Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 146/103/2015/a2
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 25/C
Ședința publică din 25 februarie 2015
Complet format din :
PREȘEDINTE- OVIIDU V. P.
GREFIER- L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror N. S.
*
La ordine a venit spre soluționare contestația formulată de inculpatul L. C., împotriva încheierii din 18.02.2015, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul- inculpat L. C., în stare de arest, asistat de avocat oficiu T. Ș. în substituire pentru avocat oficiu C. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind interpelat contestatorul-inculpat arată că își menține contestația formulată.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat contestația în stare de judecată si s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu T. Ș., pentru contestatorul-inculpat, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și pe fond a se constata că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, în prezent se poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu. Solicită a se avea în vedere poziția sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei, declarațiile date de inculpat, precum și lipsa antecedentelor penale. Arată faptul că inculpatul susține că a săvârșit fapta pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, ceea ce ar fi considerată ca o circumstanță atenuantă.
De asemenea, se impune a se avea în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate dovedită cu înscrisuri medicale depuse la dosar precum și faptul că este singurul întreținător al familiei.
Solicită onorar avocat oficiu din fondurile M.J. potrivit referatului depus, avizat de instanță și față de care s-a dispus plata sumei de 100 lei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpat ca nefondată, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză, subzistă temeiurile avute în vedere raportat la gravitatea faptei, natura infracțiunii și probele administrate precum și consecințele comiterii infracțiunii.
Contestatorul-inculpat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că a fost corect toată viața, a lucrat cu victima dar în urma consumului de alcool s-a certat cu victima și este adevărat l-a lovit cu cuțitul. Solicită a se avea în vedere și faptul că soția sa este bolnavă.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dos. Nr._ 15 în temeiul art.208 din C.p..p., s-a meținut starea de arest preventiv a inc. L. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul N. nr. 1676/P/2014, înregistrat la această instanță sub nr._ 15, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 1 decembrie 2014, inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe Măgdălin I. de mai multe ori în zona toracelui și a gâtului, creându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului în procedură de cameră preliminară din oficiu, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale și, prin încheierea din 20 ianuarie 2015 a Tribunalului N. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin încheierea nr. 21/CP din 12.02.2015, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 1676/P/2014 din 15 ianuarie 2015, emis de P. de pe lângă Tribunalul N., privind pe inculpatul L. C., s-a dispus începerea judecății cauzei și s-a stabilit termen de judecată, în ședință publică, la data de 25 februarie 2015.
Întrucât până la termenul acordat, expiră perioada pentru care s-a menținut măsura arestării preventive, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea nr. 28/U din 2.12.2014 a Tribunalului N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3.12.2014 și până la data de 1.01.2015.
În motivarea încheierii s-a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii infracțiunii de omor de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 223 al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Astfel, s-a apreciat că sunt întemeiate motivele propunerii de arestare preventivă, prin care s-a arătat că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere, a anturajului și a mediului din care provine s-a constatat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește acest ultim aspect, s-a reținut că periculozitatea deosebită a faptei, determinată de modul în care inculpatul a acționat, lovind victima în mod repetat cu un cuțit, în mai multe zone ale corpului, precum și stare de neliniște și revoltă care ar fi indusă în rândul comunității în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, este de natură să justifice crearea unei stări de pericol pentru ordinea publică prin neluarea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea nr. 23/P. din 15.12.2014 a Tribunalului N. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, până la data de 31.01.2015.
Față de infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, respectiv cea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal, tribunalul a constatat că în cauză există în continuare indicii temeinice că acesta ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa, avându-se în vedere probele administrate la urmărirea penală, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, raportul medico-legal de necropsie întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală N., declarațiile părților civile Măgdălin G. și Măgdălin I., declarațiile martorilor R. F. și R. A., declarația inculpatului.
Tribunalul a reținut că în cauză, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 Cod procedură penală referitoare la măsura arestării preventive și subzistă în continuare temeiurile pentru care s-a dispus această măsură, întrucât s-a săvârșit o faptă prevăzută în mod expres de dispozițiile al. 2 teza I din textul de lege menționat, iar privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea deosebită a infracțiunii ce se reține a fi comisă prin violență și care a dus la decesul unei persoane, din circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, din rezonanța produsă în comunitate, găsindu-și expresia și în sentimentul de insecuritate socială generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni, este judecată în stare de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane, poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Privarea de libertate este o măsură gravă și luarea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra Serbiei, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei).
Apărarea ordinii publice este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.
Raportat la aceste aspecte, s-a constatat că o altă măsură preventivă, mai ușoară, în acest moment procesual nu se justifică, raportat la gravitatea infracțiunii, la modalitatea în care se reține a fi fost comisă și consecințele produse.
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul solicitând luarea unei alte măsuri preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii contestate sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea a apreciat contestația nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Curtea reține că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul L. C., s-au avut în vedere dispozițiile art. 223 al.2 din noul Cod de procedură penală:
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art.208 al.2 din C.p.p. instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Conform dispozițiilor art.207 al.4 din C.p.p. la care face trimitere art.208 al.3 din C.p.p. când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive luate față de inculpat.
Aplicând aceste prevederi, Curtea constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se regăsește în enumerarea de la art.223 al.2, mai exact în categoria infracțiunilor intenționate contra vieții și, în același timp, prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social.
Această infracțiune, aduce atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală,respectiv dreptul la viață și are o rezonanță socială puternic negativă, luarea măsurii arestării preventive față de persoanele care au comis o asemenea infracțiune impunându-se cu precădere.
În același timp pentru luarea acestei măsuri trebuie să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a comis o astfel de infracțiune.
Așa cum a constatat și Tribunalul N., Curtea apreciază că probatoriul administrat până la acest moment este suficient pentru a naște suspiciunea rezonabilă că inc. L. C. a comis infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, aspect recunoscut și de acesta.
Conform art.242 al.2 din C.p.p. Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât Curtea apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
La evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei Curtea apreciază că există impedimente la înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia și punerea sa în libertate.
Starea de sănătate și situația familială a inculpatului au fost avute în vedere la luarea și verificările anterioare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, iar de la aceste momente nu au apărut elemente noi .
Ca urmare, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 223 al.2 din C.p.p. astfel încât s-a dispus în mod întemeiat ,menținerea măsurii arestării preventive a inc. L. C..
În consecință, Curtea, în temeiul art.4251 al.7 pct.1 lit.b din C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de acesta împotriva încheierii din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ 15.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2,4 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondată contestația formulată de inc. L. C., împotriva încheierii din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al.2,4 C.p.p obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. P. L. G.
Red.înch.f. P. C.
Red.d.p.contest. O.V.P./ 26.02.2015.
Tehnored. L.G./ 26.02.2015.
2 ex.
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
