Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Complet de judecată A8:

Președinte: JUDECĂTOR – M. D.

JUDECĂTOR: C. E.

GREFIER: C. R.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.

Pentru astăzi se află soluționarea apelului declarat de revizuientul G. F. L. împotriva sentinței penale nr. 237/S din data de 06 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13.01.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237/S din data de 06.11.2015, Tribunalul B. a hotărât următoarele:

A respins cererea formulată de către condamnatul G. F. L. privind revizuirea sentinței penale nr.28/S/31.01.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului B..

A obligat condamnatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: petentul condamnat G. F. L. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr.28/31.01.2004 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal_, prin care a solicitat prelungirea probatoriului cu martorul B. Michael pentru a dovedi punctul de vedere al său astfel cum a fost exprimat în declarația olografă din 28.08.2012, pentru respectarea efectivă a dreptului său la apărare, instanțele neeficientizând în mod just probele în circumstanțiere. A solicitat rejudecarea cauzei, reanalizarea unor probe întrucât nu este vinovat de săvârșirea uneia dintre infracțiuni-aderare la un grup infracțional organizat, fiind indus în eroare de către inculpata C. N. și reducerea în consecință a pedepsei rezultante.

În cadrul admisibilității în principiu, s-a constatat cererea inadmisibilă urmând a fi respinsă.

Prin sentința penală nr.28/31.01.2014 pronunțată în dosar penal nr._ al Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.83/. a Curții de Apel B. s-a dispus:

În baza art.7 din Legea 39/2003 raportat la art.2 lit. b pct.5 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1969 pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave,condamnă pe inculpatul G. F.-L. la pedeapsa închisorii de 5 ani și în baza art.65 al.2 Cp aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 al.1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal pe o durată de 6 ani.

A dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2405/08.12.2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 03.11.2011, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta pentru infracțiunea art.7 din Legea 39/2003 raportat la art.2 lit. b pct.5 din Legea nr.39/2003, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a doua, b Cod penal pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni .

A dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2405/08.12.2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 03.11.2011, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta pentru infracțiunea de uz de fals, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

În baza art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

A dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2405/08.12.2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 03.11.2011, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta pentru infracțiunea de înșelăciune, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 6 ani.

A contopit aceste pedepse și dispune ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a doua, b Cod penal pe o durată de 6 ani.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II și b Cod penal.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 28.08.2012 la 26.09.2012.

A admis acțiunea civilă promovată de părțile civile BRD Finance IFN SA Calea București B., BRD Finance B., BRD Agenția Astra B., BRD Valea Cetății B. BCR Agenția Piața Sfatului B. și a obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile acestora alături de alți coinculpați.

Ca stare de fapt s-au reținut următoarele:

- începând cu luna februarie 2012, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de A.-U. A.-M. împreună cu C. N. și H. I., la care au aderat și Bushnaq R.-M., D. G., H. A., M. L.-E., P. O.-M., P. F., T. A. și S. G.-Ș., în vederea obținerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice și juridice;

- în perioada februarie 2012 – august 2012, din dispoziția inculpatului H. I., a recrutat, coordonat și determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (D. Ș.-O., M. L.-E., P. O.-M., P. F., S. G.-Ș., Vidinaru O.) ori a indus direct în eroare, la data de 23.02.2012 BRD Finance IFN SA și respectiv BRD Agenția Piața Unirii B., că este angajat .” SRL în calitate de lucrător comercial - responsabil magazin, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor C. N. și A.-U. A.-M., documente false (adeverințe de salariu, fișe fiscală, contracte individuale de muncă) și a solicitat și obținut credite în valoare totală de 26.000 lei și a contribuit astfel la solicitarea sumei totale de 177.753 lei, din care a fost acordată suma de 91.007 lei, și a primit o parte din sumele de bani obținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- „aderare la un grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave” prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 lit.b pct.5 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal;

- „uz de fals” prevăzută de art.291 teza a II-a din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.a din Codul penal;

- „înșelăciune” prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.a din Codul penal; cu aplicarea art.33 lit.a și art.83 din Codul penal.

Astfel, potrivit art. 452 Cod procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Potrivit art. 453 Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art.453 alin.(1) lit. b)- d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane. În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin.(1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art.453 alin.(1) lit. b)- d ) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art.44 Cod procedură penală.

În continuare, revizuirea este o cale de atac extraordinară, prin intermediul acesteia nu se poate relua dezbaterea cauzei în fond sau în calea de atac. Din interpretarea dispozițiilor art.393 și art.394 Cod procedură penală, rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul. Din analiza dispozițiilor art.394 alin.(1) lit. a) rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:

- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art.394 alin.(1) lit. a se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin.(1) lit. a Cod procedură penală trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.

Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au examinat în concret și detaliat fiecare din împrejurările invocate de către revizuient în susținerea cererii de revizuire - respectiv că ar fi acționat ca urmare a exercitării unor acțiuni de amenințare cu un pistol de către coinculpați, în principal H. I., acțiuni care nu se confirmă însă și prin alte elemente de probatoriu. Acest inculpat - G. F.-L. relatează implicarea inculpaților H. I., H. A., precizează că H. I. a vorbit direct cu S. și M. L. E., frații H. împreună cu D. i-au condus pe cei doi la bancă, D. G. și H. A. aveau rolul de a merge cu solicitanții de credite la bancă. Instanțele au reținut că și numai față de propriile sale declarații, acest inculpat a avut suficiente elemente pentru a-și da seama că era vorba de un grup infracțional organizat. Instanțele au reținut însă că a existat un grup infracțional organizat în sensul dispozițiilor legale mai sus citate începând cu luna ianuarie 2012, grup ce a fost constituit de inculpații A.-U. A.-M., C. N. și H. I., la care au aderat Bushnaq R.-M., D. G., G. F.-L., H. A., M. L.-E., P. O.-M., P. F., T. A. și S. G.-Ș. în vederea obținerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice și juridice. Instanțele au analizat concret f.79-92 sentința Tribunalului B. toate mijloacele de probă ce au format convingerea că acest inculpat este vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat definitiv. În consecință împrejurările relevate de către petent în cererea sa de revizuire nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art.394 alin.(1) lit. a Cod procedură penală constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

De asemenea, împrejurările invocate de către revizuient în susținerea cererii de revizuire-respectiv greșita apreciere a probelor aduse în circumstanțiere și individualizarea judiciară greșită a pedepsei constituie aspecte și apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în cele trei cicluri procesuale.

Urmează a avea în vedere și decizia nr. LX/24.09.2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție pronunțată cu ocazia admiterii recursului în interesul legii în sensul că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzută de articol 394 Codul de procedura penală din 1968 este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul G. F. L., criticând-o pentru netemeinicie, arătând, în esență, că prima instanță în mod eronat nu a avut în vedere faptul că în cauză, există fapte și împrejurări noi, care nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată la momentul pronunțării sentinței de condamnare față de revizuient. S-a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele dispozițiilor art. 435 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, text de lege pe care revizuientul își întemeiază cererea. S-a solicitat, în apelul având ca obiect cererea de revizuire, audierea martorului B. Michael, care nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată. S-a susținut că acest martor ar susține varianta exprimată de către revizuient, în declarația olografă de la urmărire penală, dar și în cea dată pe formular, iar audierea acestuia de către instanța învestită cu cererea de revizuire ar contura o nouă viziune asupra acuzațiilor aduse inculpatului, existând posibilitatea diminuării responsabilității penale.

În fața instanței de apel, s-a depus de către revizuient o caracterizare medicală, potrivit căreia, revizuientul are numeroase afecțiuni.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată, pentru considerentele pe care le vom expune mai jos, că apelul declarat este nefondat, urmând a fi menținută, sentința apelată.

Prin sentința penală nr.28/31.01.2014 pronunțată în dosar penal nr._ al Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.83/. a Curții de Apel B., revizuientul a fost condamnat, după cum urmează:

- în baza art.7 din Legea 39/2003 raportat la art.2 lit. b pct.5 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1969 pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 al.1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal pe o durată de 6 ani.

- în baza art. 291 teza a II-a din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cp, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni .

- în baza art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa închisorii de 4 ani.

S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2405/08.12.2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 03.11.2011, pedeapsă care s-a adăugat la pedepsele mai sus arătate.

A contopit aceste pedepse și a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a doua, b Cod penal pe o durată de 6 ani.

Motivul de apel invocat de către revizuient privește audierea martorului mai sus arătat, aspect invocat și analizat și de către instanța de fond, care în mod judicios a arătat că, solicitarea revizuientului conduce la prelungirea probatoriului, în această cale extraordinară de atac, aspect contrar, dispozițiilor legale care reglementează calea de atac.

Așa cum am arătat anterior, revizuientul și-a întemeiat cererea, în drept, pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Prima instanță a apreciat, în mod legal și temeinic că nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, pentru a fi admisă, în principiu cererea de revizuire. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, o cererea de revizuire ar putea fi admisă în principiu, în baza acestui text de lege dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Din analiza dispozițiilor legale amintite, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că, pe de o parte, faptele sau împrejurările să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe de altă parte,faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Curtea constată că, în mod judicios, a apreciat prima instanță că audierea martorului indicat de către revizuient, nu conduce la constatarea îndeplinirii condițiilor textului de lege anterior citat. Teza probatorie pe care revizuientul o indică prin audierea martorului, în calea de atac (respectiv confirmarea aspectelor declarate de către inculpat în declarația olografă, sau în declarația dată pe formular în faza de urmărire penală) reliefează faptul că, nu suntem în prezența unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a revizuientului. Ceea ce se urmărește prin audierea acestui martor este confirmarea aspectelor de fapt și a apărărilor expuse de către inculpat în cele două declarații din faza de urmărire penală, prin urmare, o prelungire a probatoriului administrat în fața instanțelor care au pronunțat soluția de condamnare.

Pentru ca revizuirea să nu se transforme într-o cale de atac ordinară, în practica judiciară constantă s-a arătat că, faptele și împrejurările noi la care se referă dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, vizează fapte probatorii, iar nu mijloace noi de probă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, cu precădere a considerentelor sentinței de condamnare și a deciziei date de instanța de control judiciar, rezultă că au fost analizate detaliat fiecare din împrejurările invocate de către revizuient în susținerea cererii de revizuire: că ar fi acționat ca urmare a exercitării unor acțiuni de amenințare cu un pistol de către coinculpați. Instanțele care au pronunțat hotărârile de condamnare, au reținut că, față de propriile sale declarații, revizuientul a avut suficiente elemente pentru a-și da seama că era vorba de un grup infracțional organizat. Instanțele au reținut însă că, a existat un grup infracțional organizat în sensul dispozițiilor legale mai sus citate începând cu luna ianuarie 2012, grup ce a fost constituit de inculpații A.-U. A.-M., C. N. și H. I., la care au aderat Bushnaq R.-M., D. G., G. F.-L., H. A., M. L.-E., P. O.-M., P. F., T. A. și S. G.-Ș. în vederea obținerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice și juridice.

În considerentele sentinței de condamnare a revizuientului, se regăsesc trimiteri concrete la mijloacele e probă care îl vizează pe condamnat și care dovedesc activitățile infracționale pentru care a fost condamnat, în acest sens, fiind mențiunile de la filele 79-92.

Curtea constată că, aspectele învederate de către petent, atât în cererea de revizuire, dar și în motivele de apel nu au caracter de noutate, astfel că, nu se poate constata îndeplinirea cerințelor art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Apărările din fața instanței de apel, în sensul că, prin audierea martorului, s-ar contura o nouă viziune a stării de fapt și o mai mică responsabilitate penală a revizuientului și implicit reducerea pedepsei, sunt aspecte care țin de o nouă individualizare judiciară a pedepsei, operațiune juridică care nu se poate realiza în calea de atac a revizuirii, dacă nu sunt îndeplinite cerințele pentru admiterea în principiu a acesteia. În cererea de revizuire filele 3,4 dosar fond s-a arătat că, prima instanță nu a eficientizat just probele depuse în circumstanțiere, însă curtea constată că aceste motive nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, deoarece nu se poate proceda la o nouă individualizare a pedepsei, atâta vreme cât nu este incident vreun caz de revizuire.

Înscrisul medical depus la dosarul cauzei, atestă o stare de sănătate precară a revizuientului, însă, acest înscris nu poate fi valorificat în această cale de atac, atâta vreme cât, așa cum am arătat, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Concluzionând, pentru considerentele pe care le-am expus mai sus, Curtea constată că aspectele invocate de către petent, în cererea de revizuire, dar și motivele de apel, nu reprezintă fapte sau împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de către instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare, deoarece au fost supuse analizei de către instanță la momentul pronunțării hotărârii, iar pe de altă parte pentru că prin anumite motive se tinde doar la o diminuare răspunderii penale și implicit o reducere a pedepsei, operațiune juridică care nu se poate realiza dacă cererea de revizuire este inadmisibilă.

Solicitarea de audiere a martorului, față de teza probatorie invocată reprezintă o prelungire a probatoriului, aspect interzis, în calea de atac a revizuirii, hotărârea dobândind autoritate de lucru judecat, iar rejudecarea pe fond a cauzei în această cale de atac, putându-se realiza doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 459 alin. 7 Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de revizuientul G. F. L. împotriva sentinței penale nr. 237/S din data de 06.11.2015 a Tribunalului B., pe care o va menține.

În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de revizuientul G. F. L. împotriva sentinței penale nr. 237/S din data de 06.11.2015 a Tribunalului B., pe care o menține.

În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 13.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. D. E. C.

GREFIER

C. R.

Red. M.D./15.01.2016

Tehnored. C.R./15.01.2016/2ex.

Jud. fond. C. I.