Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 346/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 5884/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 346/A/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 319/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 martie 2015, care fac parte din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 319/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului P. Ș. I. (fiul lui A. I. și A., născut la data de 05.08.1956 în ., domiciliat în Orăștie, ., ., jud. Hunedoara, căsătorit, studii 10 clase, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat-prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a ) Cod penal anterior, fapta concret săvârșită de inculpat neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 272 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare (din care suma de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, suma de 210 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră preliminară și faza de judecată, avocat D. S. D., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 3603/10.12.2013-f. 47 ds. inst.) a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 16.03.2013, în jurul orei 10:10, inculpatul P. Ș. I., deși, cunoștea că permisul de conducere i-a fost anulat, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7, în afara localității Șibot, județ A., când a fost oprit pentru control de organele de poliție. Din procesul – verbal de constatare a infracțiunii din data de 16.03.2013 rezultă faptul că în data de 16.03.2013, în jurul orei 10:10, inculpatul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7, în afara localității Șibot, județ A., fiind oprit pentru control, ocazie cu care, întrucât nu a prezentat permisul de conducere, au fost efectuate verificări în bazele de date ale poliției, constatându-se că susnumitul are anulat permisul de conducere.
Din adresa numărul_/17.05.2013 emisă de Serviciul Rutier Hunedoara reiese faptul că permisul de conducere al numitului P. Ș. I. a fost anulat la data de 16.11.2010 în baza sentinței penale nr. 1267/2010 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin neapelare, fiind trimisă prin adresa nr._/19.11.2010 comunicarea măsurii luate către P. Ș. I.. De asemenea, din adresa_ din 14.05.2013 a Judecătoriei D. reiese faptul că inculpatul a fost prezent în sală la ultimul termen de judecată și astfel sentința penală pronunțată nu i-a fost comunicată.
Din considerentele sentinței penale nr. 1267/2010 pronunțată în 02.11.2010 în dosarul_ reiese faptul că inculpatul a fost prezent la ultimul termen de judecată și că a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de trei ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 și de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002.
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă, arătând că a primit în toamna anului 2010 comunicarea Serviciului Rutier Hunedoara cu privire la anularea permisului de conducere și că a fost prezent la ultimul termen de judecată în dosarul penal_ și că la momentul opririi în trafic în data de 16.03.2013 se deplasa la locul de muncă, neavând alt mijloc de deplasare și că până la acel moment nu a mai condus autovehicule.
Martorul Balasz S., care a asistat la activitățile polițiștilor din data de 16.03.2013, a declarat că în data de 16.03.2013 a fost oprit de organele de poliție care i-au solicitat să asiste ca martor la efectuarea unei constatări, cu această ocazie fiindu-i adus la cunoștință faptul că a fost oprit în trafic un autoturism al cărui conducător auto avea permisul de conducere anulat, aflând totodată că acesta se numește P. Ș. I. din Orăștie.
De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, prevăzută de art. 375, art. 377 C.proc.pen. și declarației date în acest sens (f. 71 ds. inst.).
Fapta inculpatului P. Ș. I. de a conduce în data de 16.03.2013, ora 10:10, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7, în afara localității Șibot, județ A., în timp ce avea permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat-prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a ) Cod penal anterior
Inastanța a constatat că infracțiunea analizată mai sus, a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal anterior, fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S.p. nr. 1267/02.11.2010 pronunțată de Judecătoria D., rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.11.2010. Așadar, infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 16.03.2013 după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (16.11.2010), dar în termenul de încercare al suspendării condiționate (3 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare), pedeapsa de 1 an întrunind condițiile primului termen al recidivei conform art. 37 lit. a) Cod penal anterior (care impune o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni).
Instanța a reținut în încadrarea juridică dată faptei dispozițiile Codului penal anterior în ansamblul său, apreciind că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului prin raportare la soluția pronunțată în cauză, precum și ținând cont de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 - conform cărora legea penală mai favorabilă se aplică în mod global neputându-se combina dispoziții legale din legi penale successive, motiv pentru care a reținut aplicarea art. 5 Noul cod penal ca unul dintre temeiurile de drept ale soluției pronunțată în cauză.
Astfel, față de inculpatul din prezenta cauză, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedura penală, potrivit cărora în ipoteza în care in cursul procesului, se constată că în privinta unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal, sunt aplicabile dispozitiile art. 18^1 din Codul penal din 1968, ca lege penala mai favorabilă instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
În continuare, instanța a reținut prevederile art. 181 C. pen., potrivit cărora dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A.. (2) al art. 181 C. pen. dispune că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele desăvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Față de textele legale mai sus enunțate, s-a constatat că determinarea pericolului social se face în concret prin raportare la situația concretă din cauză, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-se reproșa, în opinia instanței, inculpatului frecvența faptelor de natură penală săvârșite.
Astfel, instanța nu a contestat starea de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul P. Ș. I., însă a constatat că fapta comisă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, lezând de o maniera minimă siguranța circulației pe drumurile publice. Aceasta deoarece, fapta de conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, nu s-a soldat cu vreun accident rutier, inculpatul deținea cunoștiințele și aptitudinile necesare în vederea conducerii de vehicule pe drumurile publice, fiind posesor al unui permis de conducere în anterior, doar fiindu-i anulat dreptul de a conduce vehicule ca urmare a săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 și art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar nu a vreunei alte cauze de natură a pune la îndoială lipsa aptitudinilor fizice și psihice-ce împiedică conducătorii auto să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic, a recunoscut în totalitate contributia sa la comiterea faptei, colaborând cu autoritățile pe întreg parcursul procesului penal, modalitatea de comitere a faptei nu este una ce relevă sfidarea sa în respectarea dispozițiilor legale și a valorilor comunității din care face parte, este integrat în societate, aspecte de natură a contura atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și vădita lipsă de importanță a faptei sale.
În consecință, reținând în ansamblu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior- cu corespondent în art. 74 Noul cod penal, și raportând circumstanțele reale la cele personale, instanța a apreciat că soluția de achitare conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind codul de procedura penala, rap. la art. 18 ind.1 CP anterior, își poate atinge scopul educativ, păstrându-se în același timp și fermitatea actului de justiție, pe de altă parte soluția fiind și una echitabilă raportat la faptul că o soluție contrară ar conduce la revocarea suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 1 an aplicată prin S.p. nr. 1267/02.11.2010 pronunțată de Judecătoria D., și executarea acesteia în regim de detenție, pedeapsa în modalitatea de executare arătată, deși, este un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient, nu este neaparat de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, inculpatul fiind o persoană integrată în societate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, a dispus achitarea inculpatului P. Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat-prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a ) Cod penal anterior, fapta concret săvârșită de inculpat neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 272 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare (din care suma de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, suma de 210 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră preliminară și faza de judecată, avocat D. S. D., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 3603/10.12.2013-f. 47 ds. inst.) a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. P. de pe lângă Judecătoria A. I. care solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.6 alin.2 din OUG nr.195/2002, având în vedere că inculpatul are antecedente penale, fapta fiind comisă în termenul de încercare.
În consecință aprecierea instanție de fond în sensul că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni este neîntemeiată în contextul comiterii acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt care relevă neconștientizarea oportunității și semnificației aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei pentru fapta anterioară, pentru care a fost judecat definitiv.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen. Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 319/21.11._ pronunțată de Judecătoria A. I. este fondat numai din perspectiva omisiunii instanței de fond de a aplica disp. art. 91 lit. c C.p. 1969 în ce-l privește pe inculpatul P. Ș. I..
Din punct de vedere al exigențelor art. 18 C. pen. anterior: „Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.”
În mod distinct, legiuitorul a stabilit faptul că „ nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.”
Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Potrivit legii, infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale - art.17 CP.
Aceasta deoarece trebuie raportate actele materiale săvârșite la:
- modul si mijloacele de săvârșire a acestor fapte: este evidenta reprezentarea de către inculpat a împrejurării că nu avea drept de conducere pe drumurile publice date fiind circumstanțele personale rezultate din aplicarea unei pedepse care a generat anularea permisului de conducere ;
2. scopul urmărit de inculpat care a fost, conform probelor, o situație excepțională despre care inculpatul este conștient că nu a găsit modalitatea de rezolvare cea mai bună și a manifestat o atitudine de regret în fața instanței
3. împrejurările în care faptele de care este acuzat au fost comise – respectiv datele concrete probate si reținute ca stare de fapt;
- urmarea produsa – infracțiunea este de pericol;
persoana si conduita făptuitorului – trebuie sa ne raportam la nivelul educațional de care beneficiază acuzatul, conduita sa procesuală în fața autorităților judiciare pe tot parcursul procedurilor generate de conduita sa necorespunzătoare.
Acest ansamblu de situații întărește convingerea ca acuzatul, prin actele materiale efectuate a adus o atingere minima valorii apărate de legea penală prin incriminarea în conținutul art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 a conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat și, prin conținutul concret în care fapta a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit disp. art. 91 lit. c C.p. 1969 la momentul constatării acestei situații se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ, conform disp art. 18/1 alin. 3 iar în contextul factual generat de săvârșirea acestei fapte în termenul de încercare, Curtea apreciază oportunitatea măsurii cu caracter administrativ care are, într-adevăr, un caracter potestativ.
IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 319/21.11._ pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul neaplicării disp. art. 91 lit. c C.p. 1969 în ce-l privește pe inculpatul P. Ș. I. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Va menține soluția de achitare a inculpatului P. Ș. I. în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la 11 pct. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. 1969, art. 18/1 C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 91 lit. c C.p. 1969 va aplica inculpatului P. Ș. I. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 319/21.11._ pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul neaplicării disp. art. 91 lit. c C.p. 1969 în ce-l privește pe inculpatul P. Ș. I. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Menține soluția de achitare a inculpatului P. Ș. I. în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la 11 pct. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. 1969, art. 18/1 C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 91 lit. c C.p. 1969 aplică inculpatului P. Ș. I. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.
S. Sovata
Semnează grefier-șef secția penală
V. V. C.
Red./tehn./CMM/DM
2ex./22.04.2015
Jud.fond B. D. M.
| ← Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 344/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 345/2015.... → |
|---|
