Contestaţia împotriva suspendării judecăţii. Art. 368 NCPP. Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 95/2015
Ședința publică din data de 16 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. G.
Grefier: R. A.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat prin
M. R. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații I. R. și I. E. M. împotriva încheierii penale din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. A., în substituirea apărătorului ales – avocat C. A. D. pentru inculpații I. R. și I. E. M. și se constată lipsa inculpaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul P. A., în substituireaapărătorului ales C. A. D., pentru inculpații I. R. și I. E. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei judecătorului de fond în vederea continuării judecății.
Arată că în încheierea atacată judecătorul de fond a făcut aplicarea art. 368 din C.pr.pen. dispunând suspendarea judecății apreciind în esență că procedura mandatului european este similară și se subscrie textului legal prevăzut de art. 368 C.pr.pen., respectiv procedurii extrădării. Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul de fond a aplicat Decizia 2/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie în care se menționează că mandatul european are un câmp de aplicare identic cu al extrădării și că înlocuiește extrădarea între țările membre ale comunității. În esență, apreciază că s-a făcut greșit aplicarea art. 368 C.pr.pen. întrucât între cele două instituții, respectiv instituția extrădării active și instituția predării pe baza mandatului european de arestare, nu există similarități.
Învederează că textul de lege care este de strictă interpretare, nu poate fi aplicat altor situații, decât celor expres prevăzute de cod. Decizia la care face trimitere judecătorul de fond este la nivel de 2012, ori codul de procedură penală în forma actuală a intrat în vigoare în 2014, iar dacă legiuitorul ar fi avut interesul ca extrădarea activă și procedura mandatului european de arestare să fie cuprinse în cadrul aceluiași text de lege, s-ar fi făcut în mod expres această precizare, problema fiind mult mai veche și apărând pe rolul instanțelor pe o perioadă îndelungată de timp, sens în care apreciază că în mod greșit s-a făcut aplicarea acestui text de lege și s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației, să se dispună desființarea încheierii atacate ca fiind nelegală, având în vedere că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății asimilând soluțiile de la extrădare cu cele de la mandatul european de arestare. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie din data de 06.10.2014 în dosarul_ * în cauza A. M., pe motiv că dispozițiile de la extrădare nu se asimilează cu cele de la mandatul european de arestare, deși cel din urmă presupune o procedură simplificată, însă argumentul ar fi că tocmai fiind vorba despre o procedură simplificată termenele sunt foarte scurte de predare, în mod normal și atunci nu se impune suspendarea judecății ca și în cazul extrădării, unde acestea pot să ajungă și la câțiva ani, cum sunt situațiile cu SUA.
Prin urmare,apreciază că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății și solicită să se dispună desființarea încheierii atacate și continuarea judecății cauzei.
Curtea de Apel
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea penală din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Penală în dosarul nr._ 14, a fost respinsă cererea de disjungere a cauzei privind pe inculpatul I. R..
În baza art. 368 C.pen. s-a suspendat judecata până când autoritățile judiciare din Marea Britanie vor pronunța o hotărâre definitivă privind predarea inculpaților I. R. și I. E. M. în baza mandatelor europene de arestare emise pe numele acestora.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la suspendarea judecății în temeiul art. 368 C.p.pen. instanța a constatat că pe numele celor doi inculpați, față de care s-a luat măsura arestării preventive în lipsă, au fost emise mandate europene de arestare.
Prin adresa nr._/GEL din 21.01.2015, Centrul de Cooperare Polițienească Intențională – INTERPOL a comunicat faptul că la data de 14.11.2014 cei doi inculpați au fost arestați pe teritoriul Marii Britanii în baza mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul A. la data de 16.04.2014.
Deși dispozițiile art. 368 C.p.pen. se referă la o cerere de extrădare (activă, respectiv atunci când România are calitate stat solicitant), ele se aplică deopotrivă și în situația în care s-a emis un mandat european de arestare. Acest lucru rezultă din considerentele deciziei nr. 2/2012 a ÎCCJ unde instanța supremă menționa că „se poate observa, așadar, că mandatul european de arestare acoperă un câmp de aplicare identic cu cel al extrădării, căreia în concret i se substituie, referindu-se atât la faza dinaintea pronunțării hotărârii într-un proces penal, cât și la cea de după pronunțarea ei”. Totodată, se arată în hotărârea respectivă că „mecanismul unui mandat european de arestare constituie transferul unei persoane dintr-un stat membru în altul - înlocuind procedura tradițională a extrădării -, un sistem pe orizontală care se substituie extrădării în toate materiile, inclusiv în domeniul recunoașterii mutuale a deciziilor în justiție, decizii ce se impun a fi executate automat pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
Instituirea mandatului european de arestare, valabil numai în interiorul Uniunii Europene, a înlocuit practic Convenția europeană de extrădare, care rămâne valabilă în relația dintre un stat membru și alte state din Europa ce nu sunt membre ale Uniunii Europene”.
Totodată, așa cum se arată în alin. (11) al preambulului Deciziei cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene „mandatul european de arestare ar trebui să înlocuiască, în relațiile dintre statele membre, toate instrumentele anterioare privind extrădarea, inclusiv dispozițiile titlului III din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen cu privire la aceste aspecte”.
Așadar, a considera că dispozițiile art. 368 C.p.pen. nu sunt aplicabile în situația emiterii unui mandat european de arestare ci doar în cazul formulării unei cereri de extrădare, ar însemna că aceste prevederi să se aplice doar în raport cu statele terțe și nu și cu cele membre UE, ceea ce ar contraveni voinței legiuitorului român dar și european, care nu s-au exprimat în acest sens.
Față de cele menționate, în baza art. 368 C.p.pen. instanța a suspendat judecata până când autoritățile judiciare din Marea Britanie vor pronunța o hotărâre definitivă privind predarea celor doi inculpați în baza mandatelor europene de arestare emise pe numele acestora.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație – prin apărător ales, inculpații I. R. și I. E. M..
Inculpații au solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, trimiterea cauzei judecătorului de fond în vederea continuării judecății.
În motivarea contestației s-a arătat că în încheierea atacată judecătorul de fond a făcut aplicarea art. 368 din C.pr.pen. dispunând suspendarea judecății apreciind în esență că procedura mandatului european este similară și se subscrie textului legal prevăzut de art. 368 C.pr.pen., respectiv procedurii extrădării. Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul de fond a aplicat Decizia 2/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie în care se menționează că mandatul european are un câmp de aplicare identic cu al extrădării și că înlocuiește extrădarea între țările membre ale comunității.
În esență, apreciază că s-a făcut greșit aplicarea art. 368 C.pr.pen. întrucât între cele două instituții, respectiv instituția extrădării active și instituția predării pe baza mandatului european de arestare, nu există similarități.
Învederează că textul de lege care este de strictă interpretare, nu poate fi aplicat altor situații, decât celor expres prevăzute de cod. Decizia la care face trimitere judecătorul de fond este la nivel de 2012, ori codul de procedură penală în forma actuală a intrat în vigoare în 2014, iar dacă legiuitorul ar fi avut interesul ca extrădarea activă și procedura mandatului european de arestare să fie cuprinse în cadrul aceluiași text de lege, s-ar fi făcut în mod expres această precizare, problema fiind mult mai veche și apărând pe rolul instanțelor pe o perioadă îndelungată de timp, sens în care apreciază că în mod greșit s-a făcut aplicarea acestui text de lege și s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu se constată a fi fondată contestația formulată de inculpații I. R. și I. E. M., din următoarele considerente:
Inculpații contestatori I. R. și I. E. M. sunt judecați în fond, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului A. – Secția Penală.
Inculpata I. E. M. este judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 244 al. 1 C.p., cu aplic. art. 35 al. 1 C.p. ( 29 acte materiale ), cu aplic. art. 5 C.p., folosirea creditului societății în scopuri contrare acesteia prev. de art. 272 al. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 și evaziune fiscală prev. de art. 6 și 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C.p.
Inculpatul I. R. este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al. 1 C.p. cu aplic. art. 35 al. 1 C.p. ( 5 acte materiale ), cu aplic. art. 5 C.p.
La termenul de judecată din 25.05.2015 instanța de fond, din oficiu, a pus în discuția părților disp. art. 368 C.p.p. referitoare la suspendarea cauzei în caz de extrădare, având în vedere faptul că cei doi inculpați au fost arestați în Marea Britanie, ca urmare a emiterii mandatelor europene de arestare.
Apărătorul ales al inculpaților a solicitat continuarea judecării cauzei, opunându-se suspendării acesteia.
Se constată de către Curte că potrivit art. 368 C.p.p., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală, instanța pe rolul căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecății până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare.
Curtea, văzând dispozițiile procedurale astfel cum sunt stipulate în art. 368 C.p.p., constată că acestea sunt de strictă aplicare, iar analogia legii este inadmisibilă, neputând fi extinsă în sensul suspendării cauzei până la predarea efectivă a inculpaților de către autoritățile judiciare din Marea Britanie.
În condițiile în care în prezent sunt valabile dispozițiile noului Cod de Procedură Penală iar legiuitorul nu a prevăzut expres că art. 368 C.p.p. se aplică și în cazul existenței mandatelor de arestare europeană, face inaplicabile disp. acestui articol în situația de față.
Ca urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții procesual penale se apreciază că în cauză nu mai sunt valabile considerentele deciziei nr. 2/2012 a ÎCCJ, voința legiuitorului cu privire la posibilitatea suspendării unei cauze fiind strict reglementată în disp. art. 368 C.p.p. doar cu privire la extrădarea activă.
În același sens invocăm o practică mai recentă a ICCJ – Secția Penală – Decizia nr. 2793/10.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ *.
Mai mult, inculpații – prin apărător ales, au solicitat continuarea judecății, în cauză aplicându-se disp. art. 364 al. 4 C.p.p. care permit judecarea unei cauze în lipsa inculpatului arestat, la solicitarea acestuia.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. b C.p.p. vor fi admise contestațiile inculpaților I. R. și I. E. M..
Conform art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestațiile formulate de inculpații I. R. și I. E. M. împotriva încheierii penale din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Penală în dosarul nr._ 14 și în consecință:
Desființează în totalitate încheierea penală atacată și trimite cauza la Tribunalul A. – Secția penală în vederea continuării judecății.
Conform art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015
PreședinteGrefier
D. GhițoaicaRamona A.
Red../DG
Tehnored.RA
2X/24.06.2015
Jud.fond. T. O.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 744/2015.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 638/2015.... → |
|---|
