Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 701/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 6787/97/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 701/A/2015

Ședința publică de la 01iulie 2015

PREȘEDINTE A. P.

Judecător M. F. F.

Grefier M. S. Ș.

D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial A. I. este reprezentat de

Procuror I. F.

Pe rol se află soluționarea apelului peste termen declarat de inculpatul H. P. împotriva sentinței penale nr. 254/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 01.07.2015, încheierea de ședință din data de 22.06.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 254/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul:

1.H. P., fiul lui P. și Adeluța, n. la 27.02.1977 în Lupeni, dom. în Lupeni, ., ., CNP_, arestat în lipsă, la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit.”c” C.pen.,

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. 2 C.pen. cu apl. art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit.”a” C.pen.,

În baza art. 33 lit.”a” C.pen., 34 lit.”b” C.pen. și art. 35 alin. 1,2 C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen..

I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 71 C.pen..

S-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 20/2012 emis de Tribunalul Hunedoara nu a fost pus în executare.

S-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 106/2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 496,8 grame de rezină cannabis rămasă în urma probelor de laborator, precum și confiscarea sumei de bani obținută în urma valorificării drogurilor.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului emis în dosarul nr. 22D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Hunedoara, a fost trimis în judecată inculpatul H. P., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, și introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. De art. 3 alin. 1 din același act normativ.

În fapt s-a reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 23.09.2011, împreună cu H. C. A., a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis iar în data de 18.02.2012, a ambalat cantitatea de 478,7 grame rezină de cannabis, în vederea introducerii în țară de către H. C. A. . S-a mai reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, că inculpatul împreună cu H. C. A., în perioada 23.12.2011-iaunuarie 2012, a comercializat către diferite persoane, inclusiv investigatorul sub acoperire, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis.

Față de inculpat s-a dispus, în lipsă, luarea măsurii arestării preventive, prin încheierea penală nr. 87/2012 a Tribunalului Hunedoara, măsură care nu a fost pusă în executare întrucât inculpatul se sustrage de la cercetarea penală.

Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut că inculpatul H. P., alături de soția sa H. C. A., condamnată în dosarul penal nr._, au desfășurat activități de trafic de droguri de risc pe raza municipiului Lupeni. Cei doi au procurat din Italia, unde lucrau în construcții, diverse cantități de droguri pe care le aduceau în țară și le comercializau consumatorilor din Lupeni. Astfel, la sfârșitul lunii decembrie 2011 cei doi au cumpărat de la un vecin de naționalitate italiană cantitatea de 100 grame de hașiș, cu suma de 350 Euro. În data de 23 decembrie 2011 cei doi inculpați s-au reîntors în țară prin Punctul de trecere a frontierei – Cenad având asupra lor, disimulată într-un pachet de absorbante, cantitatea de hașiș cumpărată.

Urmare a indiciilor care existau în ceea ce privește săvârșirea de către inculpat, alături de soția sa, a infracțiunii de trafic de droguri, la data de 09 ianuarie 2012 s-a dispus autorizarea unui investigator sub acoperire cu nume de cod „A.” căruia inculpații H. P. și H. C. – A. i-au dat cu titlu de probă în data de 09 ianuarie 2012 cantitatea de 1,1 grame rezină de cannabis, iar în data de 16 ianuarie 2012 i-au vândut cantitatea de 29,9 grame rezină de cannabis, cu suma de 1.125 lei. Totodată, inculpații s-au înțeles cu investigatorul sub acoperire pentru o nouă tranzacție de droguri, în cantitate de circa 500 grame, cu prețul de 37,5 lei/gram (aproximativ 4.300 Euro), pe care aceștia trebuiau să o cumpere din Italia.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/20 ianuarie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj, reiese că, cantitatea dată ca probă de inculpați investigatorului sub acoperire la data de 09 ianuarie 2012 este constituită din 1,1 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă biosintetizată din planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000. De asemenea, din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/08 februarie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj, reiese că, cantitatea vândută de inculpați investigatorului sub acoperire la data de 16 ianuarie 2012 este constituită din 29,9 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă biosintetizată din planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000.

În perioada decembrie 2011 – ianuarie 2012, inculpatul H. P. și H. C. - A. au mai vândut numitului D. A. - M. din Lupeni, precum și altor persoane, de mai multe ori, aproximativ 70 grame de rezină de cannabis, cantitate rămasă din cele 100 de grame rezină de cannabis, pe care cei doi au introdus-o în țară în data de 23 decembrie 2011. Deși în faza de judecată s-a încercat audierea acestui martor, instanța a fost în imposibilitate obiectivă urmare a plecării acestuia în Italia unde nu are domiciliu cunoscut de către familie (f. 34-35), astfel că s-a dat eficiență declarației date de acesta în faza de urmărire penală, potrivit disp. art. 327 alin. 3 C.proc.pen.. (f. 150 u.p.)

La data de 17 ianuarie 2012 inculpatul H. P. împreună cu soția sa, au plecat în Italia cu autoturismul condus de numitul D. Florel zis „F.” pentru a cumpărat droguri pe care, ulterior, intenționau să le vândă investigatorului sub acoperire, conform înțelegerii. La data de 18 februarie 2012 inculpații au cumpărat de la un alt cetățean italian cinci tablete dreptunghiulare de hașiș, în greutate de aprox. 100 grame fiecare, cu suma de 1.400 Euro pe care apoi cei doi le-au ambalat într-un pachet pe care l-au ascuns într-un cântar de bucătărie.

La data de 19 februarie 2012 H. C. – A., soția inculpatului, a introdus în țară prin Punctul de frontieră Nădlac, disimulată în acel cântar, cantitatea de droguri cumpărată din Italia și ambalată împreună cu inculpatul H. P..

În data de 20 februarie 2012, H. C. – A. a intenționat să vândă, aceluiași investigator sub acoperire, cele circa 500 grame hașiș, cu suma de aproximativ 4.300 Euro, conform înțelegerii. La momentul finalizării tranzacției, într-o benzinărie OMV la ieșirea din municipiul Petroșani, H. C. – A. a fost surprinsă în flagrant de organele de poliție după ce i-a vândut drogurile investigatorului sub acoperire și a primit banii. Inculpata H. C. i-a înmânat investigatorului sub acoperire și o jumătate de țigară (joint) și niște resturi de droguri pe care aceasta le avea într-un portmoneu.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/22 februarie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj reiese că, cantitatea pe care inculpata H. C. – A. a vândut-o în data de 20 februarie 2012 investigatorului sub acoperire este constituită din 289,4 grame rezină de cannabis (proba 1a), 188,3 grame rezină de cannabis (proba 1b) și 1 gram rezină de cannabis (proba nr.2), total 478,7 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă biosintetizată din planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000.

Procedând la încadrarea juridică, instanța a reținut că faptele inculpatului H. P. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele 23 decembrie 2011 și 18 februarie 2012 a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 578,7 grame rezină de cannabis, transportându-le în vederea vânzării către mai multe persoane, în scopul obținerii unor beneficii materiale importante și în timp relativ scurt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. și ped.de art.3 al.1 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art.41 al.2 C.p., acesta fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen.,

Faptele inculpatului H. P. care în perioada 23 decembrie 2011 – ianuarie 2012 a comercializat către diferite persoane, inclusiv investigatorului sub acoperire, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art.41 al.2 C.p., acesta fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere, în condițiile art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de norma specială, pericolul social al faptelor săvârșite circumscris valorilor sociale puse în pericol cum ar fi dreptul la sănătate, dreptul la viață, cantitatea de droguri traficată, natura acestor substanțe, respectiv droguri de risc, persoana inculpatului care nu are antecedente penale ( a se vedea fișa cazier f. 176 u.p.), este căsătorit, are un copil minor, toate aceste împrejurări circumscrise unei circumstanțe de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 74 lit. „a” C.pen..

În baza art. 33 lit.”a” C.pen., 34 lit.”b” C.pen. și art. 35 alin. 1,2 C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen..

Pe durata executării pedepsei, instanța, în condițiile art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a o ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) .

La stabilirea pedepselor complementare și a acelor accesorii instanța a avut în vedere principiul proporționalității garantat de art. 53 din Constituție, apreciind că persoana condamnată penal se face nedemnă de exercițiul acestor drepturi în condițiile în care exercițiul unor astfel de drepturi implică și o componentă de moralitate.

S-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 20/2012 emis de Tribunalul Hunedoara nu a fost pus în executare.

S-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel peste termen inculpatul H. P..

În motivele de apel depuse de primul apărător ales al inculpatului s-a solicitat desființarea hotărârii și redozarea pedepsei aplicate acestuia................

Al doilea apărător ales al inculpatului a solicitat - în principal trimiterea cauzei la instanța de fond întrucât judecarea cauzei la Tribunalul Hunedoara a avut loc în lipsa inculpatului care a fost nelegal citat.

În susținerea acestui motiv de apel s-a arătat că în rechizitoriul din 14 martie 2012 întocmit de D.- BT Hunedoara, la pagina 6 se reține că s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul H. P. deoarece acesta nu a putut fi audiat cu privire la faptele reținute în sarcina sa, fiind stabilit în Italia. Din actele de la dosar rezulta că acesta are reședința în Italia – San Ferdinando Di Puglia, Foggia, Settembrini, nr.78. În cursul urmăririi penale inculpatul a fost citat la reședința din Italia, însă pentru audierea sa din 12.04.2012, având în vedere perioada mare de timp care trebuia respectată conform procedurii internaționale, s-a dispus disjungerea.

Apărătorul inculpatului a aratat că este cert că la urmărire penală organele judiciare aveau date că inculpatul locuiește în Italia însă instanța de judecată, la data de 25.10.2012, pentru primul termen de judecată (fila 9) a citat inculpatul la această adresă și a dispus a fi audiat în cauză și numitul C. B. pentru următorul termen din 8.11.2012. Prin încheierea din 8.11.2015 inculpatul nu a mai fost citat la adresa din Italia, ci doar la o adresă din România și prin afișare la consiliul local, în condițiile în care era cu certitudine știu că acest inculpat locuiește efectiv în Italia.

Susține că din punctul său de vedere citarea inculpatului H. la adresa din România și prin afișare la consiliul local nu acoperă lipsa de procedură cât timp se cunoștea și de către organul judiciar și de instanță că acesta nu se afla în România.

Din aceste motive apărătorul inculpatului a apreciat că la fond, judecata s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor privind procedura de citare cu inculpatul H. P., motiv pentru s-a solicitat trimiterea cauzei în rejudecare.

În subsidiar s-a solicitat achitarea pentru fapta din 18.02.2012 și 20.02.2012, în temeiul art. 16 lit.c Cod procedură penală cu trimitere la art. 101 alin.3 și 102 alin.2 Cod procedură penală întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Apărătorul inculpatului a învederat că a încercat să-l convingă pe inculpat prin intermediul părinților săi să vină în țară pentru a lămuri aspectele legate de această faptă, însă acesta nu a fost de acord de teama de a nu fi arestat.

S-a arătat că a fost depusă la dosar o declarație olografă a inculpatului H. P. din care se poate observa că acesta are puține cunoștințe de limba română, respectiv de gramatică, cu atât mai mult, să scrie pe un calculator.

S-a solicitat achitarea inculpatului pentru faptele din 18.02.2012 și 20.02.2012 prima faptă referindu-se la introducerea în țară a drogurilor, iar cea de a doua la flagrant întrucât nu există probe la dosar din care să rezulte vinovăția sa decât declarația soției acestuia și a martorului cu identitate protejată.

Martora H. C. inițial nu a declarat că la faptele din 18.02._12 ar fi participat și soțul său, însă ulterior, pe fondul reducerii limitelor de pedeapsă prev. de art. 16 din L.143/2000 respectiv de contribuire la tragerea la răspundere penală a unei persoane implicate în traficul de droguri, l-a indicat și pe acesta că ar fi săvârșit faptele din 18.02.2012, 20.02.2012, alături de ea. Această declarație trebuie privită cu rezervă întrucât a fost dată pe fondul ideii de a obține o reducere a limitelor de pedeapsă în afară de celelalte circumstanțe și de procedura simplificată. S-a apreciat că în afară de datele din declarația martorei H. C., care a și fost condamnată definitiv, nu există la dosar nicio probă indubitabilă, din care să reiese că inculpatul H. P. ar fi participat în vreun fel la săvârșirea faptelor din 18.02.2012 și 20.02.2012.

S-a făcut referire la faptul că instanța de fond a motivat hotărârea de condamnare și a reținut că inculpatul H. P. ar fi vândut rezină de cannabis numitului D. A. M., care în cursul judecății apelului a fost și audiat, dar nu a confirmat că H. P. i-ar fi vândut sau că el ar fi cumpărat de la acesta droguri. S-a menționat că la fond a fost audiat martorul C. B. care la urmărire penală a afirmat că refuză să dea declarație, dar prima instanța a făcut trimitere la acest martor. Martorul C. B. a fost audiat în apel și acesta nu a confirmat faptul că H. P. i-ar fi vândut droguri.

Apărătorul inculpatului a apreciat că acesta este ultimul dosar la nivelul Curții de Apel în care s-ar mai putea invoca provocarea, având în vedere jurisprudența CEDO. Precizează că a mai lucrat în asemenea dosare însă ofițerul sub acoperire s-a limitat a face verificările incipiente fără să existe vreo discuție și provocare ulterioară.

Apărătorul inculpatului a învederat că nici interceptările convorbirilor purtate prin canalul de comunicare yahoo, messenger efectuate de către ofițerul sub acoperire, nu fac dovada cu certitudine că inculpatul a fost acela care trimitea mesajele.

Invocă în susținerea soluției de achitare, declarațiile date de soția inculpatului care a afirmat că ea a fost cea care a ținut legătura pe internet prin intermediul messenger-ului cu numitul A., cel care comandase drogurile, Precizează că ea a corespondat cu el întrucât soțul său nu se prea pricepe în a manevra un computer.

Într-o altă solicitare subsidiară apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului motivat de aplicarea art. 5 Cod penal și în raport de circumstanțele atenuante aplicabile, să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal. S-a invocat lipsa antecedentelor penale.

Apărătorul inculpatului a învederat că acest subsidiar vizează fapta din 9.01.2012 pe care inculpatul a și recunoscut-o și există dovezile dosar de săvârșire a faptei. Solicită a se avea în vedere că este vorba despre rezină de cannabis care este cel mai slab drog de pe piață și nu drog de mare risc. Inculpatul a fost trimis în judecată de D. BT Hunedoara iar martorul de azi a confirmat faptul că a luat legătura prima dată cu inculpatul în data de 9.01.2012, data săvârșirii primei fapte reținute în sarcina inculpatului.

S-a arătat că la dosarul de urmărire penală în data de 9.01.2012 s-a dispus autorizarea investigatului sub acoperire în condițiile în care nu existau date informații că acele persoane ar avea predilecții cu privire la săvârșirea infracțiunii, nu existau date cu privire la comportamentul inculpatului anterior datei de 9.01.2012, nimic din trecutul acestuia nu sugera o predispoziție la traficul de droguri, acesta nici măcar nu avea antecedente penale.

Apărătorul inculpatului a susținut că este adevărat că infracțiunea este gravă, însă face referire la prevederile art. 6 CEDO, care trebuie respectate. Din probele existente la dosar, transcrierile convorbirilor telefonice, ambientale purtate cu investigatorul sub acoperire rezultă cu certitudine că inculpatul nu cunoștea traficanți de droguri și nici nu se ocupa de trafic de droguri, dovadă fiind cazierul judiciar din care rezultă că nu avea antecedente penale. Deși pentru fapta din 9.01.2012 sunt erau suficiente probe, respectiv interceptări, fotografii când inculpatul înmâna investigatorului sub acoperire cele 30 de grame, se putea face flagrantul și se finaliza dosarul, însă pentru o mai bună reușită a cauzei, investigatorul sub acoperire i-a solicitat inculpatului să-i aducă droguri.

S-a apreciat că nu există indicii care să întărească convingerea că inculpatul a comis faptele din 18.02.2012 și 20.02.2012 fără să fi fost provocat de activitatea agenților sub acoperire.

A fost invocată practica judiciară CEDO și decizia ICCJ nr. 2323/28.06.2012, în care s-a pronunțată o soluție de achitare, ca urmare a modului nelegal de obținere a probelor.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Inculpatul H. P. a formulat apel peste termen la data de 16 ianuarie 2013 împotriva sentinței instanței de fond în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.

Dispozițiile art. 365 Cod procedură penală în vigoare la data respectivă permiteau părții care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare să declare apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Curtea reține că inculpatul H. P. a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțare, condiții în care era îndreptățit să formuleze această cale de atac, cu mențiunea că a fost respectată și cerința termenului, aspect constatat de instanța de apel prin încheierea penală din data de 19 ianuarie 2015, când a fost respinsă excepția tardivității invocată de reprezentanta D. – ST A. I..

S-a avut în vedere de către instanța de apel că inculpatul H. P. a fost arestat de autoritățile italiene în baza mandatului european emis pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă și nu în baza mandatului european emis pentru punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei (adresa emisă de Ministerul de justiție din Italia depusă la filele 177-178). În aceste condiții nu se poate reține că inculpatul a început executarea pedepsei pentru a se aprecia că de la data arestării sale, respectiv 19 decembrie 2012 și până în data de 16 ianuarie 2013 a expirat termenul de 10 zile, prevăzut de art. 365 Cod procedură penală.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 Cod procedură penală s-a procedat la judecarea pe fond a apelului, fiind administrate mijloacele de probă solicitate în apărare de către apărătorul ales al inculpatului H. P., respectiv: au fost audiați martorii C. B. (filele 306-307) și D. A. M. (filele 331-334); s-au efectuat demersuri pentru audierea în calitate de martor a numitei H. C., care a fost citată cu mandat de aducere în mai multe rânduri, din procesele verbale întocmite de organele de poliție rezultând că aceasta este plecată din țară (filele 346, 352); a fost audiat investigatorul cu identitate protejată C. A..

Referitor la solicitarea de trimitere a cauzei în rejudecare, pentru nelegala citare a inculpatului H. P. în fața instanței de fond, Curtea de apel constată că instanța de fond a procedat la citarea inculpatului la adresa de reședință din Italia, pentru termenul de judecată din data de 25 octombrie 2012. Inculpatul a primit citația și a semnat personal dovada în acest sens, depusă la fila 9 din dosarul instanței de fond. Din acest moment procesual, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. 3 Cod procedură penală anterior, inculpatul H. P. avea termen în cunoștință și nu mai era obligatorie citarea sa de către instanța de judecată. Instanța de fond nu a reținut în cuprinsul încheierii că inculpatul are termen în cunoștință, probabil pentru că la dosar exista și adresa la care acesta locuia în România, unde pentru termenul de judecată din data de 25 octombrie 2012 și din data de 8 noiembrie 2012 au semnat persoane din familia acestuia.

Astfel, este nefondată solicitarea apărătorului ales al inculpatului de a se dispune trimiterea cauzei în rejudecare cu motivația că acesta nu ar fi fost legal citat și drept consecință nu ar fi avut cunoștință de derularea procesului în privința sa. Există date certe că inculpatul cunoștea derularea procedurilor încă din faza de urmărire penală, aflând cu siguranță că soția sa a fost arestată imediat după organizarea flagrantului din data de 20 februarie 2012. Procurorul de caz a încercat contactarea telefonică a inculpatului pentru a realiza procedura de citare, dar după ce s-a prezentat inculpatul a ales să întrerupă convorbirea telefonică (proces verbal încheiat în data de 21 februarie 2012 fila 179 dosar urmărire penală).

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului H. P. pentru fapta din 18.02.2012, Curtea de Apel constată că ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză relevă săvârșirea faptei de către inculpat, nefiind incident temeiul de achitare prevăzut de art. 16 lit.c Cod procedură penală, raportat la art. 101 alin.3 și 102 alin.2 Cod procedură penală, astfel cum a apreciat apărătorul inculpatului apelant.

Cu titlu preliminar, trebuie menționat că în actul de sesizare în sarcina inculpatului H. P. s-a reținut cu privire la această faptă că în data de 18 februarie 2012 inculpatul a ambalat cantitatea de aproximativ 500 grame hașiș în vederea introducerii în țară a acestei cantități de către H. C., ceea ce din punct de vedere al participației penale constituie acte de complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc.

Inculpatul a fost trimis în judecată în calitate de coautor la această infracțiune deoarece s-a reținut forma continuată, compusă din primul act material comis în 23 decembrie 2011, când împreună cu H. C. a introdus în țară cantitatea de 100 grame hașiș. În data de 19 februarie 2012 inculpata H. C. a fost aceea care a introdus în țară cantitatea de 500 grame de hașiș, rezultând din actele dosarului că această cantitate a fost cumpărată de cei doi soți de la un cetățean italian. Inculpatul H. P. a rămas în Italia, însă avea cunoștință de faptul că drogurile urmează a fi introduse în țară pentru a fi predate numitului A., potrivit înțelegerii.

Aspectul sugerat de către inculpat în declarația olografă depusă de apărătorul ales la dosarul instanței de apel (fila 260), în sensul că nu a știut ce a făcut H. C. deoarece s-ar fi certat cu aceasta în luna februarie, este contrazis de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și de declarația numitei H. C. din faza de urmărire penală. Din acestea rezultă clar că, deși a rămas în Italia, inculpatul H. P. avea cunoștință de faptul că fosta sa soție a plecat spre România cu drogurile asupra ei, acesta ținând legătura telefonic atât cu H. C., cât și cu investigatorul sub acoperire A..

Relevante sunt următoarele convorbiri telefonice: în data de 16 februarie 2012 inculpatul H. P. l-a contactat pe investigatorul sub acoperire și i-a comunicat ziua în care urma să ajungă în țară, respectiv duminică, în data de 19 februarie 2012 (pr. verbal aflat la filele 109-110). În data de 19 februarie 2012, ora 14:44:05, inculpatul H. P., expediază un mesaj către investigatorul sub acoperire în care menționează „Am trecut”, acesta fiind urmarea faptului că numita H. C. i-a comunicat un mesaj în care a confirmat faptul că a reușit să intre în țară. Acest aspect rezultă din convorbirea purtată de inculpat cu H. C., în data de 19.02.2012, ora 14:50:34, în care arată următoarele: „No ...cum?”, „Că am văzut mesajul ... îi bine?”; H. C. confirmă „Îhî” după care H. P. o avertizează să fie atentă spunând: „No bun, vezi ce faci, bine? Să dai un meaj sau dai un mesaj mai încolo, bine? Io știu cum facem?”. La această replică, H. C. îi răspunde „Nu că i-am dat mesaj, mâine vine...”, cu referire la contactarea investigatorului sub acoperire pentru livrarea drogurilor. Inculpatul H. P. îi răspunde soției sale astfel: „Eh, ai văzut că îi cum îți spun io ... Clau ai văzut?”.

În același sens este și declarația numitei H. C., audiată în calitate de inculpată, în care arată că în data de 17 februarie 2012, a cumpărat împreună cu inculpatul H. P. de la un cetățean italian, cantitatea de aproximativ 500 grame hașiș, formată din 5 tablete a câte 100 grame fiecare, cu suma de 1400 Euro. Aceasta a declarat că în data de 18 februarie 2012 drogurile au fost ambalate de ea și soțul ei H. P. într-un staniol, ascunzând pachetul într-un cântar de bucătărie. Numita H. C. a menționat că a venit singură în România, inculpatul rămânând la muncă și a intrat în țară pe la vama Nădlac, după care l –a sunat și i-a spus că a trecut cu bine granița. Aceasta a confirmat faptul că i-a trimis un mesaj investigatorului sub acoperire A. pentru a se întâlni în seara aceleiași zile în Petroșani, însă la solicitarea lui au stabilit întâlnirea pentru data de 20 februarie 2012 (filele 159-160).

Astfel, Curtea de Apel constată nefondate susținerile apărătorului inculpatului în sensul că nu există probe că inculpatul H. P. s-a implicat în comiterea faptelor din luna februarie 2012, astfel cum s-a arătat anterior în privința infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de risc acționând în calitate de complice (a participat la ambalarea drogurilor despre care știa că urma a fi introduse în țară – complicitate materială și i-a acordat sprijin moral fostei sale soții în această activitate), iar în privința infracțiunii de trafic de droguri de risc acționând ca autor, atâta timp cât a cumpărat drogurile împreună cu H. C., pe care le-a și deținut până la momentul în care acestea au fost transportate în România. În acest sens nu există doar declarația numitei H. C., ci și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice menționate anterior, precum și declarația investigatorului sub acoperire audiat nemijlocit de instanța de apel, care relevă în mod cert implicarea inculpatului.

Faptul că nu inculpatul a fost cel care a ținut legătura prin intermediul internetului cu investigatorul sub acoperire, aspect confirmat de numita H. C. în declarația din faza de urmărire penală, nu este relevant, atâta timp cât acesta a participat la întâlnirea care a avut loc în data de 16 ianuarie 2012 (proces verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental filele 76-83), a ținut legătura telefonic cu investigatorul sub acoperire pe care l-a contactat personal în datele de 15.01.2012, 16.02.2012, 19.02.2012 (filele 109, 110, 111).

În ceea ce privește pretinsa provocare a inculpatului H. P. de către investigatorul sub acoperire, Curtea de apel constată că în cauza de față nu este vorba de o provocare a săvârșirii infracțiunii care să se circumscrie dispozițiilor prohibitive ale articolului 68 Cod procedură penală anterior, în vigoare la data săvârșirii faptelor. Dispozițiile art. 68 alin. 2 Cod procedură penală prevedeau că este oprit a determina o persoana să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unor probe. Această dispoziție își găsește corespondentul în art. 101 alin. 3 Cod procedură penală. Sancțiunea care intervine în cazul constatării incidenței dispozițiilor art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, constă în excluderea probelor obținute de procuror prin utilizarea investigatorilor sub acoperire, în baza art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, o dispoziție similară fiind cuprinsă și art. 102 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.

Potrivit literaturii de specialitate și jurisprudenței în materie se poate discuta de o acțiune de provocare a săvârșirii infracțiunii atunci când investigatorii sub acoperire își depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege de a acționa în scopul relevării activității infracționale a unei persoane. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că sunt încălcate dispozițiile art. 6 parag.1 din Convenție referitoare la caracterul echitabil al procedurilor atunci când acțiunile ofițerului de poliție sub acoperire au avut drept consecință determinarea reclamanților să săvârșească fapta pentru care au fost condamnați, depășind simpla investigație pasivă a activității infracționale (Cauza C. și S. împ. României).

În cauza de față, Curtea reține că anterior comiterii faptelor din luna februarie 2012, inculpatul H. P., împreună cu soția sa H. C., în absența oricărei determinări din partea vreunui investigator sub acoperire, au luat hotărârea de a se ocupa cu traficul de droguri, sens în care în luna decembrie 2011 au introdus în țară 100 gr cannabis, cantitate care a fost vândută de aceștia diferitor consumatori în perioada decembrie – ianuarie 2011. A fost identificat numitul D. A. M. care a arătat în cuprinsul declarației că a cumpărat de două ori droguri de la soții H. și l-a trimis pe inculpatul H. P. la un cunoscut de a-l său zis „L.”, care a cumpărat la rândul său 1 g cu suma de 30 lei (declarație fila 149-150 dosar urmărire penală). Martorul a fost audiat de instanța de apel și a confirmat aspectele declarate în faza de urmărire penală (filele 331-334 dosar apel).

De asemenea numita H. C. a arătat că după ce a venit în țară împreună cu soțul ei, a luta legătura cu numitul B., despre care știa că se ocupă cu vânzarea de droguri și i-au dat de mai multe ori câte 5 sau 10 grame. Aceasta a menționat că inculpatul H. P. i-a vândut droguri numitului D. A., de două ori aproximativ 1-2 grame de fiecare dată pentru suma de 37,5 lei/gram. Aceasta a confirmat cele relatate de martorul D. A. M. în sensul că inculpatul i-a mai dat unui băiat pe care l-a trimis D. încă 1 gram (filele 159-160 dosar urmărire penală).

Ulterior, în data de 09 ianuarie 2012 a avut loc vânzarea de droguri către investigatorul sub acoperire, toate aceste acțiuni fiind întreprinse în absența oricărei influențe din partea vreunui agent al statului.

Astfel, la data la care în cauză a fost autorizat investigatorul sub acoperire, respectiv 09 ianuarie 2012, inculpații se ocupau deja cu acțiuni de trafic de droguri, inculpata H. C. menționând faptul că au luat această hotărâre pentru a-și rotunji veniturile pe care le realizau prin muncă în agricultură în Italia, având în vedere că aveau doi copii minori a căror întreținere necesita mulți bani. Faptul că investigatorul sub acoperire le-a spus celor doi că mai este interesat de cumpărarea altor cantități de droguri, nu constituie o determinare a acestora de a continua săvârșirea infracțiunilor, care să poată ridica probleme în ceea ce privește principiul loialității administrării probelor.

Curtea reține că inculpatul H. P. nu se află într-o situație similară cu reclamanții din cauza C. și S. contra României, depusă de apărătorul ales, în privința cărora s-a reținut de către Curtea Europeană că nimic din trecutul lor nu a sugerat o predispoziție spre traficul de droguri, ceea ce în cauza respectivă a întărit ideea că acțiunile ofițerului de poliție sub acoperire și ale colaboratorului acestuia au avut drept consecință determinarea reclamanților să săvârșească fapta penală.

Faptul că inculpatul H. P. nu era cunoscut cu antecedente penale, nu prezintă relevanță în această privință, atâta timp cât preocuparea sa în domeniul traficului de droguri a fost anterioară faptei din luna februarie 2012 despre care se susține că ar fi fost provocată de investigator, activitate pe care de altfel inculpatul personal și prin apărător ales a arătat că o recunoaște. Este relevant și faptul că de la momentul în care investigatorul sub acoperire s-a declarat dispus să mai cumpere droguri, până la data introducerii drogurilor în țară de către H. C., a trecut o perioadă de aproximativ o lună, în care investigatorul nu a întreprins nicio activitate de determinare a celor doi soți, rezultând din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice că în mai multe situații inculpatul H. P. a fost cel care l-a contactat telefonic pentru a-i comunica data la care urma să sosească marfa în țară, modalitatea în care vor ține legătura pentru a stabili întâlnirea în vederea livrării.

Concluzionând, Curtea de Apel reține că nu se poate da curs solicitării de achitare a inculpatului H. P., pentru comiterea faptelor din luna februarie 2012, în baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, nefiind incidente dispozițiile art. 101 alin. 3, respectiv art. 102 alin. 2 Cod procedură penală astfel cum a apreciat apărătorul inculpatului.

Raportat la cele de mai sus, instanța de apel reține ca fiind dovedită vinovăția inculpatului H. P. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, care realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește încadrarea juridică și sistemul sancționator aplicabil inculpatului, din perspectiva succesiunii de legi penale în timp, în baza art. 5 Cod penal, Curtea de apel va constata că în concret și potrivit celor statuate prin Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională legea penală veche (forma Legii nr. 143/2000 în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor și Codul penal din 1969) este mai favorabilă inculpatului H. P..

Pentru a aprecia în acest mod, se are în vedere că deși limitele de pedeapsă prevăzute de forma Legii nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru infracțiunile deduse judecății sunt reduse substanțial, prin aplicarea dispozițiilor noului Cod penal referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, inculpatului H. P. nu i s-ar putea aplica decât o pedeapsă în regim privativ de libertate, instanța de apel apreciind însă că în cauză există elemente care pledează în favoarea unei modalități suspensive de executare care nu ar putea fi dispusă decât în baza Codului penal din 1969.

Curtea constată că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului H. P. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, care se impune a fi menținută în condițiile în care doar inculpatul a formulat apel și s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă. Această circumstanță atenuantă nu are corespondent în legea nouă, pentru a putea fi reținută și a determina coborârea pedepselor sub minimul special de 2 ani închisoare aferent infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, respectiv 3 ani închisoare aferent infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Contrar celor susținute de apărătorul ales al inculpatului, prin aplicarea legii noi, nu s-ar fi putut stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de până la 3 ani închisoare care să permită suspendarea sub supraveghere, chiar dacă s-ar fi aplicat pentru fiecare infracțiune în parte minimul prevăzut de lege, fiind obligatorie aplicarea sporului în cazul concursului de infracțiuni potrivit art. 39 Cod penal.

Instanța de apel constată că, deși prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal din 1969, nu a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în forma în vigoare la data comiterii infracțiunii, deși dispozițiile art. 76 Cod penal prevedeau în mod obligatoriu acest efect.

Din aceste motive în urma admiterii apelului peste termen declarat de inculpatul H. P., se va reduce pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit.”c” Cod penal din 1969, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, va fi menținută pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.

În privința infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia în urma reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal din 1969 poate fi coborâtă până la limita minimă de 3 ani permisă de art. 76 lit. a Cod penal din 1969, având în vedere contribuția efectivă a inculpatului la comiterea acesteia, cu referire la cel de-al doilea act material în privința căruia a participat în calitate de complice, drogurile fiind introduse în țară de fosta sa soție H. C., condamnată definitiv prin sentința penală nr. 106/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 va fi menținută pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani.

Având în vedere că infracțiunile sunt concurente, în baza art. 34 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art. 35 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele principale de 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, precum și pedepsele complementare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 se va menține pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” Cod penal din 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, instanța de apel apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 86 indice 1 Cod penal din 1969, respectiv: pedeapsa aplicată nu depășește limita de 3 ani închisoare prevăzută de art. 86 indice 1 alin. 2 Cod penal din 1969; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; ținând seama de persoana condamnatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și care este o persoană integrată în societate (realizând venituri prin muncă în Italia, unde are stabilită reședința în mod legal, astfel cum s-a constatat și de Curtea de Apel din B. care a refuzat din acest motiv punerea în executare a mandatului european de arestare, relevante fiind și înscrisurile de la filele 261-280), rezultă că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Din aceste motive, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, în baza art. 86¹ și art. 86² Cod penal din 1969, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de apel va admite apelul peste termen declarat de inculpatul H. P. împotriva sentinței penale nr. 254/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, pe care o desființează în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului H. P. și rejudecând în aceste limite:

Cu aplicarea art. 5 Cod penal se va constata că în concret și potrivit celor statuate prin Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională legea penală veche (forma Legii nr. 143/2000 în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor și Codul penal din 1969) este mai favorabilă inculpatului H. P..

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit.”c” Cod penal din 1969, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, raportat la art. 76 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art. 35 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele principale de 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, precum și pedepsele complementare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, în baza art. 86¹ și art. 86² Cod penal din 1969, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, se va stabili ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe Serviciului de probațiune, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Raportat la faptul că inculpatul H. P. figurează cu domiciliul în Hunedoara, se va încredința supravegherea acestuia către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în caz de nerespectare a măsurilor sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Se va deduce din pedeapsă perioada privării de libertate din data de 19.12.2012 până în data de 21.12.2012, dispusă de autoritățile italiene cu ocazia punerii în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/2012 emis de Tribunalul Hunedoara.

Va fi anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 411/18.12.2012 emis în baza sentinței penale nr. 254/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va acorda onorariul parțial în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, av. C. P., sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul peste termen declarat de inculpatul H. P. împotriva sentinței penale nr. 254/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, pe care o desființează în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului H. P. și rejudecând în aceste limite:

Cu aplicarea art. 5 Cod penal constată că în concret și potrivit celor statuate prin Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională legea penală veche (forma Legii nr. 143/2000 în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor și Codul penal din 1969) este mai favorabilă inculpatului H. P..

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit.”c” Cod penal din 1969, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 menține pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, raportat la art. 76 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art. 35 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 contopește pedepsele principale de 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, precum și pedepsele complementare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 menține pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a teza a II-a și b” Cod penal din 1969.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, în baza art. 86¹ și art. 86² Cod penal din 1969, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe Serviciului de probațiune, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Încredințează supravegherea inculpatului către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în caz de nerespectare a măsurilor sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Deduce din pedeapsă perioada privării de libertate din data de 19.12.2012 până în data de 21.12.2012, dispusă de autoritățile italiene cu ocazia punerii în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/2012 emis de Tribunalul Hunedoara.

Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 411/18.12.2012 emis în baza sentinței penale nr. 254/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul parțial în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, av. C. P., sumă care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 01 iulie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. M. F. F.

Grefier,

M. S. Ș.

Red.A.P.

Dact. TC/A.P.

2 ex/10 iulie 2015

Jud. Fond C. B.

← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr....		Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 611/2015. Curtea... →

Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA