Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 18/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:028._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 18/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Complet de judecată FJC2:

PREȘEDINTE: C. G. - judecător

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul D. C. împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalului B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat D. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales T. S. S..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Interpelat fiind de către președintele completului de judecată, apărătorul ales al contestatorului inculpat arată că a luat legătura cu acesta din urmă.

Întrebați fiind de instanță, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, declară că nu au alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat.

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 206 Cod procedură penală, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul.

Pentru contestatorul inculpat D. C., avocat ales T. S., având cuvântul, arată faptul că în decurs de o săptămână se află pentru a doua oară în fața Curții de Apel B., însă de această dată pentru discutarea cererii de revocare formulată de către inculpat. Menționează că inițial l-a mustrat pe inculpat pentru formularea acestei cereri, apreciind că nu se impunea formulată o atare cerere, din moment ce tocmai fusese verificată legalitatea și temeinicia măsurii preventive și completul de judecată de asemenea i-a reproșat inculpatului faptul că a formulat această cerere. Însă, ulterior, arată că s-a gândit la posibilitatea ca inculpatul să fie nevinovat, astfel că este justificată cererea pe care inculpatul a formulat-o.

Cu referire la probele administrate în cauză, probele directe, apărătorul ales al contestatorului inculpat arată că în seara de 19.09.2015 doi tineri duceau de căpăstru doi cai, sunt atacați pe stradă de două persoane. Din materialul probator a rezultat că o singură persoană, respectiv persoana vătămată S. A. i-ar fi atacat pe cei doi, însă din declarația dată de S. A. la termenul de judecată anterior, rezultă că și persoana care îl însoțea – un angajat al primăriei, în calitate de paznic, C. N., i-ar fi atacat pe acești doi tineri. Unul dintre acești doi tineri se presupune că ar fi D. C.. În continuare, domnul avocat arată că D. C. a fost lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele, până la intervenția martorului, a polițistului din comună, a șefului de post din .. În declarația sa, șeful de post arată că persoana vătămată îl lovea pe D. C. în momentul în care el a fost chemat. Până aici vorbim despre două persoane atacate și în rechizitoriu se reține o circumstanță atenuantă în acest sens și nu există nicio neclaritate în ceea ce privește probatoriul, până la acel moment. În urma altercației, sunt despărțiți de șeful de post, care nu consideră că a fost un conflict atât de grav, încât să îi legitimeze pe cei doi tineri, aceștia reușind să plece (după ce în prealabil, din cauza conflictului caii fugiseră – domnul avocat face trimitere la declarațiile date de C. Jenel și C. N. și chiar de către persoana vătămată – S. A.). Cele două persoane, una dintre ele fiind în susținerea anchetatorilor, D. C., se îndreaptă spre localitatea Cața, înspre barieră, este o intersecție cu un drum la stânga, drum care duce către localitatea Cața. Fiind conduși persoana vătămată la post pentru a da explicațiile în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, în legătură cu comportamentul lui, bănuit probabil că a avut un comportament agresiv față de cele două persoane, se constată de către șeful de post că îi curgea sânge dintr-o parte. Se observă pe mână că avea un lichid lipicios, după cum descrie chiar dumnealui și îl întreabă dacă a pățit ceva și acesta declară că nu a pățit nimic. În cea de-a doua declarație dată la urmărirea penală acesta spune că . s-a datorat faptului că a simțit că a fost înțepat și că odată cu înțepătura a simțit că își pierde puterile. În prima declarație pe care acesta a dat-o la urmărirea penală nu a arătat acest lucru, însă în declarația pe care a dat-o în fața Tribunalului B. nu arată același lucru, spunând că nu a observat că ar fi fost lovit, că ar fi fost tăiat. Se constată, după transportarea la spital de către șeful de post din . vătămată avea o lamă de briceag în spate, fapt care i-a pus viața în pericol și din teoria exprimată în actul de constatare medico-legal, se reține, se constată de asemenea că lovitura a fost de așa natură aplicată încât s-a urmărit suprimarea vieții și se stabilește încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor. În aceeași seară, după transportarea la spital, șeful de post din . cu șeful de post din . post care îl cunoaște foarte bine pe inculpat și care susține că în seara respectivă, chiar după incident, l-a văzut pe acesta la lumina farurilor, mergând cu un cal de căpăstru, împreună cu o altă persoană, ieșind din localitatea Homorod. Prin urmare, din 19 septembrie 2015, până în 22 octombrie 2015, cu toate că suspectul fusese identificat din seara incidentului, nu se efectuează niciun fel de demers împotriva inculpatului D. C.. Cu toate că nu exista nicio probă (să admitem că ar fi participat la faptă, la săvârșirea tentativei), această declarație a șefului de post din Homorod care spune că împreună cu șeful din post din Cața, s-au deplasat pe raza localităților pentru a-i prinde pe cei doi, în condițiile în care îl cunoștea deja șeful de post pe inculpat și îl identificase la lumina farurilor, este neclară și susține dubiul pe care apărarea îl invocă în ceea ce privește probatoriul. Afirmă că nu se justifică, o perioadă de 23 de zile, în condițiile în care persoana era cunoscută (apărarea susține că acesta nu era cunoscut și nu există nicio probă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea și că toate aceste declarații s-a încercat a fi coroborate de anchetatori, pentru a găsi un vinovat pentru această tentativă la infracțiunea de omor). Declarațiile date de către șeful de post din . adevărate. Declarațiile date de șeful de post din . în opinia apărătorului ales al contestatorului inculpat. Este foarte neclară împrejurarea că șeful de post din . l-ar fi recunoscut pe inculpat, deși acesta este cunoscut cu săvârșirea mai multor fapte de natură contravențională, sau penală. Inculpatul nu este un om care să nu fi intrat în atenția organelor de urmărire penală, îl cunoșteau foarte bine și cu toate astea, după un conflict în care unul dintre participanți, îl descrie în amănunt pe inculpat, șeful de post nu îl identifică în urma conflictului. Așadar, toți participanții la conflict îl cunoșteau pe D. C., dar nimeni nu a realizat că el este la momentul respectiv. Este descris ca fiind o persoană înaltă și slabă și care purta probabil puține haine pe el, un tricou cu mânecă scurtă. Inculpatul nu este o persoană înaltă și nu este o persoană slabă, ci o persoană robustă. Așadar, din acest punct de vedere al probelor directe, cererea de revocare a inculpatului se susține și în acest moment. Instanța apreciază că nu se impune a se efectua o analiză a probatoriului în detaliu, la acest moment, în motivarea respingerii cererii de înlocuire. Domnul avocat apreciază că trebuie efectuată această analiză a materialului probator. A se întemeia arestarea preventivă doar pe suspiciunile create de declarația martorului G. E. este greșit. Chiar luând în considerare faptul că declarația martorului G. E. este în totalitate veridică, domnul avocat consideră că aceasta nu este o probă directă, care să impună menținerea în arest a inculpatului, mai ales că această declarație este dată urmare a începerii urmăririi penale (deci după începerea urmării penale se susține că acest martor ar fi fost influențat, sau s-ar fi încercat influențarea lui de către tatăl inculpatului). Chiar dacă ar fi adevărată această susținere, aceasta nu constituie o probă directă și nu se poate menține o măsură preventivă doar în temeiul unei asemenea probe, pentru că este posibil ca tatăl lui să se fi deplasat, fără a cunoaște faptul că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei, pentru a încerca să-i creeze acestuia un alibi. În continuare, se susține că mama s-ar fi deplasat la spital, imediat după accident, pentru se interesa de situația persoanei vătămate. Domnul avocat arată că este foarte greu de crezut că după incidentul care a avut loc la ora 9 jumătate seara, la ora 21:30, inculpatul a ajuns atât de repede acasă și a mărturisit părinților fapta pe care se presupune că ar fi săvârșit-o, pentru că, după cum reiese din probatoriu caii au fugit, deci au rămas fără cai și probabil au căutat caii. După ce au găsit caii, s-au deplasat pe o distanță de 6 km posibil și călare, pentru că poate fi luată în calcul și o asemenea variantă, dar, dacă nu s-au deplasat călare și s-au deplasat pe jos, au făcut în circa 40 de minute această distanță de 6 km. După acest moment cu titlu de exemplu au ajuns acasă și au anunțat părinții, spunând „mamă uite ce am făcut, o să ajung la poliție, o să ajung la pușcărie” și mama s-a dus atunci la spital. Domnul avocat arată că aceasta este teza care rezultă din materialul probator, însă nu se coroborează cu probele directe administrate în cauză. Trebuie evitată situația în care o persoană nevinovată este menținută în arest preventiv și din această perspectivă, solicită înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură mai puțin severă. Perioada pentru care deja a fost menținută această persoană în arest este una foarte lungă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază contestația formulată de către inculpatul D. C., împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2016 a Tribunalului B., ca fiind nefondată. Astfel, arată că a ascultat o stare de fapt expusă de către apărătorul inculpatului, stare de fapt care desigur, așa cum a fost prezentată, ar releva aspecte care ar duce la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Însă, menționează că a participat în mai multe contestații formulate de inculpat și a studiat cu mare atenție dosarul și astfel că din punctul său de vedere există probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost sesizată instanța și reținută în sarcina sa. S-a făcut vorbire și despre faptul că inculpatul a fost arestat în octombrie, însă acest lucru nu este adevărat. Inculpatul a fost reținut la 8 zile după săvârșirea faptei și arestat.

Este de precizat faptul că atâta timp cât o persoană se consideră nevinovată, nu acceptă o măsură preventivă mai blândă (eventual se poate solicita revocarea măsurii), însă inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu cea a arestului la domiciliu.

S-a mai făcut vorbire despre declarația acelui martor G. E.. Arată că inculpatul a făcut, prin apărător ales, o anchetă paralelă, a vrut să depună la dosarul cauzei, dar nu a fost acceptată de către judecătorul de cameră preliminară, acea declarație de martor olografă dată de martor, cu niște poze făcute în sensul că martorul a scris declarația. Se încearcă inducerea în eroare a instanței și nu se poate ca apărătorul inculpatului să fotografieze martorul în timp ce scrie declarația, astfel că se poate considera că vorbim despre o apărare neloială. Dacă s-ar fi dorit reaudierea martorului, domnul avocat putea să conteste acea probă, în faza de cameră preliminară și instanța de fond ar fi audiat martorul (domnul procuror crede că acest lucru s-a și întâmplat). În final, concluzionează în sensul că declarația dată de Tribunalul B. este legală și temeinică, iar contestația formulată de inculpat este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

Având cuvântul în replică, apărătorul ales al contestatorului inculpat arată că nu a asistat partea la momentul la care au fost administrate acele probe neloiale, însă apreciază că demersurile pe care inculpatul le-a făcut sunt justificate și orice persoană poate face, în măsura în care nu influențează martorii, demersuri pentru stabilirea nevinovăției în condițiile în care în sistemul românesc Ministerul Public nu susține interesul inculpatului, astfel cum, potrivit fostului art. 100 din vechiul Cod de procedură penală, ar fi trebuit să o facă. În susținerea necesității înlocuirii măsurii preventive și în combaterea argumentelor reprezentantului Ministerului Public, domnul avocat mai arată că a învățat ca apărător să facă compromisuri pentru clienții săi, pentru inculpați și bineînțeles că cererea de înlocuire este un compromis în situația în care apărarea susține că probele nu se pot corobora pe starea de fapt. Este un compromis pentru că se realizează că, din punct de vedere practic, instanța, lăsând în libertate o persoană care se presupune că a săvârșit o faptă, o tentativă la infracțiunea de omor, își asumă un risc foarte mare. Pentru a realiza totuși un demers în interesul inculpatului, domnul avocat arată că a formulat cereri intermediare, pentru ca toată lumea să fie împăcată. Nu se poate reține, datorită împrejurării în care s-a întâmplat această agresiune, că inculpatul a urmărit suprimarea vieții. Dacă ar exista probe care să susțină teza exprimată în rechizitoriu și nu ar exista niciun dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, în cauza de față dubiul ar rămâne, pentru că în momentul în care este agresată, în care se presupune că ar fi avut coada biciului, undeva, o lamă, nu putem reține că acesta a urmărit suprimarea vieții, nici măcar cu intenție indirectă (acesta se afla într-un conflict, în loc întunecos, e atacat de două persoane și lovește pe una dintre persoane cu cuțitul, cu un briceag care în mod normal nu ar fi putut să îi producă leziuni letale, însă datorită împrejurărilor, a modului în care a pătruns lama în corp, i-a fost pusă viața în primejdie). Avocatul ales precizează că există infracțiunea de vătămare corporală care sancționează o leziune care a pus în pericol viața persoanei, însă, reținerea acestei circumstanțe atenuante nu este suficientă, pentru că în momentul în care se discută măsura preventivă trebuie avută în vedere și posibilitatea ca inculpatul să fi urmărit suprimarea vieții și din punct de vedere preventiv. Dacă la acest moment există unele suspiciuni privind participarea inculpatului la săvârșirea faptei, se impune înlocuirea acestei măsuri preventive.

Contestatorul inculpat D. C., personal, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, are trei copii minori acasă și nu a participat în niciun caz la această faptă. Inculpatul arată că nu a fost acolo, nu știe nimic despre această cauză și este nevinovat. Este acuzat pe niște probe nedrepte.

CURTEA,

Constată că prin încheierea din data de 21.01.2016 a Tribunalului B., s-a respins cererea formulată de inculpatul D. C. - fiul lui D. C. și D. M., născut la data de 29.09.1989 în mun. B., jud. B., domiciliat în com. Cața, ., jud. B. CNP_ privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsurii arestării la domiciliu sau controlul judiciar.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. inculpatul D. C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D. C., acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal.

În sarcina acestuia s-a reținut, în esență, că în seara de 19.09.2015, în jurul orelor 21:15, în timp ce se afla în fața magazinului . din centrul comunei Homorod, jud. B., pe fondul unui conflict spontan declanșat de persoana vătămată S. A.-C., i-a aplicat acestuia o lovitură puternică cu un briceag în spate, producându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 108/UP/29.09.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți, în dosarul nr. 3979/62/ 2015 al Tribunalului B., temeiurile arestării fiind dispozițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală.

Măsura preventivă a fost ulterior menținută de judecătorul de cameră preliminară și instanță. Ultima verificare a legalității și temeiniciei acesteia s-a realizat la 14.01.2016, încheierea instanței de fond fiind verificată în contestație în data de 16.01.2016 și menținută de Curtea de Apel B..

La data de 19.01.2016, după 3 zile de la respingerea contestației împotriva încheierii prin care a fost menținută starea de arest preventiv, inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Audiat potrivit art. 242 al. 8 Cod procedură penală, inculpatul a declarat că deși nu au intervenit elemente noi care să influențeze dispoziția asupra măsurii preventive, dorește să îi fie înlocuit arestul preventiv cu o măsură mai ușoară, pentru a fi alături de familie. Inculpatul a susținut că nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată și că nu există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că ar fi comis fapta.

Instanța constată că în încheierile anterioare întocmite la termenele de judecată în faza camerei preliminare și după începerea judecății, când s-a analizat legalitatea și temeinicia măsurii preventive, au fost indicate probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei. Nu au intervenit modificări sub aspect probatoriu din care să rezulte o concluzie contrară sau care să creeze dubii suficient de semnificative încât să atragă concluzia că măsura este nelegal dispusă și menținută.

Relativ la alibiul invocat de inculpat, așa cum s-a arătat anterior, martorul Ruzsa L. a declarat inițial că inculpatul și fratele acestuia au fost la stâna la care lucra martorul pentru un schimb de animale, în data de 12.09.2015, și că nu au rămas peste noapte, data efectuării schimbului și implicit a întâlnirii cu inculpatului fiind pusă în legătură cu un eveniment din familia angajatorului său, iar în data de 04.10.2015 tatăl inculpatului și un alt frate al acestuia l-au vizitat la stână și i-au cerut să declare mincinos că schimbul de animale a avut loc în data de 19.09.2015, și că inculpatul și fratele acestuia au rămas la stână până în data de 20.09.2015. Această primă declarație a martorului se coroborează cu declarațiile numiților G. E. și S. E. M.. Ulterior martorul a dat o declarație olografă extrajudiciară în care a susținut că inculpatul a fost la stâna din Sânpaul în data de 19.09.2015. Această declarație pe de o parte nu are valoare probatorie, nefiind o probă administrată în procesul penal, și pe de altă parte intră în contradicție cu declarațiile anterioare ale aceluiași martor și ale martorilor G. E. și S. E., fără a exista o explicație rezonabilă pentru revenirea martorului Ruzsa Laszo asupra celor declarate. Din alt punct de vedere, declarația mamei inculpatului privind motivul deplasării la Spitalul R. în seara zilei de 19.09.2015 este contrazisă de declarațiile martorilor B. B. V. și Kalanyos Joszef.

Aceste neconcordanțe susțin necesitatea menținerii arestării preventive pentru prevenirea posibilelor influențe asupra martorilor ce urmează a fi audiați în cauză și conduc la concluzia că în acest moment nicio altă măsură preventivă nu ar fi eficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal.

Instanța de fond constată că nu se impune efectuarea unei analize detaliate a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, nefiind chemată în acest moment procesual să facă dovada existenței unor probe certe de vinovăție, așa cum s-ar impune în situația pronunțării unei sentințe de condamnare; analiza privind legalitatea măsurii preventive se rezumă la constatarea unor probe care să susțină o bănuială rezonabilă, or, astfel cum s-a indicat anterior aceste probe există, iar de la momentul acestor constatări și până la momentul formulării cererii de înlocuire a arestării au trecut trei zile, interval de timp în care nu s-a modificat nimic sub aspect probatoriul. Durata termenului face de asemenea inutilă orice expunere suplimentară asupra incidenței art. 242 Cod procedură penală: împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului nu s-au modificat, astfel încât cererea de înlocuire a arestării cu altă măsură procesuală urmează a fi respinsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul D. C., care arată că în seara de 19.09.2015 doi tineri duceau de căpăstru doi cai și sunt atacați pe stradă de două persoane. Din materialul probator a rezultat că o singură persoană, respectiv persoana vătămată S. A. i-ar fi atacat pe cei doi, însă din declarația dată de S. A. la termenul de judecată anterior, rezultă că și persoana care îl însoțea – un angajat al primăriei, în calitate de paznic, C. N., i-ar fi atacat pe acești doi tineri. Unul dintre acești doi tineri se presupune că ar fi D. C.. În continuare, arată că D. C. a fost lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele, până la intervenția martorului, a polițistului din comună, a șefului de post din .. În declarația sa, șeful de post arată că persoana vătămată îl lovea pe D. C. în momentul în care el a fost chemat. Până aici vorbim despre două persoane atacate și în rechizitoriu se reține o circumstanță atenuantă în acest sens și nu există nicio neclaritate în ceea ce privește probatoriul, până la acel moment. În urma altercației, sunt despărțiți de șeful de post, care nu consideră că a fost un conflict atât de grav, încât să îi legitimeze pe cei doi tineri, aceștia reușind să plece (după ce în prealabil, din cauza conflictului caii fugiseră – face trimitere la declarațiile date de C. Jenel și C. N. și chiar de către persoana vătămată – S. A.). Cele două persoane, una dintre ele fiind în susținerea anchetatorilor, D. C., se îndreaptă spre localitatea Cața, înspre barieră, este o intersecție cu un drum la stânga, drum care duce către localitatea Cața. Fiind conduși persoana vătămată la post pentru a da explicațiile în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, în legătură cu comportamentul lui, bănuit probabil că a avut un comportament agresiv față de cele două persoane, se constată de către șeful de post că îi curgea sânge dintr-o parte. Se observă pe mână că avea un lichid lipicios, după cum descrie chiar dumnealui și îl întreabă dacă a pățit ceva și acesta declară că nu a pățit nimic. În cea de-a doua declarație dată la urmărirea penală acesta spune că . s-a datorat faptului că a simțit că a fost înțepat și că odată cu înțepătura a simțit că își pierde puterile. În prima declarație pe care acesta a dat-o la urmărirea penală nu a arătat acest lucru, însă în declarația pe care a dat-o în fața Tribunalului B. nu arată același lucru, spunând că nu a observat că ar fi fost lovit, că ar fi fost tăiat. Se constată, după transportarea la spital de către șeful de post din . vătămată avea o lamă de briceag în spate, fapt care i-a pus viața în pericol și din teoria exprimată în actul de constatare medico-legal, se reține, se constată de asemenea că lovitura a fost de așa natură aplicată încât s-a urmărit suprimarea vieții și se stabilește încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor. În aceeași seară, după transportarea la spital, șeful de post din . cu șeful de post din . post care îl cunoaște foarte bine pe inculpat și care susține că în seara respectivă, chiar după incident, l-a văzut pe acesta la lumina farurilor, mergând cu un cal de căpăstru, împreună cu o altă persoană, ieșind din localitatea Homorod. Prin urmare, din 19 septembrie 2015, până în 22 octombrie 2015, cu toate că suspectul fusese identificat din seara incidentului, nu se efectuează niciun fel de demers împotriva inculpatului D. C.. Cu toate că nu exista nicio probă (să admitem că ar fi participat la faptă, la săvârșirea tentativei), această declarație a șefului de post din Homorod care spune că împreună cu șeful din post din Cața, s-au deplasat pe raza localităților pentru a-i prinde pe cei doi, în condițiile în care îl cunoștea deja șeful de post pe inculpat și îl identificase la lumina farurilor, este neclară și susține dubiul pe care apărarea îl invocă în ceea ce privește probatoriul. Afirmă că nu se justifică, o perioadă de 23 de zile, în condițiile în care persoana era cunoscută (apărarea susține că acesta nu era cunoscut și nu există nicio probă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea și că toate aceste declarații s-a încercat a fi coroborate de anchetatori, pentru a găsi un vinovat pentru această tentativă la infracțiunea de omor). Declarațiile date de către șeful de post din . adevărate. Declarațiile date de șeful de post din . în opinia apărătorului ales al contestatorului inculpat. Este foarte neclară împrejurarea că șeful de post din . l-ar fi recunoscut pe inculpat, deși acesta este cunoscut cu săvârșirea mai multor fapte de natură contravențională, sau penală. Inculpatul nu este un om care să nu fi intrat în atenția organelor de urmărire penală, îl cunoșteau foarte bine și cu toate astea, după un conflict în care unul dintre participanți, îl descrie în amănunt pe inculpat, șeful de post nu îl identifică în urma conflictului. Așadar, toți participanții la conflict îl cunoșteau pe D. C., dar nimeni nu a realizat că el este la momentul respectiv. Este descris ca fiind o persoană înaltă și slabă și care purta probabil puține haine pe el, un tricou cu mânecă scurtă. Inculpatul nu este o persoană înaltă și nu este o persoană slabă, ci o persoană robustă. Așadar, din acest punct de vedere al probelor directe, cererea de revocare a inculpatului se susține și în acest moment. Instanța apreciază că nu se impune a se efectua o analiză a probatoriului în detaliu, la acest moment, în motivarea respingerii cererii de înlocuire. Domnul avocat apreciază că trebuie efectuată această analiză a materialului probator. A se întemeia arestarea preventivă doar pe suspiciunile create de declarația martorului G. E. este greșit. Chiar luând în considerare faptul că declarația martorului G. E. este în totalitate veridică, domnul avocat consideră că aceasta nu este o probă directă, care să impună menținerea în arest a inculpatului, mai ales că această declarație este dată urmare a începerii urmăririi penale (deci după începerea urmării penale se susține că acest martor ar fi fost influențat, sau s-ar fi încercat influențarea lui de către tatăl inculpatului). Chiar dacă ar fi adevărată această susținere, aceasta nu constituie o probă directă și nu se poate menține o măsură preventivă doar în temeiul unei asemenea probe, pentru că este posibil ca tatăl lui să se fi deplasat, fără a cunoaște faptul că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei, pentru a încerca să-i creeze acestuia un alibi. În continuare, se susține că mama s-ar fi deplasat la spital, imediat după accident, pentru se interesa de situația persoanei vătămate. Domnul avocat arată că este foarte greu de crezut că după incidentul care a avut loc la ora 9 jumătate seara, la ora 21:30, inculpatul a ajuns atât de repede acasă și a mărturisit părinților fapta pe care se presupune că ar fi săvârșit-o, pentru că, după cum reiese din probatoriu caii au fugit, deci au rămas fără cai și probabil au căutat caii. După ce au găsit caii, s-au deplasat pe o distanță de 6 km posibil și călare, pentru că poate fi luată în calcul și o asemenea variantă, dar, dacă nu s-au deplasat călare și s-au deplasat pe jos, au făcut în circa 40 de minute această distanță de 6 km. După acest moment cu titlu de exemplu au ajuns acasă și au anunțat părinții, spunând „mamă uite ce am făcut, o să ajung la poliție, o să ajung la pușcărie” și mama s-a dus atunci la spital. Arată că aceasta este teza care rezultă din materialul probator, însă nu se coroborează cu probele directe administrate în cauză. Trebuie evitată situația în care o persoană nevinovată este menținută în arest preventiv și din această perspectivă, solicită înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură mai puțin severă. Perioada pentru care deja a fost menținută această persoană în arest este una foarte lungă.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că contestația inculpatului nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele motive:

Inculpatul invocă, în contestația sa, doar faptul că nu ar fi autorul infracțiunii de care este acuzat. Așadar, singurul motiv al contestației inculpatului, pentru care acesta solicită revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, îl constituie faptul că inculpatul consideră că nu există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat.

Curtea nu poate primi susținerile inculpatului, deoarece în cauză s-a statuat de mai multe ori că există probe din care să rezulte o astfel de suspiciune rezonabilă. Chiar dacă aceste constatări ale judecătorilor nu se bucură de o autoritate de lucru judecat, având în vedere că în cauză nu a intervenit nici un element nou, care să conducă la concluzii contrare, nu se poate susține, pe baza acelorași elemente de la dosar, că acum nu ar mai exista astfel de probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele imputate.

Susținerile inculpatului țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate după administrarea întregului probatoriu în cauză. Curtea reține însă că pentru a se dispune arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri este necesar ca în cauză să existe probe din care să rezulte o suspiciune rezonabilă că cele menționate în actul de acuzare ar putea fi reale. Așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mod repetat, nu este necesar ca la luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive să existe probe certe, dincolo de orice dubiu rezonabil, cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii imputate. Astfel de probe ar trebui să existe la momentul la care se dispune condamnarea unei persoane. Standardul de probațiune pentru luarea măsurii arestării preventive este unul mai redus, având în vedere că scopul măsurii este unul diferit.

Or, din moment ce cu trei zile înainte de formularea cererii de înlocuire sau de revocare a măsurii arestării preventive, o instanță a constatat că există o astfel de suspiciune rezonabilă, menținând măsura arestării preventive, neintervenind nici un element nou, care să răstoarne această constatare a instanței, în mod corect a reținut instanța de fond că la acest moment subzistă în continuare această suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Astfel, din declarația martorului Ruzsa L. rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de care este acuzat, același lucru rezultând declarațiile numiților G. E. și S. E. M..

Toate acestea denotă că în cauză în mod just s-a dispus respingerea cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai ușoară. De fapt, motivele invocate de inculpat, privind lipsa suspiciunii rezonabile, atrag revocarea măsurii arestării preventive, iar nu înlocuirea acesteia, așa cum a solicitat inculpatul. Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă ar trebui să se modifice temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Or, în cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, nu poate fi vorba de o astfel de modificare, pentru că de la ultima menținere a măsurii arestării preventive până la formularea cererii de înlocuire a acesteia au trecut doar câteva zile, timp în care nu s-a schimbat nimic din temeiurile măsurii.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În temeiul art. 206 alin. 3-5 Cod procedură penală, respinge contestația formulată de inculpatul D. C., împotriva încheierii din data 21.01.2016 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2016.

PREȘEDINTE

C. G.

Grefier

D. S.

Red.CG/18.02.2016

Tehnoredact.DS/18.02.2016/2 ex.

Jud.fond. D. R. R.

- conform cu originalul -

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță