. De altfel, Judecătoria Sibiu nici un moment în cuprinsul considerentelor sale nu a arătat în concret care ar fi nelămurirea la executare ce să impună intervenția Curții de Apel A. I. și nici care ar fi împiedicarea la executare. „Împiedicarea la executare”, dacă acest caz va fi fost avut în vedere de Judecătoria Sibiu, trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia. Or dorința inculpatului de reducere a pedepsei cu o treime, nu se poate circumscrie cazului de contestație la executare invocat de Judecătoria Sibiu(art. 598 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală) ci, eventual, celui de la litera d a aceluiași text de lege.
4. Cum competența de soluționare a contestației la executare ce se fundamentează pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală revine, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. 2 cu aplicarea art. 597 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanței de executare(Judecătoria Sibiu, potrivit dispozițiilor art. 553 alin. 1 din Codul de procedură penală), Curtea de Apel A. I., va face aplicarea dispozițiilor art. 50 din Codul de procedură penală și va declina competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Consecutiv acestei dispoziții, vom constata, potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală, existența conflictului negativ de competență(de vreme ce atât noi cât și Judecătoria Sibiu ne-am declarat deopotrivă necompetente material a soluționa prezenta cauză) și vom sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție(ca instanță superioară comună) cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Lipsind culpa procesuală a contestatorului, vom face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și vom lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta până la acest moment procesual.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel A. I..
În baza art. 50 din Codul de procedură penală cu aplicarea art. 598 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul S. V. A., în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În baza art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală constată conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
Președinte, Judecător,
G. L. OdagiuAlexandra I. P.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./06.04.2015
Jud. fond B. C.E.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 37/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 248/2015. Curtea... → |
|---|
