Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4251/278/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 344/A/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol apelurile declarate de partea vătămată P. A. și inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 13/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- avocat Crinean C., apărătorul ales pentru partea vătămată apelantă P. A., lipsă fiind acesta;
- avocat Prip P., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I., lipsă fiind acesta;
lipsind:
- partea civilă intimată S. de Urgență Petroșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat Crinean C., apărătorul ales pentru partea vătămată apelantă P. A., depune la dosar, în ședință publică, motive de apel și formulează o cerere în probațiune prin care solicită efectuarea unei expertize precizând că din actele medicale depuse la dosar nu rezultă starea de sănătate a părții vătămate. Precizează că instanța de fond a avut în vedere numai actul de expertiză medico-legală din dosarul de urmărire penală aflat la filele 12-13, prin care se reține că partea vătămată a avut nevoie de 15-16 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Apreciază că în raportul de expertiză au fost avute în vedere doar acte medicale și că la acest termen a depus o scrisoare medicală din care rezultă că partea vătămată necesită tratament medical de cel puțin un an de zile iar cei care au efectuat expertiza nu au avut în vedere și acest document. Apreciază că această probă este utilă și raportat la daunele materiale și morale, având în vedere că partea vătămată nu mai aude cu o ureche, conform adeverinței medicale.
Instanța solicită părților să se pronunțe cu privire la cererea în probațiune formulată de partea vătămată apelantă P. A., formulată prin apărătorul ales.
Avocat Prip P., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I., solicită respingerea cererii în probațiune formulată de partea vătămată ca nefondată și apreciază că instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii în probațiune formulată de partea vătămată având în vedere că la dosar există documente din care rezultă numărul de zile de îngrijiri medicale. Arată că instanța de fond a avut în vedere și celelalte apărări ale părții vătămate iar partea vătămată nu arată în ce constă și cu privire la care anume leziuni din zona capului medicii au stabilit numărul de zile de îngrijiri medicale. precizează că la dosar nu au fost depuse acte noi de către partea vătămată, în plus de cele care au fost depuse în fața instanței de fond și apreciază că efectuarea unei expertize nu se impune.
Instanța, raportat la art.100 alin.4 lit.b C.pr.pen. în considerarea documentelor aflate la dosarul de urmărire penală, a raportului de expertiză medico-legal din 04.11.2013 care este contestat de partea vătămată doar sub aspectul neincluderii în obiectivul analizei a adeverinței medicale nr. 671 eliberată în data de 21.10.2013 de către medicul primar ORL I. O., din perspectiva documentelor medicale enumerate în conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză, apreciază că înscrisul depus la acest termen de judecată nu reprezintă o probă suficientă care să justifice și să argumenteze admiterea cererii părții civile.
De asemenea constată că până la acest moment procesual, raportat la documentele medicale anexate în cadrul raportului de expertiză medico-legală nefiind depuse documente elocvente care să ateste o modificare a stării de sănătate a părții vătămate sau furnizate suficiente date obiective care să impună necesitatea completării raportului de expertiză în cauză sau refacerea acestuia, motiv pentru care respinge cererea în probațiune formulată de partea vătămată apelantă P. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Prip P., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I., solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea legii penale mai favorabile și suspendarea executării pedepsei cu amenda penală având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și de asemenea respingerea cererilor formulate de partea vătămată cu privire la daunele morale și materiale.
Avocat Crinean C., apărătorul ales pentru partea vătămată apelantă P. A., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat de către partea vătămată, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare și obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale așa cum au fost ele solicitate în fața instanței de fond. Precizează că așa cum rezultă din starea de fapt, partea vătămată stătea de vorbă la poartă cu niște vecini iar inculpatul l-a provocat și apoi a început să-l lovească. Arată că din declarațiile martorilor rezultă că nu a existat provocare din partea părții vătămate, la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a luat în considerare circumstanțele agravante și anume faptul că partea vătămată se afla acel moment în cârje, ca urmare a unei intervenții chirurgicale, inculpatul profitând de acest fapt. De asemenea critică faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul se afla sub influența alcoolului atât înainte de săvârșirea infracțiunii cât și după comiterea infracțiunii, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. apreciază că fapta inculpatului a fost premeditată.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că, chiar dacă din declarațiile martorilor nu rezultă cu exactitate suma cheltuită de către partea vătămată, aceasta a fost nevoită să facă numeroase drumuri la spitale, având nevoie de tratament medical iar din documentele medicale existente la dosar rezultă că aceasta a avut nevoie timp de un an de zile de tratament medical.
În ceea ce privește daunele morale, solicită că acestea să fie acordate în cuantum de_ lei, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și ținând cont că partea vătămată a suferit și suferă în continuare.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Avocat Prip P., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I., solicită respingerea apelului formulat de partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a apelurilor apelurile declarate de partea vătămată P. A. și inculpatul C. I., menținerea hotărârii penale atacate ca temeinică și legală, menținerea modalității de executare și cuantumul daunelor morale și materiale acordate în cauză, cuantumul acestora fiind corect apreciate și acordate de către instanța de fond.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 13/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art 5 Cod Penal a fost dispusă schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al.2 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal 1968.
A fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui M. și S., născut la data de 01.06.1952, în ., cetățean român, studii medii, pensionar, căsătorit, domiciliat în Petroșani, .. 16, jud. Hunedoara, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal 1968.
În baza art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal 1968.
În baza art. 81 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 si art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 313 din L.95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. de Urgență Petroșani și obligă inculpatul la plata sumei de 752, 46 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 19 si art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 N. Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. A. și obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune morale, către aceasta.
În baza art. 274 al.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei .
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, instanța a reținut aceeași stare de fapt ca cea reținută prin actul de sesizare a instanței, dovedită cu plângerea persoanei vătămate adresată Poliției Mun. Petroșani la data de 30.04.2013 din care reiese faptul că persoana vătămată a fost agresată de către inculpat în aceeași data (f.5 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate date în timpul urmăririi penale și menținute în fața instanței de judecată (f.6-8 d.u.p., fila 79 dosarul instanței); certificate medico-legale eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara din care reiese faptul că persoana vătămată prezenta leziuni traumatice ce ar fi putut data din 30.04.2013 și care s-ar fi putut produce cu un corp dur(f.9,10 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr 411.411/B întocmit la data de 04.11.2013 de către SJML Hunedoara din care reiese faptul că persoana vătămată prezenta leziuni traumatice ce ar fi putut data din 30.04.2013 care s-ar fi putut produce cu un corp dur și care necesită pentru vindecare 15-16 zile îngrijiri medicale (f.11-13 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f.14-16, fila 76 dosarul instanței ); declarația martorului T. C., care a arătat că inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu o bâtă în zona capului, agresiune care i-a produs leziuni vizibile în zona urechii stângi și că persoana vătămată a căzut la pământ încercând să îl oprească pe inculpat să îl mai lovească. (f.17-18 d.u.p.,f. 99 dosarul instanței), declarația martorului B. C. Silvana, care a arătat că a fost de față la incident și a văzut când „C. I. a luat a bâtă din curte,a venit pe stradă și l-a lovit pe P. A. direct în cap. Acesta a căzut și a încercat să se apere cu cârja pe care o folosește la mers; în momentul în care se apăra, cred că fără să vrea,l-a lovit pe C. I. cu cârja în barbă” și că persoana vătămată prezenta leziuni la nivelul urechii stângi și la nivelul capului (fila 19-20 d.u.p., f. 97 dosarul instanței), declarația martorului B.-K. N., din care a rezultat că a fost prezent la locul incidentului și a văzut că părțile se certau și s-au lovit reciproc, respectiv l-a văzut pe P. A. când l-a lovit cu cârja pe C. I. în zona capului și pe inculpat, când l-a lovit pe P. A. cu o coadă de mătură, tot în zona capului (f.21-24 d.u.p.); cu privire la aspectul că l-ar fi observat personal pe inculpat lovind-o pe persoana vătămată, martorul a revenit în declarația dată în cursul judecății arătând că a interpretat greșit starea de fapt, motivare neîntemeiată având în vedere că acesta a specificat personal prin declarație olografă în sensul că l-a văzut pe inculpat lovind persoana vătămată în zona capului, declarație despre care chiar martorul a arătat că îi aparține fiind scrisă și semnată de acesta, motiv pentru care instanța va înlătura din ansamblul de probe declarația astfel cum a fost modificată în ședința publică din data de 12.01.2015- fila 112 dosarul instanței, declarația martorului B. C. care a arătat că a fost prezent la conflictul verbal dintre inculpat și persoana vătămată și că ulterior persoana vătămată prezenta o leziune în zona capului despre care i-a spus că îi fusese cauzată de către inculpat - fila 110 dosarul instanței .
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost pe deplin dovedite.
În drept, fapta inculpatului C. I. ,care la data de 30.04.2013,l-a lovit cu o bâtă din lemn, pe persoana vătămată P. A. ,care a suferit leziuni traumatice pentru care au fost necesare 15-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 al.2 cod pen, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul acționând cu forma de vinovăție a intenției față de lezarea integrității corporale a persoanei vătămate.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală - fila 32 d.u.p, urmând a aplica acestuia o pedeapsă reprezentând minimul pedepsei prevăzute de lege.
Față de aspectul că fapta ce face obiectul prezentei a fost săvârșită înainte de . Noului Cod penal, instanța a stabilit legea penală mai favorabilă inculpatului.
Art. 228 alin.1 art.229 alin.1 lit.b,d N.C.pen., cu aplicarea art.77 lit.d N.C.pen își are corespondentul în art. 208 al.1,art.209 al.1 lit. g,i Cod penal 1968.
În compararea celor 2 legi succesive, instanța a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de cele 2 prevederi legale dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a constatat că potrivit Noului Cod Penal are la îndemână următoarele instituții juridice: renunțarea la aplicarea pedepsei- art. 80- 82 NCp, amânarea aplicării pedepsei- art. 83- 90 NCP, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere- art. 91- 98 NCp.
Potrivit prevederilor vechiului cod penal, instanța a avut la îndemână instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și următoarele 1968 și instituția suspendării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind 1 Cod penal 1968.
Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, față de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum reiese din cazierul judiciar atașat dosarului de urmărire penală, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi un „avertisment” pentru ca inculpatul să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, care, spre deosebire de instituțiile de individualizare a executării pedepsei reglementate în Noul Cod penal, nu presupune supunerea inculpatului la îndeplinirea unor obligații de supraveghere a comportamentului în societate, reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, apreciind că este suficientă pentru îndreptarea inculpatului .
Concluzionând și evaluând în mod global legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal actual în comparație cu cel vechi, instanța a apreciat așadar că, față de instituțiile de individualizare a executării pedepsei aplicabile inculpatului, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul Penal 1968.
A condamnat pe inculpatul C. I., fiul lui M. și S., născut la data de 01.06.1952, în ., cetățean român, studii medii, pensionar, căsătorit, domiciliat în Petroșani, .. 16, jud. Hunedoara, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal 1968.
Față de natura și gradul de pericol social al faptei, făcând aplicarea art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal 1968.
Fiind îndeplinite condițiile legale prev de art. 81 Cod penal 1968, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că în cauză de S. de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă cu suma de 752, 46 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru acordarea asistenței medicale de specialitate persoanei vătămate P. A. - fila 48 dosarul instanței.
A fost depusă în dovedirea constituirii de parte civilă foaia de observație clinică, scrisoare medicală, decont de cheltuieli, buletin de analize medicale – filele 48-58 dosarul instanței.
Persoana vătămată P. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medical necesar, cu transportul către alte unități medicale și cu spitalizarea, și 10.000 lei daune morale.
Persoana vătămată nu a făcut dovada cuantumului daunelor solicitate.
Potrivit art. 19 CPP, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Analizând materialul probator, raportat la starea de fapt reținută, instanța a constatat ca sunt întrunite cumulativ condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale ale inculpatului: o faptă ilicită comisă de acesta, existenta vinovăției, un prejudiciu material pricinuit altuia și un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și prejudiciu.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.
Cu privire la daunele morale, instanța a reținut că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este și cazul părții civile P. A..
În stabilirea daunelor morale, instanța s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, care în speța dată, nu este neglijabilă, având în vedere multiplele leziuni corporale suferite - leziuni corporale care au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere că suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză dar și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate de către partea civilă P. A., respectiv de 10.000 lei este exagerată și nerezonabilă.
În raport de împrejurările anterior reținute, având deci în vedere prejudiciul moral suferit de către partea civilă P. A., decurgând din traumele psihice, care chiar nedovedite cu martori sau acte, sunt în mod evident inerente unei agresiuni fizice, instanța a apreciat ca suma de 2000 lei, cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului.
De asemenea, instanța a constatat că persoana vătămată nu a făcut dovada daunelor materiale solicitate, așadar, în baza art. 19 si art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 N. Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune morale, către aceasta.
În baza art. 19 si art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 313 din L.95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de S. de Urgență Petroșani și a obligat inculpatul la plata sumei de 752, 46 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 al.1 CPP, reținând culpa procesuală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei .
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. au formulat apel:
II.1 Partea vătămată P. A. arată că prima instanță greșit a reținut că pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare 15-16 zilele de îngrijire medicală întrucât din certificatul medico-legal rezultă că au fost necesare24- 25 zile de îngrijire medicală.
De asemenea, solicită efectuarea unei expertize medicale din care să rezulte numărul real de zilelor de îngrijire medicale și dacă în momentul de față sunt refăcut complet din punct de vedere medical, având în vedere faptul are probleme cu urechea și pentru vindecare necesită un tratament de un an de zile.
Apreciază ca necesară efectuarea unei expertize medicale din care să rezulte numărul real de zile de îngrijire medicale și să se constate dacă în momentul de față este refăcut complet din punct de vedere medical.
Critică hotărârea și sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, despre care susține că trebuie să fie una mai severă, având în vedere faptul că din declarațiile martorilor rezultă cu certitudine comportamentul agresiv al acestuia față de partea vătămată, atât înainte de a săvârși fapta pentru care a fost trimis în judecată cât și după aceasta.
De asemenea, nu a fost luat în considerare faptul că acesta avea pregătită, în curte, bâta cu care a fost lovit, deci fapta a fost premeditată.
Prima instanță nu a avut în vedere nici circumstanțele agravante pe care trebuia obligatoriu să le aibă în vedere la individualizarea pedepsei, respectiv:
- săvârșirea infracțiunii profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate ( așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză eu am suferit o intervenție chirurgicală și nu mă puteam deplasa numai cu ajutorul cârjelor)
- săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool ( așa cum rezultă din declarațiile martorilor inculpatul mirosea și se comporta ca un om băut )
- săvârșirea infracțiunii pe motive legate de rasă, ( făcându-mă atât înainte, în timpul loviri cât și după aceea țigan împuțit) prevăzute de art. 77 NCPP.
Pe lângă toate acestea inculpatul a avut un comportament complet nesincer atât în fața organelor de poliție cât și în fața instanței de judecată nerecunoscând fapta, ba chiar mai mult a încercat să arate instanței de judecată că eu am fost acela care am sărit la bătaie lovindu-l cu cârja.
Susține că inculpatul îl jignește și amenință în continuare.
Solicită admiterea despăgubirilor materiale pe care le dovedește cu martori dar nu poate preciza cuantumul iar din adeverințele medicale rezultă faptul că a făcut deplasări din localitate pentru expertize, precum și faptul că pentru vindecare trebuie să urmeze un an de zile tratament medical, astfel încât nu consideră că suma de 2000 lei pe care a cerut-o ca daune materiale este una exagerată, sau că nu este dovedită, întrucât în codul civil există și instituția prezumțiilor în care trebuie dovedit faptul conex, care a fost dovedit din plin respectiv că a fost lovit de inculpat și obligat la tratament medical pentru însănătoșire.
Apreciază că și daunele morale trebuiau acordate în cuantum mult mai mare, respectiv 10.000 lei așa cum a cerut dar instanța nu a avut în vedere că a suferit timp de 1 an, că nici acum nu aude bine cu urechea.
II.2 Inculpatul C. I. critică sentința în ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei în sensul că nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar care atesta faptul ca partea vătămată a provocat în permanență scandal perturbând liniștea familiei sale, acesta locuind in vecinătatea casei. Precizează că partea vătămată este un frecvent consumator de băuturi alcoolice și sub impulsul acestora perturbă liniștea publică. Mai învederează faptul că nu s-a avut în vedere că incidentul a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit cu cârja peste față, având nevoie de îngrijiri medicale, susțineri care au fost dovedite cu înscrisuri și martori audiați în cauză.
Arată că nu este de acord cu daunele morale solicitate, acestea nefiind dovedite.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen. Curtea constată nefondate apelurile declarate de partea vătămată P. A. și inculpatul C. I..
Jurisdicția inferioară a evaluat probele administrate în mod nemijlocit și a stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de care este acuzat inculpatul există, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe și a fost săvârșită de către inculpat pe fondul unei stări de animozitate cu partea vătămată, care nu justifică în mod suficient reținerea stării de provocare.
În propria analiză a materialului probator, Curtea de apel stabilește că inculpatul, chiar dacă inițial a negat comiterea faptei, din modul de formulare a căii de atac recunoaște în mod tacit comiterea și invocă aspecte de natură circumstanțială pentru stabilirea pedepsei amenzii penale, a cărei executare să fie suspendată prin reevaluarea legii penale mai favorabile. Probele testimoniale analizate în hotărârea criticată de părți relevă în mod elocvent contextul în care s-au derulat evenimentele, de altfel, corect reținute de judecător.
Se reține și împrejurarea că în calea de atac nu s-au adus sau produs iar instanța de control judiciar în propria-i evaluare a constatat că nu sunt necesare din oficiu, administrarea unor mijloace de probă suplimentar celor analizate de judecătorul fondului.
Criticile părților sunt nefondate în raport cu argumentele factuale și expunerile laborioase ale instanței de fond, care a justificat probator starea de fapt reținută și a efectuat o încadrare juridică corespunzătoare situației constatate iar suplimentarea probatoriului la solicitarea părții vătămate a fost respinsă argumentat conform aspectelor invocate de Curte în prezenta decizie.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate din perspectiva criticilor formulate de cele două părți, Curtea reține caracterul nefundat al acestora pe fondul ansamblului cauzal analizat, al criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei și a modului de executare, astfel încât nu se justifică modificarea acesteia.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, Curtea precizează faptul că potrivit art. 249 Cod pr. civilă ( echivalentul art. 1169 C.civ. anterior) pretențiile materiale trebuie dovedite. Ele nu sunt prezumate iar respingerea acestora a fost temeinic motivată de instanța de fond.
Cuantumul daunelor morale a fost stabilit în raport de criterii factuale și etice din perspectiva ansamblului probator analizat la reținerea stării de fapt. Valoarea acestora a fost stabilită în mod echitabil iar în calea de atac nu s-au adus argumente suplimentar celor analizate de judecătorul fondului care să impună reconsiderarea acestora.
IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată P. A. și inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 13/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă pe partea vătămată apelantă și inculpatul apelant să plătească fiecare statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată P. A. și inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 13/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă pe partea vătămată apelantă și inculpatul apelant să plătească fiecare statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.03.2015.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.
Red./tehn./CMM/DM
2ex./11.06.2015
Jud.fond C. A. B.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 346/2015.... → |
|---|
