Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 453/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3643/175/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 453/A/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr.194 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2015, care fac parte din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Constată că la data de 09.10.2014 a fost sesizată Judecătoria Aiud cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul F. I. – fiul lui V. și R. născut la data de 22.01.1936 în Râmeț jud. A., cetățean român, domiciliat în com Râmeț, . 29, jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori prev de art. 108 alin 1 lit. c din lg 46/2008 cu aplic art. 5 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 09.10.2014 sub nr. dosar _ .
Prin acordul de recunoaștere s-a reținut în esență că: în luna noiembrie 2013 inculpatul s-a deplasat în pădurea sa situată în locul numit " la V. " pe raza localității Valea Inzelului, jud.A., în . Aiudului u.a 96 de unde a tăiat cu un motofierăstrău de pe picior 2 arbori nemarcați esență fag pe care i-a transportat la domiciliul său, cauzând un prejudiciu de 2755,58 lei, ce depășește de 26,14ori valoarea unui m.c. masă lemnoasă pe picior la data faptei.
Pentru dovedirea stării de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă:proces verbal de cercetare la fața locului din 20.11.2013,declarație martor F. S., declarație martor B. D. ,declarație inculpat .
Prin sentința penală nr.194 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în baza art. 485 alin. 1 lit. b C.pr.pen. s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul penal nr. 1889/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, între P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul F. I. –, privind infracțiunile de tăiere ilegală de arbori prev de art. 108 alin 1 lit. c din lg 46/2008 cu aplic art. 5 Cod penal și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale motivarea că acordul încheiat, nu îndeplinește condițiile de legalitate în ce privește pedeapsa aplicată.
Prin sentința penală nr.194 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ /201 în baza art. 485 alin. 1 lit. b C.pr.pen.s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul penal nr. 1889/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, între P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul F. I. privind infracțiunile de tăiere ilegală de arbori prev de art. 108 alin 1 lit. c din lg 46/2008 cu aplic art. 5 Cod penal și a dispus trimiterea dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a procedat la analizarea cuantumului pedepsei la care s-a ajuns la un acord cu inculpatul și care ar urma a fi aplicată de instanță prin prisma aplicării legii mai favorabile, dar și sub aspectul reținerii de către procuror a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin 1 a, c Cod penal din 1969.
În primul rând s-a precizat că față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpat,sunt mai favorabile prevederile art. 108 alin 1 lit c din legii nr. 46/2008 în forma ulterioară legii nr.187/2012 care prevăd o pedeapsă cu limite cuprinse între 1 an și 5 ani față de prevederile art. 108 alin 1 lit. c din legii 46/2008 anterior modificărilor aduse prin legii nr.187/2012, care prevăd o pedeapsă cu limite cuprinse între 2 ani și 6 ani.
La stabilirea legii mai favorabile, instanța de fond a reținut că, principalul criteriu îl reprezintă compararea limitelor de pedeapsă prevăzute în reglementările succesive și abia apoi, în condițiile în care s-ar aprecia că pedeapsa ce ar urma a fi aplicată sau stabilită ar fi aceeași și potrivit legii vechi și potrivit celei noi ar urma a se realiza o comparație din punct de vedere al modalității de executare, respectiv suspendare condiționată sau amânarea executării pedepsei.
Se reține de prima instanță că, întrucât procurorul a reținut circumstanțe atenuante judiciare, ceea ce impune coborârea pedepsei sub limita minimă, rezultă că pedeapsa care ar putea fi aplicată în concret ar fi de 1 an potrivit legii noi și de 2 ani potrivit legii vechi.
De asemenea se arată că deși s-au aplicat circumstanțe atenuante, procurorul a aplicat o pedeapsă mai mare decât minimul prevăzut de legea nouă.
În prezenta cauză instanța de fond a considerat că s-au eludat practic dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile, aplicându-se inculpatului o pedeapsă mai mare, și creându-i-se în mod cert o situație mai grea cu propriul lui acord.
În al doilea rând, instanța de fond a considerat că circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin 1 lit. a c din Cod penal din 1969 nu pot fi reținute în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției procedură în care procurorul negociază pedeapsa în funcție de încadrarea juridică stabilită, neexistând nici o dispoziție legală care să permită în această procedură procurorului se poate substitui judecătorului apreciind asupra posibilității reținerii circumstanțelor atenuante judiciare.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Aiud solicitând admiterea apelului, desființarea totală a sentinței atacate, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și:
Pe latură penală, stabilirea pedepsei față de inculpat așa cum a fost convenită de acesta cu procurorul în cadrul respectivului acord – 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei și dispunerea confiscării speciale a contravalorii motofierăstrăului folosit de inculpat la comiterea faptei, propusă de către procuror în cuprinsul acordului, în temeiul art. 118 alin.3 rap. la alin.1 lit.b C.pen 1969, pe care o apreciază la suma de 300 lei, potrivit fișierelor de evaluare a prețului de circulație de la filele 38-53 din dosarul de urmărire penală.
Lăsarea nesoluționată a laturii civile.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că procurorul a făcut o greșită aplicare a legii penale mai favorabile ,întrucât aplicarea legii mai favorabilă a fost făcută de procuror în mod global,cu respectarea dispozițiilor deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale ,apreciind că aplicarea suspendării condiționate ca modalitate de executare a pedepsei este mai favorabilă .
De asemenea se arată că nu poate fi reținută aprecierea instanței de fond conform căreia cuantumul pedepsei aplicat de procuror de 1 an și 4 luni închisoare ,nu este sub minimul prevăzut de lege ,acest cuantum fiind cu 8 luni sub minimul prevăzut de lege .
A doua critică vizează greșita apreciere a instanței de fond conform căreia procurorul nu poate reține în procesul de negociere a pedepsei circumstanțele atenuante ,arătând că instanța nu poate cenzura acordul de recunoaștere a vinovăției numai sub aspectul cuantumului acesteia și poate pronunța o soluție de respingere a acordului numai dacă constată fie că pedeapsa stabilită este prea blândă fie pentru stabili o situație mai favorabilă inculpatului.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit dispozițiilor art. 417,420 Cod procedură penală ,potrivit criticilor formulate precum și verificând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept constată că apelul este fondat.
Astfel constată că în dosarul nr. 1889/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud prin ordonanța din 10.04.2014 a fost pusă în mișcarea a acțiunea penală față de inculpatul F. I. cu privire la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev de art. 108 alin 1 lit. c din lg 46/2008 cu aplic art. 5 Cod penal față de inculpatul .
În fapt se reține că în luna noiembrie 2013 inculpatul F. I. s-a deplasat în pădurea sa situată în locul numit " la V. " pe raza localității Valea Inzelului, jud.A., în . Aiudului u.a 96 de unde a tăiat cu un motofierăstrău de pe picior 2 arbori nemarcați esență fag pe care i-a transportat la domiciliul său, cauzând un prejudiciu de 2755,58 lei, ce depășește de 26,14 ori valoarea unui m.c. masă lemnoasă pe picior la data faptei.
Pentru dovedirea stării de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului din 20.11.2013;declarație martor F. S.; declarație martor B. D.; declarație inculpat
Față de probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.
Potrivit art.479 C. proc. pen. "acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia. Conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției este reglementat de art. 482 Cod procedură penală conform căruia acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde: data și locul încheierii; numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă; declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.
În ce privește competența instanțe de verificare a acordului de recunoaștere a vinovăției este limitată conform art. art. 485 Cod procedură penală la următoarele soluții:
a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Acordul de recunoaștere a vinovăției constituie o procedură specială, în cadrul căreia se disting două etape: prima implică manifestarea de voință a inculpatului și a procurorului, care trebuie să intervină în faza de urmărire penală, în urma căreia se încheie un acord între procuror și inculpat, ce constituie o veritabilă “convenție de drept penal”. Cea de-a doua etapă se desfășoară în fața instanței de judecată, fără întocmirea rechizitoriului și fără parcurgerea camerei preliminare.
Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cursul urmăririi penale este un “element de justiție negociată”, căci felul, cuantumul și modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror și inculpat, instanța neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancțiune mai grea.
În ce privește competența instanței sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției aceasta se limitează la verificarea îndeplinirii condițiile de legalitate, și dacă soluția propusă prin acord nu este prea blândă,și dacă constată că aceste condiții sunt îndeplinite admite acordul și pronunță o soluție de condamnare, fără să poată crea o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord.
În caz contrar, respinge acordul și trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale. În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condițiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluționarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu.
Față de aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că procurorul nu avea dreptul ca la individualizarea pedepsei negociate,să aplice circumstanțe judiciare atenuante,întrucât așa cum susține în mod întemeiat apelantul nu există nici un temei legal care să interzică procurorului aplicarea în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, a circumstanțelor atenuante.
Instanța de apel arată că procurorul în procesul de negociere a pedepsei trebuie să poate uza de toate criteriile de individualizare judiciare prevăzute de lege ,inclusiv circumstanțele atenuante. În caz contrar s-ar încălca principiul egalității de tratament, ca element al dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO,întrucât dacă s-ar accepta interpretarea instanței de fond, inculpații care recurg la procedura simplificată,în ciuda conduitei acestora de cooperare cu organele judiciare și a recunoașterii vinovăției să nu poată beneficia de circumstanțe judiciare atenuante spre deosebire de inculpații care nu recurg la această procedură și cărora le pot fi aplicate circumstanțe atenuante.
Nici aprecierile instanței de fond privind greșita aplicare a legii penale mai favorabile nu sunt întemeiate întrucât pedeapsa aplicată ca efect al aplicării circumstanțelor judiciare se situează în limitele legale iar suspendarea condiționată ca modalitate de executare a pedepsei este mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei sub aspectul conținutului și întinderii obligațiilor și restricțiilor ce revin inculpatului.
De asemenea, constatând în cadrul acestei proceduri speciale,sunt îndeplinite cerințele cumulative ale ar.480 - 481 C. proc. pen., în sensul că acordul privește infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani,că din probele administrate în cauză rezultă suficiente date cu privire la existența faptei, acordul a fost încheiat în formă scrisă și în prezența apărătorului ales al inculpatului, iar conținutul acordului respectă mențiunile obligatorii prevăzute de art. 482 C. proc. pen.Curtea de apel va admite apelul va desființa sentința atacată și rejudecând va admite acordul de recunoaștere a vinovăției.
Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.118 alin.1 lit.b rap.la art.118 alin.3 Cod penal 1969 se va confisca de la inculpat suma de 300 lei reprezentând contravaloarea fierăstrăului mecanic folosit la săvârșirea faptei.
În baza art.274 alin.1 Cod penal va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la urmărire penală și la fond în sumă de 300 lei
În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400 lei la urmărire penală, fond și apel se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr.194 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ pe care o desființează și rejudecând:
Admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul penal nr. 1889/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, între P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul F. I. – fiul lui V. și R. născut la data de 22.01.1936 în Râmeț jud. A., cetățean român, domiciliat în comuna Râmeț, . 29, jud. A., CNP_, privind infracțiunile de tăiere ilegală de arbori prev de art. 108 alin 1 lit. c din lg 46/2008 cu aplic art. 5 Cod penal .
În baza art.108 alin.1 lit.c din Legea nr. 46/2008 și art. 74 alin.1 lit.a,c Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal condamnă inculpatul F. I. la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori .
În baza art. 71 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal 1969 pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal 1969 .
În baza art.15 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art.81 Cod penal 1969 suspendă executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de suspendare de 3 ani și 4 luni .
În baza art.71 alin5 Cod penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedeapsa accesorie.
În baza art 486 alin2 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de ANAF prin AJFP A. .
În baza art.118 alin.1 lit.b rap.la art.118 alin.3 Cod penal 1969 confiscă de la inculpat contravaloarea fierăstrăului mecanic folosit la săvârșirea faptei.
În baza art.274 alin.1 Cod penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la urmărire penală și la fond în sumă de 300 lei
În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400 lei la urmărire penală ,fond și apel se va avansa din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 04 2014.
Președinte, Judecător,
E. B. C. M. M.
Grefier
D. M.
Red./tehn./E.B.
2ex./02.07.2015
Jud. fond V. M.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
