Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 356/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 830/203/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 356/A/2015

Ședința publică de la 26 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător S. T.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul Ș. P. V. împotriva sentinței penale nr. 192/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 26 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 192/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul Ș. P. V., cu antecedente penale, la:

- 1.800 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. de art. 335 alin. (2) Cod penal în condițiile art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a ) Cod penal ( 1969).

- 2000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prev. de art. 336alin. (1) Cod penal în condițiile art. 5 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a ) Cod penal ( 1969).

Potrivit art. 33 - 34 Cod penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2.000 lei amendă penală.

Potrivit art. 63/1 Cod penal din 1969, i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 83 cod penal 1969 și art. 15 din Legea nr.187/2012 s-a revocat beneficiul suspendării condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș, la care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, respectiv pedeapsa de 8 luni și 2.000 lei amendă penală, în regim de detenție.

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpeni emis la data de 19.06.2014 în dosar 848/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu permis de conducere suspendat prev. de art. 86 alin. 2. din O.U.G. 195/2002 și conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut, în fapt, în esență, că la data de 24.06.2013, în jurul orei 21:30, inculpatul Stefănuț P. V., în timp ce conducea pe DN 75 autoutilitara marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, în locul numit V., la km 28+800 m, de pe raza . în coliziune cu o cabalină, ce traversa nesupravegheată partea carosabilă. A fost transportat la Spitalul Orășenesc Cîmpeni, unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge, la orele 00.30 și 01.30, în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, rezultatul fiind de 1,80 %0, prima probă și 1,65 %0, cea de-a doua probă, conform buletinelor de analize toxicologice nr. 1736/IX/778 și 1737/IX/779 din data de 03.07.2013, emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală A.. Procedându-se la verificarea în bazele de date ale Poliției Române, s-a constatat că inculpatul, deși deține permisul de conducere categoria B, seria_, emis de către S.R.P.C.I.V. Bihor la data de 17.06.2010, la momentul producerii evenimentului rutier, acesta era reținut de către Serviciul Rutier Bihor, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87. alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002). Permisul a fost reținut la data de 06.05.2012 iar prin Sentința penală, nr. 324/05.12.2012, a Judecătoriei Beiuș, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Instanța de fond reține că mijloacele de probă administrate în cursul urmăriri penale nu au fost contestate de către inculpat, fiind aplicată procedura prevăzută de art. 374 și urm. din Codul de procedură penală, iar părțile nu au solicitat administrarea altor probe.

În drept s-a reținut că fapta inculpatului Stefănuț P. V., care, în data de 24.06.2013, a condus pe DN 75, autoutilitara marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, în condițiile în care la data de 06.05.2012 dreptul de a conduce a acestuia i-a fost suspendat și după ce consumase băuturi alcoolice iar la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ( respectiv 1,80 %0, prima probă și 1,65 %0, cea de-a doua probă), constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal (corespondent al art. 86. alin. 2. din O.U.G. nr. 195/2002) și infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal (corespondent art. 87 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002).

In speță, legea penală mai favorabilă este actualul Cod penal, întrucât art. 336 alin. 1 Cod penal pedepsește infracțiunea de conducere sub influența alcoolului cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă, în timp ce art. 87 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002, a sancționat aceeași infracțiune cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Faptele săvârșite de către inculpatul Ș. P. V. sunt în concurs real, fiind incidente prevederile art. 38 alin. 1 Cod penal, iar la data săvârșirii faptelor, inculpatul se afla în perioada termenului de încercare a suspendării executării pedepsei, întrucât prin sentință penală nr.324/05.12.2012 a Judecătoriei Beiuș, a fost condamnat la 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe timp de 2 ani și 8 luni.

În cauză, nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal privind starea de recidivă, întrucât pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnat anterior nu este mai mare de un an .

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prev. la art. 74 Cod penal. Întrucât infracțiunile au fost comise în concurs potrivit art. 38 alin.1 Cod penal, pedeapsa aplicată este stabilită conf. art. 39 alin. 1 lit. „b” Cod penal, respectiv s-a ales pedeapsa cea mai grea aceea de 2.000 lei amendă penală cu executare.

Se constată că infracțiunile mai sus menționate au fost comise în interiorul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în urma condamnării la 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei prin sentința penală nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș, astfel că potrivit art. 83 Cod penal ( 1969) și art. 15 din Legea 187/2012 se revocă beneficiul suspendării și se dispune executarea pedepsei de 8 luni închisoare.

Potrivit art. 274 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 450 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cadrul cărora sunt cuprinse și cheltuielile din faza urmăririi penale.

II. Împotriva acestei sentințe penală au formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul Ș. P. V. .

În expunerea motivelor de apel parchetul critică sentința penală atacată sub aspectul netemeinicie pedepselor aplicate inculpatului, apreciindu-se că pedepsele sunt nejustificat de reduse raportat la circumstanțele comiterii faptelor, la gradul de alcoolemie și la perseverența infracțională a acestuia.

În motivele scrise de apel inculpatul, a solicitat s schimbarea modalității de executare a pedepsei prin acordarea beneficiului art. 91 din Codul penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motivând, în esență, că raportat la fapta comisă și la datele ce caracterizează persona inculpatului - este tânăr, ajută la întreținerea familiei, lucrând ca ziler, se poate aplica art. 91 din Codul penal.

În susținerea apelului inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere.

În susținerea orală a motivelor de apel Ministerul Public, prin reprezentatul legal a suplimentat motivele de apel, criticând sentința penală atacată sub următoarele aspecte: omisiunea instanței de fond de a stabili pedepsele prin număr zile de amendă și valoarea unei zile amendă; greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. c) din Codul penal deoarece instanța trebuia să adauge la pedeapsa cea mai grea o treime din cealaltă pedeapsă; relativ la aplicarea art. 83 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 din Legea 187/2012, solicită a se face aplicarea Deciziei nr. 3/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel de către Ministerul Public și inculpat, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C.pr.pen., dar în limitele prevăzute de art.418 alin.1 C.pr.pen., Curtea de Apel constată că apelurile formulate în cauză sunt fondate în limitele și pentru motivele ce se vor expune în continuare :

1.Curtea, în baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului Ș. P. V., au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2014 să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 374 și urm. din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit în totalitate.

Astfel, este cert dovedit că inculpatul Stefănuț P. V., în data de 24.06.2013, a condus pe DN 75, autoutilitara marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, după ce a consumat băuturi alcoolice și în condițiile în care la data de 06.05.2012 dreptul de a conduce a acestuia i-a fost suspendat, la momentul prelevării mostrelor biologice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ( respectiv 1,80 %0, prima probă și 1,65 %0, cea de-a doua probă).

Relativ la încadrarea juridică a faptelor și la aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă în cauză se ridică mai multe probleme de drept, care vor fi analizate continuare.

Curtea reține, în adevăr, că după data la care au fost săvârșite faptele ce caracterizează infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu permis de conducere suspendat și conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, respectiv 24 iunie 2013, dar mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

În această situație se pune problema aplicării legii penale în timp, și anume care dintre dispozițiile legilor penale aflate în conflict sunt incidente în speță, având în vedere faptul că potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Curtea, în soluționarea acestei probleme de drept, are în vedere, în mod obligatoriu, Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 (Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014) pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal prin care s-a stabilit că: ,, …dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.’’

În lumina acestei decizii obligatorii instanța de apel constată că reglementările incidente în cauză, trebuie analizate din perspectiva ambelor coduri, în mod global, fiind neconstituțional combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal se reține că, criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Referitor la influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul, la o analiză comparativă a reglementării din O.U.G. nr. 195/2002 și a reglementării din noul cod penal - art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și, respectiv, art. 335 alin. 2 și art. 336 alin. 1 Cod penal, se reține in abstracto că legea nouă este mai favorabilă decât vechea reglementare. Aceasta deoarece în cazul infracțiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, noul cod penal prevede ca sancțiune pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Tot astfel, noul cod penal este mai favorabil și sub aspectul stării de recidivă, atâta timp cât potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal pentru reținerea stării de recidivă primul termen al recidivei trebuie să fie o condamnare mai mare de 1 an închisoare, în timp de ce vechiul cod penal prevede o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare – art. 37 Cod penal din 1969.

Prima instanță a reținut ca lege penală mai favorabilă noul cod penal în contextul în care a apreciat în cauză, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, că sancțiunea adecvată este pedeapsa amenzii.

Curtea, evaluând faptele comise, care sunt destul de grave și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care are antecedente penale, apreciază, contrar opiniei judecătorului de fond, că aplicarea amenzii penale atât pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o săvârșirea infracțiunea de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge sunt inadecvate, instanța de fond minimalizând nejustificat gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat.

În aceeași ordine de idei, se reține, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, a urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce, a circumstanțelor personale ale inculpatului, care deși a recunoscut sincer faptele are antecedente penale, fiind condamnat definitiv tot pentru comiterea unei infracțiuni la legea circulației, prezentele fapte fiind săvârșite în perioada termenului de încercare dispusă prin condamnarea anterioară, că doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea se realizează imperativul unei juste individualizări a pedepsei, precum și asigurarea îndeplinirii scopului pedepsei, prevenția generală și specială în cazul infracțiunilor privind securitatea circulației rutiere și siguranța participanților la trafic.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome . În aplicarea acestui principiu referitor la concursul de infracțiuni, Curtea constată că, în ipoteza aplicării unor pedepse cu închisoarea pentru cele două infracțiuni, prevederile Codul penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, atâta timp cât potrivit art. 33 rap. la art. 34 lit. b), aplicarea unui spor de contopire este facultativă, în timp ce potrivit art.38 rap. la art. 39 alin. 1, lit. b) din noul Cod penal aplicarea sporului de contopire este obligatoriu.

Față de considerentele arătate, apreciind că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoare pentru cele două infracțiuni comise de inculpat, infracțiuni aflate în concurs ideal, Curtea reține că, în aplicarea art. 5 Cod penal și a Deciziei nr. 265 din data de 6 mai 2014 a Curții Constituționale, vechiul cod penal și reglementările din O.U.G. nr. 195/2002 sunt mai favorabile inculpatului. În raport de această concluzie, instanța de apel nu va mai analiza criticile procurorului referitoare la omisiunea instanței de fond de a stabili pedepsele prin număr zile de amendă și valoarea unei zile amendă și greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. c) din Codul penal privind pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni, întrucât acestea au rămas fără obiect.

Cu premisa operațională că motivele de critică din apelul procurorului vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare, în acest fel putând avea garanția unei perspective de reintegrare socială și determinarea inculpatului la formarea uneia atitudini corect față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială ; iar, pe de altă parte, în apelul propriu, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin acordarea beneficiului art. 91 din Codul penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Curtea are în vedere pertinența criticilor Ministerului Public, procedând în cele ce urmează la o analiză unică a lor.

Curtea, în acord cu opinia parchetului, constată că faptele comise de inculpat sunt prin natura lor infracțiuni de pericol, alcoolemia destul de mare, respectiv 1,80 %0, prima probă și 1,65 %0, cea de-a doua probă, ar fi putut avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, precum și pentru pietoni, ceea ce conferă acestei fapte un caracter grav și un grad de pericol social ridicat.

Astfel, faptele inculpatului care a condus autoturismul pe drumurile publice sub influența alcoolului și pe timp de noapte, când este de notorietate că atenția și capacitatea de reacție sunt mult diminuate, este de natură a potența gradul de pericol social concret al faptelor. Este adevărat că faptele inculpatului s-au soldat doar cu avarierea propriului autoturism și cu accidentarea inculpatului, însă producerea unor evenimente mai grave, respectiv pagube materiale sau victime omenești, au fost evitate urmare a faptului că inculpatul a intrat în coliziune cu o cabalină și s-a accidentat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 72 C.pen. anterior care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Curtea reține că inculpatul este o persoană tânără, în vârstă de 24 ani, însă faptele inculpatului astfel cum au fost redate sintetic anterior, exprimă un grad de pericol social ridicat care se impune a fi evaluat în mod just și mai ales, reflectat în pedeapsa aplicată prin luarea în considerare în mod efectiv și complet a tuturor criteriilor impuse de art. 72 C. pen. anterior la individualizarea judiciară a pedepsei.

Curtea, precizează că în stabilirea pedepselor nu poate face abstracție de persoana inculpatului, care se află în stare de recidiva postcondamnatorie ( este de precizat se va reține prevederile art. 37 lit. ,,a’’ C.pen din 1969 urmare a aplicării globale a legii penale mai favorabile ) faptele deduse prezentei judecăți au fost comise cu vinovăție, în perioada termenului de încercare, iar existența unor condamnări definitive anterioare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu l-a împiedecat pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni.

Este adevărat că situația familială a unui inculpat, împrejurarea că își asigură existența sa și a familiei din muncă și este o persoană care nu a creat probleme în colectivitate, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 alin. 2 C. pen. din 1969), însă aceste împrejurări nu poate fi valorificate în așa manieră încât să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul încriminator. Aceasta deoarece, respectarea legii, a normelor de conviețuire socială este o stare de normalitate și nu trebuie să primeze în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în spețe privind securitatea circulației rutiere și siguranța participanților la trafic.

Tot astfel, împrejurarea că inculpatul a condus o distanță scurtă, nu poate fi de natură a reduce gradul de pericol social al faptelor, întrucât aceasta nu s-a datorat voinței inculpatului, ci urmare a faptului că inculpatul s-a accidentat .

Curtea, reevaluând criteriile prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969, ținând seama și de comportamentul inculpatului după comiterea faptelor, de recunoaștere sinceră a faptelor și de colaborare cu organele judiciare, apreciază că stabilirea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul încriminator pentru fiecare infracțiune și, apoi, urmare a aplicării regimului juridic al concursului de infracțiuni - art. art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an închisoare, sunt pedepse apreciate ca fiind apte să corespundă - așa cum s-a subliniat - exigențelor impuse de art. 52 C.pen. din 1969.

Curtea nu neagă faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor și a solicitat primei instanța aplicarea procedurii recunoașterii de vinovăție, însă această împrejurare, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei a fost valorificată prin aplicare unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de legea penală.

În ceea ce privește cererea inculpatului apelant de a se dispune în temeiul art. 91 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în urma aplicării dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, Curtea constată că o atare cerere este neîntemeiată.

Astfel, referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei se reține că art. 15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, prevede că ,, Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.’’

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol ,,Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.’’Ori, în raport de aceste dispoziții imperative, se constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art.83 alin.1 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În atare situație, pedeapsa rezultată de 1an și 8 luni închisoare, pedeapsă rezultantă în urma cumulului aritmetic dintre pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta decizie și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș, nu poate fi executată decât în regim de detenție, sens în care este decizia nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în urma aplicării prevederilor art. 83 C.pen.din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție, chiar și în ipoteza îndeplinirii celorlalte condiții stipulate de art. 81 C.pen. din 1969, respectiv art. 86 ind. 1 C.pen.din 1969.

Cât privește aplicarea pedepselor accesorii, este de observat că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Ori, așa cum s-a expus anterior, în cauza de față, legea care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunile comise de inculpat este Codul penal din 1969, astfel că în cauză se impune aplicarea pedepsei accesorii, dispozițiilor art. 71 din vechiul Cod penal și va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 1 C. pen. din 1969.

Relativ la aplicarea pedepselor accesorii Curtea a avut în vedere atât articolele 71 și 64 C.pen. din 1969, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Protocoalele adiționale la Convenție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului .

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.’’

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen., instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește solicitarea procurorului referitor la stabilirea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit noii legi - art. 44 raportat la art. 39 Cod penal privind pluralitatea de infracțiuni, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 3/2015 din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosar nr._ /HP/P, Curtea nu o poate admite. Aceasta deoarece, pe de o parte, decizia în discuție a fost dată în aplicarea art. 6 din Codul penal, iar, pe de altă parte, aplicarea în cauză a acestei decizii ar însemna încălcarea Deciziei nr.265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, prin care aceea că s-ar combina prevederile din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2, lit. a) Cod proc.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă P. de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, va desființa în parte sentința penală atacată numai în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și a individualizării judiciare a pedepselor.

Se vor repune în individualitatea lor pedepsele cumulate în pedeapsa de 8 închisoare, respectiv:

- pedeapsa rezultantă de 2.000 lei amendă aplicată prin sentința penală atacată ;

- 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș .

Se va descontopii pedeapsa rezultantă de 2.000 lei amendă aplicată inculpatului prin sentința penală atacată, respectiv:

- 1.800 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal în condițiile art. 5 Cod penal;

- 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal în condițiile art. 5 Cod penal .

Se va reține ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969.

Se va aplică inculpatului Ș. P. V. pedepsele de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul cu permis de conducere suspendat prevăzută și ped. de art. 86 alin. 2. din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 și art. 5 din Codul penal ;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prevăzută și ped. de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare .

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Codul penal din 1969 se va revoca beneficiul suspendării condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. P. V. prin sentința nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș și se va dispune executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) Codul penal din 1969.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale .

În baza art. 421 pct. 1 lit. b ) Cod proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ș. P. V. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului .

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cîmpeni împotriva sentinței penale nr. 192/2014 pronunțată la 10.12.2014 de Judecătoria Cîmpeni în dosarul nr._ și în consecință:

Desființează în parte sentința penală atacată numai în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și a individualizării judiciare a pedepselor, și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Repune în individualitatea lor pedepsele cumulate în pedeapsa de 8 închisoare, respectiv:

- pedeapsa rezultantă de 2.000 lei amendă aplicată prin sentința penală atacată ;

- 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș .

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2.000 lei amendă aplicată inculpatului prin sentința penală atacată, respectiv:

- 1.800 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal în condițiile art. 5 Cod penal;

Reține ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969.

Aplică inculpatului Ș. P. V. pedepsele de:

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare .

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Codul penal din 1969 revocă beneficiul suspendării condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. P. V. prin sentința nr. 324/2012 a Judecătoriei Beiuș și dispune executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) Codul penal din 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale .

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ș. P. V. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2015.

Președinte,Judecător,

G. L. OdagiuSanda T.

Grefier,

C. M. N.

Red. / tehnored. S.T.

2 ex./03.04.2015

Jud. fond C. Ș. danciu

← Ameninţarea (art. 193 C.p.). Decizia nr. 289/2015. Curtea de...		Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 447/2015. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA