Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 716/1372/2013/a25

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 83/C DOSAR NR._

Ședința publică din 20 iulie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată FJC6:

PREȘEDINTE – A. C. M. - judecător

Grefier – A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. –

S. Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din 16 iulie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosar nr._ 3.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la prima strigare, pentru intimatul-inculpat P.-Stroița C., lipsă, apărătorul ales, avocat G. D. I., intimatul-inculpat P. I. I., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărătorul ales, avocat G. D. I..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

La interpelarea instanței, apărătorul ales al inculpatului P. Stroița C. arată că din relațiile furnizate de părinții acestuia a înțeles că acesta este bolnav și urmează să justifice lipsa sa în acest sens.

Instanța acordă cuvântul reprezentantului parchetului cu privire la acest aspect.

Reprezentantul Ministerului Public față de lipsa inculpatului P.-Stroița C. care avea obligația să se prezinte în fața instanței, solicită apărătorului ales al acestui inculpat să depună la acest termen acte justificative pentru că știa faptul că la ora 10:00, acesta trebuie să se prezinte în fața instanței. Încă o dovadă în plus că acest inculpat nesocotește dispozițiile organelor statului.

Apărătorul ales al inculpatului P.-Stroița C., avocat G. D., arată că în momentul de față nu are dovezi în acest sens, pentru că nu i-au fost furnizate. A încercat să ia legătura telefonic cu acest inculpat, însă nu a reușit să-l contacteze, părinții acestuia i-au spus practic că acesta este bolnav.

Instanța suspendă cauza până la ora 12:00 pentru a se face dovada lipsei inculpatului-intimat P.-Stroița C. la acest termen în fața instanței.

Reluându-se cauza, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-inculpat P.-Stroița C., personal, asistat de apărătorul ales, avocat G. D. I., intimatul-inculpat P. I. I., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărătorul ales, avocat G. D. I..

În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpatului P.-Stroița C. care prezintă cartea de identitate. Întrebat fiind de instanță, inculpatul P. Stroița C. arată că locuiește efectiv în F., ., ..

Întrebați fiind de instanță, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpaților arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat în fața instanței de control judiciar.

Nefiind alte cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în susținerea contestației formulate de către D.- S. Teritorial B..

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că s-a formulat contestație împotriva încheierii din 16.07.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie prin care s-a respins sesizarea formulată de Poliția Mun. F. – Biroul de Supravegheri Judiciare în ceea ce-l privește pe inculpatul P. Stroița C. și referitor la inculpatul P. I. I. a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. S. C., acesta și-a încălcat obligațiile care au fost stabilite în sarcina acestuia la momentul la care s-a dispus măsura controlului judiciar. La dosarul cauzei există înscrisuri care au fost înaintate de Poliția Mun. F. din care rezultă reaua-credință a acestuia în îndeplinirea obligațiilor care i-au fost impuse. Toate motivele care au fost aduse în sprijinul și motivarea acestor întârzieri în neprezentarea sa la Biroul de Supravegheri Judiciare nu au fost dovedite cu niciun înscris, sunt motive puerile, care nu au susținut acest comportament al inculpatului și nu au motivat în niciun fel această conduită a inculpatului.

Există depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că, cel puțin, în datele de 4, 6, 7 și 8 iulie 2015 inculpatul P. Stroița C. s-a prezentat cu întârziere la organul de cercetare penală, motivând în repetate rânduri că s-a simțit rău, că a avut gripă, că a așteptat la gară pe mătura V., însă nu a adus nicio motivare și niciun înscris doveditor în sprijinul acestor afirmații, manifestând un dispreț față de organele statului, nerespectându-și practic programul de supraveghere. Nu s-a întâmplat o singură dată, au fost încălcări repetate ale obligațiilor care i-au fost impuse de către instanță. De altfel, în data de 9 iulie 2015, pe acel înscris care a fost depus la dosar nu rezultă că acesta s-ar fi prezentat la Biroul de Supravegheri Judiciare. Așadar, inculpatul are un comportament de desconsiderare care s-a repetat pe parcursul zilelor despre care a făcut mențiune. Mai mult decât atât, trebuie avute în vedere și concluziile adresei emise de S. de Probațiune B. din care reiese că nu s-a putut întocmi acel raport de evaluare dispus de către instanță întrucât inculpatul P.-Stroița C. nu a fost găsit la domiciliu pentru înmânarea convocatorului și nu a răspuns avizului prin care i s-a solicitat să se prezinte la Oficiul Poștal pentru ridicarea acestuia, actul de convocare fiind returnat cu mențiunea „avizat de lipsă domiciliu”.

Instanța arată că inculpatul P.-Stroița C. are măsura controlului judiciar cu obligarea de a nu părăsi teritoriul României.

Reprezentantul Ministerului Public arată că și aceasta este o dovadă în plus că deși acest inculpat a fost citat și era în interesul lui să se prezinte și să fie vizitat de către agenții de probațiune, acesta a manifestat o atitudine neconformă și față de aceștia.

Având în vedere toate aceste considerente pe care le-a expus, apreciază că rezultă reaua-credință a inculpatului P.-Stroița C. și încălcarea în mod repetat a obligațiilor impuse de instanță, impun înlocuirea de către instanță de judecată a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 Cod procedură penală care permit instanței luarea acestei măsuri în cazul în care se constată că s-a încălcat cu rea-credință obligațiile care îi revin inculpatului.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. I., față de acesta a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. Acesta a nesocotit la acel moment obligațiile care i-au fost impuse de către instanță, a părăsit teritoriul României, ulterior, a fost identificat pe teritoriul Germaniei fiind extrădat și predat autorităților române la data de 29 mai 2015, emițându-se față de acesta un mandat de arestare în lipsă, tocmai pentru faptul că acesta nu și-a respectat obligațiile impuse prin măsura controlului judiciar. Iată că, la termenul de judecată anterior, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar față de acest inculpat, inculpat față de care s-a confirmat măsura de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, respectiv 29 mai 2015, măsură care a fost menținută în data de 26 iunie 2015, iar în data de 15 iulie 2015 acesta a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive. Apreciază că nu se impunea înlocuirea stării de arest preventiv cu controlul judiciar raport la acest inculpat, având în vedere inculparea care i se aduce acestuia prin actul de sesizare, respectiv infracțiune de aderare la grup infracțional organizat, infracțiune de șantaj în formă continuată și infracțiune de trafic de persoane, toate aceste infracțiuni fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și față de comportamentul inculpatului care deși a beneficiat într-o primă fază de clemența organelor judiciare dispunându-se față de acesta măsura controlului judiciar, cu toate acestea a nesocotit în totalitate obligațiile impuse, înțelegând să părăsească teritoriul României, reîntorcându-se în țară doar în baza acelui mandat de arestare în lipsă și în urma procedurii de extrădare din Germania. Așadar, apreciază că cel puțin la acest moment procesual, punerea din nou în libertate a acestui inculpat nu ar oferi nicio garanție, având în vedere antecedentele lui în acest sens de nesocotire a dispozițiilor instanței.

De asemenea, în încheierea atacată se face mențiune de că acest inculpat a petrecut o perioadă în arest preventiv, precum și de perioada petrecută în arest preventiv în Germania în baza acelui mandat de extrădare, dar acea perioadă de arest preventiv a fost ca urmare a comportamentului culpabil al inculpatului și nu din alte cauze sau motive.

Pentru aceste considerente, pune concluzii de admitere a contestației formulate de Ministerul Public și de menținere a inculpatului P. I. I. în stare de arest preventiv, tocmai având în vedere comportamentul său procesual care conferă nicio garanție că pus în libertate și-ar respecta obligațiile impuse de instanță.

Apărătorul ales al inculpaților-intimați P.-Stroița C. și P. I. I., avocat G. D., având cuvântul în baza art. 206 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală solicită respingerea contestației formulată de către Ministerul Public împotriva încheierii din 16 iulie 2015 pe care o consideră ca fiind legală și temeinică, considerând că această contestație este neîntemeiată. Apreciază că această încheiere este în spiritul jurisprudenței naționale, internaționale, Convenției Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora luarea și menținerea arestării preventive se face în condiții cu totul excepționale; aceasta este o măsură excepțională și se aplică doar în situația în care alte măsuri preventive nu sunt suficiente pentru a garanta scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală și respectă toate criteriile măsurilor preventive.

Consideră că în mod justificat instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și scopul bunei înfăptuiri a justiției, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală poate fi garantat în această cauză și cu măsura controlului judiciar, deși, într-adevăr, așa cum s-a arătat inculpatul P. I. I. a încălcat anumite obligații specifice controlului judiciar, ulterior, a fost o perioadă lungă de timp în arest preventiv în Germania și până în prezent și a avut timp suficient să mediteze asupra acestor consecințe grave ale nerespectării obligațiilor specifice controlului judiciar. La data respectivă era o situație în sensul că nu avea totuși reprezentarea corectă a acestor încălcări fiind un element tânăr, nu și-a dat seama de consecințe, dar în acest moment regretă profund această situație și se angajează să se prezinte ori de câte ori este necesar la instanță pentru buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, invocă în apărarea inculpatului și acest principiu fundamental aplicabil în fața instanțelor de judecată în procesul penal acela al respectării drepturilor omului, respectării libertății persoane. Într-adevăr, acest inculpat a beneficiat o dată de clemența instanței și acum regretă că nu a respectat acele obligații, dar inculpatul solicită și în prezent să beneficieze în continuare, dat fiind faptul că această măsură a arestului preventiv este o măsură temporară și necesitatea acestei măsuri se estompează pe parcursul trecerii timpului, în subsidiar, ar putea să beneficieze în continuare de măsura controlului judiciar în această cauză.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de parchet față de inculpatul P. I. I. și menținerea încheierea de ședință prin care a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.

În privința inculpatului P. Stroița C., arată că, într-adevăr, în ceea ce îl privește pe acest inculpat au existat anumite probleme, acesta se află într-o stare de depresie în situația în care este abandonat de familie, respectiv de fosta lui soție, de copil, de părinți, de frații lui și foarte greu se descurcă pentru a supraviețui.

Din actele de la dosar nu rezultă că acesta ar fi încălcat obligațiile din cadrul controlului judiciar cu rea-credință, nici nu există bănuiala rezonabilă că ar săvârși o altă infracțiune dacă s-ar menține controlul judiciar. Apreciază că, condițiile prevăzute de art. 215 alin. 8 Cod de procedură penală nu sunt îndeplinite astfel solicită menținerea măsurii controlului judiciar, a nu se revoca această măsura a controlului judiciar și a se înlocui o altă măsură mai grea.

În subsidiar, solicită ca pentru ambii inculpați, dacă instanța va aprecia că totuși în cauză se impune înlocuirea măsurii respective, a se aplica măsura arestului la domiciliu față de fiecare inculpat.

Intimatul-inculpat P.-Stroița C., personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației parchetului și menținerea măsurii controlului judiciar. Precizează că după o săptămână după ce a avut obligația de a nu părăsi țara, șeful din cadrul Biroului de Supravegheri Judiciare l-a chemat la poliție în fiecare zi ca să semneze. Arată că este angajat la firma fratelui său, în afara acestui loc de muncă mai are o afacere cu pepeni și trebuie să facă deplasări în Oltenia. Din acest motiv nu poate respecta programul fixat de către organele de poliție de a se prezenta în fiecare zi la ora 8:30 la organele abilitate pentru a semna. Trebuie să muncească ca să-și câștige venituri licite pentru a se întreține.

Intimatul-inculpat P. I. I., personal, având ultimul cuvânt solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar. Regretă profund faptul că a încălcat obligațiile controlului judiciar și a făcut acest lucru pentru că familia sa era plecată în Germania și nu a avut nicio șansă să supraviețuiască în România. Din acest considerent a plecat la ei în Germania unde a stat 4 luni de zile. În prezent părinții și frații lui s-au întors acasă și i-au promis că vor rămâne în țară ca să-l ajute și să-l susțină.

CURTEA,

Prin încheierea din 16.07.2015 a Tribunalul pentru Minori și Familie B. în temeiul art.362 al.2 raportat la art.208 al.4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. I.-I..

În temeiul art.242 al.2 Cod procedură penală, cu aplicarea art.211 și urm. Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I.-I. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În temeiul art.215 al.1 și al.2 lit.a, c, d, f, j Cod procedură penală s-a dispus ca pe durata controlului judiciar inculpatul să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să informeze de îndată Tribunalul pentru Minori și Familie B. sau altă instanță în fața căreia se găsește cauza cu privire la schimbarea locuinței;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu depășească limita teritorială a municipiului F., fără încuviințarea prealabilă a Tribunalului pentru Minori și Familie B.;
să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un astfel de sistem este disponibil la nivelul organului de poliție însărcinat cu supravegherea;
să nu se apropie de persoanele vătămate sau membrii familiei acestora, de coinculpați, precum și de persoanele care au calitatea de martor în cauză, indicate în rechizitoriu și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

S-a desemnat organ de poliție însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpat a măsurii și obligațiilor impuse Poliția mun.F..

S-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, controlul judiciar poate fi înlocuit cu arestul la domiciliu sau arestul preventiv.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P. I.-I., sub control judiciar, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri în ceea ce îl privește.

S-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive și s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru următorii inculpați, în condițiile indicate mai jos:

- R. M.-I., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea penală nr.3/CP/14.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ 3/a3;

- P. I.-L., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierile din 26.03.2014, respectiv din 04.06.2015, toate pronunțate în dosarul nr._ 3;

- B. I.-M., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 08.05.2014, ambele încheieri pronunțate în dosarul nr._ 3;

- D. I.-M., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 08.05.2014, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- A. G., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 14.04.2014, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- P. G.-S., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 08.05.2014 și încheierea din 26.06.2015, toate încheierile fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- V. I., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., modificată ulterior prin încheierile din 08.05.2014 și 12.02.2015, încheieri pronunțate în dosarul nr._ 3;

- M. D., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 08.05.2014, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- P. D.-I., CNP_, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 10.02.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 3;

- S. I. B., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 26.05.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificate prin încheierea din 21.07.2014, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- L. A.-N., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum au fost modificată prin încheierile din 03.10.2014, 21.11.2014, 21.01.2015 și, respectiv 26.06.2015, încheierile fiind pronunțate în dosarul nr._ 3.

- P. D.-A., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum a fost modificată prin încheierile din 18.12.2014, respectiv 26.06.2015 ale aceleiași instanțe, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3;

- M. V. M., CNP._, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 3,astfel cum a fost modificată prin încheierea din 26.06.2015 a acestei instanțe;

- D. I.-M., CNP_, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 04.09.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 3, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 26.06.2015 a acestei instanțe.

În temeiul art.215 al.8, 9 Cod procedură penală s-a respins cererea inculpatului cu privire la modificarea conținutului controlului judiciar, prin extinderea limitei teritoriale.

- P. STROIȚA C., CNP_, rămânând valabile măsurile dispuse și obligațiile stabilite prin încheierea din 15.01.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din 04.06.2015, ambele încheieri fiind pronunțate în dosarul nr._ 3.

S-a respins sesizarea privind înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură preventivă mai grea în ceea ce-l privește pe inculpatul P. Stroița C..

I s-a pus în vedere inculpatului P. Stroița C. că are obligația de a justifica orice absență/întârziere înregistrate în cadrul desfășurării programului de supraveghere cu documente justificative (spre exemplu, în cazul în care se invocă afecțiuni medicale se vor depune adeverințe medicale recente din care să rezulte imposibilitatea respectării programului), de a informa și a solicita aprobarea prealabilă a ofițerului de supraveghere pentru orice abateri de la desfășurarea programului și de a păstra o atitudine reverențioasă în relațiile cu polițiștii desemnați cu supravegherea.

S-a dispus ca pentru termenul următor Poliția F. să întocmească un referat din care să rezulte modul de comportament al inculpatului P. din prezent și până la viitorul termen de judecată, urmând a se reaprecia asupra măsurii preventive oportune în cazul inculpatului la termenul următor.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, prin încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestui inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Urmare a încălcării de către inculpat a măsurilor de supraveghere dispuse, prin încheierea din 20.10.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul P. I.-I. prin încheierea acestei instanțe din 21.07.2014, cu o măsură preventivă mai grea, în sensul luării față de inculpatul P. I.-I. – fiul lui C. și F., născut la data de 01.12.1994 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP F., CNP._ a măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, începând cu data prinderii.

Inculpatul P. I.-I. a fost ulterior identificat pe teritoriul Germaniei, fiind extrădat și predat autorităților polițienești române la data de 29.05.2015, ora 23.

Prin încheierea din 30.05.2015, în temeiul art.231 al.7 Cod procedură penală s-a dispus confirmarea arestării preventive a inculpatului P. I.-I., fiul lui C. și F., ns. la data de 01.12.1994 în mun.F., jud.B., cu domiciliul în mun.F., ., jud.B., CI . nr._, CNP_ și executarea mandatului de arestare preventivă nr.1/J/20.10.2014, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe o durată de 30 de zile de la punerea în executare a acestuia, de la 29.05.2015 la 27.06.2015, inclusiv.

Măsura arestării preventive a inculpatului în cauză a fost menținută prin încheierea din 26.06.2015.

La data de 15.07.2015, inculpatul a formulat în scris cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.

În motivare s-a arătat că cercetarea judecătorească este în curs de finalizare, starea de fapt care rezultă din materialul probator nu se mai poate schimba în ceea ce îl privește, iar probele nu confirmă vinovăția sa, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție. A mai arătat inculpatul că scopul prevăzut de art.202 al.1 Cod procedură penală poate fi atins și prin arestul la domiciliu.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.242 al.2 Cod procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.362 al.2 și art.208 al.4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și, după caz, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, dispune menținerea măsurii preventive față de inculpat ori o revocă, în caz contrar.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.242 al.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 al.1 Cod procedură penală.

Tribunalul a constatat că, în speță, temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă nu au dispărut, împotriva inculpatului continuând să subziste suspiciunea rezonabilă privind presupusa săvârșire a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, acestea având un caracter grav, presupusa activitate infracțională imputată acestuia având un caracter deosebit de complex, inculpatul presupunându-se că a fost implicat în activități de „șantaj” și „trafic de persoane”, desfășurate în mod repetat și pe parcursul unei lungi perioade de timp, în conexiune cu activitatea unui grup infracțional mai larg, care acționa pe multiple paliere infracționale. Contrar susținerilor din cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, existența respectivei suspiciuni rezonabile nu impietează asupra prezumției de vinovăție de care beneficiază inculpatul, în procedura sumară a examinării măsurilor preventive nepunându-se în discuție însuși fondul cauzei, iar mijloacele de probă care pot justifica luarea ori menținerea măsurii preventive nu trebuie să fie în mod neapărat similare celor ce pot justifica o eventuală soluție de condamnare, fiind suficient ca primele să fie de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar fi putut comite faptele de care este acuzat, respectiva cerință fiind îndeplinită. De altfel, din moment ce inculpatul solicită înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă chiar și acesta achiesează la existența unei astfel de suspiciuni, cerința fiind comună tuturor categoriilor de măsuri preventive.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat, astfel cum a făcut-o și prin încheierile anterioare, că la un interval de timp relativ scurt de la precedenta înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, inculpatul s-a sustras măsurilor de supraveghere instituite și a părăsit chiar țara încercând să se sustragă de la judecată, ceea ce a impus efectuarea formalităților de extrădare a acestuia.

Prin urmare, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive continuă să fie legală, neexistând temeiuri care să atragă revocarea acesteia.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că de la precedenta verificare, deși efectuată la un interval de timp relativ scurt, au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările cauzei. Astfel, probatoriul propus de parchet, în măsura în care a putut fi readministrat în faza de judecată, a fost epuizat, în continuare urmând a se administra probele solicitate în apărare de către alți inculpați în cauză. Inculpatul P. I.-I. nu a solicitat probe în apărare, putând fi considerat astfel injust ca împotriva acestuia să rămână în ființă cea mai aspră măsură preventivă în condițiile în care prelungirea duratei cercetării judecătorești nu este cauzată de atitudinea sa procesuală.

Pe de altă parte, tribunalul a mai constatat că în speță trebuie avută în vedere nu numai perioada scursă de la momentul confirmării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, dar și împrejurarea că anterior inculpatul a mai petrecut o perioadă în stare de arest în Germania, pe parcursul efectuării formalităților de extrădare.

Tribunalul a apreciat că inculpatul a avut contact în mod direct cu consecințele nerespectării măsurilor și obligațiilor stabilite în cadrul unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, precum controlul judiciar, putând constata ex propriis sensibus că este inutil să încerce să se sustragă de la judecată, inclusiv prin părăsirea țării și că este recomandabil să respecte cu strictețe obligațiile ce îi revin în cadrul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi. Perioada pe care inculpatul a petrecut-o din nou în arest preventiv, ulterior rearestării, ar trebui să constituie un avertisment extrem de serios pentru inculpat, reducând semnificativ riscul ca acesta să mai reitereze conduita procesuală culpabilă din trecut.

De asemenea, în condițiile în care probatoriul solicitat de Ministerul Public a fost epuizat este redus și riscul ca inculpatul să poată influența buna desfășurare a procesului penal, mai ales având în vedere obligațiile ce se pot institui în cadrul măsurii controlului judiciar.

În consecință, tribunalul a constatat că deși măsura arestării preventive a inculpatului P. continuă să fie legală, ea nu mai este în prezent imperios necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 al.1 Cod procedură penală, acesta putând fi atins și în condițiile instituirii unei măsuri preventive de tipul control judiciar, sub condiția exercitării unui control strict asupra conduitei ulterioare a inculpatului, prin impunerea mai multor obligații dintre cele prevăzute de lege și limitarea semnificativă a libertății de mișcare a inculpatului, la raza teritorială a localității de domiciliu, precum și prin limitarea posibilității acestuia de a lua legătura cu celelalte persoane implicate în cauză.

De asemenea, tribunalul a considerat că nu este adecvată măsura preventivă propusă de inculpat, respectiv arestul la domiciliu, considerând preferabil ca inculpatul să dispună de o anumită libertate de mișcare, care să-i permită să-și câștige existența prin mijloace oneste, însă sub controlul strict al organului de poliție desemnat cu supravegherea.

Pentru aceste motive, în temeiul art.242 al.2 Cod procedură penală tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar, conform dispozitivului, respingându-se totodată cererea formulată de inculpat.

În ceea ce îi privește pe inculpații aflați sub control judiciar, tribunalul a constatat următoarele:

La termenul de astăzi, apărătorii mai multor inculpați (respectiv inculpații Părvu, D., B. și P.) au solicitat verbal revocarea măsurii controlului judiciar.

Întrucât, potrivit art.242 al.5 Cod procedură penală, cererea de revocare trebuie formulată în scris, tribunalul nu poate avea în vedere aceste solicitări ca și cum ar constitui cereri propriu-zise de revocare a măsurii arestării preventive, urmând însă a avea în vedere argumentele prezentate în analiza mai largă a legalității, temeiniciei și a necesității menținerii măsurii preventive.

În conformitate cu prevederile art.208 al.5 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificate prin OUG nr.82/2014, în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Astfel cum s-a arătat pe larg prin încheierile de instituire a controlului judiciar (respectiv încheierea din 10.02.2014 a Tribunalul pentru Minori și Familie B. pentru inculpații P. I.-L., B. I.-M., D. I.-M., A. G., P. G. S., V. I., M. D. și P. D.-I., încheierea nr.3/CP/14.02.2014 a Curții de Apel B., în cazul inculpatului R. M.-I., încheierea din 26.05.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în ceea ce privește inculpatul S. I.-B., încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în ceea ce-i privește pe inculpații L. A.-N., P. D.-A., M. V. M. și încheierea din 04.09.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în ceea ce-l privește pe inculpatul D. I.-M., încheierea din 15.01.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în ceea ce-l privește pe inculpatul P.-Stroița C.), precum și prin încheierile prin care s-a menținut în precedent controlul judiciar, împotriva tuturor inculpaților menționați subzistă în continuare suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar controlul conduitei acestora, prin măsura controlului judiciar, este în continuare necesar și adecvat, în raport cu circumstanțele cauzei, invocatul caracter organizat al presupusei activități infracționale, precum și în raport de durata și repetabilitatea în timp a faptelor imputate. În intervalul de timp scurs de la precedenta verificare a legalității și temeiniciei controlului judiciar nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la modificarea temeiurilor avute în vedere la instituirea și menținerea respectivei măsuri preventive. Tribunalul reamintește că în procedura sumară a examinării legalității și temeiniciei măsurii preventive nu se prejudecă fondul cauzei, iar, așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, probele care pot justifica luarea sau menținerea unei măsuri preventive nu trebuie neapărat să aibă aceeași consistență faptică ca acelea ce pot justifica o soluție de condamnare, sau, dimpotrivă, de achitare la sfârșitul procesului penal, fiind suficient ca primele să contureze o simplă bănuială rezonabilă. De altfel, Curtea a subliniat constant că tocmai că în examinarea oportunității menținerii unei măsuri preventive trebuie evitat ca diferența între aprecierea realizată asupra măsurii preventive, pe de o parte, și stabilirea vinovăției la finalul unui proces penal, pe de altă parte, să devină minimă (I. L. T. c. României, Adamkiewicy c.Poloniei, Cardona Serrat c.Spaniei).

În altă ordine de idei, tribunalul a constatat că, deși probatoriul solicitat de parchet a fost în prezent epuizat, cercetarea judecătorească va continua în cauză tocmai la cererea inculpaților și în vederea respectării dreptului la apărare al acestora, urmând a fi audiați martorii propuși de către unii dintre inculpați. Or în condițiile în care procedura judiciară nu a putut fi finalizată la acest termen de judecată se impune în continuare existența unei forme de control a conduitei inculpaților aflați în stare de libertate, restrângerea temporară și limitată a drepturilor fundamentale ale acestora prin măsura controlului judiciar fiind impusă de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a prevenirii unor viitoare posibile manifestări antisociale.

Argumentul invocat de către apărătorii unora dintre inculpați, privind faptul că în privința acestora întreg probatoriul a fost între timp readministrat în fața instanței (cum ar fi cazul inculpaților cercetați sub aspectul infracțiunii de „șantaj”) nu are în vedere faptul că împotriva inculpaților a fost formulată și acuzația că ar fi acționat sub forma unui grup criminal. Deși prin actul de inculpare se invocă că un astfel de grup ar fi acționat pe diferite paliere infracționale, nu poate fi negată din punct de vedere rezonabil o bănuială privind existența unor legături între inculpați și a unor interese comune ale acestora, ceea ce nu permite disocierea netă între pozițiile procesuale ale inculpaților în ceea ce privește toate probele ce urmează a fi administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul R. M.-I., așa cum a făcut-o și anterior, tribunalul a constatat că acesta este trimis în judecată pentru o infracțiune extrem de gravă, respectiv „trafic de persoane”, cât și pentru implicare în presupusul grup infracțional a cărei activitate este cercetată în cauză.

De asemenea, inculpatul a suferit în trecut o condamnare penală definitivă, iar dorința manifestată expres de către inculpat la unele dintre termenele anterioare cu privire la părăsirea pe termen lung a țării constituie tocmai un argument în plus pentru menținerea măsurii preventive a controlului judiciar, o astfel de împrejurare fiind de natură să îngreuneze semnificativ desfășurarea procesului penal.

În sfârșit, tribunalul a constatat că, în raport cu natura și complexitatea cauzei, durata măsurii preventive impuse inculpatului rămâne rezonabilă și că, în mod evident, nu este încălcată durata maximă de 5 ani prevăzută de art.215 ind.1 al.8 Cod procedură penală. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru respectivul inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I.-L., tribunalul a constatat că acesta este la rândul său trimis în judecată pentru implicare în activitatea presupusului grup infracțional existent în cauză, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de „șantaj” în formă continuată, faptele presupus a fi fost săvârșite în prezenta cauză presupunându-se că au fost comise pe timpul termenului de încercare stabilit printr-o sentință penală de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, și acest inculpat și-a manifestat fără echivoc dorința de a părăsi teritoriul României, pentru a munci în Italia, fără însă a se prezenta o documentație suficientă și fără a se putea indica o adresă stabilă de corespondență, ceea ce ar îngreuna desfășurarea procesului penal. De asemenea, argumentul ridicat de către inculpat cu ocazia ultimului cuvânt cu privire la inconvenientele generate de existența controlului judiciar nu poate fi considerat unul extrem de serios având în vedere gravitatea acuzațiilor și necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Cât privește argumentul că în speță nu s-ar fi confirmat acuzațiile impuse inculpatului, tribunalul reamintește că în procedura sumară a măsurilor preventive nu se pune în discuție însuși fondul cauzei, iar în privința faptului că în speță acesta ar fi cercetat numai sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, tribunalul constată că problema „preluării” fostului art.8 din Legea nr.39/2003 în dispozițiile art.367 Cod penal a fost tranșată de către instanța supremă, iar în acest stadiu procesual nu au cum a fi analizate susținerile apărării în sensul că în fapt nu ar fi reunite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni, aceasta constituind, din nou, o problemă ce ține de fondul cauzei.

Toate aceste elemente impun menținerea unei forme de control a conduitei viitoare a inculpatului, măsura controlului judiciar fiind în continuare adecvată pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 Cod procedură penală. În sfârșit, tribunalul a constatat că, în raport cu natura și complexitatea cauzei, durata măsurii preventive impuse inculpatului rămâne rezonabilă și că, în mod evident, nu este încălcată durata maximă de 5 ani prevăzută de art.215 ind.1 al.8 Cod procedură penală. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru respectivul inculpat.

În ceea ce-i privește pe inculpații B. I.-M. și D. I.-M., tribunalul a constatat că aceștia au formulat în trecut numeroase cereri de revocare a măsurii controlului judiciar, acestea fiind respinse ca nefondate, constatându-se neîntemeiate susținerile inculpaților privind încetarea temeiurilor care au condus la instituirea respectivei măsuri preventive. Suspiciunea rezonabilă privind presupusa comitere de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, precum și celelalte temeiuri avute în vedere la instituirea măsurii și descrise pe larg în încheierea din 10.02.2014 subzistă, iar în raport cu caracterul presupuselor fapte penale imputate inculpaților, modul de operare imputat acestora, presupusa săvârșire a faptelor respective prin colaborarea inculpaților trimiși în judecată, în diferite formule și pe diferite paliere infracționale, tribunalul a apreciat că existența unei forme de control a conduitei inculpaților, aflați în stare de libertate, continuă să fie atât necesară, cât și proporțională, servind bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească se apropie de finalizare. Niciunul dintre cei doi inculpați nu este la primul contact cu legea penală (inculpatul B. I. M. a suferit o pedeapsă cu amenda penală în Germania și este cercetat și într-un alt dosar penal, iar inculpatul D. I.-M. este la rândul său cercetat și sub aspectul săvârșirii altor fapte penale), aspect care întărește convingerea instanței că menținerea controlului judiciar este în continuare atât oportună, cât și adecvată.

Pentru toate aceste motive, tribunalul, raportat la faptele imputate celor doi inculpați și la circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, a dispus menținerea măsurii controlului judiciar în ceea ce-i privește.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A. G., astfel cum s-a arătat și în încheierile anterioare, tribunalul a reținut caracterul grav al infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, precum și împrejurarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar (prin înlocuirea arestării preventive) continuă să subziste. Toate aceste elemente impun necesitatea menținerii unei forme de control a conduitei viitoare a inculpatului, măsura controlului judiciar fiind în continuare adecvată pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 Cod procedură penală. În sfârșit, tribunalul a constatat că, în raport cu natura și complexitatea cauzei, durata măsurii preventive impuse inculpatului rămâne rezonabilă și că, în mod evident, nu este încălcată durata maximă de 5 ani prevăzută de art.215 ind.1 al.8 Cod procedură penală. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru respectivul inculpat.

Referitor la inculpatul P. G.-S., tribunalul a constatat că acestuia i se impută atât implicarea în activitatea unui presupus grup infracțional, cât și o infracțiune de „trafic de droguri de risc”, în condițiile în care inculpatul nu s-ar afla la primul contact cu legea penală, aplicându-i-se în trecut o amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea unei fapte care intra sub incidența legii penale.

Toate aceste elemente impun necesitatea menținerii unei forme de control a conduitei viitoare a inculpatului, măsura controlului judiciar fiind în continuare adecvată pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 Cod procedură penală. În sfârșit, tribunalul a constatat că, în raport cu natura și complexitatea cauzei, durata măsurii preventive impuse inculpatului rămâne rezonabilă și că, în mod evident, nu este încălcată durata maximă de 5 ani prevăzută de art.215 ind.1 al.8 Cod procedură penală. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru respectivul inculpat.

În privința inculpatului V. I., tribunalul a constatat că acesta a fost trimis în judecată atât pentru implicare în activitatea unui presupus grup infracțional, cât și pentru presupusa implicare în activități de traficare a unor droguri de risc, în calitate de complice. Deși inculpatul nu are antecedente penale, tribunalul a apreciat că în aceste condiții se menține necesitatea existenței unei forme de control a conduitei viitoare a inculpatului, măsura controlului judiciar fiind în continuare adecvată pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 Cod procedură penală. În sfârșit, tribunalul a constatat că, în raport cu natura și complexitatea cauzei, durata măsurii preventive impuse inculpatului rămâne rezonabilă și că, în mod evident, nu este încălcată durata maximă de 5 ani prevăzută de art.215 ind.1 al.8 Cod procedură penală. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.208 al.5 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru respectivul inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. D., în afară de caracterul grav al faptelor imputate și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, tribunalul a reținut faptul că și acest inculpat a suferit în trecut o condamnare penală definitivă, ceea ce denotă un risc crescut de reiterare a comportamentului antisocial în cazul ridicării oricărei forme de control a conduitei inculpatului, cel puțin pentru o anumită perioadă.

Referitor la inculpatul P. D.-I., tribunalul a reținut că acesta este trimis în judecată pentru implicarea în operațiuni de trafic de droguri de risc, în calitate de complice, în condițiile în care și în trecut inculpatul a avut contacte multiple cu legea penală, suferind o condamnare definitivă și aplicându-i-se o sancțiune administrativă pentru o altă faptă penală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I. B., în afară de caracterul grav al faptelor imputate prin actul de trimitere în judecată în prezenta cauză penală, tribunalul a constatat că și acest inculpat a suferit în trecut o condamnare penală definitivă.

În privința inculpatului L. A. N., tribunalul a constatat că se mențin integral temeiurile avute în vedere la momentul instituirii controlului judiciar. În raport cu numărul faptelor imputate, gravitatea acestora, cu circumstanțele personale și antecedentele inculpatului, dar și față de incidentele intervenite în trecut pe parcursul desfășurării controlului judiciar, inclusiv sesizările privind posibile presiuni inițiate de inculpat asupra unuia dintre polițiștii implicați inițial în cercetarea cauzei, transmise parchetului spre competentă cercetare, tribunalul constată că măsura preventivă este în continuare necesară, adecvată și proporțională și că se impune menținerea acesteia.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. D.-A., tribunalul a reținut că în raport cu gravitatea faptelor imputate, cu împrejurarea că inculpatul a mai suferit în trecut, în timpul minorității, o condamnare penală definitivă (în prezent aceasta fiind reabilitată) și cu stadiul în care se află cercetarea judecătorească, tribunalul apreciază că se impune menținerea măsurii controlului judiciar în cazul inculpatului, aceasta fiind justificată de interesul de natură socială ținând de buna desfășurare a procesului penal și de prevenire a unor noi fapte antisociale.

Referitor la inculpatul M. V. M., tribunalul a apreciat că, prin raportare la considerentele comune tuturor inculpaților, expuse în cele de mai sus, precum și față de împrejurarea că inculpatul este trimis în judecată pentru presupusa implicare în activitatea unui grup infracțional, precum și pentru săvârșirea unei infracțiuni extrem de grave, respectiv „trafic de persoane”, precum și față de circumstanțele persoanele ale inculpatului, care a suferit în trecut o condamnare penală definitivă, se impune păstrarea măsurii preventive a controlului judiciar în cazul inculpatului, aceasta urmând a fi menținută.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D. I.-M., tribunalul a apreciat că, în raport cu durata mai scurtă a măsurii controlului judiciar în cazul acestui inculpat, în raport cu presupusele infracțiuni imputate și față de conduita anterioară a inculpatului, care a încercat să se sustragă de la desfășurarea procesului penal, fiind necesară emiterea și executarea unui mandat european de arestare, dar și față de actuala conduită procesuală a inculpatului, care a lipsit la unele termene de judecată, instanța solicitând relații despre modul în care se conformează acesta măsurii dispuse, rezultă cu evidență necesitatea menținerii măsurii preventive a controlului judiciar, în condițiile stabilite de Codul de procedură penală, modificat prin OUG nr.82/2014. Față de aceleași considerente, precum și față că la chiar termenul precedent s-a procedat la extinderea limitei teritoriale impuse inculpatului, la cererea acestuia, dat fiind că inculpatul nu a prezentat nici un fel de dovezi și nu a furnizat o motivație pertinentă pentru noua cerere de extindere a limitei teritoriale formulate la prezentul termen de judecată, tribunalul o va respinge ca nefondată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. Stroița C., tribunalul a constatat că se mențin integral temeiurile avute în vedere prin încheierea din 21.01.2015, prin care s-a instituit controlul judiciar față de acest inculpat. Astfel, tribunalul a constatat că sunt în continuare îndeplinite cerințele prevăzute de art.211 Cod procedură penală atât sub aspectul existenței unui suspiciuni rezonabile cât privește presupusa săvârșire a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, cât și sub aspectul caracterului necesar al păstrării unei măsuri preventive față de inculpat, aspect sub care tribunalul are în vedere împrejurările legate de gravitatea faptelor imputate, presupusa modalitate concretă de comitere a acestora, întinderea în timp a presupusei activități infracționale, împrejurarea că inculpaților din prezenta cauză li se impută că au acționat într-o manieră conjugată cu alți inculpați, pe diferite paliere infracționale și în diferite formule, precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului P. Stroița C. și conduita procesuală a inculpatului, acesta încălcând în trecut obligațiile impuse în cadrul controlului judiciar, ceea ce a și determinat la momentul respectiv rearestarea acestuia.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere incidentele ivite pe parcursul măsurii preventive a controlului judiciar (precum omisiunile sau întârzierile inculpatului de a se prezenta la unele dintre întâlnirile stabilite în cadrul programului de supraveghere a măsurii preventive), învederate de organul de supraveghere, ceea ce denotă în mod și mai evident că măsurile de supraveghere și obligațiile impuse inculpatului în cadrul măsurii preventive sunt în continuare necesare.

În acest sens, au apărut și temeiuri noi, la data de 10.07.2015 fiind înregistrată la dosar sesizarea Poliției mun.F., organ de supraveghere în cazul inculpatului, prin care se solicită înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură mai aspră.

În motivare, s-a arătat că inculpatul nu respectă orele stabilite de prezentare la sediul Poliției mun.F. și are o atitudine sfidătoare la adresa organelor de poliție și a măsurii controlului judiciar emis de către organele judiciare.

Din documentația atașată a rezultat că, într-adevăr, inculpatul a înregistrat întârzieri la prezentarea la organele de poliție în mai multe rânduri, aducând ca motivație diferite aspecte (fie justificări de natură medicală, fie faptul că a așteptat la gară o rudă de la țară, fie acela că nu s-a trezit la timp), nedepunând însă nicio dovadă. În ceea ce privește atitudinea ireverențioasă față de organele de poliție, nu au fost transmise documente (procese-verbale) din care să rezulte cu exactitate aspectele la care face referire organul de poliție desemnat cu supravegherea.

Având în vedere istoricul conduitei procesuale a inculpatului, tribunalul a subliniat încă o dată, pentru edificarea acestuia, că rămânerea inculpatului în stare de libertate depinde în mod exclusiv de angajamentul acestuia de a adopta și de a păstra o conduită corectă și de a se conforma obligațiilor stabilite de către instanță.

Chiar dacă, la acest moment, tribunalul a apreciat că abaterile înregistrate de inculpat, respectiv întârzierile documentate prin tabelul depus la dosar, nu sunt atât de grave încât să justifice înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă, astfel cum a solicitat Ministerul Public (mai ales că nu poate fi făcut totuși abstracție de modul în care a fost structurat programul de supraveghere), reaua-credință a inculpatului neputând fi prezumată, tribunalul a atras atenția inculpatului că perpetuarea unei astfel de atitudini ar putea îndreptăți pe viitor concluzia contrară, în special în condițiile în care la acest moment i-au fost din nou puse în vedere inculpatului consecințele negative la care se expune.

Tribunalul i-a atras totodată atenția inculpatului cu privire la necesitatea de a justifica obiectiv și a obține acordul ofițerului de supraveghere pentru orice abatere de la programul impus, urmând a reanaliza conduita acestuia la următorul termen de judecată, în scopul individualizării măsurii preventive, în raport cu cele arătate mai sus.

În consecință, conform art.242 al.3 și art.215 al.7 Cod procedură penală, tribunalul a respins sesizarea privind înlocuirea măsurii controlului judiciar, urmând a menține la acest moment respectiva măsură.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., S. Teritorial B., privind pe inculpații P. I. I. și P. Stroița C., solicitând instanței desființarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună în ceea ce-l privește pe inculpatul P. Stroița C., înlocuirea de către instanță de judecată a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv întrucât acesta și-a încălcat obligațiile care au fost stabilite în sarcina acestuia la momentul la care s-a dispus măsura controlului judiciar. La dosarul cauzei există înscrisuri care au fost înaintate de Poliția Mun. F. din care rezultă reaua-credință a acestuia în îndeplinirea obligațiilor care i-au fost impuse. Toate motivele care au fost aduse în sprijinul și motivarea acestor întârzieri în neprezentarea la Biroul de Supravegheri Judiciare nu au fost dovedite cu niciun înscris, sunt motive puerile care nu au susținut acest comportament al inculpatului și nu au motivat în niciun fel această conduită a inculpatului.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. I. față de acesta a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. Acesta a nesocotit la acel moment obligațiile care i-au fost impuse de către instanță, a părăsit teritoriul României, ulterior a fost identificat pe teritoriul Germaniei fiind extrădat și predat autorităților române la data de 29 mai 2015, emițându-se față de acesta un mandat de arestare în lipsă, tocmai având în vedere faptul că acesta nu și-a respectat obligațiile impuse prin măsura controlului judiciar. Nu se impune înlocuirea stării de arest preventiv cu controlul judiciar raport la acest inculpat, având în vedere inculparea care i se aduce acestuia prin actul de sesizare, respectiv o infracțiune de aderare la grup infracțional organizat, o infracțiune de șantaj în formă continuată și o infracțiune de trafic de persoane, toate aceste infracțiuni fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, dar, având în vedere și comportamentul inculpatului care deși a beneficiat într-o primă fază de clemența organelor judiciare dispunându-se față de acesta măsura controlului judiciar, însă acesta a nesocotit în totalitate obligațiile impuse, a înțeles să părăsească teritoriul României, reîntorcându-se în țară doar în urma acelui mandat de arestare în lipsă și în urma procedurii de extrădare din Germania.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestația formulată de parchet pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește pe inculpatul P. I. I., Curtea reține că prin încheierea din 21.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestui inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Urmare a încălcării de către inculpat a măsurilor de supraveghere dispuse, prin încheierea din 20.10.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul P. I.-I. prin încheierea acestei instanțe din 21.07.2014, cu o măsură preventivă mai grea, în sensul luării față de inculpatul P. I. a măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, începând cu data prinderii.

Inculpatul P. I.-I. a fost ulterior identificat pe teritoriul Germaniei, fiind extrădat și predat autorităților polițienești române la data de 29.05.2015, ora 23.

Prin încheierea din 30.05.2015, în temeiul art.231 al.7 Cod procedură penală s-a dispus confirmarea arestării preventive a inculpatului P. I.-I. și executarea mandatului de arestare preventivă nr.1/J/20.10.2014, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe o durată de 30 de zile de la punerea în executare a acestuia, de la 29.05.2015 la 27.06.2015, inclusiv.

Curtea constată că temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii controlului judiciar dispusă anterior de instanța de fond cu măsura arestării preventive față de acest inculpat a fost legală, temeinică și raportată la comportamentul inculpatului, care cu rea credință și-a încălcat obligațiile impuse de către instanță, părăsind chiar și teritoriul României, ceea ce a impus efectuarea formalităților de extrădare a acestuia, fiind prins în Germania.

Cu toate acestea, având în vedere stadiul în care se găsește dosarul, cât probele cerute de acuzare au fost în totalitate administrate la instanța de fond, urmând a fi administrate probe cerute de ceilalți inculpați, astfel că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.

Astfel cum a arătat și instanța de fond, Curtea apreciază că la acest moment nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, iar înlocuirea măsurii controlului judiciar dispus anterior cu măsura arestării preventive, constituie un avertisment pentru inculpat, privind obligația acestuia de a respecta cu strictețe măsurile impuse de către instanță, întrucât în caz contrar conduita culpabilă a acestuia poate fi sancționată de către instanță cu o măsură preventivă mai severă.

Curtea apreciază că scopul preventiv și scopul bunei înfăptuiri a justiției asigurări unei bunei desfășurări a procesului penal prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală poate fi garantat în această cauză și cu aplicarea măsurii controlului judiciar pentru inculpat. Inculpatul Pordan I. I. a fost o perioadă lungă de timp în arest preventiv în Germania, în vederea extrădării și a fost o perioadă de timp arestat preventiv și în țară, astfel că a avut timp să reflecteze asupra consecințelor faptei sale culpabile de încălcare a obligațiilor controlului judiciar, ceea ce convinge instanța că, în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar de către instanța de fond fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește pe inculpatul P. C., Curtea reține că nu se poate reține reaua credință a acestuia, astfel să determine înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură preventivă mai grea.

Este adevărat că inculpatul a întârziat și nu a respectat orele stabilite de prezentare la sediul Poliției F., iar argumentele în justificarea întârzierilor din partea inculpatului au fost deseori neverosimile, dar în același timp trebuie observat că acesta a fost chemat la Poliția mun. F. în datele de 4, 6, 7 și 8 iulie 2015, deși obligația acestuia este de a nu părăsi teritoriul României și nicidecum limita teritorială a mun. F.. Prin chemarea la date apropiate, chiar în zile constitutive ale inculpatului la sediul Poliției F., nu se poate reține, chiar și cu prezentarea inculpatului cu întârziere la orele fixate, reaua credință a acestuia.

Pe lângă nerespectarea orelor stabilite de organul de poliție pentru inculpat și încălcate de către acesta, fapt care este dezaprobat de către instanța de fond și instanța de control judiciar, existând obligația inculpatul de a fi punctual și de a se prezenta la ora fixată de organul de supraveghere, Curtea atrage atenția că chemarea zilnică a inculpatului la sediul poliției, restrânge în mod unilateral măsura dispusă de instanță, aceea de a nu părăsi teritoriul României de către inculpat.

Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 203 alin. 6, art. 206 Cod de procedură penală se va respinge contestația formulată de parchet și se va menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., S. Teritorial B. împotriva încheierii din 16 iulie 2015 a Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosar nr._ 3, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.07.2015.

PREȘEDINTE,

A. C. M.

Grefier,

A. O.

Red. A.M./ 10.09.2015

Tehnored. A.O./11.09.2015

Jud. fond A. I.

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel BRAŞOV