Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 916/787/2014
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 463/A/2015
Sedința publică din 4 mai 2015
Președinte: S. I. M. - judecător
A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 10/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Luculețiu D. S., lispă fiind partea civilă apelantă C. F..
Se prezintă avocat O. L., apărătorul ales al părții civile apelante C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului intimat Luculețiu D. S. pe baza cărții de identitate și îl întreabă pe acesta dacă s-a împăcat cu partea civilă.
Inculpatul intimat Luculețiu D. S. învederează că nu s-a împăcat cu partea civilă C. F..
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat Luculețiu D. S. arată că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului Luculețiu D. S. că apelul părții civile vizează majorarea pedepsei și a daunelor la care acesta a fost obligat, precum și înlăturarea dispoziției de suspendare a executării pedepsei.
Instanța solicită participanților și părților să precizeze dacă mai alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al părții civile apelante, reprezentantul Ministerului Public și inculpatul intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat O. L., apărătorul ales al părții civile apelante C. F., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se dispune:
I. Sub aspectul laturii penale
• majorarea pedepsei aplicate inculpatului Luculețiu D. S. și
• schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea unei pedepse cu detenție;
II. Sub aspectul laturii civile:
• majorarea daunelor morale.
În susținerea apelului arată că daunele morale acordate în favoarea părții civile sunt insuficiente în raport de problemele fizice medicale astfel cum acestea reies din certificatul medico-legal.
Mai relevă că partea civilă a suferit un prejudiciu și prin atingerea adusă demnității acestuia, respectiv a imaginii publice întrucât inculpatul l-a lovit de față cu alți angajați ai societății și cu clienți. O perioadă de 3-4 săptămâni nu au mai intrat clienții în firmă, aceștia fiind afectați de cele întâmplate.
Susține că suma de 1500 lei este una derizorie.
Sub aspectul laturii penale susține că nu s-a ținut seama de circumstanțele personale și reale. Precizează că nu obiectează în ceea ce privește aplicarea pedepsei conform prevederilor noului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă.
Mai relevă că în cauză au fost martori mincinoși și precizează că inculpatul nu a recunoscut fapta și nu a colaborat.
Cu referire la persoana inculpatului arată că acesta a mai suferit 7 condamnări dintre care 5 cu închisoare și 2 cu amendă. Din anul 1995, respectiv de 20 de ani, inculpatul prezintă același comportament, astfel că nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 91,92 Cod penal.
Mai susține că pedeapsa aplicată inculpatului este situată la minimul special al legii și deși din lucrările dosarului rezultă actele de violență săvârșite de acesta, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În raport de acestea, apreciază că inculpatul o să continue acest comportament.
Cu cheltuieli judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului părții civile și a se majora cuantumul daunelor morale.
Inculpatul Luculețiu D. S., având ultimul cuvânt, arată că muncește de 10 ani și că pedeapsa aplicată este prea mare. Mai relevă că muncește la o societate în Avrig și că trebuie să plătească daunele morale la care a fost obligat dar că, în același timp, trebuie să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunității. Solicită să nu fie majorate daunele morale și arată că 1000 lei poate plăti.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 10/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului LUCULEȚIU D. S., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplicarea art. 37 lit. b VCP și art. 5 NCP în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin. 2 NCp cu aplicarea art. 5 NCp,
În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 5 din NCP, a fost condamnat inculpatul Luculețiu D. S. fiul lui G. și E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 91,92 NCP s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.
În baza art. 93 alin 1 NCP s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inc. Luculețiu D. S. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a) NCP i s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială din cele derulate de către Serviciul de Probațiune Sibiu sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.3 NCP, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul LUCULEȚIU D. S. a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în domeniile stabilite de Primăria orașului Avrig, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării și executarea pedepsei.
În baza art. 25 NCPP, raportat la art. 1.349 și 1.357 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 38 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, și suma de 1500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. F..
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă C. F. .
În temeiul art. 272 NCPP și art. 274 alin. 1 NCPP, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 alin. 1 NCPP, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C. F. în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 934/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig înregistrat pe rolul primei instanțe sub numărul_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LUCULEȚIU D. S., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal. În actul de sesizare a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt:
În data de 17.09.2013, în timp ce persoana vătămată C. F. se afla în incinta spălătoriei auto din Avrig, ., al cărui administrator este acesta, a sosit acolo inculpatul Luculețiu D. S. conducând un autoturism.
În urma unor discuții contradictorii între cei doi, pe fondul unor disensiuni mai vechi, a izbucnit o altercație în timpul căreia Luculețiu D. i-a aplicat multiple lovituri persoanei vătămate cu pumnii, cu o lancie a unei pompe de spălat și cu o perie de spălat, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat un număr de 8 – 9 zile de îngrijiri medicale.
Luculețiu D. declară că nu l-a agresat pe C. F., doar l-a împins și ca urmare acesta s-a dezechilibrat și a căzut în boxa destinată spălării autovehiculelor. Însă starea de fapt mai sus descrisă este confirmată de martorii P. C. I., Ț. M. P. și G. D. coroborate cu leziunile descrise în certificatul medico-legal.
Prin plângerea prealabilă C. F. a solicitat angajarea răspunderii penale a numitului Luculețiu D. și pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și violare de domiciliu, însă în privința primeia actele de urmărire penală nu confirmă săvârșirea acesteia de către făptuitor, iar imobilul unde a avut loc altercația nu are destinația de locuință, așa cum reiese din declarația persoanei vătămate. Ca urmare sunt incidente cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 16 lit. c și b CPP – nu există probe că Luculețiu D. a săvârșit infracțiunea de amenințare, respectiv fapta de „violare de domiciliu” nu este prevăzută de legea penală.
Fapta inculpatului Luculețiu D. S. de a aplica în data de 17.09.2013 lovituri persoanei vătămate C. F., cauzându-i astfel leziuni traumatice corporale ce au necesitat un număr de 8 – 9 de îngrijiri medicale, s-a reținu în rechizitoriu că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplicarea art. 5 NCP.
Având în vedere ultima condamnare suferită de inculpatul Luculețiu D. S., prin rechizitoriu s-au reținut față de acesta și dispozițiile art. 37 lit. b din V.Cod pen.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu se bazează pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:
plângere penală și declarații persoană vătămată ( f. 8 - 12 )
- certificat medico-legal ( f. 15 )
- declarații martori propuși de către persoana vătămată P. C. I., Ț. M. P., G. D. ( f. 17 – 26 )
- declarații martori propuși de către inculpat Teuerkauf R. D. și S. D. ( f.28 - 31 )
- declarații inculpat Luculețiu D. S. ( f. 33, 36 )
Inculpatul Luculețiu D. S. s-a prezentat în fața primei instanțe de judecată și a declarat că nu recunoaște învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu arătând că nu a lovit partea vătămată.
De asemenea, în cursul judecății s-a depus la dosarul cauzei: cazier judiciar inculpatul
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.10.2013 P. de pe lângă Judectoria Avrig a fost sesizat prin plângerea depusă de numitul C. F. care reclamă ca în seara zilei de 17.09.2013, în jurul orelor 9,30 aflându-se în spălătoria auto pe care o deține în localitatea Avrig a fost abordat de inculpat care i-a solicitat să îi dea o . acte contabile ale unei societăți pe care o deține în calitate de administrator împreună cu fosta soție.
Deoarece partea vătămată i-a cerut acestuia să părăsească incinta spălătoriei inculpatul s-a enervat și a devenit agresiv repezindu-se să îl lovească în zona capului cu lancea de la aparatul de spălat. Deoarece s-a ferit la timp inculpatul a reușit să îl lovească doar în zona umărului timp în care în ajutorul părții vătămate au sărit angajații spălătoriei. Ulterior inculpatul a reușit totuși să mai lovească partea vătămată cu coada unei mături iar apoi a părăsit în grabă locul .
Audiat în curul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut că l-a lovit pe C. F. și nici că a amenințat partea vătămată în vreun fel,din contra a arătata că el a fost cel agresat și pentru a se apăra l-a împins și așa a căzut la pământ.
Din declarația inculpatului reiese că a venit la spălătorie însoțit cu un amic care însă îl aștepta în autoturism în fața spălătoriei .
Persoana vătămată a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 7000 de lei daune morale și materiale iar la termenul din data de 30.10.2015 și-a majorat pretențiile la suma de 10.000 lei din care 9000 lei daune morale diferența constituind daune materiale.
În cauză au fost audiați martorii P. C.(fila 70-71), G. Dioniei A.(fila 68-69) iar față de imposibilitatea prezentării martorului Ținuc M. P. ,instanța a procedat conf. art. 381 alin 7 din Codul de proc pen.
Prin depoziția de la fila 68 martorul G. D. prezent la incidentul între părți arată că inculpatul, în urma unei discuții aprinse cu partea vătămată, care îi cerea să părăsească spălătoria, a lovit cu pumnul partea vătămată în zona capului iar conflictul a continuat în spălătorie însă ce s-a întâmplat acolo nu a văzut deoarece a fugit să anunțe poliția. Acesta a mai arătat că la sfârșitul incidentului a văzut că parții vătămate îi curgea sânge de la frunte. Acesta a declarat că nu a văzut ca partea vătămată să îl lovească pe inculpat cu lancea de la compresor și nici să îl împingă pe acesta.
Martorul P. C. a declarat că a văzut din fața porților spălătoriei incidentul între părți și că l-a văzut pe inculpat cum l-a împins pe C. F., când a luat lancea de spălătorie și a lovit partea vătămată, apreciind că loviturile au fost aplicate la nivelul coastelor. Tot acesta a mai arătata că nu a văzut ca persoana vătămată să fi lovit inculpatul menționând ca la incidentul din spălătorie nu au asistat alte persoane, iar din stradă nu se putea vedea în interiorul spălătoriei.
În cursul urmăririi penale a fost audiat și martorul Ținuc M. P. care a declarat că l-a văzut pe inculpat lovind inițial cu pumnii și picioarele partea vătămată căzută la pământ apoi l-a lovit cu lancia de apă la nivelul capului. Acesta a mai arătata că, deoarece a încercat să îi despartă pe cei 2, inculpatul a început să fugă după el prin spălătorie iar ulterior s-a întors si a lovit din nou partea vătămată cu o coadă de mătură până când aceasta s-a rupt.
În urma agresiunii, persoana vătămată a suferit leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal nr. I/a/962 din 17.09.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico legal de la fila 15 reiese că partea vătămată C. F. a suferit leziuni traumatice la nivelul capului, pe fața dorsală a umărului, la nivelul mâinii stângi și la nivelul copasei stângi, leziuni care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați
Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de furt (aici prima instanță a comis o eroare de redactare, în speță fiind vorba de o infracțiune de lovire) rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel: plângerea persoanei vătămate f.8-10 dup, care se coroborează cu declarațiile martorilor P. C. I., Ț. M. P., G. D. ( f. 17 – 26 ), certificatul medico-legal (f. 15) care cuprinde leziunile suferite și durata îngrijirilor materiale.
În drept, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp,având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, prima instanță a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, în maniera globală, din perspectiva ambelor coduri, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.
De asemenea, s-a reținut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
Curtea Constituțională a mai reținut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituția României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.
Totodată, Curtea a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.
Mai mult, Curtea a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.
Față de cele arătate prima instanță, pentru a putea aplica global legea penală mai favorabilă, a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri.
Prima instanță a constatat faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul a fost trimis în judecată potrivit normelor legale din vechiul cod penal având în vedere că fapta a fost săvârșită în cursul anului 2013, sub incidența VCp 1969, considerându-se mai favorabil acest cod în detrimentul noului cod penal.
Din cazierul judiciar al inculpatului reiese că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr._.04.2002 pentru care a fost liberat condiționat la data de 26.06.2005 din care a rămas un rest de executat de 813 zile.
Potrivit noului Cod penal starea de recidivă postexecutorie nu se mai reține pentru că față de disp. art. 166 Ncpen pentru inculpat a intervenit reabilitarea judecătorescă, motiv pentru care ținând cont de faptul că VCp nu mai prevede sancționarea recidivei postexecutorii iar termenul de reabilitare este mai lung potrivit art. 135 V.Cod pen., în pofida limitelor de pedeapsă mai mari prevăzute de NCp, față de VCp(1969) pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prima instanță a stabilit, in concreto, ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal pentru inculpatul LUCULEȚIU D. S..
Față de toate acestea, în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului LUCULEȚIU D. S., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplicarea art. 37 lit. b VCP și art. 5 NCP în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin. 2 NCp cu aplicarea art. 5 NCp
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului LUCULEȚIU D. S. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe prima instanță a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite respectiv faptul că inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii cu un obiect contotndent în zona capului și peste corp, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăși consecința acțiunii inculpatului care a atentat la integritatea corporală a părții vătămate, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul prin acțiunea sa a produs părții vătămate leziuni ce au necesitat spre vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit care il reprezintă agresarea părții vătămate și natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel că prima instanță, raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul art. art.193 alin 2 NCp cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, i-a aplicat inculpatului LUCULEȚIU D. S. o pedepsă cu închisoare de 6 luni.
În ceea ce privește modalitatea de executare, prima instanță a apreciat că o modalitate de executare a pedepsei de 6 luni închisoare cu executarea pedepsei într-un penitenciar ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanțele faptei.
Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, prima instanță reținând că, deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, de la ultima condamnare acesta a încercat sa nu mai intre în sfera ilicitului penal, are un loc de muncă, instanța apreciind că îndreptarea acestuia se poate realiza și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani.
În baza art. 93 alin 1 NCP prima instanță a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inc. LUCULEȚIU D. S. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Prima instanță a apreciat că în baza art. 93 alin. 2 lit. a NCP, se impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială din cele derulate de către Serviciul de Probațiune Sibiu sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.3 NCP, prima instanță a impus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul LUCULEȚIU D. S. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în domeniile stabilite de Primăria orașului Avrig, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. 4 NCP prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 NCp privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, din care suma de 9000 lei cu titlu de daune morale, iar suma de 1000 lei cu titlu de daune materiale.
Prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale respectiv, fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert ca și existență și evaluare, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul încercat de către partea vătămată și vinovăția acestuia sub forma intenției.
Deși a solicitat suma de 1000 lei daune materiale, partea civilă nu a depus la dosar decât dovada achitării contravalorii certificatului medico-legale, în sumă de 38 lei, suma pe care prima instanță a acordat-o cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce privesc daunele morale solicitate de partea civilă, evaluarea acestora nu poate fi făcută în aceleași condiții ca daunele materiale, impunându-se stabilirea unor criterii de evaluare specifice, a reținut prima instanță.
Prima instanță a avut în vedere criteriul importanței sociale a valorii lezate prin săvârșirea infracțiunii, precum și cel al gravității durerilor fizice și psihice provocate.
Este evident, a reținut prima instanță, că . exercitată asupra parții vătămate a cauzat acesteia atât o suferință fizică, cât și una morală concretizată în atingerea adusă integrității fizice prin lovirea acestuia cu pumnii și cu un obiect contondent, agresare ce a avut loc tocmai în incinta spălătoriei pe care partea vătămată o deținea și în prezența angajaților săi.
Având în vedere criteriile enumerate mai sus, prima instanță a dispus obligarea inculpatului LUCULEȚIU D. S. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, apreciind că această sumă respectă criteriul proporționalității dintre suferința suferită și reparația acordată.
În final, prima instanță a făcut aplicarea art. 272, art. 274 alin. 1 și art. 276 alin. 1 NCPP, obligând inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C. F., în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat la fila 89 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel persoana vătămată/partea civilă C. F., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, sub aspectul laturii penale, a fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului și a se dispune executarea ei în regim de detenție, iar sub aspectul laturii civile, a fi majorate daunele morale, cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Inculpatul și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivarea, de asemenea, consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului numai în ceea ce privește majorarea daunelor morale.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de persoana vătămată/partea civilă dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, prin interpretarea coroborată a materialului probatoriu al dosarului, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală.
Astfel, este fără putere de tăgadă dovedit (cu declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate dar și cu aspectele ce rezultă din certificatul medico-legal) că, în data de 17.09.2013, inculpatul LUCULEȚIU D. S. l-a lovit cu pumnii, cu o lance a instalației de spălat și cu o coadă a periei de spălat, pe persoana vătămată C. F., în incinta spălătoriei auto deținută de acesta din urmă, situată în Avrig, în fața clienților și a angajaților spălătoriei, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a realizat și o corectă încadrare juridică a faptei, după o justă analiză dispozițiilor pertinente ale celor două legi penale cu vocație de aplicare la speță, reținând că, prin prisma dispozițiilor referitoare la reținerea stării de recidivă, noul Cod penal reprezintă lege penală mai favorabilă deoarece, potrivit art. 166 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, termenul de reabilitare judecătorească aplicabil inculpatului este de 5 ani (față de 8 ani, potrivit art. 135 lit. b din Codul penal din 1969), termen împlinit la data de 20.08.2012, anterior comiterii faptei.
Așadar, prima instanță a încadrat în mod corect fapta inculpatului în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, care, deși prevede limite speciale de pedeapsă mai ridicate, permite individualizarea în sensul suspendării pedepsei sub supraveghere ca urmare a împlinirii termenului de reabilitare judecătorească pentru condamnările anterioare suferite de inculpat, care nu mai este, astfel, considerat recidivist.
Prima instanță a dat o justă aplicare la speță și criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prev. de art. 74 din noul Cod penal, durata pedepsei, chiar dacă este stabilită la minimul special de 6 luni, fiind temeinică prin raportare, mai ales, la urmările faptei, concretizate într-un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea corectă a fost și aprecierea primei instanțe în ceea ce privește modalitatea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, reținând în mod întemeiat că inculpatul, după executarea ultimei condamnări, s-a reintegrat în societate, fiind angajat în muncă, ceea ce a creat și curții convingerea unei posibile reeducări chiar fără privarea efectivă de libertate.
Curtea apreciază însă, dată fiind mai ales atitudinea inculpatului de negarea a comiterii faptei, că, pentru a se asigura cât mai eficient reeducarea acestuia, reeducare facilitată de crearea unei atitudini corecte față valorile sociale dezirabile, între care munca, se impune o majorare de la 60 la 90 a numărului zilelor de muncă pe care inculpatul LUCULEȚIU D. S. este obligat a le efectua în baza art. 93 alin. 3 din noul Cod penal.
De asemenea, curtea a mai observat că prima instanță nu a dat eficiență completă dispozițiilor art. 404 alin. 2 din noul Cod de procedură penală. Deși aceste dispoziții legale impun instanței ca, atunci când pronunță o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, să indice două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prima instanță a indicat numai o asemenea entitate, aspect care urmează a fi remediat.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut în mod corect că în speță sunt întrunite toate condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă a inculpatului.
În procesul de apreciere a cuantumului daunelor morale, instanțele au o misiune destul de grea, trebuind ca, în lipsa unor criterii legale, să stabilească un just echilibru între principiul reparației integrale a prejudiciului (care, în materie de daune morale se referă, de fapt, nu la o reparație matematică, exactă ci, mai degrabă, la o compensare cât mai potrivită) și regula că daunele morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză.
În cadrul acestui proces prima instanță a reținut, în mod corect, care sunt criteriile după care se apreciază întinderea daunelor morale (suferințele fizice și psihice ale persoanei vătămate, durata recuperării, atingerea adusă prestigiului persoanei vătămate prin săvârșirea faptei în fața clienților și angajaților spălătoriei pe care o administrează) dar nu a stabilit cuantumul cel mai potrivit al acestora.
Reanalizând datele speței prin prisma criteriilor mai sus arătate și cu luarea în considerare a necesității realizării unui just echilibru între principiul reparației integrale și regula evitării îmbogățirii fără justă cauză, curtea apreciază că cea mai potrivită sumă care trebuie acordată cu titlu de daune morale în speță, menită să reprezinte cel mai bine o justă compensație pentru suferințele părții civile, este suma de 2.000 lei.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 424 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de persoana vătămată - partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 10/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, pe care o va desființa numai sub aspectul numărului zilelor de muncă în folosul comunității la care a fost obligat inculpatul LUCULEȚIU D. S., al numărului entităților din comunitate unde trebuie prestată munca și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile și, rejudecând în aceste limite:
Va majora de la 60 la 90 numărul zilelor de muncă în folosul comunității, pe care inculpatul LUCULEȚIU D. S. este obligat a le efectua în baza art. 93 alin. 3 din noul Cod penal.
Va stabili că inculpatul LUCULEȚIU D. S., pe lângă Primăria orașului Avrig, va putea presta munca în folosul comunității și în cadrul Primăriei P. de Jos.
Va majora de la 1.500 lei la 2.000 lei cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul LUCULEȚIU D. S. în favoarea părții civile C. F..
Curtea va menține, în rest, dispozițiile sentinței penale, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În temeiul art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, inculpatul LUCULEȚIU D. S. va fi obligat să plătească persoanei vătămate - parte civilă C. F. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, astfel cum rezultă acestea din chitanța de onorariu avocațial depusă în ședința de judecată de la termenul din 04.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de persoana vătămată - partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 10/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, pe care o desființează numai sub aspectul numărului zilelor de muncă în folosul comunității la care a fost obligat inculpatul LUCULEȚIU D. S., al numărului entităților din comunitate unde trebuie prestată munca și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile și, rejudecând în aceste limite:
Majorează de la 60 la 90 numărul zilelor de muncă în folosul comunității, pe care inculpatul LUCULEȚIU D. S. este obligat a le efectua în baza art. 93 alin. 3 din noul Cod penal.
Stabilește că inculpatul LUCULEȚIU D. S., pe lângă Primăria orașului Avrig, va putea presta munca în folosul comunității și în cadrul Primăriei P. de Jos.
Majorează de la 1.500 lei la 2.000 lei cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul LUCULEȚIU D. S. în favoarea părții civile C. F..
Menține, în rest, dispozițiile sentinței penale, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul LUCULEȚIU D. S. să plătească persoanei vătămate - parte civilă C. F. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. I. M. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
25.05.2015, 2 ex.
J.F. C. E. M.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 507/2015.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 515/2015. Curtea de... → |
|---|
