Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 588/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 3339/175/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 588/A/2015

Ședința publică de la 09 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Judecător C. M. M.

Grefier L. B.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1928/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant M. A. C. asistat de apărătorul ales, avocat M. L., lipsă fiind martorul H. O. G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocat M. L., apărătorul ales al inculpatului apelant M. A. C. reiterează susținerea de la termenul anterior prin care a aratat că nu mai insistă în audierea martorului H. O. G. pentru a nu tergiversa judecarea cauzei, având convingerea că acesta nu dorește să se prezinte în fața instanței.

Reprezentanta Ministerului Public solicită a se lua act de renunțarea de către inculpat la audierea martorului H. O. G..

Instanța, în deliberare, raportat la împrejurarea că martorul H. O. G. a fost solicitat în apărare de inculpatul apelant M. A. C. și considerând că probele administrate în cauză sunt suficiente pentru dovedirea stării de fapt, apreciază că în cauză nu se mai impune reaudierea martorului H. O. G., urmând a se avea în vedere declarațiile acestuia date atât la urmărire penală cât și în fața instanței de fond.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat M. L., apărătorul ales al inculpatului apelant M. A. C. solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, apreciind că probele de la dosarul cauzei nu converg și nu dovedesc vinovăția inculpatului, considerând că ne aflăm în prezenta unei nulități absolute, deși Noul Cod de procedură penală nu o prevede în mod expres, cu privire la nemotivarea reținerii vinovăției inculpatului de către instanța de fond. Arată că instanța de fond expune acuzațiile aduse prin rechizitoriu și încadrarea în drept reținută, iar ulterior face referire vizavi de încadrarea juridică a faptei având în vedere Noul Cod penal și Vechiul Cod penal și dispune condamnarea celor doi inculpați, fără a face referire la probele administrate în dosar.

Consideră că nu se poate aprecia ce a avut în vedere instanța de fond la pronunțarea sentinței de condamnare câtă vreme la dosarul cauzei există declarații contradictorii care produc un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.

Precizează că există dovezi care probează lipsa participării inculpatului la incident, respectiv declarația părții vătămate P. I., din data de 15.02.2013 (fila 11) din care rezultă că cei care l-au lovit au plecat din bar și la revenirea în bar l-a găsit pe inculpatul M. A. C., faptul că organele de poliție au verificat împreună cu inculpatul camerele video unde se observa că acesta nu a părăsit localul și nu s-a atins de partea vătămată, declarația fiului persoanei vătămate P. A. (fila 30) care arată că inculpatul l-a ajutat pe tatăl său să nu ia bătaie, iar în declarația dată în fața instanței de fond (fila 81) arată că nu crede că inculpatul l-a lovit în condițiile în care a văzut pe înregistrări că acesta nu a părăsit localul și declarația martorului Ț. E. care la urmărire penală a susținut că inculpatul a lovit persoana vătămată, dar la instanța de fond a arătat că nu-și menține declarațiile și este sigur că inculpatul nu a părăsit localul și nu a lovit partea vătămată.

Arată că declarația dată de martorul H. O. G. este nereală în condițiile în care acesta a declarat că nu a părăsit localul, ceea ce este în contradicție cu declarațiile celorlalți martori audiați din care rezultă că acesta a părăsit localul împreună cu M. C..

În subsidiar solicită, în situația în care se va considera că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, ca modalitatea de executare a pedepsei să fie suspendarea condiționată, având în vedere că inculpatul dorește să se stabilească în Germania, iar un program de supraveghere i-ar pune în pericol locul de muncă și efectiv stabilirea acestuia în străinătate.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul M. A. C., menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului constatându-se vinovăția acestuia pe baza probelor administrate, respectiv declarația martorului I. O., declarația inculpatului M. C. A., precumși declarația părții vătămate P. I. care a arătat în mod clar de cine a fost agresat.

În ceea ce privește cererea subsidiară de schimbare a modalității de executare solicită respingerea acesteia ca nefondate, apreciind că instanța de fond a ales modalitatea suspendării sub supraveghere având în vedere și faptele concurente cu prezenta pentru care inculpatul a mai fost cercetat și condamnat, apreciind că cele învederate de apărare nu constituie un impediment la supraveghere atâta timp cât România a implementat decizia cadru cu privire la faptul că inculpatul poate fi supravegheat și pe teritoriul altui stat din Uniunea Europeană.

Având ultimul cuvânt inculpatul M. A. C. arată că nu este vinovat și lasă la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

I. Constată că prin sentința penală nr. 1928/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _:

1. În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. C. A. fiul lui F. și I. născut la data de 12.06.1984 în Aiud, jud. A., cetățean român, necunoscut cu antecedente penale, studii generale, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cu domiciliul în Aiud, ., CNP_, cunoscut sub porecla de ”Marțianu” la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a și b vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.

În baza art. 86¹ alin. 1 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile 86² vechiul Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a vechiul Cod penal se stabilesc în sarcina inculpatului următoarele obligații:

a) să urmeze un program specializat de conștientizare a consecințelor comportamentului infracțional,

b) să nu frecventeze localul ”Dracula” din municipiul Aiud.

c) să nu intre în legătură cu M. A. C. sau cu H. O. G..

În baza art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ vechiul Cod penal, anume asupra faptului că nerespectarea, cu rea – credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite în sarcina sa atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei cu închisoarea. Totodată i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei cu închisoarea.

2. În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. A. C. fiul lui V. și O. născut la data de 23.01.1986 în Aiud, jud. A., cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, studii 10 clase, muncitor necalificat, căsătorit, 2 copii minori, stagiu militar nesatisfăcut, cu domiciliul în Aiud, .. 29, ., ., CNP_, cunoscut sub porecla de ”Prințu” la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a și b vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 976/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 25.10.2013 prin decizia penală nr. 1057/2013 a Curții de apel A. I. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 600 de lei amendă penală pentru săvârșirea în data de 13.11.2012 a infracțiunii de distrugere.

S-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză este săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 976/2013 menționată mai sus.

În temeiul prevederilor art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. d vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 600 de lei amendă stabilită prin sentința penală nr. 976/2013 în pedeapsa închisorii de 3 luni la care s-a adaugat amenda penală de 600 de lei în tot.

S-a constatat că inculpatul a achitat amenda penală prin chitanța nr._/05.11.2013.

În baza art. 86¹ alin. 1 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a vechiul Cod penal se stabilesc în sarcina inculpatului următoarele obligații:

a) să urmeze un program specializat de conștientizare a consecințelor comportamentului infracțional,

b) să nu frecventeze localul ”Dracula” din municipiul Aiud.

c) să nu intre în legătură cu M. C. A. sau cu H. O. G..

În baza art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 Cod procedură penală s-a obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 185 lei cu titlul cheltuieli judiciare.

S-a dispus comunicare unei copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, Serviciului de Probațiune A..

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în noaptea de 13/14.01.2013 în jurul orei 02:00, în timp ce se afla în incinta localului Dracula din Aiud, al cărui administrator este fiul său P. A., persoana vătămată P. I. i-a solicitat inculpatului M. A. C., care se afla sub influența băuturilor alcoolice să părăsească localul.

La momentul respectiv inculpatul M. se afla la masă cu inculpatul M. C. A. și cu martorul H. O. G., masa fiind amplasată în aproprierea intrării în bar. Inculpatul M. a refuzat să părăsească barul, dar persoana vătămată P. I. a insistat, ceea ce l-a enervat pe inculpatul M. care s-a ridicat de la masă și împreună cu inculpatul M. l-au împins pe P. I. afară din bar, au ieșit și ei afară din bar împreună cu martorul H.. În afara barului cei doi inculpați au aplicat în câteva minute mai multe lovituri persoanei vătămate P. I., cu pumnii în zona feței și capului, persoana vătămată pierzându-și cunoștința.

După ce au lovit persoana vătămată cei doi inculpați s-au despărțit: M. s-a întors în bar, iar M. a plecat de la locul faptei împreună cu martorul H..

În urma leziunilor persoana vătămată s-a prezentat la medicul legist eliberându-i-se certificatul medico-legal nr. 85/IA/14.01.2013. Din acest înscris rezultă că leziunile persoanei vătămate s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, că necesită 11-12 zile îngrijiri medicale, putând data din 14.01.2013.

Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe:

- declarația persoanei vătămate,

- declarația inculpatului M. A. C.,

- declarația inculpatului M. C. Adian,

- declarațiile martorilor: Ț. E., P. A. R., I. O., H. O. G.,

- certificatul medico-legal nr. 85/IA/14.01.2013.

În drept prin rechizitoriul parchetului faptele celor doi inculpați așa cum au fost descrise mai sus, au fost încadrate în infracțiunea de "lovire și alte violențe", prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Față de încadrarea juridică a faptelor, s-a impus a fi făcute câteva precizări.

Mai întâi, începând cu data de 1 februarie 2014, o dată cu intrare în vigoare a noilor coduri în materie penală, instanța este ținută de aplicarea imediată a dispozițiilor de procedură penală prevăzute de noul Cod de procedură penală, respectiv de aplicarea principiului legii penale mai favorabile care guvernează dreptul penal material, art. 5 din noul Cod Penal.

Verificând corespondența faptelor în noua lege penală, instanța a constatat că faptele sunt incriminate și în aceasta la art. 193 alin.2 noul Cod penal, sub denumirea de ”lovirea sau alte violențe" care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.

Instanța a constatat că noul Cod penal prevede limite de pedeapsă mai mari pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prin urmare a reținut incidența în cauză a dispozițiilor vechiului Cod penal, calificând legea veche ca fiind mai favorabilă inculpaților.

Fapta inculpaților M. C. A. și M. A. C. care în noaptea de 13/14.01.2013 în jurul orei 02:00, în timp ce se afla în fața localului Dracula din Aiud, au aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate P. I., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art.180 alin. 2 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal constă în acțiunea de lovire a unei alte persoane.

Urmarea imediată constă în pricinuirea unei vătămări ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Sub aspectul laturii subiective, după cum rezultă din declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate, inculpații au lovit persoana vătămată deoarece aceasta i-a cerut inculpatului M. să părăsească barul de a cărui administrare se ocupa, ceea ce i-a deranjat pe cei doi inculpați. În consecință, instanța a reținut că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, inculpații au săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată celor doi inculpați instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal raportate în prezenta cauză.

În acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul ridicat de pericol social concret al faptei prin aceea că cei doi inculpați au aplicat lovituri în zona capului persoanei vătămate pentru simplul fapt că aceasta i-a cerut inculpatului M. să părăsească barul în care cei doi inculpați erau clienți la momentul respectiv, pericol social evidențiat și de urmările produse (numărul mare de zile de îngrijiri), faptul că în urma loviturilor persoana vătămată și-a pierdut conștiința.

Pe de altă parte, s-a reținut și împrejurarea că ambii inculpați nu au manifestat o atitudine sinceră, negând fapta, faptul că inculpatul M. A. C. deși legal citat nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, acesta fiind citat și cu mandat de aducere.

Instanța a mai avut în vedere că inculpatul M. A. C. este cunoscut cu antecedente penale – acestuia fiindu-i aplicate de-a lungul timpului mai multe sancțiuni penale (fl. 8, 47), iar fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar este săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 976/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 25.10.2013 prin decizia penală nr. 1057/2013 a Curții de apel A. I., prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 600 de lei amendă penală pentru săvârșirea în data de 13.11.2012 a infracțiunii de distrugere.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpații M. și M., instanța:

1. În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul M. C. A., cunoscut sub porecla de ”Marțianu” la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.

A interzis inculpatului M. C. A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a și b vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.

2. În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul M. A. C. cunoscut sub porecla de ”Prințu” la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.

A interzis inculpatului M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a și b vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.

A constatat că prin sentința penală nr. 976/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 25.10.2013 prin decizia penală nr. 1057/2013 a Curții de apel A. I. s-a dispus condamnarea inculpatului M. la pedeapsa de 600 de lei amendă penală pentru săvârșirea în data de 13.11.2012 a infracțiunii de distrugere. A constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. în prezenta cauză este săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul M. prin sentința penală nr. 976/2013 menționată mai sus.

Sub aspectul modalității de executare a pedepselor stabilite, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 86¹ Cod penal. În consecință: pedeapsa închisorii stabilită este de 4 luni închisoare, respectiv de 3 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art. 86¹ alin. 1 litera a Cod penal. Din fișele de cazier existente la dosar rezultă că inculpatul M. nu are condamnări anterioare, iar inculpatul M. nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, fiind îndeplinite cerințele prevăzută de art. 86¹ alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpaților, întrucât acestora li s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptelor lor, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpaților.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M., constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 86¹ Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul M. C. A. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a vechiul Cod penal se vor stabili în sarcina inculpatului M. C. A. următoarele obligații:

a) să urmeze un program specializat de conștientizare a consecințelor comportamentului infracțional,

b) să nu frecventeze localul ”Dracula” din municipiul Aiud.

c) să nu intre în legătură cu M. A. C. sau cu H. O. G..

În baza art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului M. asupra dispozițiilor art. 86⁴ vechiul Cod penal, anume asupra faptului că nerespectarea, cu rea – credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite în sarcina sa atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei cu închisoarea. Totodată i s-a atras atenția inculpatului M. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a vechiul Cod penal se cor stabili în sarcina inculpatului M. următoarele obligații:

a) să urmeze un program specializat de conștientizare a consecințelor comportamentului infracțional,

b) să nu frecventeze localul ”Dracula” din municipiul Aiud.

c) să nu intre în legătură cu M. C. A. sau cu H. O. G..

În baza art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Instanța a constatat că în prezenta cauză persoana vătămată P. I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 Cod procedură penală s-a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 185 lei cu titlul cheltuieli judiciare.

S-a dispus comunicare unei copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, Serviciului de Probațiune A..

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. inculpatul M. A. C. care solicită achitarea pentru lipsa probelor care să dovedească comiterea infracțiunii și invocă următoarele aspecte:

1. Hotărârea este lovită de nulitate absolută deoarece nu conține analiza materialului probator administrat;

2. Inculpatul nu este vinovat de lovirea părții vătămate P. I. și invocă în susținerea acestei teze împrejurarea că partea vătămată nu a pus la dispoziție înregistrările video deoarece conținutul acestora înlătură declarațiile sale ( ale părții vătămate) iar din declarația fiului acestuia rezultă că în urma vizionării înregistrărilor video nu ar rezulta că l-ar fi lovit pe tatăl său.

Solicită constatarea diferențelor dintre declarația consemnată de poliție la 9.04.2013 și declarația olografă a părții vătămate din 15.02.2013 în contextul în care descrierea „la cald” a evenimentului îl exclude pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de lovire.

Apreciază că schimbarea declarației părții vătămate și faptul că nu au mai fost găsite înregistrările a fost generat de împrejurarea că inculpatul a formulat plângere penală împotriva părții vătămate (filele 12-15)

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța a procedat la audierea inculpatului în ședința publică din 7.04.2015 în prezența apărătorului ales al acestuia în care reiterează aspecte susținute în fața jurisdicției inferioare și reafirmă împrejurarea că incidentul s-a consumat între inculpatul M. C., persoana vătămată și martorul H. O. G., care după ce s-au împins în local au ieșit în afara acestuia, timp în care el a rămas în local, susține că a doua zi a vizionat înregistrările de pe camere video împreună cu fiul părții vătămate însă nici una dintre imagini nu reflectă faptul că ar fi lovit partea vătămată.

A urmărit aceste imagini deoarece partea vătămată susținea că ar fi fost lovită de el. Susține că nu este adevărat faptul că ar fi fost în stare de ebrietate, dar consumase alcool.

Mai susține că cele două persoane care au însoțit partea vătămată au dat vina unul pe celălalt. ( filele 16-17).

La termenul din 28.04.2015 s-a procedat la audierea părții vătămate P. I. urmare încuviințării probațiunii formulate de inculpat.

Aceasta susține că a fost chemat în bar deoarece inculpatul, poreclit „Prințul”, se afla în bar în stare de ebrietate și amenința că distruge și omoară. Susține că l-a abordat verbal și i-a cerut politicos să părăsească localul. Deși inițial a susținut că nu pleacă până nu-și termină berea, a afirmat că poate să stea lângă bere și 10 zile, timp în care inculpatul M. s-a ridicat, dar a fost prins în brațe și ținut de martorul H., susține că din instinct s-a întors să vadă ce se întâmplă timp în care inculpatul M. l-a împins și l-a scos afară din bar, probabil cu intenția de a ieși din zona camerei de filmat. Imediat l-a și lovit și a fost lovit și de inculpatul M. în zona feței cu obiectul avut în mână. În urma loviturii susține că a căzut apoi s-a ridicat singur a reintrat în bar, era amețit și s-a dus să se spele. În acest timp inculpatul M. era la masă, partea vătămată l-a întrebat pe acesta din urmă cu cine a fost iar răspunsul primit a fost că nu cunoaște.

Susține că înregistrarea video a fost predată poliției și vizionată (filele 22-23).

Martorul H. O. G. nu a mai putut fi audiat de instanță în contextul imposibilității prezentării fapt dovedit cu captările de pe pagina de facebook ale acestuia, unde apare o fotografie care îl arată imobilizat la pat și comentarii pe această temă (filele 41-42).

Analizând criticile formulate de către inculpat Curtea relevă următoarele împrejurări:

Susținerea împrejurării că hotărârea ar fi lovită de nulitate absolută deoarece nu conține o analiză a materialului probator administrat este neîntemeiată în raport de cazurile limitativ prev. de art. 281 C. pr. pen., ce reglementează cazurile de nulitate absolută.

Potrivit textului „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

c) publicitatea ședinței de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.”

În considerarea acestei prevederi critica formulată în apel este neîntemeiată deoarece teza avansată cu titlu de nulitate absolută nu este reglementată ca fiind caz de nulitate absolută.

A doua critică relevă împrejurarea că nu există probe care să dovedească comiterea infracțiunii de lovire de către inculpatul apelant, probele administrate ridicând dubii în privința participării sale la actul de agresiune și dovedind netemeinicia acuzațiilor ce-i sunt aduse.

Susținerile inculpatul apelant sunt nefondate.

Potrivit disp. art. 401-404 C. pr. pen. hotărârea criticată conține elementele imperativ prevăzute de lege, criticile apelantului vizând în special conținutul expunerii din perspectiva probelor administrate interpretate de către judecător în sensul existenței faptei dincolo de orice îndoială rezonabilă, comisă pe de o parte de inculpatul apelant dar și de persoana trimisă alături de acesta în judecată. Instanța a stabilit că fapta constatată în mod indubitabil constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe și i-a aplicat inculpatului apelant o pedeapsă legală și temeinic motivată, situația sa juridică fiind agravată de constatarea comiterii acesteia în concurs cu o altă infracțiune pentru care a fost condamnat definitiv la amendă penală.

Comiterea infracțiunii de către inculpatul apelant este dovedită cu declarația martorului Ț. E. administrată în faza de urmărire penală pe care instanța o apreciază sinceră în raport de declarația dată la termenul din data de 26.06.2013 deoarece este mai apropiată de momentul consumării faptelor, este administrată sub prestare de jurământ și se coroborează cu celelalte probe administrate în această fază (filele 28-29 d.u.p.).

De asemenea, declarația martorului P. A. administrată sub prestare de jurământ susține teza acuzării și confirmă împrejurarea că fiul părții vătămate a vizionat înregistrarea de pe camera de supraveghere precum și faptul că cei trei (Prințu, Marțianu –identificat ca fiind inculpatul M. C. A. și Gabone – identificat ca fiind martorul H.) s-au ridicat de la masă și au început să îmbrâncească partea vătămată, iar M. a împins partea vătămată în afara barului. Martorul susține că a văzut pe înregistrare că inculpatul M. a ieșit din local, dar a stat doar câteva secunde în afara barului după care a reintrat. Martorul susține că a solicitat firmei care administrează camerele de supraveghere să-i transfere înregistrările pe suport magnetic dar angajații acesteia nu au venit iar înregistrările se șterg după 19 zile. Cunoaște că tatăl său a fost bătut de la I. O., care l-a contactat pentru a veni la local (filele 30-31 d.u.p. coroborat cu fila 81 dosar fond).

Din conținutul declarație martorul H. O. G. dată doar în faza urmăririi penale (filele 32-34 d.u.p.), deoarece ulterior nu s-a mai audiat deoarece la termenul din 13.11.2014 s-a constatat că mandatul de aducere a acestuia nu poate fi executat deoarece nu a fost găsit la domiciliu fiind plecat la muncă la punctul de lucru autostrada A.-Nădlac, rezultă că a existat doar un incident verbal iar martorul nu a văzut dacă partea vătămată a fost sau nu lovită, deși a fost împreună cu cei doi inculpați.

Declarația martorei I. O. relevă împrejurarea că inculpatul apelant l-a împins către ușă pe partea vătămată și i-a dat o palmă, după care acesta din urmă a fost lovită de celălalt inculpat (fila 97 dosar fond).

Curtea relevă împrejurarea că inculpatul apelant nu a fost audiat la instanța de fond deoarece nu s-a prezentat dar declarația acestuia a fost consemnată în apel.

Ansamblul probator administrat și evidențiat anterior dovedesc faptul că hotărârea instanței de fond este legală sub aspectul stabilirii stării de fapt, a încadrării juridice, a analizei factuale reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați și a soluției pronunțate din punct de vedere al vinovăției circumstanțelor cauzale reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați precum și a modului de executare al pedepsei.

Conținutul pedepsei stabilite și limitele acesteia precum și modul de executare sunt legal și temeinic stabilite și motivate, astfel încât nu există motive care să conducă la desființarea hotărârii instanței de fond atât pentru criticile formulate de către apelant cât și pentru aspecte de fapt sau de drept analizate în raport de efectul devolutiv al apelului de către instanța de control judiciar.

IV. În raport de aceste considerente și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1928/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelantul să achite statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel reprezentând contravaloarea actelor procesuale și procedurale efectuate în calea de atac la cele 4 termene acordate.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1928/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelantul să achite statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 09.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. B. C. M. M.

Grefier

L. B.

Red/then CM/LB

23.06.2015/2 exp.

Jud fond L. M. F.

← Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 625/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA