Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2642/62/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 151/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 24 februarie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată A8:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – C. E.

- Grefier – C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și inculpații Z. O. M. și B. O., împotriva sentinței penale nr.279/S din data de 09 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 februarie 2015, când,

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 279/S din data de 09.10.2014, Tribunalul B. a hotărât următoarele:

A respins cererea formulată de inculpați privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188,189 alin 1 lit. e și f Cod penal în ceea ce îl în privește pe B. O. și din art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188,189 alin 1 lit. f Cod penal în ceea ce îl privește pe Z. O. M. în art. 193 alin 2 Cod penal.

În baza art.20 Cod penal 1968 raportat la art. 174, 176 lit. b) și c) Cod penal 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 74 alin 2 Cod penal 1968, art. 76 alin 2 Cod penal 1968 a condamnat inculpatul B. O. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b teza a II a Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr.187/2012, pe durata a 3 ani.

În baza art. 61 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.286/2008 a Judecătoriei F. definitivă prin neapelare la data de 16.12.2008 și a contopit restul rămas neexecutat de 1105 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 36 Cod penal 1968, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedeapsa de 1105 zile aplicată prin sentința penală nr.100/16.12.2013 a Judecătoriei R. cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b teza a II a Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr.187/2012, pe durata a 3 ani.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată începând cu data de 13.01.2014 la zi.

În baza art.20 Cod penal 1968 raportat la art. 174, 176 lit. b) Cod penal 1968, cu aplicarea art. 40 alin 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 74 alin 2 Cod penal 1968, art. 76 alin 2 Cod penal 1968 a condamnat inculpatul Z. O. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) teza a II a Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr.187/2012, pe durata a 3 ani.

În baza art. 61 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.416/23.04.2012 a Judecătoriei Tg M. și a contopit restul rămas neexecutat de 644 de zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 40 alin 1 Cod penal Cod penal 1968, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal a contopit pedeapsa de 644 de zile aplicată prin sentința penală nr.100/16.12.2013 a Judecătoriei R. cu pedeapsa aplicată prin prezenta inculpatul executând în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b teza a II a Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr.187/2012, pe durata a 3 ani.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată începând din data de 13.01.2014 le zi.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b teza a II a Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr.187/2012.

A dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A constatat că părțile vătămate G. I. R. și C. S. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 7 din legea nr.76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpați la eliberarea din penitenciar fără nicio altă notificare prealabilă în scopul stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A obligat inculpații să plătească statului suma de câte 800 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă Tribunalul B. din data 12.05.2014 de s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Z. O. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 – 189 al. 1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 44 al. 1 Cod penal și B. O. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 – 189 al. 1 lit. e și f Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.

În rechizitoriu a fost expusă următoarea stare de fapt:în urma unui conflict spontan inculpații Z. O. M. și B. O. înarmați cu bâte, în noaptea de 24 spre 25 decembrie 2013, i-au atacat în proximitatea locuinței familiei G. situată în localitatea Comana de Jos la nr. 344, pe G. I. R. și C. S. aplicând victimelor multiple lovituri, zona vizată fiind capul, rezultatul concretizându-se prin:

• fracturarea antebrațelor lui G. I. R. (conform certificatului medico – legal nr. 314/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 39), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 35 – 40 și

• traumatism cranio-cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. (conform certificatului medico – legal nr. 315/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 40), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 23 – 25.

Starea de fapt menționată este susținută de următoarele probe: - procese – verbale de consemnare a plângerilor formulate de către G. I. R. și C. S., declarațiile lui G. I. R. și C. S., declarațiile inculpatului Z. O. M., declarațiile inculpatului B. O., declarațiile martorei Ș. C. ,declarațiile martorului R. D. – B., declarațiile martorei C. E. Crîșmuța, declarațiile martorului Răsboșan L., declarațiile martorului M. I., declarația lui M. S. C., certificate medico – legale.

