Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 15858/306/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 611/A/2015
Ședința publică din 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. G., părțile civile G. C. A., I. S. D. și părțile responsabile civilmente S.C. C. S. S.R.L. și S.C. A. R. Astra S.A. împotriva Sentinței penale nr. 218/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpatul apelant P. G., asistat de apărătoarea sa aleasă, avocata D. E. A.;
- pentru apelantul parte civilă minoră G. C. A., apărătorul său ales, avocatul S. S.;
- pentru apelantul parte civilă I. S. D., apărătorul său ales, avocatul S. S.,
- intimatul parte responsabilă civilmente G. C. C.,
lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței din partea inculpatului apelant P. G. cerere de prelungire a dreptului de circulație.
Instanța pune în vedere inculpatului apelant P. G. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant P. G. arată își menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să facă precizări suplimentare.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au alte cereri de formulat.
Apărătorii și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocatul S. S., apărător ales al părților civile apelante G. C. A. și I. S. D., solicită admiterea apelului și modificarea sentinței penale atacate în sensul majorării cuantumului daunelor morale și acordării în întregime a cheltuielilor de deplasare și a onorariului de apărător de 1000 lei.
În ce privește cuantumul daunelor morale acordat de către instanța de fond către fiul victimei G. C. A., care avea vârsta de 5 ani la data decesului mamei sale, apărătorul arată că la data decesului acesta era doar în îngrijirea mamei întrucât tatăl său se afla în executarea unei pedepse la penitenciar și a suferit enorm prin pierderea singurului membru de familie care era alături de el. În lipsa mamei, minorul era îngrijit de către bunica maternă, numita R. M., în sarcina căreia a căzut după decesul victimei sarcina de a crește și educa minorul. Apărătorul solicită majorarea cuantumului daunelor morale, întrucât suma stabilită de instanța de fond este mult prea mică în raport cu situația de fapt.
Apărătorul susține că aceeași situație este și în privința fratelui victimei, apelantul I. S. D., instanța de fond apreciind că suma de aproximativ 4500 de euro este o despăgubire morală suficientă, cu toate că acesta a fost cel care a ținut locul tatălui cât timp a fost în executarea unei pedepse privative de libertate, a fost stâlpul familiei, a avut grijă de copil, astfel că trauma s-a extins și asupra acestuia. Apărătorul apreciază că și în acest caz instanța a acordat o sumă prea mică, urmând ca instanța de apel să o recalifice și să o majoreze într-un nou cuantum.
În ce privește motivul de apel vizând netemeinicia stabilirii cheltuielilor de judecată, apărătorul arată că la ultimul termen de judecată s-a depus o notă de cheltuieli în care s-au menționat cheltuielile de transport și onorariul de avocat, însă, din greșeală, aceasta nu s-a depus în același timp cu nota de cheltuieli. Se va observa însă că are o dată cu mult înainte de termenul pronunțării și nu este într-un cuantum exagerat. În același timp instanța de fond a înlăturat cheltuielile de deplasare ale apărătorului ales, în sensul că a luat în calcul că există doar o singură chitanță cu valoarea combustibilului la acel moment, or legea nu prevede că pentru fiecare termen de judecată trebuie să justifice prin bon fiscal combustibilul. Apărătorul apreciază că suma de 688,8 lei este una derizorie, se justifică pe deplin raportându-ne și la modalitatea de calcul și trebuie să se țină seama că acel bon îl reprezintă un reper pentru a se ști cum se vor face calculele, pentru a se ști care este valoarea unui litru de benzină, distanța A. I.-Sibiu nemodificându-se și nici nu a fost contestată în vreun fel, după cum nu s-a contestat nici lipsa apărătorului ales la vreunul din termenele menționate la modalitatea de calcul.
Avocata D. E. A., apărătoarea aleasă a inculpatului apelant P. G., solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 218/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu ca netemeinică și nelegală, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, solicită a se constata că există o culpă comună, atât a inculpatului cât și a victimei. În subsidiar solicită aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 396 alin. 4 cu aplicarea art. 83-90 NC.pen. beneficiind de amânarea executării pedepsei.
În susținerea orală a apelului, referă la declarația martorei S. A., arătând că aceasta a dat o declarație în ziua accidentului, la câteva ore după producere fiind citată și pe parcursul derulării procesului însă nu s-a prezentat la audieri niciodată în fața instanței, declarație în care arată că victima era în partea acostamentului și nu era trecută linia albă înspre șosea, lucru imposibil în opinia sa, și apoi indică exact numărul mașinii, locul unde s-a întâmplat și exemplifică culoarea mașinii au autotractorului. Apărătoarea susține că toate acestea conduc la ideea că declarația i-a fost oarecum dictată și nedorind să mai revină sau nemaiștiind ce a declarat a refuzat în mod categoric să vină în fața instanței să fie reaudiată. Această martoră a mai declarat că în noaptea respectiv, împreună cu victima, fiind animatoare, au dansat între orele 23-6 dimineața ceea ce implică față de victimă o stare de oboseală deosebită. Cu privire la martorul C. A., apărătoarea susține că acesta declară foarte clar că victima era într-un loc absolut impropriu pentru pietoni. Oricum ambii martori declară că nu au văzut nimic la momentul impactului. Față de această probă, apărătoarea consideră că instanța a avut o părere distorsionată în ceea ce privește probatoriul constituit în această situație.
În continuare, apărătoarea arată că există constatarea la fața locului, iar din planșele fotografice efectuate de IPJ rezultă că victima avea tocuri de 10 cm care îi dădeau o stare de instabilitate coroborate cu starea de oboseală. S-a efectuat o expertiză tehnică asupra dinamicii accidentului unde se specifică că pe bordul mașinii în partea dreaptă se găsesc numai fire textile de culoare roșie, de la geamantan. Nicio fibră textilă nu este din pantalonul victimei, cu toate că în fotografie se vede că are pantalonii rupți, dar nicio fibră de pe corpul victimei nu este reținută ca fiind pe mașină. În această situație și-a pus întrebarea dacă nu cumva victima și-a pus geamantanul ca să fie văzută mai bine pe partea carosabilă, apreciind că este posibil și asta, și impactul s-a produs în geamantan și geamantanul a lovit această persoană. În această situație parte din vină îi revine și ei. Apărătoarea arată că în acel raport asupra dinamicii accidentului la pagina 21 se menționează foarte clar că dacă capul tractor ieșea cu 30 cm în afară să o lovească pe acostament pe victimă atunci roțile semiremorcii necontorsionate intrau în șanțul existent la marginea acostamentului, ceea ce nu s-a întâmplat pentru în raportul de constatare la fața locului se arată că nu au fost urme de cauciuc nici pe acostament, nici pe șosea și nici în șanț. Mai mult expertiza criminalistică nr. 24 efectuată la Cluj a tras concluzia doar asupra vinei inculpatului. Nu a avut o viziune asupra întregului eveniment, asupra poziției, a victimei, a situației și a contextului în care s-a întâmplat acest accident. Or, instanța a luat în considerare în majoritatea motivărilor sale din hotărâre această expertiză criminalistică.
Apărătoarea arată că toate acestea duc la dubii puternice în ceea ce privește existența culpei și aceasta ar trebui să caracterizeze latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă. Apărătoarea susține că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii. Apărătoarea consideră, urmare a acestei forme a probatoriului, că instanța de apel urmează să dea o nouă apreciere acestui probatoriu, să constate că instanța nu a sesizat că acestea nu sunt certe, sigure și complete, ci existând o îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, urmând a aplica regula in dubio pro reo, impunându-se achitarea inculpatului.
În subsidiar, dacă se va stabili că există totuși o culpă, apărătoarea solicită a se constata că pe baza probatoriului există cert o culpă comună a celor doi, astfel că la individualizarea pedepsei să se țină cont de dispozițiile art. 74 lit. a C.pen., care se impune la scăderea sub limita specială.
Apărătoarea arată că hotărârea instanței de fond este criticată și pentru faptul că deși solicitarea inculpatului a fost ca în temeiul aplicării legii penale mai favorabile, în baza art. 5 NC.pr.pen. să se aplice art. 396 alin. 4, coroborat cu art. 83 C.pen. respectiv amânarea executării pedepsei, instanța în mod greșit invocă aplicabilitatea Deciziei CC 265/06.05._ și aplică în temeiul art. 81 alin. 2 din Codul penal din 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă, arată că se opune apelului formulat de părțile civile, considerând că trebuie să fie evaluate cu mai mare atenție relațiile dintre părțile civile și suferința fiecăreia și să se recuantimizeze daunele morale. Depune concluzii scrise.
Avocatul S. S., apărător ales al părților civile apelante G. C. A. și I. S. D., solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca neîntemeiat.
În ce privește apelurile declarate de părțile responsabile civilmente S.C. C. S. S.R.L. și S.C. A. R. Astra S.A. solicită, de asemenea, să fie respinse ca nemotivate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de părțile responsabile civilmente S.C. C. S. S.R.L. și S.C. A. R. Astra S.A ca nefondate.
În ce privește apelul declarat de inculpatul P. G. solicită să fie admis cu privire la subsidiar, apreciind că raportat la lipsa antecedentelor penale, la conduita procesuală a inculpatului sinceră după săvârșirea faptei, s-ar fi impus a fi reținute n sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, astfel încât cuantumul pedepsei aplicate acestuia să se situeze sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Reprezentanta Parchetului arată că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 83 din Codul penal întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege cu privire la pedeapsă pentru a fi aplicat acest articol. Restul solicitărilor formulate de inculpat le apreciază ca nefiind fondate, vinovăția acestuia este pe deplin stabilită prin raportul de expertiză efectuat la Cluj, expertiză în care se arată exact locul impactului, cine este de vină în producerea accidentului, respectiv inculpatul, care a părăsit sensul său de mers și a pătruns pe acostament unde se afla victima, a lovit-o, iar urmare acestei lovituri a decedat.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelurilor declarate de părțile civile G. C. A. și I. S. D. și majorarea cuantumului daunelor morale doar în ceea ce o privește pe partea civilă minoră G. C. A., considerând că suma acordată de instanța de fond nu răspunde reparării prejudiciului moral suferit de fiul victimei doar în vârstă de 5 ani la momentul decesului mamei sale. Consideră că apelul este fondat și cu privire la netemeinicia cheltuielilor de judecată apreciind că se impune a fi acordate cheltuielile reprezentând deplasarea apărătorului la toate termenele de judecată, întrucât rezultă din încheieri că a fost prezent la fiecare termen. De asemenea, consideră că și cheltuielile constând în onorarul de avocat au fost dovedite prin chitanța depusă la dosar.
Inculpatul P. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat dar se simte nevinovat.
Partea responsabilă civilmente G. C. C. a solicitat ca hotărârea acestei instanței să-i fie comunicate la adresa din Cugir, ..94, ..
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.218/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ inculpatul P. G. a fost condamnat la:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.
Inculpatului i s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit b Cod penal din 1969.
În baza art.81 Cod penal din 1969 raportat la art.5 Cod penal pedeapsa de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani .
S-a făcut aplicarea art.5, 7 din Legea nr.76/2008 .
În temeiul art.19, 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1357 și următoarele Cod Civil, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile G. C. A., I. S. D. și G. C. C., inculpatul fiind obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente .. și . SA. să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
-100.000 lei daune morale și o pensie de întreținere de 156,25 lei începând cu data de 30.09.2012 până la majoratul minorului G. C. A. prin reprezentant legal R. M..
-20.000 lei daune morale în favoarea părții civile I. S. D.
-10.000 lei daune morale în favoarea părții civile G. C. C.
A fost admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de către S. de Ambulanță Sibiu, inculpatul P. G. fiind obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente . și . SA să achite suma de 411,15 lei cu dobânzile și penalitățile aferente până la data plății.
S-a luat act că R. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata cheltuielilor judiciare către stat și către părțile civile G. C. A. și I. S. D..
*
Determinând vinovăția inculpatului P. G. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut în fapt că în data de 30.09.2012, în jurul orelor 07:10 inculpatul se deplasa pe DN1 la volanul ansamblului TIR format din autotractor și semiremorcă, acesta aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuând un transport de marfă în favoarea angajatorului său ..
Inculpatul se deplasa pe DN1 în direcția de mers Ș. M.- S.; ajuns la Km 315 + 600 m, respectiv la ieșirea din sensul giratoriu autotractorul condus de inculpat a lovit un pieton respectiv pe G. L. M. care se afla pe acostamentul aferent sensului de mers Sibiu – S., în urma impactului rezultând decesul victimei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetarea la fața locului însoțit de planșe fotografice și schița locului accidentului (filele 8-38); proces verbal de restituire a bunurilor găsite la locul accidentului (fila 39-40); procese verbale de prelevare și buletine de examinare clinică și recoltare a probelor biologice de sânge (filele 42-43); fotocopie a diagramei tahograf (fila 45); certificat medico legal constatator al decesului nr.III/212-9 (fila 63); raport medico legal de necropsie (filele 66-69); adresa . din 10.05.2015 împreună cu foaia de parcurs; adresa CNADR București împreună cu configurația topografică a intersecției (fila 71-73); raport de expertiză tehnică auto privind dinamica producerii accidentului fila ( fila 91-120); obiecțiuni la raportul de expertiză formulate de inculpat și suplimentul la raportul de expertiză vizând răspunsurile la obiecțiunile formulate (filele 129-134); declarația părții vătămate R. M. (fila 143- 144); declarația părții vătămate I. S. D. (fila 161); declarația părții vătămate G. C. C. (fila 163-164); declarațiile martorilor S. A., (fila 165-166); P. L. (fila 175- 176); C. A. (fila 177-180), declarațiile inculpatului P. G. (filele 182- 185, 187- 189); cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în faza cercetării judecătorești: înscrisuri emanând de la societatea angajatoare a inculpatului; declarațiile expertului C. M. (fila 225-226); raportul de expertiză criminalistică nr.24/11.02.2015 și discul ce conține fotografiile digitale realizate cu ocazia cercetării locului faptei precum și un disc ce conține două animații realizate pe baza simulării computerizate (filele 466-475); declarația inculpatului (fila 61).
Dând eficiență concluziilor raportului de expertiză tehnică criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj pe care le-a coroborat cu celelalte date rezultate din probele administrate în cauză, instanța fondului a reținut că accidentul s-a produs din cauza părăsirii benzii dedicată virajului spre dreapta pe relația Ș. M.- S. de către autotrenul rutier condus de numitul P. G., iar în condițiile date numita G. M., care în momentul impactului se afla pe acostament într-o poziție de ortostatism, fiind îndreptată cu fața spre autotrenul rutier, nu putea evita producerea accidentului (fila 474 dosar fond).
Jurisdicția inferioară a înlăturat apărările inculpatului prin care acesta și-a negat vinovăția, arătând că susținerile sale sunt contrazise de raportul de expertiză criminalistică în care se arată în mod clar că în momentul impactului victima se găsea pe acostament.
În drept fapta inculpatului P. G. săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal apreciindu-se că norma de drept material anterioară este mai favorabilă decât norma de incriminare actuală, în interpretarea globală dată dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța fondului, dând eficiență criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal constând în împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor de acest gen, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în timpul procesului penal (inculpatul a arătat că regretă sincer cele întâmplate însă nu se consideră vinovat de decesul victimei deoarece aceasta se afla pe șosea), a apreciat că o sancțiune penală de 2 ani închisoare a cărei executare să fie executată condiționat în temeiul disp. art.81 Cod penal este suficientă pentru atingerea scopului măsurii de constrângere.
Referitor la latura civilă a cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Mama defunctei, numita R. M. a declarat că nu se constituie parte civilă în nume propriu arătând printr-o declarație notarială că a primit de la inculpat contravaloarea daunelor materiale și materiale solicitate ca urmare a decesului fiicei sale .
Prin hotărârea nr. 329 din 13.11.2012 a Consiliului Județean A. –Comisia pentru Protecția Copilului s-a instituit plasamentul minorului G. C. A. (fiul victimei), în vârstă de 5 ani, la bunica maternă numita R. M..
G. C. A. (fiul lui G. L.) prin reprezentant legal R. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei daune morale și a solicitat de asemenea acordarea unei pensii de întreținere la nivelul salariului inculpatului.
I. S. D. (fratele lui G. L.) prin mandatar R. M. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000.000 lei daune morale.
G. C. C. (soțul lui G. L.) a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 80.000 euro reprezentând daune morale.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
În ceea ce privește prejudiciul moral produs în cauză, prin săvârșirea infracțiunii, se consideră că părților civile le-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în pierderea unei persoane foarte dragi, mamă, respectiv soră și soție, la doar 39 de ani, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei. Este evident că o asemenea pierdere nu va putea fi uitată niciodată mai ales de fiul victimei care la momentul accidentului auto avea doar 5 ani și care avea o mare nevoie de mama sa pentru ca aceasta să participe la creșterea și educarea lui. În cercetări psihologice este unanim admis că decesul părinților în momentul în care copilul are o vârstă extrem de fragedă provoacă acestora din urma traume imense, uneori ireversibile.
În ceea ce îl privește pe G. C. C., se constată că deși acesta era în penitenciar în momentul decesului soție sale, este fără îndoială că acesta a suferit având în vedere că relația dintre soți se bazează pe dragoste și afecțiune reciprocă.
Referitor la pensia de întreținere solicitată de minorul G. C. A. prin reprezentant legal R. M. se reține că potrivit art 1390 alin 3 NCP la stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubire (venitul mediu lunar net din muncă al victimei din ultimul an înainte de deces sau în lipsă, venitul lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească, respectiv la nivelul salariului minim net pe economie în situația în care victima nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească).
În cazul în care partea civilă beneficiază, în cadrul asigurărilor sociale, de o pensie de urmaș, va fi despăgubită numai cu diferența dintre paguba suferită și pensia de urmaș (art. 1393 alin 1 NCC).
Salariul minim pe economie este de 975 lei conform HG 1091/2014 din care urmează să se scadă suma de 350 lei (pensia de urmaș de care beneficiază minorul G. C. A.), rezultând suma de 625 lei. Din această sumă s-a avut în vedere ¼ astfel că s-a stabilit o pensie de întreținere în cuantum de 156,25 începând cu data de 30.09.2012 (data producerii faptei) și până la majoratul minorului.
Obligarea inculpatului la plata unei pensii periodice către copilul minor al victimei, până la majoratul acestuia, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorului prin lipsirea acestuia de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea lui. Ca atare ICCJ, prin decizia nr.822/08.02.2006 a arătat că obligarea inculpatului la plata unei sume globale, reprezentând prestația periodică cumulată până la majoratul minorului, este nelegală. Având în vedere cele expuse, nu se poate admite solicitarea apărătorului părții civile de acordare a pensiei de întreținere în favoarea minorului sub forma unei sume globale.
În ce privește răspunderea părții responsabile civilmente . ASTA SA, se constată că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr.136/1995, așa cum era în vigoare la data accidentului „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, potrivit art. 50 alin. 1, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.” iar potrivit art. 51 alin.1, „Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul”.
La data producerii accidentului, autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Acerbi cu nr. de înmatriculare_ erau la momentul săvârșirii faptei încheiate în mod valabil polițe de asigurare ./02/X1/SP nr._ respectiv RO/02/X1/SP nr._ cu S.C A. R. ASTRA S.A.
Conform art. 49 alin. 1 din lege, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații (inculpatul) răspund, față de terțe persoane (părțile civile) păgubite prin accidente de autovehicule.
Prin urmare, în temeiul art. 49 alin. 1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 se obligă asigurătorul . SA alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către partea civilă, în limitele contractului de asigurare.
Cu privire la partea responsabilă civilmente ., trebuie făcute următoarele precizări:
Inculpatul la data producerii accidentului era angajat la . și conducea autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Acerbi cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea acestei societăți, astfel că în cauză este incidentă răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său.
Din interpretarea prevederilor art 1373 alin 2 Ccivil rezultă că elementele constitutive ale raportului de prepușenie, sunt:
1). comitentul să exercite direcția, supravegherea și controlul asupra prepusului;
2). raportul dintre comitent și prepus să aibă izvorul într-o lege sau într-un contract;
3). prepusul trebuie să îndeplinească o anumită funcție sau însărcinare fie în interesul comitentului, fie al altei persoane.
Astfel, se constată că în cauza de față sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții enumerate mai sus, având în vedere că inculpatul la data producerii accidentului se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu efectuând un transport de marfă pentru angajatorul său ., astfel că direcția, supravegherea și controlul modului în care acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu erau supravegheate de .. Această situație rezultă din adresa emisă de angajator din data de 10.05.2013 precum și din contractul de muncă nr._ și din foaia de parcurs pentru autovehicule care transportă mărfuri în trafic internațional.
Ca excepție, art. 1373 alin 3 C civil prevede o situație în care răspunderea delictuală a comitentului nu poate fi angajată pentru fapta prepusului stipulând: “comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate”” Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.” Este vorba așadar de situația în care fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este comisă de prepus prin exercitarea abuzivă a funcției sau însărcinării încredințate de comitent, ceea ce nu poate fi reținut în prezenta cauză.
Astfel, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii comitentului pentru faptele prepusului, iar în cauză nu este incidentă excepția prevăzută de art. 1373 alin 3 C civil, partea responsabilă civilmente . este obligată în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului cauzat.
De asemenea, în cauză s-a constitui parte civilă și S. de Ambulanță cu suma de 411,15 lei.
Conform art 313 alin. 1 din Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
În ceea ce privește obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, instanța reține că unitatea spitalicească chemată să acorde îngrijiri medicale persoanei vătămate prin accidentul de circulație, este o persoană “păgubită“ prin accidentul de circulație, paguba constând în cheltuielile de spitalizare necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de victima evenimentului rutier. Obligația de a suporta cheltuielile revine persoanei asigurate, responsabilă de producerea accidentului, societatea de asigurare devenită parte responsabilă civilmente care în baza art. 86 Cpp răspunde și pentru aceste cheltuieli în baza art. 49 din Legea 136/1995.
Având în vedere argumentele expuse mai sus s-a apreciat că acțiunile civile formulate de către părțile civile G. C. A., prin reprezentant legal R. M., I. S. D., G. C. C. și S. de Ambulanță Sibiu sunt admisibile în următoarele limite:
-100.000 lei daune morale și o pensie de întreținere de 156,25 lei începând cu data de 30.09.2012 până la majoratul minorului G. C. A. prin reprezentant legal R. M..
-20.000 lei daune morale în favoarea părții civile I. S. D.
-10.000 lei daune morale în favoarea părții civile G. C. C.
- 411,15 lei cu dobânzile și penalitățile aferente până la data plății Serviciului de Ambulanță Sibiu
*
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.penală inculpatul P. G., părțile civile G. C. A., I. S. D. și părțile responsabile civilmente .. și . SA. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
I.Prin motivele de apel expuse în memoriul depus la filele 22 din dosar părțile civile G. C. A. prin reprezentant legal R. M. și I. S. D. au solicitat:
- sub un prim aspect majorarea substanțială a daunelor morale acordate fiului victimei G. C. A. și respectiv fratelui victimei I. S. D. întrucât acestea sunt insuficiente pentru a acoperi și a atenua traumele majore resimțite de fiul victimei în vârstă de 5 ani ca urmare a pierderii mamei precum și de fratele victimei care dată fiind împrejurarea că tatăl minorului se afla în executarea unei pedepse privative de libertate a preluat rolul tatălui în familie implicându-se efectiv în creșterea minorului și ajutând-o pe victimă în treburile gospodărești. Legătura afectivă între victimă și fratele ei este una de necontestat iar pierderea sub raportul afecțiunii se impune a fi atenuată prin acordarea unor daune morale mai consistente.
- sub un al doilea aspect majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare acordate părților civile întrucât instanța fondului nu a luat în considerare nota de cheltuieli depusă la dosar de către părți constând în contravaloarea combustibilului consumat cu deplasarea apărătorului ales din A.-I. la Sibiu pentru termenele la care acesta a fost prezent în fața instanței.
II. Inculpatul P. G. solicită prin motivele de apel depuse la dosar la filele 45-50:
- în principal, desființarea sentinței penale atacate cu consecința achitării acestuia în temeiul art.396 alin.5 coroborat cu art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal întrucât:
- soluția de condamnare se întemeiază pe o interpretare eronată a probelor administrate de către instanța de fond, aceasta îmbrățișând automat concluziile raportului de expertiză pe care inculpatul l-a contestat și care se află în totală contradicție cu anumite aspecte relevate de declarațiile martorilor C. A. și S. A., conform cărora victima se afla la momentul impactului la un loc impropriu pentru un pieton stând la ocazie la o curbă pe marginea șoselei încercând să oprească un autoturism.
Din declarațiile martorilor nu poate fi trasă o concluzie certă asupra evenimentului întrucât primul martor (C. A.) nu a văzut momentul impactului iar a doua martoră (S. A.) arată că se afla pe zona verde dincolo de șanț.
În mod greșit instanța nu a împărtășit concluziile cuprinse în Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu conform căruia urma să se rețină în cauză și culpa victimei întrucât, deși normele privind circulația rutieră nu interzic pietonilor prezența pe acostament, aceasta și-a ales un loc absolut impropriu și cu un potențial de pericol extrem de ridicat pentru efectuarea demersului de a opri autovehiculul.
-în subsidiar reținerea unei culpe concurente a victimei în proporție de 50% la producerea accidentului cu toate consecințele ce decurs din aceasta; reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal constând în buna conduită manifestată înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă pe timpul desfășurării cercetărilor, stăruința în recuperarea prejudiciului prin plata către mama victimei a sumei de 6.000 lei în vederea organizării funeraliilor acesteia.
-sub aspectul laturii civile, ,reducerea substanțială a daunelor morale acordate părților civile.
III. Părțile responsabile civilmente .. și . SA. nu au depus la dosarul cauzei motive de apel și nici nu s-au prezentat în instanță în vederea susținerii căii de atac exercitată.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile expuse mai sus și în limitele statuate de art. 417 alin. 2) C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, întemeiată în mod obiectiv pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în faza cercetării judecătorești: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice și schița locului accidentului (filele 8-38); proces verbal de restituire a bunurilor găsite la locul accidentului (fila 39-40); procese verbale de prelevare și buletine de examinare clinică și recoltare a probelor biologice de sânge (filele 42-43); fotocopie a diagramei tahograf (fila 45); certificat medico legal constatator al decesului nr.III/212-9 (fila 63); raport medico legal de necropsie (filele 66-69); adresa . din 10.05.2015 împreună cu foaia de parcurs; adresa CNADR București împreună cu configurația topografică a intersecției (fila 71-73); raport de expertiză tehnică auto privind dinamica producerii accidentului fila ( fila 91-120); obiecțiuni la raportul de expertiză formulate de inculpat și suplimentul la raportul de expertiză vizând răspunsurile la obiecțiunile formulate (filele 129-134); declarația părții vătămate R. M. (fila 143- 144); declarația părții vătămate I. S. D. (fila 161); declarația părții vătămate G. C. C. (fila 163-164); declarațiile martorilor S. A., (fila 165-166); P. L. (fila 175- 176); C. A. (fila 177-180), declarațiile inculpatului P. G. (filele 182- 185, 187- 189); înscrisuri emanând de la societatea angajatoare a inculpatului; declarațiile expertului C. M. (fila 225-226); raportul de expertiză criminalistică nr.24/11.02.2015 și discul ce conține fotografiile digitale realizate cu ocazia cercetării locului faptei precum și un disc ce conține două animații realizate pe baza simulării computerizate (filele 466-475); declarația inculpatului (fila 61).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluarea judicioasă a probelor cauzei în conformitate cu cerințele impuse de art.103 alin.2 Cod procedură penală, stabilind că acuzația adusă inculpatului P. G. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3.Curtea va reține la rândul său sub aspectul bazei factuale că în data de 30.09.2012, în jurul orelor 07:10 inculpatul P. G. a condus ansamblul TIR format din autotractor și semiremorcă pe DN 1 VOS în sensul de mers Sibiu – S. iar la Km 315+600 m, pe drum în curbă la dreapta la ieșirea din sensul giratoriul din zona fabricii de cauciucuri Continental a acroșat-o pe victima G. L. M. care se afla pe acostament în apropierea benzii de circulație, în urma impactului aceasta suferind leziuni care au condus la deces.
4.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpatul P. G. și care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin.1 ,2 Cod penal cu reținerea art.5 Cod penal, dispozițiile Codului penal anterior fiind mai favorabile decât cele în vigoare, prin prisma criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în legi penale succesive.
5.Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile formulate de inculpatul P. G., Curtea constată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să susțină o soluție de achitare a acestuia în baza temeiului legal invocat și nici în baza unui alt temei legal.
Curtea nu va accepta apărările inculpatului în sensul că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă atâta timp cât concluziile raportului de expertiză criminalistică coroborate cu celelalte probe administrate relevă în mod clar și neechivoc dinamica producerii accidentului.
Rezultă fără putință de tăgadă că accidentul s-a produs din cauza părăsirii benzii dedicată virajului spre dreapta pe relația Ș. M.- S. de către autotrenul rutier condus de către inculpat, susținerile acestuia în sensul că nu a simțit impactul și că victima s-ar fi aflat pe carosabil și nu pe acostament fiind infirmate de celelalte mijloace de probă administrate cu referire specială la depozițiile martorilor C. A. (prima declarație) și S. A..
Nu prezintă relevanță în contextul factual reținut de ansamblul probelor de la dosar că victima efectua demersuri de a opri autovehicule într-un loc impropriu respectiv într-o curbă la dreapta, atâta timp cât aceasta se afla în afara carosabilului, pe acostament.
Apărările inculpatului în sensul că în cauză se impune a fi reținută o culpă concurentă a victimei astfel cum s-a evidențiat în actul de sesizare al instanței sunt vădit nefondate, lipsa de diligență și de precauție a victimei neputând fi asimilată în contextul dat cu o culpă în accepția legii. S-ar fi putut pune în discuție existența unei culpe doar atunci când actele dosarului ar fi stabilit că victima s-ar fi aflat pe carosabil, ori în cauză nu s-a demonstrat acest lucru, susținerile inculpatului fiind infirmate de probatoriul administrat.
Chiar dacă datorită gabaritului ansamblului TIR o manevră de genul celei efectuate de către inculpat poate fi foarte dificil de efectuat astfel încât să se încadreze perfect până la marginea carosabilului, acesta se impunea să manifeste o deosebită prudență și precauție cu atât mai mult cu cât a putut observa victima pe marginea drumului în timp util.
În concluzie în cauză nu poate opera principiul in dubio pro reo invocat de către inculpat în apărare iar referitor la cererea subsidiară, nu există elemente probatorii care să justifice reținerea unei culpe concurente a victimei.
6. În ce privește critica de netemeinicie adusă de către inculpat Curtea o apreciază ca întemeiată, instanța fondului omițând să dea eficiență unor împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante în sensul art.74 lit.a, b Cod penal din 1969.
Astfel se impune a fi avută în vedere conduita socială anterioară ireproșabilă a inculpatului precum și faptul că acesta intră pentru prima dată sub incidența legii penale.
Ceea ce se impune cu prisosință a fi evidențiat în cauză este tocmai stăruința depusă de către inculpat în vederea acoperirii prejudiciului prin plata unei sume de bani consistente către mama victimei numita R. M., în vederea organizării funeraliilor acesteia.
În acest sens Curtea apreciază ca fiind justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a, b Cod penal din 1969 și pe cale de consecință reducerea pedepsei de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, cu menținerea dispozițiilor art.81 Cod penal din 1969 vizând suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 3 ani potrivit disp. art.82 Cod penal din 1969.
Curtea constată că aspectul critic invocat de către inculpat privind neaplicarea de către instanța inferioară a legii penale mai favorabile cu consecința reținerii în favoarea acestuia a dispozițiilor art.83 Cod penal constând în amânarea executării pedepsei este vădit nefondat, jurisdicția inferioară aplicând criteriul aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în legi penale succesive. În acest sens Curtea arată că legea penală anterioară a fost reținută ca fiind mai favorabilă inculpatului tocmai prin prisma posibilității stabilirii unei modalități de executare mai puțin restrictive pentru inculpat reliefată de disp. art.81 Cod penal anterior.
Legea penală în vigoare nu poate fi reținută ca fiind mai favorabilă având în vedere că în cauză nu sunt satisfăcute disp. art.83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei nefiind întrunită cerința limitei de pedeapsă (sub 7 ani închisoare).
7. Referitor la criticile aduse de către părțile civile sub aspectul cuantumului daunelor morale, Curtea reține că acestea sunt întemeiate, sumele acordate cu acest titlu părților civile G. C. A. și I. S. D. fiind insuficiente pentru a atenua suferințele cauzate de pierderea mamei și respectiv a surorii.
În acest sens Curtea are în vedere faptul că minorul are o vârstă fragedă, vârstă la care legătura afectivă cu mama este deosebit de puternică iar lipsa acesteia va fi foarte greu de compensat.
Pentru argumentele expuse mai sus Curtea consideră că suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale poate reprezenta o satisfacție echitabilă acordată minorului G. C. A..
În ce privește partea civilă I. S. D., argumentele expuse de către acesta în motivele de apel conving asupra împrejurării că suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale este insuficientă pentru acoperirea prejudiciului de natură nepatrimonială încercat ca urmare a morții victimei.
Legătura afectivă dintre partea civilă și victimă a fost una puternică cu atât mai mult cu cât aceștia locuiau și se gospodăreau împreună partea civilă implicând-se în mod real și efectiv în creșterea și educația minorului victimei, dat fiind că tatăl minorului se afla în executarea unei pedepse privative de libertate.
Față de cele ce preced Curtea consideră că suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale ar reprezenta o satisfacție echitabilă acordată părții civile I. D..
8.Argumentele expuse mai sus vor fi avute în vedere de către instanță în raport cu criticile formulate de către inculpat în sensul reevaluării cuantumului daunelor morale acordate, în sensul reducerii acestora.
În acest sens o atenuare a răspunderii civile a inculpatului ar înfrânge principiul proporționalității astfel încât în cauză nu ar mai fi asigurate premisele recuperării efective și integrale a prejudiciului rezultat din infracțiune, ca scop definitoriu al acțiunii civile în cadrul procesului penal.
9. Vizând critica adusă cuantumului cheltuielilor judiciare, Curtea o apreciază ca întemeiată având în vedere faptul că jurisdicția inferioară nu a luat în considerare nota de cheltuieli depusă la dosar la fila 535 și care reliefează eforturile financiare făcute de părțile civile pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de fond, constând în onorariul de avocat (1000 lei) și cheltuielile cu deplasarea A.-I. – Sibiu la 10 termene de judecată (688, 8 lei ), în total 1688,8 lei.
Suma sus menționată este justificată cu bonuri fiscale și chitanța emisă de apărătorul ales -fila 536 dosar fond.
10.Vizând apelurile declarate de către părțile responsabile civilmente Curtea analizându-le în limitele prev. de art.417 alin.2 Cod procedură penală le apreciază ca vădit neîntemeiate, în mod corect instanța fondului stabilind obligația solidară a acestora cu inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate.
Atâta timp cât prin prezenta decizie cuantumul despăgubirilor civile acordate vor fi majorate pentru argumentele expuse mai sus, Curtea va aprecia ca nefondate apelurile părților responsabile civilmente, pe care le va respinge în temeiul art.4121 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu consecința obligării acestora la cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală.
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală Curtea va admite apelurile declarate de către inculpatul P. G. și părțile civile G. C. A. și I. S. D. desființând sentința penală atacată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P. G.; durata termenului de încercare; cuantumul daunelor morale acordate părților civile G. C. A. și I. S. D.; cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părților civile în fața instanței de fond, cu consecințele expuse la aliniatele anterioare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul P. G. și părțile civile G. C. A. (prin reprezentant legal R. M.) și I. S. D. împotriva sentinței penale nr. 218/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală atacată în ce privește:
-individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P. G.
-durata termenului de încercare
-cuantumul daunelor morale acordate părților civile G. C. A. și I. S. D.
-cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părților civile în fața instanței de fond și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
I.Prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b C.pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatului P. G. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
II.În baza art. 82 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. stabilește termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei la 3 ani.
III.Majorează de la 20.000 lei la 40.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile I. S. D..
IV.Majorează de la 100.000 lei la 150.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. C. A..
V.Majorează de la 70 lei la 1688,8 lei cuantumul cheltuielilor judiciare cuvenite părților civile G. C. A. și I. S. D., acestea urmând a fi suportate în maniera stabilită de instanța fondului (câte 844,4 lei fiecărei părți civile).
VI.Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către partea responsabilă civilmente . și asigurătorul . SA împotriva aceleiași sentinței penale.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea responsabilă civilmente . și asigurătorul . SA să plătească statului suma de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (1/2 fiecare parte) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C. c.o .
Semn.conf. art.406 alin.4 C.p.p.
Președinte complet
M. E. C.
Grefier,
N. M. c.o. semn.conf.
art. 406 alin.4 C.p.p. grefier
E. G.
Red . MEC/tehnored.A.B.
2ex/08.07.2015
J.F.F.. L. A.
| ← Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3).... | Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 641/2015.... → |
|---|
