Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 638/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 638/A/2015
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Săliște și partea civilă B. G. împotriva Sentinței penale nr. 63/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.06.2015, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.pr.pen. a stabilit termen de pronunțare la data de 18.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față,
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 63/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar penal nr._ s-a dispus:
I. În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpaților V. V. M., V. M., Bartus T. A. și G. E., de sub acuzația săvârșirii infractiunii de vătămare corporala, fapta prev.de art.181 alin.1 C pen. 1968 cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a Cod penal 1968.
II. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulată de partea civilă B. G. și S. C. Judetean de Urgență Sibiu.
III. În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. a) C. proc. pen. obligarea părții civile la plata sumei de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerentele hotărârii prima instanță a reținut sub aspectul bazei factuale că la data de 30.07.2013, partea vătămata B. G. a fost lovit în mod repetat cu corpuri dure – unele de formă alungită, în zona capului și peste corp, provocându-i-se leziunile traumatice descrise in certificatul medico-legal nr. I/a/756 din 31.07.2013, care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale. După . suferită, partea vătămată B. G. sr. si B. D. s-au deplasat pe jos la Stația Peco Euroil situata pe DN1, partea vătămată fiind apoi transportat cu o Salvare la S. C. Județean de Urgență Sibiu-UPU, in vederea acordării de îngrijiri medicale.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat atât în cursul urmăriri penale cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în cursul cercetării judecătorești.
În urma analizării coroborate a probelor de la dosar prima instanță, deși a reținut existența faptei (. exercitată asupra persoanei vătămate) a concluzionat că acestea nu oferă date suficiente din care să rezulte calitatea de autori ai infracțiunii a celor patru inculpați.
Astfel, instanța fondului a arătat că probele testimoniale administrate în faza cercetării judecătorești, propuse de către inculpați infirmă varianta susținută de acuzare și partea vătămată în declarațiile sale, variantă confirmată doar de către declarațiile martorilor B. D. și B. O. – soția și respectiv fiul victimei, versiunea acestora fiind privită ca afectată de subiectivism.
Instanța fondului a acordat preeminență susținerilor martorilor V. M., N. I., G. I., I. S., O. V., I. I. și M. N. conform cărora în jurul orei la care victima a fost agresată inculpații V. V. M. și G. E. se aflau în . care îl deține primul dintre aceștia, de la care o partea din martori au făcut cumpărături.
Invocând jurisprudența CEDO în materia aprecierii probelor prima instanță a subliniat că, în ceea ce privește identitatea dintre inculpați și agresorii părții vătămate, declarațiile acesteia din urmă se coroborează numai cu declarațiile martorilor B. D. și B. O. – soția și fiul său, în timp ce raportat la restul declarațiilor probele administrate nu confirmă starea de fapt relatată. S-a reținut de asemenea că la probele propuse de inculpați fac dovada contrară a celor rezultate din declarațiile membrilor familiei B., ceea ce nu poate conduce la adoptarea unei soluții de condamnare a inculpaților întrucât acuzațiile aduse nu au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
*
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.penală P. de pe lângă Judecătoria Săliște și partea civilă B. G. aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
I. P. de pe lângă Judecătoria Săliște prin motivele depuse la filele 9-10 din dosar a arătat că înțelege să critice hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpaților V. V. M., V. M., Bartus T. A. și G. E., pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporala, prev.de art.181 alin.1 C pen. 1968 cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a Cod penal 1968 și art. 5 C. pen., cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În acest sens P. susține că în mod eronat jurisdicția inferioară a reținut incindeța cazului prev. de art. 16 alin. 1 C. pr. pen. cu motivarea inexistenței probelor din care să rezulte fără dubiu calitatea de autori ai faptelor a celor patru inculpați.
Susținerea Parchetului sae bazează pe faptul că în faza de judecată nu au fost administrate probe noi iar martorul T. G. și-a schimbat declarația dată în faza de urmărire penală sub numărul de dosar 778/P/2014 al P. de pe lângă Judecătoria Săliște fiind înregistrată plângerea formulată față de acest martor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Se arată că inculpații au refuzat să dea declarații în fata instanței, iar apărările lor au constat în interpretarea și specularea materialului de la dosarul cauzei insinuând o variantă care îi exonerează de vinovăție și care a fost în mod facil îmbrățișată de către Judecătorie, dar lipsită de orice fundament sau probă.
Instanța nu a luat în considerare la evaluarea probatoriului și la pronunțarea hotărârii în vederea aprecierii vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii faptei declarațiile martorilor oculari B. O. și B. D. care au relatat că aceștia au exercitat împreună acte de violență cu ajutorul unor bâte asupra persoanei vătămate, sub pretextul nesincerității și subiectivității mărturiilor care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar privind identitatea agresorilor.
Se susține că martorul T. G. a oferit detalii suplimentarea în fața instanței necunoscute la urmărire penală în sensul că agresorii persoanei vătămate erau îmbrăcați în niște salopete, afirmații care se coroborează în mod dubios în opinia Parchetului cu apărarea inculpaților care a susținut o stare conflictuală între victimă și angajații de la Șantierul autostrăzii Aciliu – Săliște insinuându-se că în ziua respectivă victima ar fi fost la furat și pentru acest motiv ar fi fost agresat de persoane necunoscute.
Jurisdicția inferioară nu a acordat eficiența cuvenită actelor de la dosarul cauzei conform cărora la data de 30.07.2013 persoana vătămată B. G. sr. și rudele acestuia s-au prezentat la sediul Poliție Orașului Săliște unde l-a reclamat pe V. V. M., sesizările fiind înregistrate ca petiții procedându-se la audierea reclamanților.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu aspectele critice expuse și în limitele statuate de art. 417 alin. 2) C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1.Instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, fundamentată exclusiv pe declarațiile martorilor propuși în apărare de către inculpați, pe care le –a coroborat cu aspecte desprinse din depoziția martorului T. G.(martor ocular la eveniment), ajungând la concluzia că inculpații nu sunt autorii agresiunii exercitate la data de 30.07.2013 asupra părții vătămate B. Gheorge, fără a oferi explicații pertinente în ce privește înlăturarea declarațiilor martorilor direcți B. D. și B. O., soția și respectiv fiul părții vătămate.
2. În acest sens, la adoptarea soluției de achitare, jurisdicția inferioară a acordat preeminență versiunilor oferite de către inculpați în apărare, versiuni coroborate cu elemente desprinse din declarațiile martorilor V. M., N. I., G. I., I. S., O. V., I. I. și M. N., conform cărora aceștia nu puteau fi plasați la locul săvârșirii faptei întrucât se aflau în .>3. Curtea remarcă faptul că inculpații au uzat de dreptul la tăcere,neoferind propria versiune asupra faptelor, iar apărarea construită pe parcursul procedurilor a fost susținută și acceptată fără rezerve de către prima instanță, în defavoarea versiunii oferite de către partea vătămată B. Ghorghe și confirmată de către martori oculari.
4.Chiar dacă varianta expusă de cei doi martori putea fi privită, într-o anume manieră, cu rezervele de rigoare, dată fiind doza de subiectivism inerentă în aceste situații, Judecătoria nu a arătat în mod convingător cum înțelege să înlăture declarațiile celor doi martori și care se coroborau cu aspecte relatate inițial de către martorul T. G., precum și de către anumite elemente desprinse din înscrisurile de la dosar, conform cărora victima reclamase în acea zi un incident la poliție, incident ce îl viza direct pe inculpatul V. V. M..
5. Din ansamblul probelor administrate în procedura de față, se impune a fi remarcată declarația martorului M. O., agentul de poliție care s-a deplasat la fața locului în urma reclamării incidentului la serviciul de urgență 112 și care relatează cum atât victima cât și soția acesteia l-au identificat pe inculpatul V. V. M. ca fiind persoana care a exercitat, alături de alte persoane, acte de agresiune asupra părții vătămate.
6.Curtea face de asemenea precizarea că plângerea inițială formulată de către partea vătămată B. G., îl vizează pe inculpatul V. M. V., ceilalți agresori nefiind nominalizați. Acest lucru se remarcă și în urma parcurgerii declarațiilor date în cauză atât de către victimă cât și de către martorii B. D., B. O. care îi atribuie inculpatului V. V. M. rolul central în cadrul grupului de agresori ,fără a face referiri concrete atât la identitatea celorlalți cât și la materialitatea actelor de agresiune exercitate.
Chiar dacă, în final îi indică pe inculpații V. M., Bărtuș T. A. și G. E. ca autori ai actelor de agresiune exercitate asupra sa, probațiunea administrată în cauză este insuficientă pentru a aprecia că acuzațiile aduse acestora sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, în acord cu exigențele art. 103 al.2 C.pr.pen.
7.Ansamblul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să înfrângă prezumția de nevinovăție în ce-i privește pe inculpații V. M., Bărtuș T. A. și G. E. astfel încât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub acest aspect, în cauză neexistând motive pertinente și suficiente care să susțină o soluție de condamnare a inculpaților susmenționați.
8.Față de argumentele ce preced, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului V. V. M. rezultă în mod clar și neechivoc în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, în cauză impunându-se pronunțarea unei soluții de condamnare.
9. În drept, fapta inculpatului V. V. M. care la data de 30.07.2013 a exercitat, alături de alte persoane ( a căror identitate nu a putut fi stabilită cu certitudine în urma administrării probatoriului), acte de agresiune asupra părții vătămate B. G. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
În ce privește legea penală mai favorabilă Curtea, dând eficiență criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în legi penale succesive, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, apreciază că prin aplicarea dispozițiilor codului penal anterior se creează o situație juridică mai ușoară inculpatului V. V. M. chiar dacă aparent, legea nouă prin norma de incriminare prev. de art.193 alin.2 Cod penal stabilește și sancțiunea alternativă a amenzii penale .
În acest sens Curtea are în vedere potrivit criteriului aprecierii globale, faptul că reținând dispozițiile codului penal anterior sancțiunea penală aplicată poate fi suspendată condiționat, dispozițiile art.81 Cod penal din 1968 fiind mai puțin restrictive decât dispozițiile art.91 Cod penal.
10.Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei în raport cu criteriile generale instituite de art.72 Cod penal anterior Curtea, arată că o pedeapsă de 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ statuat de art.52 Cod penal din 1968.
În acest sens Curtea arată că pedeapsa aplicată reflectă atât gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele concrete în care aceasta a fost comisă (pe fondul unor neînțelegeri mai vechi între părți, acestea reclamându-se reciproc prin formularea unor plângeri penale repetate vizând diferite incidente) precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale, conduita socială și familială adecvată, etc.
Curtea constată că în cauză sunt satisfăcute cerințele prev. de art.81 Cod penal din 1968, și ca atare va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului V. V. M. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, apreciind că scopul măsurii de constrângere poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.
În cauză urmează a se face aplicarea disp. art.5 alin.5 și art.7 alin.1 din legea nr.76 /2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat cu informarea acestuia în vederea stocării profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.
11. În ce privește acțiunea civilă exercitată de către partea civilă B. G. Curtea arată că aceasta este admisibilă, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului V. V. M..
Prin constituirea de parte civilă depusă la fila 21 din dosarul de fond partea civilă B. G. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumelor de:
- 10.000 lei cu titlu de daune materiale constând în cheltuieli efectuate cu transportul la unitățile spitalicești în vederea efectuării tratamentului și contravaloarea renumerației de care a fost privat în calitatea sa de îngrijitor de animale pe o perioadă de 3 luni ;
- 10.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății la cursul BNR cu titlu de daune morale ca expresie a suferințelor fizice și psihice la care a fost supus în urma agresiunii exercitate de către inculpați.
Referitor la daunele materiale solicitate Curtea le apreciază ca dovedite în limita sumei de 500 lei conform declaraților martorei O. M. și care a relatat că transportul victimei la spital în vederea efectuării tratamentului s-a cifrat la această sumă (fila 120 dosar fond).
Vizând restul pretențiilor, Curtea constată că acestea nu au fost probate.
În cauză nu este justificată acordarea sumei constând în salariul de care partea civilă susține că a fost privată pe o perioadă de 3 luni de zile, în acest sens fiind relevante declarațiile martorului M. I. (fila 147- 148 dosar fond) conform cărora acesta a continuat să-i plătească salariul părții civile și care a fost în imposibilitate să-și desfășoare munca (mulsul animalelor) doar o săptămână, în acest timp fiind ajutat de fiul său.
Cu referire la daunele morale Curtea apreciază că acestea sunt justificate însă într-un cuantum mai redus decât cel solicitat.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei coroborate cu datele desprinse din depozițiile testimoniale rezultă că în urma agresiunii partea civilă B. G. a fost supusă unor serioase traume fizice constând în suferințele îndurate precum și unor traume psihice, reliefate de disconfortul suportării unor tratamente medicale de durată.
În acest sens având în vedere numărul de îngrijiri medicale Curtea apreciază că suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile, fiind în măsură să conducă la restabilirea echilibrului anterior producerii leziunilor cauzate prin săvârșirea infracțiunii.
Curtea arată că suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale este în măsură să compenseze restrângerea posibilităților de viață socială și familială suportate de către partea civilă.
Constatând incidența disp. art.19, 25 Cod procedură penală raportat la art.1387, 1391 cod civil Curtea va obliga pe inculpatul V. V. M. să plătească părții civile B. G. sumele de 500 lei cu titlu de daune materiale și 7.500 lei cu titlu de daune morale.
12. În ce privește acțiunea civilă exercitată de către S. C. de Urgență Sibiu Curtea o apreciază ca întemeiată în limita sumei de 784, 84 lei constând în cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei B. G. plus accesoriile aferente până la stingerea totală a debitului astfel încât, în temeiul art.19, 25 Cod procedură penală rap. la art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, inculpatul V. V. M. urmează a fi obligat la plata acestor sume de bani.
13.Având în vedere soluția de condamnare a inculpatului V. V. M., precum și angrenarea răspunderii civile a acestuia, Curtea constată că pretențiile formulate de către partea civilă B. G. vizând acordarea cheltuielilor judiciare în fața instanței de fond sunt întemeiate în limita sumei de 1200 lei (onorariu avocat) justificată cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art.276 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul urmează a fi obligat și la cheltuieli judiciare către stat și în fața instanței de fond.
14.Față de ansamblul argumentelor expuse mai sus Curtea va admite, în temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Săliște și partea civilă B. G., desființând în parte sentința penală atacată doar în ce-l privește pe inculpatul V. V. M., cu consecințele arătate în alineatele anterioare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Săliște și partea civilă B. G. împotriva sentinței penale nr.63/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată atât sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce-l privește pe inculpatul V. V. M., cât și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și a cheltuielilor judiciare.
Procedând la o nouă judecată:
I.Condamnă pe inculpatul V. V. M. la:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și art. 5 C.pen.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968.
Face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat, cu informarea acestuia, în vederea stocării profilului său genetic în baza de date S.N.D.G.J.
II.În baza art. 397 alin. 1, art. 25 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență Sibiu și obligă pe inculpatul V. V. M. să plătească acesteia suma de 784,84 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de îngrijirea medicală a victimei B. G. plus accesoriile aferente până la stingerea totală a debitului.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ. obligă pe inculpatul V. V. M. să plătească părții civile B. G. suma de 500 lei cu titlu de daune materiale și 7500 lei cu titlu de daune morale.
III.În baza art. 274 alin. 1 C.pen. obligă pe inculpatul V. V. M. să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în fața instanței de fond.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. obligă pe inculpatul V. V. M. să plătească părții civile B. G. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în fața instanței de fond.
IV.Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
V.În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Concediu odihnă
Conform art. 406 alin. 4 C. pr. pen
Semnează președintele completului de judecată
M. E. C.
Grefier,
N. M.
Concediu odihnă
Conform art. 406 alin. 4 C. pr. pen.
Semnează grefier E. G.
Red/Tehn MEC/NM
14.07.2015/2 exp.
Jud fond A. D.
| ← Contestaţia împotriva suspendării judecăţii. Art. 368... |
|---|