Făcând o analiză a probatoriului adminsitrat în cauză procurorul a expus următoarele:

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 2013, pe raza localității Comana de Jos, la domiciliul familiei G. (la nr. 344) s-au întâlnit mai multe persoane (G. I. R., C. S., M. I., Răsboșan L., R. D. – B. și M. S. C.) pentru a serba prin consum de alcool Ajunul Crăciunului. M. S. C. a plecat mai devreme astfel încât la fața locului au rămas celelalte persoane mai sus – amintite. La un moment dat între grupul din care făceau parte G. I. R. și C. S. și vecinii lor Z. O. M. și unchiul acestei din urmă persoane menționate B. O. a izbucnit un conflict a cărei cauză nu a putut fi determinată având în vedere natura personalității indivizilor implicați. Astfel, G. I. R., C. S., M. I. și R. D. – B. susțin că Z. O. M., B. O. și B. G. au inițiat fără motiv conflictul.

Varianta susținută de partea adversă este diferită – astfel, B. O. și Z. O. M. (sprijiniți de martora Ș. C. – concubina inculpatului Z.) susțin că au fost provocați, G. I. R. și C. S. lovindu-l (fără motiv) pe Z. O. M.. În sprijinul acestor din urmă afirmații nu a fost depus vreun act medico – legal care să ateste eventualele leziuni pe care le-ar fi suferit Z. O. M..

Revenind la coordonatele desfășurării conflictului, procurorul arată că acesta s-a concretizat prin aplicarea de lovituri repetate aplicate de către inculpații Z. O. M. și B. O. cu bâtele asupra victimelor G. I. R. și C. S..

Loviturile au vizat zona capului astfel încât vătămările s-au concretizat în fracturarea antebrațelor lui G. I. R. (conform certificatului medico – legal nr. 314/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 39), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 35 – 40 și traumatism cranio - cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. (conform certificatului medico – legal nr. 315/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 40), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 23 – 25, aceste leziuni fiind de autoapărare.

Procurorul reține de asemenea că forța loviturilor (considerabilă având în vedere fracturarea antebrațelor ambelor victime), zona vizată (capul) precum și multitudinea loviturilor au fost elementele care ne-au condus spre reținerea prezentei încadrări juridice – tentativă la omor calificat. În continuare se arată că în sprijinul încadrării faptelor în conținutul concret al infracțiunii de tentativă de omor vin nu numai elementele de ordin obiectiv ci și un element de ordin subiectiv care-i particularizează pe inculpații Z. O. M. și B. O. respectiv antecedentele penale constând în fapte de natură violentă.

Apărarea inculpaților apărarea celor doi inculpați (Z. O. ar fi fost cel lovit în prealabil după care vătămarea lui G. I. R. și C. S. a survenit ca o replică la atacul declanșat de cele două victime. Procurorul arată că nu se poate reține în favoarea inculpaților legitima apărare, întrucât chiar și acceptând în favoarea celor doi inculpați faptul că victimele au inițiat conflictul, la momentul în care inculpații i-au agresat pe G. și C. presupusul atac al acestor două persoane se încheiase, aceștia fugind în stradă urmați de Z. și B..

Inculpații B. O. și Z. O. M. se află în prezent în executarea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.100/16.12.2013 a Judecătoriei R.. Prezenți în fața instanței inculpații au consimțit a da declarație ambii arătând că recunosc săvârșirea faptelor astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, că i-au lovit pe părțile vătămate C. S. și G. I. și își regretă faptele. Cu privire la părțile vătămate s-au efectuat cercetări și în cursul urmăririi penale dar și în cursul cercetării judecătorești și s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, din procese verbale de căutare întocmite de organele de poliție rezultând că părțile vătămate au plecat din țară anterior lunii martie 2014.Sub aspect probator, în cursul cercetării judecătorești inculpații nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale și nici nu au solicitat administrarea de probe noi. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt cercetați, inculpații prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188, 189 alin 1 lit. e și f Cod penal în ceea ce îl în privește pe B. O. și din art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188,189 alin 1 lit. f Cod penal în ceea ce îl privește pe Z. O. M. în art. 193 alin 2 Cod penal, motivat de faptul că nu au avut intenția de a suprima viața și au pus pe seama stării sale de ebrietate reacția violentă pe care au avut-o.

Faptele reclamate se încadrează în elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei prevăzute de art. art. 174, 176 lit. b) și c) Cod penal 1968, și nu în cele ale infracțiunii de loviri sau alte violențe/ vătămare corporală gravă, raportat la poziția psihică cu care au acționat inculpații în raport de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, partea corpului vizată, modul în care aceștia au lovit (repetat, cu intensitate).

Instanța are în vedere dispozițiile legii penale vechi justificat de următoarele: potrivit art. 5 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În evaluarea situației juridice a inculpaților în scopul determinării legii penale mai favorabile instanța va avea în vedere faptul că doctrina și jurisprudența au relevat că o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Ca urmare, principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni. În cazul concursului de infracțiuni . noului cod penal poate aduce două categorii de modificări: modificarea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv modificarea tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs,noul cod instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, respectiv amenzii. Cum între momentul nașterii pluralității și cel al aplicării tratamentului sancționator, a intervenit o lege penală nouă, realizând evaluarea criteriilor prevăzute de lege instanța concluzionează că, petentului condamnat, în ansamblu îi este mai favorabilă legea veche.

Examinând probele administrate în cauză, instanța a constatat că starea de fapt este cea expusă în rechizitoriu și recunoscută de inculpați

Astfel, în noaptea de 24 spre 25 decembrie 2013, în urma unui conflict spontan inculpații Z. O. M. și B. O. înarmați cu bâte, i-au atacat în (în apropierea locuinței familiei G. situată în localitatea Comana de Jos la nr. 344) pe G. I. R. și C. S. aplicând victimelor multiple lovituri, zona vizată fiind capul. Incidentul s-a soldat cu provocarea de leziuni ce au caracterul unora de autoapărare constând în fracturi la nivelul antebrațelor lui G. I. R. (conform certificatului medico – legal nr. 314/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 39), leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35 – 40 zile de îngrijiri medicale și traumatism cranio-cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. (conform certificatului medico – legal nr. 315/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 40), acesteia fiindu-i necesare 23 – 25 zile de îngrijiri medicale.

Legitima apărare este definită de legiuitor ca fiind cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei,fiind apărarea pe care o realizează o persoană prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea unui atac material, direct,imediat și injust îndreptat împotriva sa,a altuia sau împotriva unui interes obștesc. Starea de legitimă apărare este creată prin existența unui atac adică a unei acțiuni sau inacțiuni săvârșite cu intenție de a vătăma o persoană sau un interes obștesc. Fără existența atacului nu poate exista în genere apărare. Dacă fapta săvârșită în stare de legitimă apărare este disproporționat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac,fapta nu poate fi considerată ca legitimă, depășind limitele legitimei apărări, constituind un exces de apărare. Legiuitorul a făcut distincție între excesul de apărare justificat asimilat legitimei apărări și excesul scuzabil care constituie circumstanță atenuantă. Nu suntem în prezența niciunuia dintre aceste cazuri întrucât în ambele situații trebuie ca fapta să fie săvârșită în stare de legitimă apărare..

Nu poate fi reținută în favoarea inculpaților nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal 1968. Această circumstanță atenuantă există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă,iar aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Astfel cum am expus, probele administrate au relevat inexistența unei provocări produse prin violență din partea victimelor în sensul cerut de lege.

În ceea ce privește cauza premisă, ce va fi reținută de instanță ca circumstanță atenuantă ( art. 74 alin 2 Cod penal) trebuie precizat că inculpații și părțile vătămate au crescut și s-au dezvoltat într-o comunitate caracterizată de toleranță față de mica infracționalitate cu tendințe de minimalizare a gravității unor asemenea fapte și legitimare a lor prin situația socio-economică precară și cu disiparea răspunderii în comportamente acceptate social în comunitatea în care trăiesc și care manifestă concepții de viață de tip marginal față de societate în ansamblu. Carențele educativ-cognitive și socio-comportamentale precum și asumarea unor atitudini tipice unei populații heteroclite constituie factori de natură a favoriza și a determina apariția de comportamente infracționale fie de natură patrimonială, fie contra persoanei în rândul membrilor comunității.

Circumstanțele în care s-au petrecut faptele rezultă din declarațiile martorilor audiați, martori care, fiecare la rândul său a relatat evenimentele după propria percepție, dat fiind faptul că se formaseră mai multe grupuri care colindau în ajunul Crăciunului și se aflau sub influența alcoolului. Nu este de neglijat nici atitudinea părților vătămate care nu au răspuns la chemarea organelor judiciare pe parcursul procedurii penale, toate încercările de căutare a acestora fiind fără rezultat.

Fapta inculpaților B. O. și Z. O. M. care, în noaptea de 24 spre 25 decembrie 2013, înarmați cu bâte, în localitatea Comana de Jos în apropierea la nr. 344) i-au lovit în mod repetat pe G. I. R. și C. S. în zona vizată fiind capul acțiuni care au avut ca rezultat fracturarea antebrațelor lui G. I. R. leziuni ce au necesitat un număr de 35 – 40 zile de îngrijiri medicale și traumatism cranio cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. leziuni pentru care acesta a necesitat 23 – 25 de zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal 1968 raportat la art. 174, 176 lit. b) Cod penal 1968, în cazul lui B. O. fiind reținute concomitent și prevederile literei c) din cadrul art. 176 al. 1 Cod penal având în vedere condamnarea anterioară a inculpatului pentru o infracțiune de omor deosebit de grav.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile săvârșite, s-a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal 1968 potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

1. P. de pe lângă Tribunalul B. arătând că, în mod nelegal, prima instanță a omis să aplice inculpatului B. O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal din 1969. P. a criticat sentința și pentru netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanță a reținut în beneficiul inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.2 cod penal și în mod greșit nu a aplicat inculpaților un spor de pedeapsă.

2.Inculpatul B. O. a solicitat admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepselor aplicate, dând un efect mai larg circumstanțelor atenuante, deja reținute de către prima instanță.

3.Inculpatul Z. O. M. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor și situația socio - economică a inculpatului.

În fața instanței de apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, Curtea constată că, este fondat apelul declarat de către P., în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii față de inculpatul B. O. și sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă față de ambii inculpați.

Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, prin analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal și care se coroborează pe deplin cu declarațiile de recunoaștere totală și necondiționată date de către inculpați, în fața primei instanțe.

În esență, starea de fapt, constă, în următoarele: inculpații B. O. și Z. O. M. în noaptea de 24 spre 25 decembrie 2013, înarmați cu bâte, în localitatea Comana de Jos i-au lovit, în mod repetat, pe G. I. R. și C. S. în zona capului, acțiune care au avut ca rezultat fracturarea antebrațelor lui G. I. R. leziuni ce au necesitat un număr de 35 – 40 zile de îngrijiri medicale și traumatism cranio cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. leziuni pentru care acesta a necesitat 23 – 25 de zile de îngrijiri medicale.

Mijloacele de probă care dovedesc fără nicio îndoială starea de fapt reținută de către prima instanță și vinovăția inculpaților sunt următoarele: procese – verbale de consemnare a plângerilor formulate de către G. I. R. și C. S., declarațiile lui G. I. R. și C. S., declarațiile inculpatului Z. O. M., declarațiile inculpatului B. O., declarațiile martorei Ș. C. ,declarațiile martorului R. D. – B., declarațiile martorei C. E. Crîșmuța, declarațiile martorului Răsboșan L., declarațiile martorului M. I., declarația lui M. S. C., certificate medico – legale. Potrivit actelor medico-legale, loviturile au vizat zona capului astfel încât vătămările s-au concretizat în fracturarea antebrațelor lui G. I. R. (conform certificatului medico – legal nr. 314/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 39), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 35 – 40 și traumatism cranio - cerebral deschis la nivelul vertexului, fracturarea antebrațului stâng și echimozarea deltoidului partea stângă a victimei C. S. (conform certificatului medico – legal nr. 315/C din data de 30 decembrie 2013 – fila 40), zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 23 – 25, aceste leziuni fiind de autoapărare.

În declarațiile date în fața primei instanțe, la data de 18.09.2014, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, în varianta descrisă în actul de sesizare, fără a aduce alte critici stării de fapt.

Raportat la mențiunile din actele medico-legale, la zonele în care cele două persoane vătămate au fost lovite de către inculpați și la urmările acțiunilor violente exercitate de către inculpați, așa cum le-am descris mai sus, se constată că, în mod judicios s-a apreciat că, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 Cod penal este nefondată.

În privința încadrării juridice s-a apreciat, judicios, de către prima instanță că, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal 1968 raportat la art. 174, 176 lit. b) Cod penal 1968, în cazul lui B. O. fiind reținute concomitent și prevederile literei c) din cadrul art. 176 al. 1 Cod penal, având în vedere condamnarea anterioară a inculpatului pentru o infracțiune de omor deosebit de grav.

Curtea constată că s-a apreciat judicios de către prima instanță, că în privința situației juridice a celor doi inculpați, legea penală mai favorabilă este codul penal din 1969, lege penală ce se aplică, în mod global, având în vedere dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.

Legea penală mai favorabilă este codul penal din 1969, deoarece inculpatul B. O. este recidivist postcondamnatoriu și infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită, în termenul de liberare condiționată, fiind aplicabile regulile concursului, potrivit dispozițiilor codului penal din 1969. Mai mult, infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat anterior și în executarea căreia se află. Având în vedere că regimul sancționator al revocării liberării condiționate și cel al concursului de infracțiuni sunt mai favorabile în reglementarea codului penal din 1969, aceasta este legea penală mai favorabilă, în ansamblul ei.

Și în privința inculpatului Z. O. M. sunt incidente atât dispozițiile legale care reglementează concursul de infracțiuni, dar și cele care privesc revocarea liberării condiționate, aceste două operațiuni, fiind mai favorabile, în condițiile codului penal din 1969.

Așa cum am arătat la expunerea motivelor de apel, nici inculpații, nici P. nu au formulat critici cu privire la starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor pe care le-au săvârșit, dar nici cu privire la legea penală mai favorabilă. Criticile formulate, prin motivele de apel, vizează, în principal, cuantumul pedepselor și un motiv de nelegalitate, cel privitor la neaplicarea pedepsei accesorii, față de inculpatul B. O..

În privința motivului de nelegalitate invocat de către P., Curtea constată că, acesta este fondat, deoarece prima instanță a omis să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969.

Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal din 1969, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului B. O. cunoscut cu antecedente penale și perseverența acestuia în comiterea infracțiunilor cu violență, se impune în temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969.

În privința primului motiv de netemeinicie al Parchetului, prin care se solicită majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că, nu este fondat, un astfel de motiv având în vedere, că prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, în forma tentativei, prin luarea în considerare a împrejurărilor concrete în care cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile, a atitudinii procesuale, pe care aceștia au manifestat-o în fața primei instanțe, în sensul că, au recunoscut fără rezerve infracțiunile săvârșite, însușindu-și starea de fapt, din actul de sesizare, stare de fapt, care, așa cum am arătat anterior este susținută și de materialul probator administrat în cauză. Infracțiunea a fost săvârșită de către inculpați, după ce anterior consumaseră împreună cu victimele alcool și serbaseră ajunul Crăciunului. Cauzele acestui conflict nu au putut fi elucidate, având în vedere că victimele susțin că inculpații ar fi fost cei care l-au declanșat iar inculpații susțin varianta că victimele au fost cele care au declanșat acest conflict.

Atitudinea inculpaților din fața primei instanțe de recunoaștere și regret a săvârșirii infracțiunilor, împrejurările concrete în care au săvârșit infracțiunea, împrejurarea că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, au determinat, în mod judicios prima instanță, să rețină, în favoarea acestora circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969 și efectele corespunzătoare acestor circumstanțe, prevăzute de art. 76 alin. 2 Cod penal.

La aprecierea limitelor de pedeapsă, instanța are în vedere și împrejurarea că, fapta săvârșită de către inculpați a rămas în forma tentativei, prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă la care se raportează instanța fiind reduse la jumătate.

Raportat la toate aceste criterii concrete de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea constată că, nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților, fiind nefondat motivul de apel al Parchetului în acest sens.

Curtea constată însă, fondat, motivul de apel al Parchetului, care vizează aplicarea unui spor de pedeapsă fiecăruia dintre cei doi inculpați, raportat la ansamblul activității infracționale, săvârșită de către inculpați.

Se constată, potrivit fișei de cazier judiciar a inculpaților că aceștia au fost condamnați prin sentința penală nr. 100/16.12.2013 a Judecătoriei R. la pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969.

Mai mult, în operațiunea de contopire, potrivit dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1969, intră și un rest de pedeapsă neexecutat de 1105 zile pentru inculpatul B. O. și 644 de zile de închisoare pentru inculpatul Z. O. M..

Având în vedere perseverența infracțională a celor doi inculpați, în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv infracțiuni de violență, dar și pentru a nu crea inculpaților sentimentul de impunitate pentru pedepsele sau restul de pedeapsă ce intră în operațiunea de contopire, va aplica acestora un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, la pedeapsa rezultantă, inculpatul B. O. având de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și inculpatul Z. O. M. o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Cu privire la apelurile inculpaților, Curtea constată că acestea sunt nefondate, deoarece, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei și a dat destul de multă eficiență circumstanțelor atenuante, reducând pedepsele aplicate acestora, sub minimul special prevăzut de lege. Nu pot fi ignorate, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, consecințele pe care le-au produs pentru sănătatea și integritatea corporală a victimelor, acțiunile violente exercitate de către inculpați. Astfel, în urma acțiunilor violente exercitate de către inculpați, s-a produs fracturarea antebrațelor lui G. I. R. și traumatisme cranio cerebrale, fracturarea antebrațului în privința victimei C. S..

Nici circumstanțele personale ale celor doi inculpați nu sunt unele favorabile, având în vedere numeroasele condamnări anterioare, ultima dintre ele tot pentru infracțiuni de violență, respectiv pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 cod penal din 1969.

Mai mult, în susținerea apelurilor, inculpații nici nu au invocat motive temeinice de reducere a pedepselor, inculpatul Z. arătând că a avut o atitudine sinceră, însă prima instanță a dat eficiență acestei atitudini aplicându-i acestuia, o pedeapsă cu mult coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpații nu au dovedit că ar avea un comportament în societate, față de semeni, ireproșabil. Dimpotrivă, fișele de cazier judiciar, atestă o perseverență infracțională a celor doi, dar și împrejurarea că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul, devreme ce inculpații au reiterat comportamentul infracțional.

Având în vedere toate aceste considerente, dar și prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 279 din data de 09.10.2014 a Tribunalului B., pe care o va desființa sub următoarele aspecte:

- al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților B. O. și Z. O. M.;

- al neaplicării pedepsei accesorii inculpatului B. O.;

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 va aplica inculpatului B. O. un spor de pedeapsă de 1 an închisoare și va dispune ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 va aplica inculpatului B. O. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit.b cod penal din 1969.

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 va aplica inculpatului Z. O. M. un spor de pedeapsă de 1 an închisoare și va dispune ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa de 6 ani închisoare.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații B. O. și Z. O. M. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat apelant să plătească câte 350 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sume în care sunt incluse și cele două onorarii ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 300 lei fiecare.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, vor rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 279 din data de 09.10.2014 a Tribunalului B., pe care o desființează sub următoarele aspecte:

- al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților B. O. și Z. O. M.;

- al neaplicării pedepsei accesorii inculpatului B. O.;

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului B. O. un spor de pedeapsă de 1 an închisoare și dispune ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului B. O. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit.b cod penal din 1969.

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului Z. O. M. un spor de pedeapsă de 1 an închisoare și dispune ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa de 6 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

II. Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații B. O. și Z. O. M. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat apelant să plătească câte 350 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sume în care sunt incluse și cele două onorarii ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 300 lei fiecare.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24. 02.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M. D. C. E.

GREFIER,

C. G.

Red.M.D./03.03.2015

Dact.C.Gh./11.03.2015

2 ex.

Jud fond/A. C. T.

Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță