Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 85/291/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.183

Ședința publică din 17 februarie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: M. A. A.

JUDECĂTOR: C. C. - Președinte secție

*********************************************

GREFIER: A. D. - I.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul F. C. și părțile civile T. E. și S. V. împotriva sentinței penale nr.337 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015 și ulterior la data de 17.02.2015.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 337/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria R. s-a dispus:

În temeiul art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.187/2012, cu referire la art.297 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 și a art.5 C.pen., a fost condamnat inculpatul F. C., fiul lui C. și R., născut la data de 12.10.1946 în ., domiciliat în ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare și la pedeapsa complementară de 2 (doi) ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a) și b) C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (faptă epuizată în noiembrie 2007, persoane vătămate S. V. V. și T. E.).

Pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, în condițiile art.65 alin.1 C.pen., i s-a interzis inculpatului F. C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a) și lit.b) C.pen.

În condițiile art.91 alin.1 C.pen., coroborat cu art.92, 93 și 94 C.pen. și cu aplicarea art.5 C.pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului F. C., stabilind un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit 94 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune N..

În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen. s-a impus inculpatului F. C. să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Conform art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul F. C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Dulcești, județul N., conform protocolului încheiat cu Serviciul de Probațiune N. cu această instituție.

În baza art.94 alin.2 C.pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute la art.93 alin.2 lit.b C.pen. și art.93 alin.3 C.pen. se realizează de Serviciul de Probațiune N..

În art.91 alin.4 C.pen. s-a atras atenția condamnatului F. C. asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, situații care pot conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art.96 C.pen.

În temeiul art. 397 alin.1 C.p.p. raportat la art.1349 C.civ., au fost admise în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal de persoanele vătămate constituite părți civile părțile civile T. E., domiciliată în mun. R., ., județul N., CNP_ și respectiv S. V. V., domiciliat în orașul Cugir, ..129, ., apt.6, județul A..

A fost obligat inculpatul F. C. la plata sumelor de câte_ lei către fiecare dintre părțile civile T. E. și S. V. V. - cu titlu de despăgubiri – daune morale cauzate prin săvârșirea infracțiunii, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până achitarea integrală a prejudiciului.

A fost respinsă ca nefondată solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile – daune materiale în sumă de_,4 lei astfel cum au fost acestea detaliate în cererea de constituire parte civilă (fila 51) precum și solicitarea de obligare a inculpatului la restul despăgubirilor – daune morale.

Conform art.93 alin.5 C.pen. s-a atras atenția inculpatului F. C. asupra necesității îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, precum și a eventualelor consecințe cauzate de nerespectarea acestora prevăzute de art.96 alin.1 C.pen., urmând ca supravegherea îndeplinirii acestei obligații să fie făcută de Serviciul de Probațiune N. conform art.94 alin.2 C.pen.

Conform art.112 alin.1 lit.e C.pen, coroborat cu art.112 alin.5 C.pen., s-a confiscat din patrimoniul inculpatului F. C. în favoarea statului suma de _,29 lei reprezentând contravaloarea terenului de 708 (șaptesuteopt) mp obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.2007 de Biroul Notarului Public Lumița T. din mun. R., care nu se regăsește în patrimoniul inculpatului persoană fizică și pentru care persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, sumă calculată conform valorilor estimative ale terenurilor din grilele Camerei Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv 4 euro/mp teren intravilan Dulcești - zona 1, prin raportare la valoarea cursului de referință euro/leu afișat de Banca Națională a României astăzi, respectiv 1 euro = 4,403 lei.

În baza art.274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul F. C. la plata către stat a sumei de câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Potrivit art.276 alin.6 C.p.p. raportat la art.453 alin.1 C.pr.civ., a fost obligat inculpatul F. C. la plata către părțile civile T. E. și S. V. V. a sumelor de câte 750 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceștia în prezenta cauză – onorariu de avocat, respingând restul cheltuielilor judiciare solicitate ca nefondate.

Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu desemnat pentru inculpatul F. C. în cursul judecății – avocat R. Balașcă din Baroul N. (împuternicire avocațială nr.1125 din 08.04.2014 – fila 73), în cuantum de 100 de lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocați aleși, A. S. din Baroul Bacău și F. M. din Baroul N..

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.2266/P/2013 din 06.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 13.01.2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F. C., fiul lui C. și R., născut la data de 12.10.1946 în ., domiciliat în ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.246 C.pen. 1969 și cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.42 C.pen. 1969.

În actul de sesizare, Ministerul Public a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În perioada august 2006 – noiembrie 2007, inculpatul F. C., în calitate de primar al comunei Dulcești, a îndeplinit în mod defectuos mai multe acte prin care a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părților vătămate S. V. V. și T. E., astfel obținând un avantaj patrimoniul pentru soția sa F. V..

Pentru dovedirea situației de fapt expusă prin rechizitoriu sunt menționate de către Ministerul Public următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate (filele 99 – 103, 11 – 12, 84 – 85 vol. I, filele 7 – 8 vol. al II – lea); expunerea de motive redactată de învinuit (filele 132 – vol. I); adeverința nr. 3671/05.10.2007 eliberată de Primăria Dulcești (filele 133 vol. I); hotărârea privind modificarea titlului de proprietatea al S. Șt. V. (filele 173 - vol. I), hotărârea nr. 10/26.04.2007 a Consiliului Local Dulcești (filele 178 – vol. I), hotărârea nr. 30/25.10.2007 a Consiliului Local Dulcești (filele 189 – vol. I), cererea numitei C. M. (filele 190 – vol. I), titlul de proprietate inițial nr.27/581 din 31.01.2008 emis pe numele lui S. Șt. V., ca urmare a cererii numitei C. M. (fil. 113 – vol. I), contractul de vânzare – cumpărare din data de 21.11.2007 (fil. 184 – vol. I), declarațiile martorilor T. M. (fil. 202 – vol. I, fil. 11- 12 vol. II), C. V. (fil. 203 – vol. I) și C. M. (fil. 202 – vol. I), declarațiile învinuitului (filele 205 – 208 vol. I, filele 66 – 67 volum al II – lea); procesul – verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fil. 68 vol. al II – lea).

Poziția procesuală a inculpatului F. C. în cursul urmăririi penale a fost aceea de a nu recunoaște săvârșirea infracțiunii în declarația sa olografă pe care a dat-o în fața procurorului la data de 25.01.2010.

După începerea urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, învederând că ordonanța nr.225/II/2/2013 din 21.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu i-a fost comunicată și astfel nu a putut formula plângere împotriva soluției.

În fața instanței de judecată, inculpatul a susținut că modificarea titlului de proprietate eliberat pe defunctului S. Șt. V. s-a realizat conform dispozițiilor Legii nr.18/1991 și că înstrăinarea ulterioară, la data de 21.11.2007 de către Unitatea Admnistrativ Teritorială . de inculpatul F. C. în calitate de primar a terenului în suprafață de 804 mp către societatea comercială . legal de F. V., soția inculpatului, a fost legală, toate aceste aspecte neavând conotație infracțională.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultarea inculpatului F. C. (filele 78 – 80), a persoanei vătămate T. E. (filele 81 – 82), a martorilor din lucrări T. M. (filele 112 – 113), C. V. (filele 114 – 115), C. M. (filele 116 – 117), precum și a martorilor propuși de inculpat în apărare R. A. (filele 138 – 139) și T. D. S. (filele 149 – 151). De asemenea, instanța a atașat din oficiu ca mijloc de probă dosarul civil nr._ al Judecătoriei R..

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor din ambele etape ale procesului penal, cu declarațiile inculpatului, precum și cu înscrisurile aflate atât în dosarul de urmărire penală cât și în dosarul civil nr._, instanța a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare corespunde realității.

Astfel, din copia facturii fiscale . nr._ din data de 26.07.2001 (fila 262 dosar u.p.), coroborat cu copia procesului verbal de licitație încheiat la data de 26.07.2001 (fila 260 dosar u.p.), rezultă că la data de 26.07.2001 persoana juridică . Dulcești, reprezentată la acel moment de inculpatul F. C., a cumpărat prin adjudecare la licitație de la Societatea Agricolă „Azolvin” Dulcești o magazie în suprafață de 341 mp, situată în curtea fostului CAP Dulcești din .. Prin înscrisurile sub semnătură privată amintite, societatea comercială a inculpatului F. C. a dobândit dreptul de proprietate doar asupra imobilului clădire amintit, nu și asupra terenului de sub acesta.

Cu privire la terenul de sub clădire, prin titlul de proprietate nr.27/581 din data de 28.08.1995 emis de Comisia Județeană N. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991 a fondului funciar numitului Șîrbu Șt. V., în prezent decedat (16.01.2001), tatăl persoanelor vătămate T. E. și S. V. V. și al martorei C. M. (fila 250 dosar u.p).

Astfel, autorului comun al persoanelor vătămate i-a fost reconstituit, printre altele, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1800 mp, situată în intravilanul satului și comunei Dulcești, județul N., sola 5, . ca vecini următorii: N – C. G., Est – Drum Național, S – C. M., V – S. M., în punctul denumit topografic „T.”. Pe o porțiune din această suprafață de teren se află situată magazia achiziționată de . de la SA AZOLVIN Dulcești, succesoarea în drepturi a fostului CAP Dulcești. (plan amplasament imobil fila 7 dosar civil_ ).

În anul 2004, la 9 (nouă) ani după emiterea titlului de proprietate, inculpatul F. C. a fost ales primar al Unității Administrativ – Teritoriale ., societatea comercială . Dulcești începând să fie administrată de către soția inculpatului, respectiv F. V..

În calitatea sa de primar al comunei Dulcești și pe cale de consecință președinte al Comisiei Locale Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor conform Legii nr.18/1991, inculpatul a început să își folosească în mod intenționat defectuos atribuțiile de serviciu, având ca scop final dobândirea de către ., administrată de către soția sa, numita F. Al. V., a dreptului de proprietate asupra terenului aflat sub magazia asupra căreia societatea comercială amintită deținea deja dreptul de proprietate.

În consecință, inculpatul F. C. a profitat de faptul că martora Casămîndră (fostă S.) M., fiică a defunctului proprietar S. Șt. V. față de care nu se dezbătuse încă succesiunea și ieșirea din indiviziune conform Codului Civil, a formulat la data de 02.08.2006, în nume propriu, o cerere de modificare a unui titlu de proprietate, fără indicarea titularului sau numărului de identificare, cu textul „(…)vă rog să modificați titlul de proprietate din tarlaua tei care este de 18 ari trecut eronat în titlu fiindcă 6 ari este ocupată de construcțiile CAP. Vă rog să-mi repartizați această suprafață în altă parte unde poate fi folosită. (…) Către președintele comisiei locale Dulcești”. Cererea a fost înregistrată sub numărul 196 din 02.08.2006 la Primăria Dulcești (fila 190 dosar u.p.).

Cu toate că martora Casămîndră M. nu a atașat la cererea sa înscrisuri din care să rezulte calitatea în care a formulat cererea de modificare a titlului de proprietate, respectiv titular al dreptului sau moștenitor, cum ar fi un certificat de moștenitor eliberat de un notar public sau o hotărâre judecătorească de atestare a acestei calități, ci doar acte de stare civilă din care rezulta relația de rudenie cu defunctul, și în pofida faptului că titlul de proprietate nr.27/581 din data de 28.08.1995 emis de Comisia Județeană N. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a fost emis pe numele defunctului Șîrbu Șt. V. care avea mai mulți succesibili, Comisia Locală Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, compusă printre alte persoane și din președintele comisiei – F. C., inculpatul din prezenta cauză, în calitate de primar al comunei Dulcești, a adoptat hotărârea nr.293 din 17.08.2006 privind modificarea unui titlu de proprietate. (fila 87 dosar civil nr._ atașat la prezenta cauză).

Prin această hotărâre de comisie locală condusă de inculpat, la doar 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la depunerea cererii de către martora Casămîndră M., a fost aprobată modificarea titlului de proprietate nr.27/581/28.08.1995 al cetățeanului S. Șt. V., pentru schimbarea amplasamentului unei parcele, respectiv suprafața de teren pe care se afla amplasată magazia cumpărată de ..

În referatul nr.2711 din 17.08.2006 intitulat de „fundamentare” a hotărârii de modificare a titlului de proprietate (filele 88 – 89 dosar dosar civil nr._ atașat la prezenta cauză) se arată printre următoarele: „Pe această suprafață de teren se află amplasată și o magazie a fostului C.A.P. Dulcești, magazie ce a fost preluată de către Societatea Agricolă Azolvind Dulcești după desființarea C.A.P.-ului, iar în prezent, moștenitorii domnului S. Șt. V. dețin în această parcelă numai suprafața de 1229 mp teren pe care îl folosesc efectiv, restul fiind ocupat de către construcția menționată mai sus și curtea aferentă. Observăm că la data emiterii titlului de proprietate nr.27/581/28.08.1995, membrii Comisiei Locale de fond funciar Dulcești de la acea dată, au greșit flagrant, neverificând situația din teren și neefectuând măsurătorile necesare. Astfel, dacă aceste măsurători ar fi fost efectuate s-ar fi putut constata că în suprafața acestei . 1800 mp ci numai de 1443 mp, iar arabil nu sunt decât 1129 mp. Totodată înscriind în titlul de proprietate al domnului S. Șt. V. și suprafața de sub o construcție a fostului CAP Dulcești, au fost încălcate prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, republicată, potrivit căruia „Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animale devin proprietatea membrilor asociației de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa. În condițiile în care în urma falimentului societății agricole AZOLVIN Dulcești, această magazie de cereale a fost achiziționată de . și este funcțională d-na C. M. a constatat în mod corect că nu poate folosi această suprafață și solicită modificarea titlului de proprietate în sensul diminuării suprafeței din . 6, de la 1800 mp la 1129 mp și înscrierea în acest titlu a suprafeței de 671 m din sola „H.”, teren ce a aparținut domnului S. Șt. V. și pe care moștenitorii acestuia îl stăpânesc după anul 1990 fără a stânjeni propritățile altor vecini”.

Cu privire la referatul de fundamentare al hotărârii comisiei locale de modificare a titlului de proprietate, fără a intra în amănunte juridice ce țin de materia civilă a fondului funciar, instanța a constatat că însuși martorul propus de inculpatul F. C. în apărare, respectiv T. D. S., secretar al comisiei la data modificării titlului, a declarat în ședință publică la termenul de judecată din data de 03.10.2014 faptul că:„Menționez faptul că atunci când a fost înstrăinat terenul de 700 mp către ., care nu era asociație agricolă, nu s-au respectat într-adevăr prevederile art.21 din Legea nr.18/1991, întrucât la acel moment SA Azolvin, era în procedura de lichidare și de asemenea trecuse deja termenul de 1 an de la apariția Legii 169/1997 în interiorul căruia societățile agricole puteau să formuleze cerere pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut fostelor CAP-uri pe care erau construcții ale fostelor CAP-uri. La momentul modificării titlului de proprietate a lui S. Ș. era împlinit termenul de 1 an de la apariția Legii nr.169/1997, dar a fost o practică a comisiei locale și ulterior a consiliului local de a înstrăina terenurile de sub construcții către proprietarii de drept ai construcțiilor” (filele 149 – 151).

Instanța a constatat că martorul amintit a dorit să reliefeze faptul că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa. Totodată, conform art.27 alin.3 din Legea nr.18/1991, pentru terenurile aflate în exploatarea societăților agricole de tip privat, constituite în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, comisiile locale și cele județene, în termen de 12 luni, vor efectua toate operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) și vor elibera titlurile de proprietate. Nu în ultimul rând, conform alin.4 din același text normativ, membrii și conducerea acestor societăți agricole au obligația de a solicita imediat comisiilor locale să efectueze operațiunile prevăzute la alineatul precedent, iar comisiile județene, să solicite eliberarea titlurilor de proprietate.

Or, din mijloacele de probă administrate la dosarul cauzei rezultă nu numai că Societatea Agricolă Azolvin Dulcești nu a solicitat în termen de 12 luni modificarea titlului de proprietate al defunctului S. Șt. V., dar și faptul că la momentul emiterii hotărârii nr.293 din 17.08.2006 clădirea ce ocupa terenul proprietatea defunctului nu se mai afla în patrimoniul societății agricole, ci în patrimoniul . Dulcești, societatea cu răspundere limitată organizată conform Legii nr.31/1990 și nu conform Legii nr.36/1991. Altfel spus, comisia prezidată de inculpatul F. C. în calitate de primar al Comunei Dulcești a cunoscut la momentul respectiv că motivul modificării titlului de proprietate este unul nelegal, din moment ce clădirea respectivă nu se afla în patrimoniul societății agricole, iar termenul de 12 luni în care se putea cere o astfel de modificare deja expirase, calculându-se de la data intrării în vigoare a Legii nr.169/1997 de modificare a Legii nr.18/1991. Mai mult decât atât, deși se arată în referatul cu motivarea hotărârii de comisie faptul că „d-na C. M. a constatat în mod corect că nu poate folosi această suprafață și solicită modificarea titlului de proprietate în sensul diminuării suprafeței din . 6, de la 1800 mp la 1129 mp și înscrierea în acest titlu a suprafeței de 671 m din sola -H.-”, examinând cererea acesteia se observă că martora, în cererea sa de altfel foarte lapidară, nu a cerut „înscrierea în acest titlu a suprafeței de 671 m din sola H.”.

În consecință, față de cele arătate, adoptarea referatului de fundamentare hotărârii nr.293 din 17.08.2006 de Comisia Locală Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prezidată de inculpatul F. C. în calitatea sa de primar al unității administrativ teritoriale, prin care a fost modificat titlul de proprietate nr.27/581 din 28.08.1995 al numitului S. Șt. V. în sensul diminuării suprafeței de 1800 mp, situată în intravilanul satului și comunei Dulcești, județul N., sola 5, . atribuirea unor suprafețe de teren situate în alte amplasamente decât cele inițiale, fără voința unanimă a tuturor moștenitorilor, constituie fără-ndoială îndeplinirea în mod defectuous a unui act ce intra în atribuțiile de serviciu ale inculpatului, care a cauzat o pagubă intereselor legale ale persoanelor vătămate S. V. V. și T. E. în sensul cum este această noțiune definită de art.297 C.pen. actual.

Ulterior emiterii hotărârii Comisiei locale Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, documentația a fost înaintată Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin hotărârea nr.4983 din 25 august 2006 această instituție a validat propunerea comisiei locale privind modificarea titlului de proprietate nr.27/581 din 28.08.1995 emis titularului S. Șt. V., înscris în anexa Dulcești 2a/91, cu suprafața totală de 4,18 ha, prin diminuarea de la 1800 mp tarlaua 5 – . la 1129 mp tarlaua nr.6 ., iar diferența de 671 mp a fost înscrisă în tarlaua nr.73 . (filele 84 – 85 dosar dosar civil nr._ atașat la prezenta cauză).

În motivarea comisiei județene s-au reținut următoarele: „modificarea se impune motivat de faptul că pe terenul înscris în titlul de proprietate se află o construcție a fostului CAP, iar suprafața este parțial utilizabilă. Pentru noul amplasament atribuit, moștenitoarea C. M., după autorul S. Șt. V., decedat la data de 16.01.2001 și-a exprimat acordul prin semnarea procesului verbal de punere în posesie (cererea nr.196/2006, acte de stare civilă, evidențe agricole, evidențe cadastrale, declarații de vecinătate).”

Instanța a observat că practic comisia județeană a preluat identic motivarea comisiei locale. Altfel spus, fără actul administrativ defectuos al comisiei locale prezidată de inculpat – referatul cu motivarea contrară legii -, comisia județeană nu ar fi validat hotărârea inițială a Comisiei Locale Dulcești.

Ulterior a fost emis de către Comisie Județeană N. titlul de proprietate nr.27/581 din 31.08.2006 pentru Șîrbu Șt. V., care a respectat toate modificările astfel cum au fost acestea reliefate de hotărârea comisiei locale și cea a comisiei județene (fila 113 dosar u.p), respectiv diminuarea suprafeței de 1800 mp, situată în intravilanul satului și comunei Dulcești, județul N., sola 5, . ca vecini următorii: N – C. G., Est – Drum Național, S – C. M., V – S. M., în punctul denumit „T.” cu suprafața de 671 mp, pe o parte din aceasta aflându-se situată construcția cumpărată de societatea comercială . la care fusese anterior asociat inculpatul F. C..

În continuare, la data de 26.04.2007, prin hotârârea Consiliului Local Dulcești nr.10, suprafața de teren care a preluată din titlul inițial al defunctului S. Șt. V., a fost inventariată ca aparținând domeniului privat al comunei Dulcești (fila 119 dosar u.p.), trecând astfel în proprietatea unității administrativ – teritoriale al cărei primar era la acel moment inculpatul F. C..

Subsecvent modificării titlului de proprietate, la data de 25.10.2007, Consiliul Local al Comunei Dulcești, județul N., a adoptat hotărârea nr.30 prin care s-a aprobat vânzarea directă către . a suprafeței de 708 mp curți – construcții din domeniul privat al comunei identificată potrivit planului de situație anexat hotărârii (fila 189 dosar u.p.). În această suprafață – corp unic de proprietate - a fost inclusă și suprafața de 671 mp desprinsă din titlul de proprietate inițial al lui S. Șt. V. prin monoperele dolosive descrise anterior.

D. urmare, la data de 21.11.2007, inculpatul F. C., în calitatea sa de funcționar public în sensul legii penale – respectiv primarul Comunei Dulcești și reprezentant legal al acesteia, s-a prezentat la sediul Biroul Notarului Public L. T. din mun. R., unde în calitatea sa publică de reprezentant al Comunei Dulcești a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3025/21.11.2007 prin care unitatea administrativ teritorială a înstrăinat către . Dulcești, reprezentată la acea dată de F. V., soția inculpatului, suprafața de 708 mp teren curți construcții amintită mai sus, din care 671 mp proveneau din titlul inițial al defunctului S. Șt. V..

Altfel și mai simplu spus, inculpatul în calitate de primar al comunei și deci reprezentant legal al acesteia, a semnat la rubrica „vânzător”, în timp ce soția inculpatului, F. V., a semnat la rubrica destinată „cumpărătorului”, în calitate de reprezentant legal al . Dulcești.

Or, prezentându-se la notarul public pentru a semna în calitatea sa de primar actul juridic de vânzare – cumpărare a imobilului suprafață de teren care a intrat în patrimoniul unei societăți comerciale având ca administrator pe soția sa, inculpatul F. C. a încălcat dispozițiile art.76 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției în forma sa de la data de 21.11.2007, potrivit căruia „primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.”

În mod evident, încheierea actului a produs un folos material pentru soția sa întrucât, deși imobilul teren nu a intrat în patrimoniul soției ca persoană fizică, acesta a devenit proprietatea societății comerciale pe care inculpatul o condusese anterior și care a fost preluată ca administrator de soția sa.

În drept, instanța a constatat că activatea inculpatului F. C., care în perioada august 2006 – noiembrie 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de primar al unității administrativ teritoriale . și în mod implicit președinte al Comisiei Locale Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor conform Legii nr.18/1991, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos mai multe acte prin care a cauzat o vătămare intereselor legitime ale persoanelor vătămate S. V. V. și T. E., obținând un avantaj patrimonial pentru soția sa F. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.187/2012, cu referire la art.297 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 și a art.5 C.pen..

Instanța a apreciat la termenul de judecată din data de 20 iunie 2014 că această încadrare juridică este mai favorabilă situației inculpatului F. C. față de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012, având în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de forma anterioară a textului de lege, respectiv de la 3 (trei) la 15 (cincisprezece) ani, comparativ cu noua configurație a acestei infracțiuni din legea specială, care realizează o trimitere la limitele speciale de pedeapsă ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 C.pen. actual, majorate cu o treime (rezultând astfel limitele de pedeapsă de la 2 ani și 8 luni închisoare până la 9 ani și 4 luni închisoare).

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.187/2012, cu referire la art.297 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 și a art.5 C.pen., în ceea ce privește latura obiectivă instanța a constatat că inculpatul F. C. a realizat un număr de 3 (trei) acte materiale constând în acte îndeplinite în mod defectuos în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Astfel, primul act material a constat în semnarea în calitatea de primar și președinte a comisiei locale a referatului nr.2711 din 17.08.2006 de fundametare a hotărârii de modificare a titlului de proprietate nr.27/581/28.08.1995 emis pe numele S. Șt. V. (filele 88 – 89 dosar dosar civil nr._ atașat la prezenta cauză). Caracterul defectuos al acestui act îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost explicat pe larg în capitolul destinat considerentelor acestei hotărâri.

Al doilea act material este reprezentat de semnarea hotărârii nr.293 din 17.08.2006 a Comisiei Locale Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 88 – 89 dosar dosar civil nr._ atașat la prezenta cauză), prin care s-a aprobat modificarea titlului de proprietate nr.27/571/28.08.1995, a cărui caracter defectuos a fost de asemenea explicat în același context cu cel al detalierii defectuozității referatului amintit mai sus.

În fine, cel de-al treilea și ultim act material din conținutul laturii obiective a infracțiunii continuate prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 din forma actuală este reprezentat de semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3025/21.11.2007 prin care unitatea administrativ teritorială a înstrăinat către . Dulcești, reprezentată la acea dată de F. V., soția inculpatului, suprafața de 708 mp teren curți construcții amintită mai sus, din care 671 mp proveneau din titlul inițial al defunctului S. Șt. V.. Prin acest act material a fost realizată de altfel și condiția prevăzută de legiuitor a obținerii pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit, aspect ce a atras de altfel incidența art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Cu toate că distanța temporală dintre cele 3 (trei) acte materiale este una considerabilă, respective 15 (cincisprezece) luni între primele 2 (două) acte și ultimul act material, instanța a constatat că infracțiunea prezintă într-adevăr caracterul continuat prevăzut de art.35 alin.1 din C.pen. actual întrucât, pe de o parte, rezoluția infracțională a fost în mod de la sine evident una unică, subsumată dorinței inculpatului de a dobândi pentru societatea controlată de soția sa a terenului de sub construcția aflată deja în proprietatea persoanei juridice .. Pe de altă parte, subiecții pasivi secundari ai tuturor celor 3 acte materiale sunt aceeași, respectiv T. E. și S. V. V., ambii moștenitori legali acceptanți ai defunctului S. Șt. V., titularul din titlu de proprietate modificat în mod abuziv. Distanța considerabilă dintre actele materiale se explică prin minuțiozitatea planului infracțional al inculpatului F. C. ce reiese din mijloacele probatorii, acesta acționând metodic și chiar premeditat în realizarea scopului final propus, obținerea în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unui teren care avea deja un proprietar pentru o societate comercială controlată de soția sa. Or, un astfel de plan metodic în realizarea unei infracțiuni de serviciu deosebit de complexă, săvârșită sub aparența de legalitate a îndeplinirii unor atribuții de serviciu, a necesitat fără-ndoială o perioadă de timp apreciabilă, pentru a disimula astfel atât caracterul infracțional al activității, dar și pentru a evita atenția persoanelor vătămate, care de altfel au descoperit infracțiunea după mai mult timp, respectiv 22.09.2009, când au depus plângere penală împotriva inculpatului la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prejudiciul cauzat a fost reprezentat de privarea de dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 671 mp situați în intravilanul comunei Dulcești, în sola 5, . persoanelor vătămate S. V. V. și T. E., care împreună cu martora C. M. erau moștenitori legali ai numitului S. Șt. V., titular titlului de proprietate inițial nr.27/581/28.08.1995.

Inculpatul F. C. a acționat cu intenție directă, mijlocele de probă reliefând că acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului infracțional, respectiv vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor vătămate S. V. V. și T. E..

Apărările inculpatului F. C. au fost reliefate în memoriul de concluzii scrise depus la data de 08.10.2014 prin fax la registratura instanței.

În esență, inculpatul F. C. nu neagă desfășurarea situației de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și în situația de fapt reținută de instanță, ci consideră că:1. fapta nu a fost săvârșită cu intenție; 2. fapta nu a avut natură abuzivă; 3. fapta a avut acoperire în lege; 4. fapta nu a prejudiciat interesele legale ale părților vătămate din prezenta cauză.

În privința apărării referitoare la lipsa formei de vinovăție a intenției, instanța a constatat din mijloacele de probă administrate nu doar că inculpatul a acționat cu intenție, ci faptul că această intenției a fost directă astfel cum este aceasta definită de art.16 alin.3 lit. a C.pen. actual, cea mai puternică dovadă constituind-o prin ea însăși aspectul înstrăinării terenului obținut prin modificarea titlului de proprietate către societatea comercială administrată de soția inculpatului. Or, fără a nega de principiu posibilitatea existenței coincidențelor în actele administrative, se constată totuși că însuși inculpatul a declarat în fața instanței de judecată în prezența unui avocat ales faptul că „(…)la momentul când s-a schimbat amplasamentul suprafeței de 600 mp menționată, acea clădire care se afla pe suprafață era proprietatea ..Menționez că pe acea suprafață se afla construită o fosă. La momentul respectiv asociați la . și administratori erau soția mea, F. V. și fiul meu, F. C. C. (…)” (declarație fila 79). În realitate, instanța a constatat că inculpatul nu doar a prevăzut și urmărit rezultatul periculos al activității sale infracționale, dar de fapt a și premeditat această faptă în mod minuțios. Astfel, însuși martorul propus de inculpat în apărarea sa, respectiv T. D. S., fost secretar al comisiei locale și al primăriei, care la rândul său a declarat în fața instanței de judecată: „Au mai fost situații în care terenuri au fost înstrăinate de către consiliul local Dulcești către proprietarii de construcții ai fostului CAP, menționez că nuau mai fost situații când acele terenuri au fost vândute către proprietarii clădirilor în urma modificării unor titluri de proprietate acesta fiind singurul cazcând am întâlnit un titlu de proprietate emis pentru un teren situat pe construcții fostului CAP și singurul caz când s-a vândut terenul către proprietarul clădirilor subscvent terenurilor de proprietate”. Altfel spus, aceasta a fost potrivit martorului propus de inculpat, fost secretar al primăriei, a existat o singură situație când modificarea unui titlu de proprietate în sensul schimbării amplasamentului a fost urmată de înstrăinarea către proprietarul clădirii fostului CAP a acelui teren, iar această situație de excepție s-a întâmplat tocmai cu referire la inculpatul din prezenta cauză, primar în funcție la acel moment, aspect ce nu poate constitui fără-ndoială o coincidență judiciară, ci o formă de premeditare.

Referitor la absența naturii abuzive și acoperirea legală a actelor administrative, instanța a constatat că pe de o parte caracterul defectuos al actelor a fost exprimat pe larg în considerentele hotărârii de mai sus.

Pe de altă parte, invocarea „acoperirii legale a actelor” nu contrazice existența infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât este de esența acestei fapte penale ca subiectul activ să aibă în competența sa legală îndeplinirea actului ce constituie elementul material al infracțiunii, întrucât în sens contrar, lipsa competenței legale ar conduce la săvârșirea infracțiunii de „uzurparea funcției”, prevăzută de art.300 C.pen. actual. În alte cuvinte, invocarea unui text de lege care conferă competență legală de îndeplinire a unui act administrativ nu înseamnă același lucru cu lipsa defectuozității acelui act. În speța de față inculpatul nu a fost acuzat de depășirea atribuțiilor legale, ci de îndeplinirea defectuoasă a acestora, care a fost pe deplin dovedită din mijloacele de probă coroborate în modalitatea descrisă anterior. Simpla invocare a art.27 alin.2 indice 2 din Legea nr.18/1991 în forma sa din 2006 nu conduce la lipsa caracterului defectuos al actelor, fiind necesară o simplă examinare a textului invocat în apărare pentru a demonstra acest aspect. Astfel, conform textului invocat în apărare, „în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991”.

Or, modificarea titlului de proprietate s-a realizat pentru alte motive, nicidecum că titularul S. Șt. V. nu ar fi fost proprietarul terenului de sub clădirea aparținând societății comerciale a familiei inculpatului.

Totodată, faptul că hotărârea Comisiei Locale Dulcești a fost validată de către Comisia Județeană N. nu conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului F. C., din moment ce la rândul său hotărârea comisiei locale reprezintă fără-ndoială un act din categoria celor prevăzute de art.297 C.pen, având în mod neîndoielnic efecte juridice. Efectele juridice ale hotărârii și referatului comisiei locale au existat și s-au produs, întrucât în lipsa acestor acte Comisia Județeană nu ar fi validat modificarea titlului. Or, însăși diferența terminologică între termenii juridici de adoptarea hotărârii, act în competența comisiei locale conduse de inculpat, și validarea hotărârii, denotă că ambele reprezintă acte administrative cu efecte juridice subsumate noțiunii de act în sensul legii penale. Faptul că este posibil ca și alte persoane să fi avut o participație, sub o anumită formă, la săvârșirea infracțiunii, fie aceasta proprie sau improprie, nu conduce la absența răspunderii penale a inculpatului din prezenta cauză.

În ceea ce privește apărarea privind lipsa prejudicierii intereselor legale ale persoanelor vătămate, aceasta este de asemenea nefondată. După cum s-a arătat anterior, rezultatul infracțional este unul direct și concret, respectiv privarea moștenitorilor S. V. V. și T. E. de dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 671 mp, care a intrat în mod fraudulos în patrimoniul . Dulcești, având ca asociați și administratori pe soția și respectiv fiul inculpatului F. C.. Anularea ulterioară pe calea unei acțiuni civile de fond funciar a titlului de proprietate modificat nu conduce la absența rezultatului periculos al infracțiunii, din moment ce condițiile existenței infracțiunii se analizează la momentul întrunirii acestora și nu ulterior, când rezultatul poate fi deja reparat pe diverse căi, fie de către victime sau de către autorii infracțiunilor.

Pentru aceste motive, constatând existența infracțiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.187/2012, cu referire la art.297 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 și a art.5 C.pen, instanța l-a condamnat pe inculpatul F. C., fiul lui C. și R., născut la data de 12.10.1946 în ., domiciliat în ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.297 alin.1 C.pen. actual, precum și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul F. C. este o persoană în vârstă de 68 de ani. Totodată s-a luat în calcul că fapta săvârșită de acesta, abuz în serviciu incriminat de legea specială, chiar dacă prezintă o gravitate abstractă ridicată indicată de limitele de pedeapsă statuate de legiuitor, face parte din categoria infracțiunilor de serviciu săvârșite fără violență și ale căror consecințe nu au avut un impact asupra sănătății sau integrității corporale ale victimelor. Totodată, instanța a considerat că la individualizare trebuie ținut cont de nivelul de educație, vârsta, și starea de sănătate a inculpatului, precum și faptul că de la data săvârșirii acesteia și până în prezent au trecut aproximativ 7 (șapte) ani, perioadă de timp suficientă pentru a considera că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special și într-un regim care să nu presupună executarea efectivă, poate conduce la îndeplinirea scopurilor represive, reeducative și exemplificative ale pedepsei. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că pentru aceleași considerente, în cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 91 alin.1 lit.a - d C.pen. actual pentru ca executarea pedeapsei ce va fi aplicată inculpatului F. C., orientată spre minim, să fie suspendată sub supraveghere, ținând cont totodată și de acordul expres al inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Față de cele arătate, în temeiul art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.187/2012, cu referire la art.297 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 și a art.5 C.pen., instanța a condamnat inculpatul F. C., fiul lui C. și R., născut la data de 12.10.1946 în ., domiciliat în ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare și la pedeapsa complementară de 2 (doi) ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a) și b) C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (faptă epuizată în noiembrie 2007, persoane vătămate S. V. V. și T. E.).

Pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, în condițiile art.65 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului F. C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a) și lit.b) C.pen.

În condițiile art.91 alin.1 C.pen., coroborat cu art.92, 93 și 94 C.pen. și cu aplicarea art.5 C.pen., instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului F. C., stabilind un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. C. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit 94 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune N..

În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen. a impus inculpatului F. C. să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.94 alin.2 C.pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute la art.93 alin.2 lit.b C.pen. și art.93 alin.3 C.pen. se va realiza de Serviciul de Probațiune N..

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că în cauză s-au constitut părți civile împotriva inculpatului persoanele vătămate T. E. și S. V. V., moștenitorii legali ai terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate defunctului S. Șt. V..

În cererea de constituire de parte civilă (fila 51), persoanele vătămate au solicitat suma de_ lei cu titlu de daune morale și_,4 lei cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele materiale, astfel cum a fost aceasta detaliată de persoanele vătămată, instanța a constatat că acestea reprezintă cheltuieli de judecată și cheltuieli judiciare pe care T. E. și S. V. V. nu le-au efectuat însă cu ocazia judecării acestei cauze, ci au fost prilejuite de judecarea unor cauze civile sau de deplasare, asistare și reprezentare în fața organelor judiciare în cursul urmăririi penale.

Or, constituie un principiu fundamental de drept că despăgubirile materiale în materie procesual penală reprezintă, în esență, reparația în echivalent pentru prejudiciul înțeles ca o consecință directă a săvârșirii infracțiunii. Altfel și mai simplu spus, instanța nu poate obliga inculpatul, cu titlu de prejudiciu, la plata unor sume de bani care nu au legătură directă de cauzalitate cu săvârșirea infracțiunii, ci în cel mai bun caz, reprezintă un prejudiciu indirect, denumit în practică și doctrină prin „ricoșeu”, pentru a cărui dezdăunare persoanele vătămate trebuie să se adrese instanțelor civile. De altfel, de exemplu sumele solicitate cu titlu de prejudiciu referitoare la taxele judiciare de timbru sau onorariile de avocat și de expert ocazionate de derularea unor procese civile, chiar dacă se referă la același teren, în mod evident ar fi trebuit solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată conform art.274 C.pr.civ. de la 1865 sau a art.453 din N.C.pr.civ. în instanțele civile, cu ocazionarea desfășurării proceselor respective și nu în procesul de față.

În mod similar, sumele de bani achitate cu titlu de impozit pe teren trebuie să facă obiectul unor acțiuni civile împotriva inculpatului întemeiat pe normele referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cheltuielile cu biletele de autobuz (anexate la fila 52), acestea nu pot fi circumscrise noțiunii de „prejudiciu material”, ci reprezintă cel mult cheltuieli judiciare ce ar fi putea fi acordate persoanelor vătămate dacă acest aspect se solicita în mod expres conform art.276 alin.6 C.pr.pen. coroborat cu art.453 C.pr.civ. actual. Or, atât timp cât persoanele vătămate au indicat o altă natură juridică a prețului biletelor de autobuz/microbuz, și nici nu au depus înscrisuri din care să rezulte data la care aceștia au efectuat acele deplasări și eventual traseul, pentru a putea verifica dacă acestea au coincis cu data deplasării la sediul Judecătoriei R. (prezenta cauză a fost judecată în 5 termene în ședință publică, ultimul termen fiind ocazionat de amânarea pronunțării), instanța nu poate obliga inculpatul la plata acestor sume cu titlu de despăgubiri materiale.

Pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondată solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile – daune materiale în sumă de_,4 lei astfel cum au fost acestea detaliate în cererea de constituire parte civilă (fila 51).

Cu toate acestea, instanța a considerat că în speță, folosindu-se prezumții simple și practica judiciară în domeniu, se poate considera că există un prejudiciu moral cauzat de inculpat persoanelor vătămate prin săvârșirea infracțiunii amintite, ca urmare a tracasării psihice la care aceștia au fost supuși în perioada de timp în care au fost privați în mod abuziv de dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren precizate mai sus.

Față de cele arătate, în temeiul art. 397 alin.1 C.p.p. raportat la art.1349 C.civ., instanța a admis în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal de persoanele vătămate constituite părți civile părțile civile T. E., domiciliată în mun. R., ., ., județul N., CNP_ și respectiv S. V. V., domiciliat în orașul Cugir, ..129, ., apt.6, județul A.. Instanța a obligat inculpatul F. C. la plata sumelor de câte _ lei către fiecare dintre părțile civile T. E. și S. V. V. - cu titlu de despăgubiri – daune morale cauzate prin săvârșirea infracțiunii, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până achitarea integrală a prejudiciului. Instanța a considerat că aceste sume sunt suficiente pentru a acoperi suferința morală pricinuită persoanelor vătămate de infracțiunea săvârșită de inculpat, mai ales dacă se ia în considerare faptul că aceste sume de bani sunt foarte apropiate de valoarea de circulație a suprafeței de teren de 671 mp, astfel cum sunt terenurile evaluate în grilele Camerei Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Instanța a respins restul diferenței de sume de bani solicitate cu titlu de despăgubiri morale până la cuantum de_ lei ca fiind nefondate și exagerate în raport de prejudiciul de ordin moral suferit.

Conform art.112 alin.1 lit.e C.pen, coroborat cu art.112 alin.5 C.pen., s-a confiscat din patrimoniul inculpatului F. C. în favoarea statului suma de _,29 lei reprezentând contravaloarea terenului de 708 (șaptesuteopt) mp obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.2007 de Biroul Notarului Public Lumița T. din mun. R., care nu se regăsește în patrimoniul inculpatului persoană fizică ci în patrimoniul terței persoane juridice . Dulcești, și pentru care persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, sumă calculată conform valorilor estimative ale terenurilor din grilele Camerei Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv 4 euro/mp teren intravilan Dulcești - zona 1, prin raportare la valoarea cursului de referință euro/leu afișat de Banca Națională a României astăzi, respectiv 1 euro = 4,403 lei.

În baza art.274 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul F. C. la plata către stat a sumei de câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Potrivit art.276 alin.6 C.p.p. raportat la art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța a obligat inculpatul F. C. la plata către părțile civile T. E. și S. V. V. a sumelor de câte 750 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceștia în prezenta cauză – onorariu de avocat, respingând restul cheltuielilor judiciare solicitate ca nefondate.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocați aleși, A. S. din Baroul Bacău și F. M. din Baroul N..

Împotriva sentinței penale menționată mai sus a declarat apel în termen legal, inculpatul apelant F. C., pentru netemeinicie, invocând nevinovăția în comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, motivele de apel fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale, nu vor mai fi reluate.

Împotriva aceleiași sentințe penale au declarat apel în termen legal și părțile civile T. E. și S. V. pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse adecvate gradului concret de pericol social al faptei comise de inculpat, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute neîntemeiat în favoarea inculpatului, pedeapsa aplicată efectiv fiind extrem de blândă, iar cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei solicită obligarea inculpatului la plata de daune materiale, cerere nejustificat respinsă de prima instanță, și respectiv, majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond prin aceeași hotărâre penală atacată.

Curtea, analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin.1 și 2 C. proc. pen., constată că apelul declarat de inculpatul apelant este doar în parte întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare, iar apelurile declarate de părțile civile sunt vădit nefondate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, a arătat temeiurile de drept care justifică soluția dată, atât în latura penală, cât și în latura civilă a cauzei, dar a aplicat nelegal dispozițiile privind confiscarea specială prevăzute de art. 112 C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare se constată că inculpatul a avut o conduită frumoasă, cel puțin până la data comiterii infracțiunii de coruție, nu a mai cunoscut rigorile legii penale, are o familie organizată și și-a asigurat, un trai decent prin prestarea unor activități cinstite legală astfel că pedeapsa aplicată este îndestulătoare adecvată actului ilicit comis, suficientă în raport de gradul de vinovăție și eficientă pentru realizarea inserției sale sociale.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului, astfel că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi fapte penale, scop prevăzut de legiuitor și care poate fi atins prin sancțiunea aplictă.

În sarcina inculpatului apelant s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în perioada august 2006- noiembrie 2007, în calitate de primar alcomunei Dulcești, Jud. N., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu ce-i reveneau în această calitate, (întocmirea de înscrisuri) conduită abuzivă care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime mai multor persoane vătămate printre care și apelantele părți civile, și respectiv, la obținerea un avantaj patrimonial pentru societatea .. administrată de soția inculpatului, F. V..

Se reține totodată că anterior ocupării acestei funcții publice, la data de 26.07.2001, . acea dată de inculpat, a cumpărat de la SA AZOLVIN Dolcești o magazie în suprafață totală de 341 m/2 situată în curtea fostului CAP Dolcești, și care ocupa parțial suprafața de teren pentru care dețineau act de proprietate moștenitorii defunctului S. V., autor al persoanelor vătămate constituite părți civile în cauza penală de față. În aceste condiții, urmărin intrarea în patrimoniul ., a acestei suprafețe de teren aflate în proprietatea moștenitorilor defuncttului S. V., după accederea în funcția de primar al . întocmit diverse acte, a luat legătura cu doar una din moștenitoarele defuncului SârbuV., numita C. M., (deși cunoștea că deținători ai terenului sunt toți moștenitoruii defunctului SârbuV.) pentru efectuarea demersurilor necesare anulării parțiale a titlului de proprietate eliberat pe numele tuturor moștenitorilor autorului S. V., si a radierii din acest act a suprafeței de teren de 6 ari, suprafață identică cu terenul ocupat de magazia ..

La scurt timp, în data de 17.08.2006, în calitate și de președinte al Comisiei Locale de aplicare a legii 18/1991, inculpatul a aprobat cererea privind anularea parțială a titlului de proprietate formulată în detrimentul celorlalți moștenitori, de moștenitoarea C. M., a aprobat modificarea Hotârării inițiale dată de Comisia Locală Dolcești și în baza acestor acte s-a emis documentația necesară eliberării unui nou titlu de proprietate pe numele defunctului S. V., titlu de proprietate care a intrat ulterior în circuitul civil nu a fost niciodată comunicat celorlați moștenitori și care au fost prejudiciați în interesul lor patrimonial prin eludarea intenționată de toată această manoperă abuzivă exercitată de inculpat.

Intrată în patrimoniul privat al Comunei Dulcești, această suprafață de teren la data de 23.10.2007, la propunerea primarului comunei Dolcești, inculpatul F. C.a fost înstrăinată societății . administrată de soția inculpatului, vânzarea efectivă având loc la data de 21.11.2007, prin semnarea contractului de către inculpat în calitate de reprezentant al Primăriei Dulcești.

Infracțiune de corupția sancționată mai aspru ca și agravantă de art. 13/1 din Legea 78/200 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, infracțiunea de abuz în seviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 V CP( art. 297 N CP – abuz în serviciu, sancționată mai grav decât reglementarea anterioară, cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementră, limite speciale majorate cu o treime prin forma agravantă a infracțiunii prevăzută de legea specială), este o infracțiune de rezultat.

Norma reglementată de art. 246 VCP sancționează orice acțiune prin care se încalcă o conduită impusă de lege subiectului activ și care în cauză constă în îngrădirile aduse exercitării dreptului de proprietate a tuturor moștenitorilor defunctului S. V. prin actele abuzive și defectuase efectate în timpul mandatului de primar de către inculpat prin întocmirea, anularea și înstrăinarea unui bun care au avut ca urmare prejudicierea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor vătămate, inclusiv a celor constituite părți civile în cauză.

Infracțiunea de rezultat în cauza de față este o infracțiune de pericol, nu a produs un prejudiciu material în dauna persoanelor vătămate și nu există un raport de cauzalitate între conduita infracțională a inculpatului și prejudiciul de natură patrimonială solicitat de părțile civile astfel încât solicitatea de dezdăunare să poate fi primită ca întemeiată. Persoanele vătămate au posibilitatea însă ca pe calea unei acțiuni civile în procesul civil să solicite constatarea nulității actelor întocmite prin eludarea legii și ulterior să obțină recunoașterea dreptului de proprietate conferit deja de Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.

În aceași timp nu se poate tăgădui existența unor prejudicii nepatrimoniale cauzate părților civile prin actele abuzive exercitate de inculpat care au avut ca urmare atât pierderea a un drept de proprietate recunoscut prin lege, dat fiind împrejurarea că până la data anulării titlului de proprietate erau beneficiare aa acestui drept, cât și suferința cauzată de nemulțumirea, intrigarea și disconfortul impuse de situația de a se prezenta in fața organelor judiciare i de a proceda la efectuarea unor noi demersuri în vederea obținerii, valorificării și repunerii în situația anterioară acțiunii ilicite desfășurate de inculpat, însă cuantumul acordat de instanța de fond este îndestulător.

În ceeea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 112 Cod pen., privind confiscarea specială, este de reținut că nu se impune confiscarea sumei de bani reprezentând contravaloarea terenului care a făcut obiectul actului de vânzare cumparare încheiat între terțe persoane - Primăria Dolcești și .> Confiscarea specială este o sancțiune preventivă de drept penal, are un caracter strict personal și nu poate fi reținută în sarcina inculpatului în cauza de față în condițiile în care folosul necuvenit (contravaloarea terenului care a făcut obiectul activității abuzive) a fost împărțit între terțe persoane, care nu au avut calități procesuale în cauză- Primăria Dolcești și . juridice, pe calea unei acțiuni civile în justiție, deja promovate sau care va fi promovată la solicitarea persoanelor interesate, vor fi puse în situația să restabilească situația juridică a terenului confiscat din proprietatea părților civile, astfel încât măsura asiguratorie instituită în cauză este superfluă.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea pronunțată de instanța fondului este întemeiată doar sub aspectul reținerii dispozițiilor legale privind confiscarea specială, în temeiul art. 421 pct.2 lit.a și b Cod procedură penală, va admite doar apelul declarat de inculpat și va respinge ca vădit nefondate celelalte apeluri introduse în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 și 3 C.pr.pen

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C .p .p . admite apelul declarat de apelantul – inculpat F. C. împotriva sentinței penale nr. 337 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 112 Cod penal, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Înlătură măsura confiscării de la inculpat a sumei de_ lei dispusă în temeiul dispozițiilor art. 112 al. 1 lit. e, al. 5 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții – părți civile T. E. și S. V. împotriva sentinței penale nr. 337 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 al. 2 C .p .p . obligă apelanții – părți civile să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. A. A. C. C.

GREFIER

A. D. - I.

Pron.sent.pen.F. A.O.

Red.d.a.C.C.

Tehnored. A.D.I.

3 ex.

16.03.2015/16.03.2015

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 140/2015. Curtea...		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel BACĂU