Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 10414/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 504/2015
Ședința publică din data de: 21 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: B. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă S. A., împotriva sentinței penale nr. 2221 din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelanta – parte civilă S. A. asistată de apărător ales, av. S. D., c.j. A. R. pentru intimata – asigurator S.C. C. A. S.A. și av. D. D., apărător desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat V. I. O., care lipsește.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea apelantei – părți civile S. A., cu cartea de identitate . nr._.
Avocat S. D., pentru apelanta – parte civilă S. A., solicită admiterea probei cu acte, depunând la dosar un set de înscrisuri, constând în copii după: factura . nr._ emisă de .., chitanța . nr._ emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău, bonuri fiscale emise de A.F. D. C. Bacău și .., comandă pentru data de 2.11.2011 emisă de .. Bacău, factura nr._ emisă de Complex Prestări Servicii și Alimentație Bacău, bonuri fiscale emise de .. Bacău, S.C. BILLA ROMÂNIA S.R.L., KAUFLAND ROMÂNIA SOCIETATE ÎN COMANDITĂ, Complex Prestări Servicii și Alimentație Bacău, I.F. S. SPRIDON, bond de comandă nr._ emis de S.C. PAMBAC Bacău, bonuri fiscale emise de .., comandă pentru data de 9.11.2011 emisă de .. Bacău, factura nr._ emisă de Complex Prestări Servicii și Alimentație Bacău, bonuri fiscale emise de .. Bacău și Complex Prestări Servicii și Alimentație Bacău, bon comandă din 6.11.2011, bon fiscal emis de S.C. E. HART S.R.L., factura nr._ emisă de Complex Prestări Servicii și Alimentație Bacău, notă de plată, comandă pentru data de 27.04.2012 emis de S.C. MIRALUCIA PROD S.R.L., comenzi pentru datele de 18.10.2013, 20.05. 2012 și 5.04.2012 emise de S.C. MIRALUCIA PROD S.R.L., factura . nr._ și bon fiscal emise de .., precum și chitanța nr. 7 din 21.05.2015 reprezentând onorariu avocat. Arată că prin aceste înscrisuri face dovada modalitatea în care a avut grijă de victimă și ulterior de pomenirile efectuate de către partea civilă, precizând că acestea nu reprezintă probatorii pentru daunele materiale, ci se dorește a se ilustra grija de care a dat dovadă partea civilă cu privire la pomenirile ulterioare decesului raportat la afecțiunea pe care o purta aceasta pentru victimă.
Apărătorul apelantei – părți civile, consilierul juridic pentru intimata – asigurator, apărătorul intimatului - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Avocat S. D., pentru apelanta – parte civilă S. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, motivul de apel vizând majorarea cuantumului daunelor morale acordate apelantei – parte civilă, apreciind că acest cuantum ar trebui să fie mult mai mare în baza faptului că decesul unei persoane lasă urme în ceea ce privește relația afectivă pe care partea civilă o avea cu victima. În acest sens, precizează că între partea civilă și victimă au existat relații de rudenie, partea civilă fiind nepoată după fiică, așa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei și, mai mult, la dosar se regăsește și un contract prin care victima, în schimbul îngrijirii, întreținerii sale și îndeplinirii tuturor serviciilor religioase ulterioare decesului, practic i-a transmis părții civile proprietatea unui imobil. Arată că este adevărat faptul că de-a lungul timpului relația dintre victimă și partea civilă a fluctuat, datorită intervenției altor persoane și vârstei pe care victima o avea, precum și influențelor care puteau fi exercitate asupra sa, dar subliniază că din hotărârile existente la dosarul cauzei, inclusiv încercându-se rezoluțiunea acelui contract, a rezultat că partea civilă și-a îndeplinit toate atribuțiile aferente acestui contract. Solicită să se aibă în vedere că, dacă relațiile ar fi fost încordate, dacă nu ar fi existat afecțiune între cele două părți, partea civilă nu s-ar fi preocupat în perioada cât victima s-a aflat în spital de îngrijirea acesteia, iar după decesul acesteia s-au depus acte de unde rezultă că și-a îndeplinit toate îndatoririle creștinești și nu într-un mod foarte succint, ci toate pomenirile de la datele survenite decesului, de 6 luni, 1 an, 40 de zile au fost îndeplinite la un restaurant, deci nu se poate aprecia că s-au făcut niște pachete sau s-ar fi încercat o îndeplinire a acestor obligații numai de dragul acelui contract. Subliniază că a existat o afecțiune reală, afecțiune care consideră că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii vizavi de acele procese care au existat având ca obiect evacuarea și, ulterior, acțiunea în rezoluțiune a contractului. Față de toate aceste aspecte apreciază că instanța de control judiciar urmează a cuantifica în sens pozitiv, în sensul de mai mult decât a acordat instanța de fond, cuantumul daunelor morale, motiv pentru care solicită admiterea apelului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Avocat D. D., pentru intimatul – inculpat V. I. O., având cuvântul, solicită respingerea apelului și să se mențină, ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe având în vedere că în prezenta cauză ar trebui să se facă distincție între obligațiile contractuale pe care le avea partea civilă față de victimă și obligațiile morale care survin unor sentimente pe care această parte civilă ar fi trebuit și ar fi putut să le aibă față de victimă. Astfel, aceste cheltuieli, mici sau mari, care s-au făcut cu ocazia decesului, respectiv cele ocazionate de înmormântare și pomenirile ulterioare, consideră că reprezentau o datorie morală contractuală a părții civile și nu au avut nici o legătură cu afecțiunea pe care ar fi trebuit aceasta să i-o poarte victimei. De asemenea, faptul că s-a prezentat la spital și faptul că i-a oferit îngrijire apreciază că sunt strict legate de natura contractului și nu s-a făcut dovada că în acea perioadă partea civilă ar fi suferit din cauza bolii și ulterior decesului victimei, considerând că acest aspect trebuia probat și nu cheltuiala pe care partea civilă susține că a făcut-o pentru acele evenimente, întrucât acestea erau obligatorii în sarcina sa. Nu consideră că are relevanță faptul că a făcut o pomenire mare sau mică pentru că era vorba atât de mătușa părții civile, rudă cu aceasta, cât și o persoană față de care s-a obligat și a avut anumite beneficii prin încheierea acelui contract de vânzare cumpărare cu clauze și prin urmare consideră că partea civilă era obligată să le facă. Solicită să se observe că în ultima perioadă a vieții, și nu este vorba despre o perioadă scurtă, între victimă și partea civilă au existat tensiuni care au ajuns chiar și în instanță, ori în situația în care ar fi existat într-adevăr un atașament pe care partea civilă să îl poarte victimei, consideră că ar fi făcut tot posibilul în acea perioadă să aplaneze conflictul între ele și nu s-ar fi ajuns la un litigiu. Apreciază că, chiar dacă în dosarul de rezoluțiune s-a constatat la sfârșit că părțile și-au respectat obligațiile, aceste aspecte au ținut numai de clauzele contractului, însă consideră că este foarte important și relevant în ceea ce privește relațiile dintre părți, dosarul de evacuare pentru că, dacă nu ar fi existat o culpă, partea civilă nu ar fi fost evacuată și, în această situație se întreabă cum se poate susține că aceasta ar fi fost foarte atașată de victimă, când aceasta nu voia să o vadă și a scos-o din locuința respectivă și că i-ar fi prestat întreținere, în condițiile în care aceasta era obligată la acest lucru. Față de aceste aspecte, apreciază că suferința care a fost cuantificată de către instanța de fond la suma acordată este suficientă, dacă discuția se poartă asupra cheltuielilor făcute cu ocazia înmormântării considerând că este clar că este vorba despre daune materiale și de aceea solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu onorariu din fondurile M.J.L.C., conform referatului pe care îl depune la dosarul cauzei.
consilier juridic A. R., pentru intimata – asigurator S.C. C. A. S.A., având cuvântul, solicită respingerea apelului având în vedere faptul că legea statuează în mod clar că daunele morale se acordă în concordanță cu practica judiciară și până la această dată arată că nu a găsit practică judiciară prin care instanța să acorde daunele morale unei nepoate, acestea acordându-se părinților, cu care se presupune că există o legătură, copiilor și fraților, în măsura în care aceștia din urmă depindeau material și moral de persoana decedată. Solicită să se observe că în cazul de față decesul părții a profitat părții civile pe de o parte pentru faptul că nu a mai fost obligată să efectueze alte cheltuieli cu întreținerea, iar o persoană de 80 de ani necesită o . cheltuieli privind întreținerea și, pe de altă parte, a dispărut posibilitatea ca acea persoană să atace din nou acel contract, în condițiile în care sentința pronunțată viza modalitatea de îndeplinire a obligațiilor până la o anumită dată, ulterior acest contract putând fi din nou atacat și de aceea consideră că și acele cheltuieli și acea atenție a fost făcută tocmai pentru a nu da posibilitatea atacării acelui contract. Solicită să se aibă în vedere că practica judiciară până la această dată nu a acordat daune morale pentru alte persoane decât cele până la gradul III de rudenie. Totodată, solicită să se aibă în vedere că partea civilă nu are nici vocație succesorală pentru că depășește gradul IV de rudenie și în aceste condiții apreciază că instanța de fond în mod binevoitor a acordat această sumă de 5.000 lei ținând cont de anumite declarații de martori care consfințeau o legătură afectivă, dar față de dosarele aflate pe rolul instanțelor și dacă s-ar asculta înregistrarea ședințelor de judecată consideră că s-ar pune anumite semne de întrebare cu privire la legătura afectivă existentă între cele două persoane. Pentru aceste considerente apreciază că suma acordată este una mai mult decât rezonabilă, mai ales că în acest accident a mai fost vătămată o persoană în vârstă, care a avut 35 de zile de îngrijiri medicale și pentru tot ceea ce a însemnat daune materiale privind medicamentația și daune morale a solicitat 7.500 lei, sumă care i-a fost acordată, astfel că solicită respingerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat în cauză și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2221/2014 din data de 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în temeiul art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, cu art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, s-a dispus condamnarea inculpatului V. I. - O., fiul lui T. și A., născut la data de 15.04.1978, în orașul Comănești, județul Bacău, cu domiciliul în municipiul Bacău, ., ., la pedeapsa principala a închisorii în cuantum de 1 (un) an și 7 (șapte) luni.
În temeiul art.81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare pe o durată de 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus, pe durata termenului de încercare, suspendă executării și a pedepsei accesorii.
În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 396 alin. 7, cu art. 16 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În bazal art. 25 și art. 397 Cod procedură penală și art. 49-51 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. SIBIU, să plătească părții civile S. A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
În bazal art. 25 și art. 397 Cod procedură penală și art. 49-51 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. SIBIU, să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău suma de 5030,91 lei, reprezentând prețul serviciilor medicale prestate victimei V. N..
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, a fost lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de persoanele vătămate B. B. și Serviciul de Ambulanță Județean Bacău.
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, s-a luat act de neconstituirea persoanelor vătămate N. G. și Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu privire la serviciile medicale furnizate părții civile B. B., ca parți civile.
În temeiul art.274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8732/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria Bacău a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. I. - O., fiul lui T. și A., născut la data de 15.04.1978, în orașul Comănești, județul Bacău, domiciliat în municipiul Bacău, ., ., județul Bacău, cetățean român, studii profesionale, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, șofer la S.C. DEDEMAN S.A. Bacău, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin.1 și 2 și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
În motivarea actului de sesizare se afirmă că în data de 15.10.2011, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Bacău, nu a respectat dispozițiile legale respectiv semnificația indicatorului ,,interzis a vira la stânga” și a efectuat această manevră, intrând in coliziune cu autoturismul marca FORD MONDEO, cu numărul de înmatriculare_, care circula regulamentar din sens opus, acesta din urmă ricoșând pe trotuar, unde a accidentat mortal pe numita V. N. și a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale cu spitalizarea persoanei vătămate B. B..
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2779-2880/17.10.2011, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2761-2762/17.10.2011, raport medico-legal de necropsie nr. 285/31.10.2011, expertiză medico-legală nr. 526A2/01.03.2013, declarațiile părților vătămate, raport de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În temeiul art.375 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 și art.375 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpatului.
SOLUȚIONAREA ACȚIUNII PENALE:
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești instanța a reținut că, în data de 15.10.2011. în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Mărășești din municipiul Bacău, cu direcția de deplasare către zona centrală a orașului, inculpatul V. I. O. a efectuat o manevră de virare către stâng cu intenția de a intra pe . indicatorului ,,interzis a vira la stânga”. În aceste condiții, autoturismul condus de către inculpat a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul D. R.. În urma coliziunii autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_, a ricoșat și a pătruns pe trotuarul de pe partea dreaptă a direcției sale de deplasare, unde a lovit mai multe persoane care așteptau apariția culorii verzi a semaforului electric.
Fiind solicitată prezența ambulanței au fost transportați la Spitalul Județean de Urgență Bacău, în vederea acordării îngrijirilor medicale numiții: V. N., B. B., D. A., Ș. G., P. V., I. B. R. și S. V., care se aflau pe trotuar în momentul impactului dintre cele două autoturisme și D. F., pasager în autoturismul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare_, condus de către soțul său D. R..
La aceeași unitate spitalicească au fost conduși și cei doi conducători auto implicați în accident respectiv inculpatul V. I. O. și martorul D. R., cărora le-au fost prelevate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2761-2762 și respectiv 2779-2780 din data de 17.10.2011, cei doi conducători auto nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului din data de 15.10.2011.
După 14 zile de la data producerii accidentului în ziua de 29.10.2011, numita V. N. a decedat, fapt pentru care a fost efectuată în cauză necropsia cadavrului. Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr.295/31.10.2011 rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat unui ,,traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă craniană iradiată la baza și hemoragie meningo-cerebrală, complicat în evoluție cu brohopneumonie de decubit”. Conform aceluiași raport medico-legal, leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, iar între producerea leziunilor din data de 15.10.2011 și decesul victimei din data de 29.10.2011 există legătură de cauzalitate.
Conform expertizei medico-legale nr. 526A2/01.03.2013 persoana vătămată B. B. a prezentat conform medicilor specialiști care l-au consultat la data de 15.10.2011 după producerea accidentului, diagnosticul: ,,policontuzionat, contuzie toraco-abdominală, fractură cap peroneu drept, fractură parcelară condil intern femur stâng”, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale cu spitalizare.
Fiind audiat în data de 26.02.2013 persoana vătămată Bîlan B. a luat la cunoștință despre identitatea celor doi conducători auto implicați în accident fapt pentru care a precizat că înțelege să formuleze plângere prealabilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Situația de fapt expusă mai sus este confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor D. R. și D. F., conducătorul auto și respectiv pasagerul din autovehiculul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare_, rezultă faptul că în data de 15.10.2011 se deplasau pe Calea Mărășești din municipiul Bacău, pe banda de lângă axul drumului, din direcția zona centrală către Metro, ocazie cu care din sens opus circula autoturismul condus de inculpatul V. I. O. și care a virat la stânga cu intenția de a pătrunde pe . precizat că impactul nu a putut fi evitat și a avut loc pe direcția lor de deplasare, după care autovehiculul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare_, a ricoșat pe trotuarul din partea dreaptă unde a lovit mai mulți pietoni.
Aceleași aspecte sunt susținute și de către martorul P. I. C., angajat al punctului de schimb valutar de pe Calea Mărășești nr. 100, precum și de numitul I. B. R., persoană care a fost audiată în calitate de parte vătămată în prezenta cauză.
Pentru stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au determinat producerea accidentului din data de 15.10.2011 s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize tehnice auto.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă faptul că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs în zona marcajului separator de bandă al sensului de deplasare către METRO, sensul regulamentar de deplasare al autoturismului condus de martorul D. R.. Vitezele de deplasare ale celor două autoturisme implicate în accident la momentul apariției stării de pericol au fot de aproximativ 48 km/h pentru autoturismul, cu numărul de înmatriculare_ și de aproximativ 46 km/h pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . Conform raportului de expertiză cauza determinantă a producerii accidentului și a urmărilor sale a fost manevra de viraj la stânga și intrare pe contrasens a conducătorului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, manevră efectuată într-o zonă în acre virajul la stânga este interzis.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2779-2880/17.10.2011, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2761-2762/17.10.2011, raport medico-legal de necropsie nr. 285/31.10.2011, expertiză medico-legală nr. 526A2/01.03.2013, declarațiile părților vătămate, raport de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzut de art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969.
Prima instanță a motivat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoare ocrotită, natura și gravitate rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul educație, vârsta, stare de sănătate, situația familială și socială.
În concret instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale.
Pentru aceste motive, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, a stabilit termenul de încercare pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal din 1969 și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969.
Cu privire la acțiunea inculpatului asupra persoanei vătămate B. B., având în vedere că potrivit art. 196 Cod penal, noua reglementare în materie: ,,Vătămarea corporală din culpă (1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. ... (2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. ... (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. ... (4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. ... (5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. ... (6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate” și întrucât situația de fapt așa cum a fost expusă mai sus nu se încadrează în conținutul normei juridice, în temeiul art. 397 alin.7 și art.16 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal din 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, instanța a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.
II. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE:
Persoanele vătămate S. A., Spitalul Județean de Urgență Bacău, B. B. și Serviciul de Ambulanță Județean Bacău s-au constituit părți civile.
Partea civilă S. A. a solicitat daune morale în cuantum de 400.000 lei, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 5030,91 lei, pentru spitalizarea victimei V. N., Serviciul de Ambulanță Județean Bacău a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 491,55 lei, reprezentând contravaloarea transportului persoanei vătămate B. B., iar persoana vătămată B. B. a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei, cu titlul de despăgubiri.
Persoanele vătămate N. G. și Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu privire la serviciile medicale furnizate persoanei vătămate Bănal B., nu s-au constituit părți civile.
Pentru dovedirea pretențiilor partea civilă S. A. a propus spre administrare proba cu martorii Lușchian M. și M. A..
Examinând pretențiile părților civile prin prisma probelor administrate, instanța de fond a reținut elementele și împrejurările care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la acțiunea inculpatului (fapta ilicită), respectiv rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părților civile S. A. și Spitalul Județean de Urgență Bacău, legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt, așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
Instanța a mai reținut că accidentul a avut loc pe durata contractului de asigurare RCA încheiat între S.C. CARPACTICA A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă și proprietarul autovehiculului condus de către inculpat în calitate de asigurat.
Victima V. N. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Bacău anterior decesului din motive determinate de accident.
Valoarea serviciilor medicale prestate de către unitatea sanitară Spitalul Județean de Urgență Bacău a fost estimată la 5030,91 lei.
Părții civile S. A. i s-a adus atingere drepturilor personal nepatrimoniale izvorâte din raporturile de familie.
Potrivit declarațiilor martorilor propuși spre a fi ascultați partea civilă S. A. este ,,unica nepoată” și ,,fina” victimei.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere probele administrate la soluționarea acțiunii penale și declarațiile martorilor propuși pentru a fi ascultați de partea civilă S. A..
Potrivit art.1357 Cod civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că: ,,(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru ce mai ușoară culpă” și potrivit art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale ci și supra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile cordate persoanei vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă și integrală reparație a daunelor morale suferite și pot fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă și fără exagerări.
Instanța de fond a apreciat că la cuantificarea prejudiciului moral criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului produs părții civile.
Importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială părții civile S. A. impun netăgăduit acordarea de daune morale dar cuantumul care se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, având în vedere că riscul (evenimentul rutier) avut loc pe durata contractului de asigurare RCA și întrucât între materializarea acestuia și prejudiciile de natură patrimonială (materială) și extrapatrimonială (morală), există o legătură de cauzalitate, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art.49-51 din Lege nr. 136/1995, a admis în parte pretențiile părții civile S. A. și în totalitate pretențiile părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și a dispune obligarea asiguratorului de răspundere civilă la repararea prejudiciului provocat acestora, ca rezultat al săvârșirii de către inculpat a infracțiunii.
Instanța a cuantificat prejudiciul produs părții civile S. A., în echitate, sprijinindu-și convingerea pe criteriul intensității suferințelor psihice.
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, instanța a luat act de neconstituirea persoanelor vătămate N. G. și Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu privire la serviciile furnizate părții civile B. B. ca părți civile.
Potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedură penală: ,,Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal: (5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă”.
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile B. B. și Serviciul de Ambulanță Județean Bacău.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, instanța constatând culpa procesuală a inculpatului, a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel partea civilă S. A..
Hotărârea apelată a fost criticată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele invocate de apelanta-parte civilă S. A. și examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 din noul Cod procedură penală, și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul părții civile urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, a făcut o corectă aplicare a legii penale mai favorabile și individualizare judiciară a pedepsei.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea atât a laturii penale a cauzei, cât și a laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod corect, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă și a cuantificat în mod corect sumele acordate părții civile S. A., atât cu titlul de daune morale.
Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:
a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.
Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).
Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.
Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are așezământul legal în art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din examinarea probelor administrate în cauză și hotărârea apelată Curtea constată că instanța de fond a motivat considerentele pentru care nu s-a acordat integral suma cu care persoana vătămată S. A. s-a constitut parte civilă, cu titlul de daune morale.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale este unanim recunoscut că prejudiciul de natură morală nu poate fi cuantificat, însă se impune acordarea unei reparații bănești pentru a compensa trauma sau pierderea suferită.
Această reparație bănească nu reprezintă echivalentul prejudiciului psihic, ci o modalitate de atenuare a consecințelor acestuia prin crearea unui beneficiu material, de natură să diminueze disconfortul moral produs.
D. fiind că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de părțile civile, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părților civile le-a fost afectată situația familială, profesională și socială, etc.
Dimensiunea prejudiciului moral suferit de apelanta-parte civilă S. A. se impune a fi stabilită nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele morale, dar și la intensitatea și profunzimea acestor relații, consecințele înregistrate în planul vieții familiale, profesionale și sociale sau apariția unor dereglări de ordin psihic.
Întrucât atunci când se acordă despăgubiri morale nu se poate opera cu criterii de evaluare prestabilite, iar gradul de subiectivism riscă să denatureze un proces de evaluare rezonabilă a prejudiciului, în mod corect instanța de fond a judecat în echitate.
Repararea daunelor morale are, într-adevăr, ca scop să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare pentru suferințele îndurate, dar nu poate schimba fundamental situația materială și socială a acesteia. Aceasta legitimează posibilitatea acordării unei reparații bănești, dar suma trebuie stabilită nu atât pentru a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior (demers în mod evident irealizabil), cât de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Atât timp cât cuantumul reparațiilor ar fi raportat doar la dimensiunea traumei psihice, este evident că nici o sumă de bani nu ar putea înlocui pierderea suferită, iar valoarea despăgubirilor nu ar putea fi limitată. De aceea, în mod constant s-a apreciat că maximizarea acestora reparații bănești nu ar putea fi corectată decât prin corelarea lor cu principiul îmbogățirii fără just temei, neputând fi acceptat, din perspectivă morală, ca o pierdere de natură psihică să poată conduce la acordarea unei reparații patrimoniale într-un cuantum uriaș.
În raport cu toate considerentele, de lucrările dosarului, de relațiile existente între partea civilă și victima V. N. în ultima perioadă a vieții acestei și nu este o durată scurtă, faptul că între acestea au existat mai multe cauze civile.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr._/180/2009, victima din prezenta cauză V. N. i-a chemat în judecată pe pârâții S. A. și S. M., solicitând instanței să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere și rentă viageră încheiat între părți, autentificat sub nr.1104/24.06.2005, prin care pârâții s-au obligat ca în schimbul nudei proprietăți asupra apartamentului situat în municipiul Bacău, ..5, ., să plătească reclamantei și soțului acesteia, numitul V. I. (în prezent decedat), suma de 75.000.000 lei și să le asigure întreținere. De asemenea, s-au obligat să plătească lunar și o rentă viageră de 200 lei până la decesul ultimului credirentier.
Reclamanta a susținut că pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate. Mai mult, după intervenirea convenției pârâții au plecat din țară, nu i-au oferit reclamantei nici un fel de ajutor, au izolat-o într-o cameră și atunci când se întâlnesc îi adresează cuvinte urâte, nu s-au preocupat de înmormântarea soțului reclamantei și nici nu și-au îndeplinit obligația de a-i achita lunar renta de 200 lei.
De asemenea, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta V. N. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. A., pe calea ordonanței președințiale, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Bacău, ..5, ..
Prin sentința civilă nr.7099 din data de 07.07.2010, pronunțată de Judecătoria Bacău, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr.643/R din data de 23.08.2010l, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâtei S. A. din imobilul situat în municipiul Bacău, ..5, ..
Această hotărâre a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc, care prin procesul verbal din data de 24.09.2010, încheiat în dosarul nr.388/2010, al Biroului executorului judecătoresc „C. I.”, s-a procedat la evacuarea efectivă a pârâtei S. A..
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta V. N. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. A., pe calea dreptului comun, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Bacău, ..5, ..
Prin sentința civilă nr.1238 din data de 15.02.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost admisă acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâtei S. A. din imobilul situat în municipiul Bacău, ..5, ..
În motivarea acestei sentințe instanța a reținut că pârâta avea un comportament necorespunzător față de reclamantă, locuința o fost debranșată de la încălzirea centralizată, pereții erau plin de igrasie, iar în camera în care locuia reclamanta era mizere greu de suportat și că reclamanta este împiedicată în normala folosință a locuinței, astfel încât îi aduce atingere dreptului acesteia de exercitare a uzufructului.
Curtea apreciază că suma acordată de instanța de fond părții civile S. A., reprezintă, și așa, o reparație mai mult decât rezonabilă a prejudiciului moral pe care partea civilă S. A. pretinde că l-a suferit, neimpunându-se, în nici un caz, majorarea acestui cuantum.
Este lipsit de relevanță, în această cauză, faptul că apelanta s-a ocupat de înmormântarea victimei și de pomenirile ulterioare, deoarece acestea erau consecința obligațiilor asumate, în calitate de cumpărător, prin contractul de vânzare-cumpărare, cu clauza uzufructului viager, a locuinței victimei.
Față de faptul că hotărârea a fost apelată doar de partea civilă S. A., față de dispozițiile art. 418 alin.1 Cod procedură penală, care consacră principiul non reformatio in pejus, Curtea nu poate reduce cuantumul sumei acordate acestei părți civile, cu titlul de daune morale și, cu atât mai mult, nu poate respinge acțiunea civilă formulată de acesta în cadrul procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelul declarat de apelanta-parte civilă S. A. împotriva sentinței penale nr.2221/2015 din data de 05._, pronunțată de Judecătoria Bacău.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta-parte civilă să plătească statului suma de 250 lei, cu titlul de cheltuieli.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. S. P. D.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: L. S.
Red. dec.: P.D. – 08.06.2015
Tehnored. S.N.T. – 2 ex.
11.06.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
