Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 50/A/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 101 din data de 19.11.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant R. C. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. E. în substituirea domnului avocat F. R. și apărător ales, avocat P. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, memoriu cu motivele de apel formulate de inculpat, prin apărător ales.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, avocat P. E., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului, solicită să se ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu.
Curtea, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului apelant R. C., constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul apelant R. C. arată că nu dorește să dea alte declarații și că recunoaște și regretă fapta.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant R. C., avocat P. L., solicită admiterea apelului în temeiul art. 421 al. 2 lit. a din codul de procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și în baza art. 396 alin. 1 și 3 din codul de procedură penală raportat la art. 80 alin. 1 și 2 din codul penal să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 337 alin. 1 din codul penal. Solicită ca în baza art. 81 alin. 1 și 2 din codul penal să se aplice inculpatului un avertisment și să se constate că inculpatul nu este supus niciunei interdicții, iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina inculpatului.
Arată că prin sentința penală atacată s-a dispus aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare și s-a amânat aplicarea pedepsei .
Învederează că renunțarea la aplicarea pedepsei este un drept al instanței de judecată și apreciază că se poate aplica doar avertismentul. Arată că renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată când constată că infracțiunea prezintă o gravitate redusă. Apreciază că fapta inculpatului este de o gravitate redusă, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și din declarația inculpatului.
Arată că inculpatul a consumat doar un pahar de vin, a fost pentru prima dată într-o astfel de situație, s-a speriat și în acel moment nu a realizat consecințele faptelor sale, iar dacă ar fi suflat în aparatul etilotest ar fi fost pasibil doar de o contravenție.
Solicită să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosar, actele depuse la dosar privind acțiunile caritabile întreprinse de inculpat care dovedesc că inculpatul se poate reeduca.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului având în vedere jurisprudența în materie, învederând că în cauze similare s-au aplicat pedepse de regulă cu suspendarea executării pedepsei. Apreciază că s-ar putea face o reevaluare a legii materiale aplicabile în speță, iar din punctul său de vedere mai favorabilă ar fi legea veche care ar putea duce la o suspendare simplă a executării pedepsei, iar din acest punct de vedere ar fi admisibil apelul.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, învederează că a depus la dosar ca și practică judiciară decizia nr. 120/2014 a Curții de Apel A. I. pronunțată în dosarul nr._ .
Inculpatul apelant R. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și că a înțeles ce a făcut.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.101/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost stabilită pedeapsa de 8 (opt luni) închisoare în sarcina inculpatului R. C., fiul lui Natural și M., născut la data de 01.08.1982 în S., jud.A., având CNP_1, cetățean român, necăsătorit, domiciliat în S., ..3, ., fără antecedente penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de la prevalarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 din Codul penal, rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribubalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 22.12.2013, inculpatul R. C. a condus pe . S., autoturismul cu numărul de înmatriculare_, unde a fost oprit pentru control de către organele de poliție. Deoarece inculpatul R. C. emana miros de alcool, acesta a fost invitat să fie testat cu aparatul etilotest, iar apoi a fost invitat la Spitalul municipiului S. pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat de fiecare dată.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului, dovedită cu probele administrate în cauză și recunoscute integral de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul supunerii prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 337 NCP, așa cum a fost încadrată fapta prin actul de sesizare al instanței. Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit. Instanța a constatat că inculpatul este fără antecedente penale și a avut în vedere conduita sa atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii, respectiv atitudinea sinceră și conciliantă a acestuia și în cursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, dând totodată eficiență dispozițiilor art. 396 alin.10 CPP, în sensul reducerii cu o treime limitelor de pedeapsă respectiv cu o pătrime a limitelor amenzii.
Totodată, instanța a reținut că instituția renunțării la aplicarea pedepsei nu este oportună, față de împrejurarea că inculpatul, consilier local, nu numai că s-a suit la volan după ce a consumat băuturi alcoolice dar, a și considerat că se poate sustrage de la răspunderea acestui fapt prin refuzul de a se supune recoltării de probe biologice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. C., solicitând, în baza art. 396 alin. 1 și 3 din codul de procedură penală raportat la art. 80 alin. 1 și 2 din codul penal să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 337 alin. 1 din codul penal, iar în baza art. 81 alin. 1 și 2 din codul penal să se aplice inculpatului un avertisment și să se constate că inculpatul nu este supus niciunei interdicții.
Prin motivele scrise depuse la dosar, s-a arătat că renunțarea la aplicarea pedepsei este un drept al instanței de judecată de a renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de infracțiunea concret săvârșită, de persoana făptuitorului și de alte condiții, se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului. De asemenea, renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată când constată că infracțiunea prezintă o gravitate redusă.
S-a apreciat că fapta inculpatului este de o gravitate redusă, prin modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și din declarația inculpatului.
S-a mai arătat că inculpatul a consumat doar un pahar de vin, a fost pentru prima dată într-o astfel de situație, s-a speriat și în acel moment nu a realizat consecințele faptelor sale, iar dacă ar fi suflat în aparatul etilotest ar fi fost pasibil doar de o contravenție.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a solicitat a se avea în vedere conduita acestuia anterior și ulterior săvârșirii infracțiunii, invocându-se caracterizările depuse la dosar, actele depuse la dosar privind acțiunile caritabile întreprinse de inculpat care dovedesc că acesta se poate reeduca.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.
Este dovedit în cauză că inculpatul R. C., în data de 22.12.2013, a condus pe . S., autoturismul cu numărul de înmatriculare_, unde a fost oprit pentru control de către organele de poliție. Deoarece inculpatul R. C. emana miros de alcool, acesta a fost invitat să fie testat cu aparatul etilotest, iar apoi a fost invitat la Spitalul municipiului S. pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat de fiecare dată.
În fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
În acord cu prima instanță, Curtea de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constată că din acesta rezultă că fapta există, constituie infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice și a fost săvârșită de inculpatul R. C. în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.
Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.396 alin.10 din Codul procedură penală,
Referitor la încadrarea juridică dată faptei, Curtea reține că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de apel constată că este în prezența situației descrise de art. 5 din Codul penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptelor în legea în vigoare la data săvârșirii lor (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 incriminează refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art.337 din Codul penal în vigoare prevede următoarele :” Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. ”
Curtea constată că în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii, modificarea textului de lege cu privire la includerea mențiunii ” pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere”, nu produce efecte în cauză, limitele de pedeapsă fiind însă mai mici în Codul penal.
Având în vedere și decizia Curții Constituționale nr.265/2014 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată că în mod corect judecătoria a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data judecării cauzei, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt mai mici, iar potrivit dispozițiilor legii noi, inculpatului nu i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi decât în situația în care s-ar aplica și pedeapsa complementară, ceea ce nu este cazul în speța dată.
Referitor la apelul declarat de inculpat, Curtea consideră că pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea săvârșită a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal și anume :„(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite –inculpatul a condus un autoturism pe o stradă din municipiul S., iar când a fost oprit pentru control de către organele de poliție deoarece emana miros de alcool, a refuzat testarea cu etilotestul
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – în prezenta cauză, aceasta decurge din natura infracțiunii, care este de pericol, având ca obiect juridic secundar relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, valoare pusă în pericol
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii –infracțiunea săvârșită deinculpat este de pericol
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul a urmărit, chiar dacă nu recunoaște acest aspect, împiedicarea stabilirii alcoolemiei
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul este cetățean român, în vârstă de 32 de ani, are studii superioare, nu este căsătorit, nu a invocat probleme de sănătate.
Potrivit dispozițiilor art.80 din Codul penal, instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Raportat la actele dosarului și la împrejurările anterior reținute, instanța de apel consideră că nu se justifică a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea sancțiunii avertismentului, pedeapsa de 8 luni închisoare, al cărei cuantum constă în minimul prevăzut de lege, fiind justificată pentru atingerea scopului acesteia, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor acestora.
Curtea mai are în vedere faptul că pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii.
În acord cu prima instanță, instanța de apel consideră că infracțiunea săvârșită de inculpat nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
Comportamentul bun al inculpatului anterior și ulterior săvârșirii faptei constituie într-adevăr circumstanțe personale favorabile acestuia, pe care însă instanța le-a avut în vedere la momentul dozării sancțiunii. Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite sunt atitudini normale, firești, ale oricărui om care respectă legea.
Pe cale de consecință, față de toate motivele expuse anterior, se constată că este neîntemeiată solicitarea inculpatului privind schimbarea modalității de individualizare a pedepsei, apelul exercitat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată că celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor privind amânarea aplicării pedepsei și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 101/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul exercitat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 101 din data de 19.11.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. P. G. L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. P.A.I.
2 ex./ 19.02.2015
Jud. fond S. R.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 127/2015.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 185/2015. Curtea de... → |
|---|
