Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-01-2015

Cod ECLI

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 48/AP DOSAR NR._

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată AT3:

Președinte: S. F.- judecător

JUDECĂTOR: M. Ș.

Grefier: A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. B., inculpatul D. I. și partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr. 233 din 28 iulie 2014 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 ianuarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2015, apoi, a amânat pronunțarea pentru aceleași motive pentru data de astăzi, 27 ianuarie 2015.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

P. sentința penală nr. 233 din 28 iulie 2014 pronunțată de T. B. s-a dispus:

1. În baza art. 244 alin. 1, 2, cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal (13 acte materiale) cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului D. I. pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată în dauna . la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art 66 al 1 lit a, g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa sau de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale.

Cu aplicarea art. 54, art. 65, art. 66 alin. 1 lit a, g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa sau de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 83 Cod penal a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și, corelativ, a amânat aplicarea pedepselor accesorii.

A atras atenția inculpatului că pe durata termenului de supraveghere are obligația de a respecta măsurile de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art. 85 Cod penal a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. B. conform programului ce va fi stabilit de această instituție;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 85 pct. 5, precum și dispozițiile art 88 Cod penal.

2. În baza art 386 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru fapta comisă în dauna . din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5, cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal (3 a.m) Cod penal -1968, actualmente art. 244 alin. 1, 2, cu aplicarea art. 35 al 1 Cod penal, în infracțiunea de emitere de cec-uri fără acoperire în formă continuată prevăzută de art. 84 pct. 2 din Lega nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal – 3 acte materiale.

În baza art. 16 alin. 1 lit f Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind același inculpat cu privire la infracțiunea de emitere de cec-uri fără acoperire prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă ..

În baza art. 397, art. 25 Cod procedură penală a dispus obligarea inculpatului la plata către . a sumei de 73.193,88 lei, precum și penalități de 0,15 % pe zi calculate la această sumă de la data de 5 iulie 2007 și până la achitarea integrală a debitului.

La rămânerea definitivă a prezentei sentințe o copie se comunică ONRC și la serviciul cazier fiscal de la domiciliul inculpatului.

În baza art 272 Cod procedură penală a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 6000 lei, sumă ce include și 50% din onorariu avocat oficiu, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat, în esență, următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B. dat în dosarul penal nr. 394/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. cercetat sub aspectul comiterii următoarelor infracțiuni:

înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (13 acte materiale) (parte civilă .);
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (3 acte materiale) (parte civilă .).

De menționat că alături de faptele anterior menționate, în cauză s-au efectuat cercetări și cu privire la alte fapte penale pentru care însă Ministerul Public a dispus soluții care nu privesc trimiterea în judecată a inculpatului.

Ca stare de fapt se învederează următoarele în cuprinsul rechizitoriului:

1.La data de 02.04.2007 a fost semnat contractul cu numărul 12 prin care . VK SRL (reprezentată de către inculpatul D. I.) cumpăra de la . diferite produse și materiale de feronerie și accesorii pentru uși și ferestre – tâmplărie PVC, lemn și aluminiu, plata urmând a se face prin emiterea de bilete la ordin și file CEC. Pe parcursul executării contractului, . ar fi livrat către . VK SRL produsele comandate și, în cursul lunii mai 2007, a acceptat de la D. I. 12 bilete la ordin și o filă CEC în vederea efectuării plăților convenite.

Cele 12 bilete la ordin ar fi fost emise de către . SRL 11 fiind girate către . VK SRL și apoi mai departe către .. S-a mai susținut că unul dintre cele 12 bilete la ordin (cel de la fila 119) avea ca beneficiar direct pe ..

D. I. ar fi dat dispoziție către două angajate din departamentul de contabilitate (J. M. și B. C.) să semneze 10 bilete la ordin din cele 12 (câte 5 de fiecare), lucru care s-a și întâmplat, 7 b.o. purtând și semnătura învinuitului.

Fila CEC remisă a fost de asemenea semnată de către inculpatul D..

Reprezentantul . (B. C.) ar fi încercat încasarea sumelor de bani înscrise pe cele 13 documente, fără succes însă din cauza lipsei totale de disponibil și a faptului că fila CEC a fost retrasă din circulație, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.

Cele 12 bilete la ordin ar fi avut ca și cont înscris RO34CECEBV0101RON0543008 deschis la CEC Bank extrasele fiind atașate la filele 30 – 54, volumul III.

S-ar fi creat astfel un prejudiciu în cuantum de 73.193,88 lei (la această sumă urmând a se adăuga penalitățile aferente).

În final Ministerul Public a susținut că trebuie analizate aspecte deosebit de importante cu privire la emiterea filei CEC BM 300 nr._.

S-a mai arătat că inculpatul ar fi precizat prin declarațiile date (filele 451 față – verso, volumul I) că instrumentul de plată respectiv ar fi fost înmânat către reprezentantul . cu ocazia primei livrări, inculpatul D. I. pretextând că exista disponibil bănesc.

Ministerul Public a susținut că dacă se acceptă această apărare ar trebui ca în cursul lunii aprilie a anului 2007, în conturile . VK SRL să se fi regăsit sume de bani suficiente astfel încât încasarea filei CEC să fi fost posibilă. Extrasele de cont aferente perioadei menționate contrazic însă această apărare (fila 362 verso, volumul III) sumele de bani reprezentând soldurile contabile finale situându-se la un nivel mult sub cel necesar pentru acoperirea sumei înscrise în fila CEC menționată.

Având în vedere acest aspect s-a susținut că ar trebui să se constate că inculpatul D. I. (chiar și dând crezare apărării invocate de acesta) ar fi acceptat posibilitatea producerii unui prejudiciu în patrimoniul ., element care unit cu emiterea și a celorlalte instrumente de plată (cele 12 b.o.) ar conduce la reținerea intenției directe de inducere în eroare.

S-a mai arătat că reprezentantul părții civile . (B. C.) pretinde că fila CEC ar fi fost remisă la sfârșitul lunii mai a anului 2007 (fila 395 verso, volumul I), însă urmare a cercetării extrasele de cont pentru perioada la care face trimitere B. C. observăm că nici atunci încasarea filei CEC nu ar fi fost posibilă din cauza lipsei de disponibil bănesc (fila 362 verso – fila 363 față, volumul III). A concluziont Ministerul Public că în niciuna dintre cele două variante posibile fila CEC nu ar fi putut fi încasată.

Ministerul Public a arătat la fila 4 din rechizitoriu că una dintre apărările ”foarte agreată de inculpați și îmbrățișată cu energie de instanțele de judecată române pentru a fundamenta schimbarea încadrării juridice prin reținerea art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934” (fiind specificate și consecințele aferente care privesc cuantumul sancțiunii aplicate și eventual constatarea împlinirii termenului de prescripție) o constituie invocarea următorului aspect: fila CEC a fost lăsată ca și garanție și nu ca mijloc de plată astfel încât (inculpații) solicită aplicarea Deciziei nr. IX/2005 a ÎCCJ în sensul nereținerii infracțiunii de înșelăciune, ci a infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 2. S-a susținut că decizia amintită este însă foarte clară: în cazul în care beneficiarul filei CEC cunoștea lipsa disponibilului bănesc nu există inducere în eroare și astfel nu poate fi reținută decât incidența art. 84 al. 1 pct. 2 din L. 59/1934.

Ministerul Public a mai susținut că: ”de aici și până a se dovedi automat că un anume beneficiar al filei CEC trebuia să concluzioneze că nu există disponibil bancar doar pentru că trăgătorul înțelege să lase instrumentul de plată ca și garanție este un drum extrem de lung și de a cărui subtilitate logică procurorul de caz se îndoiește”.

S-a mai prezentat ca argumentație a stării de fapt că ”și dacă o filă CEC ar fi lăsată cu titlu de garanție acest aspect ar trebui să fie lipsit de relevanță deoarece beneficiarului i se creează impresia că ar putea executa „garanția” prin încasarea sumelor datorate”.

Ministerul Public prin procurorul de caz este însă de acord că ”doar în cazul în care se dovedește indubitabil că beneficiarul filei CEC cunoștea lipsa disponibilului bănesc incidența art. 84 al. 1 pct. 2 este pe deplin justificată”.

Dispozițiile procedurale sunt clare în ceea ce privește interpretarea probelor și principiul imparțialității organelor judiciare în instrumentarea unei cauze; Ministerul Public a susținut că ”în cazul de față, acest pretext nu poate fi invocat de către instanță pentru a-l favoriza pe D. I. deoarece nu există nicio probă care să conducă la ideea că B. C. cunoștea lipsa de disponibil bănesc”.

În cadrul explicațiilor privind starea de fapt, sunt indicate, de data aceasta inculpatului și sfaturi în sensul că dacă dorește să demonstreze ”buna – credință în relațiile comerciale atunci nu este un așa mare deranj în a se încheia un proces – verbal în care beneficiarului filei CEC să i se aducă la cunoștință de către trăgător faptul că nu există disponibil bănesc și astfel orice discuție pe această temă să fie lămurită aprioric”. În cuprinsul rechizitoriul s-a mai susținut că ”se preferă în fața instanței ulterior orice subterfugiu pentru a se arunca toată vina asupra părților vătămate care, paradoxal, se văd în postura de a suporta prejudiciul și a de a se face „vinovate” că ar fi avut la cunoștință despre faptul că nu există disponibil bănesc”.

În rechizitoriu, s-a mai susținut că ”în favoarea emitentului filei CEC acționează tot felul de prezumții benefice situației lui juridice (că, în mod sigur, partea vătămată cunoștea lipsa de disponibil de vreme ce a acceptat un cec „în alb”; că raporturile comerciale din țară se bazează pe practica emiterii de file CEC nedatate și astfel toți comercianții ar trebui să cunoască faptul că nimeni nu are disponibil bancar etc.) iar în favoarea persoanei păgubite nu acționează decât logica strâmbă fie că se poate îndestula din masa credală fie că este liber să formuleze acțiune civilă și astfel, cândva în viitor, își va recupera datoria”.

2.Fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu privește relația contractuală între . și . SRL.

Astfel, se arată că în cursul anului 2004, între . și . SRL a fost încheiat contractul de livrare nr._ (filele 190 – 204, volumul I). S-a susținut că, în fapt, contractul a fost încheiat până la data de 31.12.2008 (art. 13 – fila 197 față, volumul I) iar la data de 15.06.2006 intervine „preluarea” drepturilor și obligațiilor de către noul administrator inculpatul D. I., denumirea veche a clientului . SRL fiind înlocuită de noua denumire – . VK SRL (Anexa 4 de la fila 204 față, volumul I).

Se prezintă că începând cu data de 15.06.2006 există două părți cocontractante: . și . VK SRL (reprezentată de D. I.). În derularea relațiilor comerciale, inculpatul D. I. (în numele . SRL (trăgător) ar fi girat, în opinia Ministerului Public, către . VK SRL) trei file CEC (. cu numerele_,_,_) (filele 207, 210, 213, volumul I). S-a precizat însă că până în noiembrie 2007 (momentul numirii administratorului judiciar), inculpatul D. I. ar fi deținut în diferite perioade de timp calitatea de administrator al . SRL (filele 9 verso – 13 verso, volumul II), calitate care ar mai fi fost deținută și de soția inculpatului sau cele două martore despre care s-a făcut vorbire anterior (J. M. sau B. C.).

Ministerul Public a opinat că din declarațiile martorelor J. și B. s-ar desprinde clar ideea raporturilor de subordonare față de inculpat, iar legătura de căsnicie cu M. Lena întărește ideea controlului exercitat de către inculpat asupra . SRL chiar și în perioadele când nu mai era oficial administrator al societății menționate.

S-a mai susținut că inculpatul semnează la rubrica „Semnătura trăgătorului” de pe aversul filelor CEC .._,_,_ precum și la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filelor CEC seria .._ și_ (f. 569 față, vol. I), iar martora B. C. semnează la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filei CEC . 327 nr._ (fila 570 față, volumul I).

În cuprinsul rechizitoriului s-a mai arătat că cele trei file CEC erau destinate a acoperi valoarea facturilor emise de către ., societatea păgubită livrând mărfuri în valoare facturată de 317.438,95 lei. Cu referire la debitul ce trebuia acoperit prin decontarea celor trei file CEC amintite mai sus, acest fapt nu s-a întâmplat deoarece: fila CEC . 327 nr._ din data de 12.06.2007 în valoare de 12.850,11 lei (fila 207, volumul I) a fost încasată doar parțial (3.384,36 lei) la data de 15.06.2007 (fila 50 față din volumul III) pentru restul de bani nemaiexistând disponibil iar cu privire la filele CEC seria . numerele_ din data de 29.06.2007 în valoare de 38.752,04 lei (fila 210, volumul I), respectiv_ din data de 25.08.2007 în valoare de 314.991 lei (fila 213, volumul I) refuzul s-a întemeiat pe lipsa totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție, filele CEC figurând ca anulate.

Ministerul Public a susținut că apărarea inculpatului (filele 454 – 456, volum I) se concentrează asupra următoarelor aspecte: . SRL ar fi avut „unele probleme financiare” din cauza băncii Romexterra iar președintele unității bancare ce a cauzat dificultățile invocate a propus un plan de redresare, astfel încât s-a ajuns la concluzia necesității finanțării societății menționate de către . SRL; A. G. (director de vânzări în cadrul .) ar fi cunoscut faptul că nici . SRL și nici . SRL nu aveau disponibil în conturi pentru acoperirea filelor CEC.

S-a arătat că A. G. a fost audiat asupra aspectului invocat de către inculpat și a declarat (fila 413 față, volumul I) că nu cunoaște dacă s-au purtat discuții asupra disponibilului bancar cu alte persoane din conducerea ..

Ministerul Public se întreabă ”ce rost ar fi avut (dacă reprezentanții . ar fi avut cunoștință despre lipsa disponibilului bancar) ca filele CEC să fie introduse spre decontare?”. Inculpatul ar fi depus o cerere în probațiune la P. de pe lângă T. B. la data de 19.06.2013, unde a argumentat că fila CEC . și nr._ ar fi fost înmânată la data de 25.05.2007 reprezentanților .. Dacă s-ar accepta această apărare, ar fi trebuit, în opinia Ministerului Public, ca în contul înscris pe fila CEC în discuție (RO34CECEBV0101RON0543008) să fi existat sume de bani suficiente pentru decontarea debitului. S-a arătat că la dosar s-au anexat extrasele de cont doveditoare pentru contul respectiv deschis la CEC Bank (filele 30 – 54, volum III) și s-a determinat matematic, de la data deschiderii contului RO34CECEBV0101RON0543008 acesta a fost creditat până la data de 28.05.2007 cu suma de 1.393.599,79 RON fiind extrasă suma de 1.393.517,79 RON, diferența de aproximativ 83 RON fiind grăitoare.

Se prezintă istoricul . VK SRL și . SRL.

În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului asupra celor două fapte pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată (fila 60 volum I dosar instanță), a martorilor: B. C. (fila 115 volum I instanță), N. A. Stele (fila 209 dosar instanță volum I), T. T. A. (fila 211 dosar instanță volum I), A. G. (fila 212 dosar instanță volum I), J. M. (fila 214 volum I dosar instanță), Geza Z. (fila 36 dosar instanță, volum II); s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă T. B..

Partera civilă . a indicat faptul că la data de 14 iunie 2007 suma ce era datorată de societatea .” era de 354.125, 37 lei, iar suma ce a fost încasată de această societate prin fila cec BD,_ nu stins factura V.,_ din 25 mai 2007. Se menționează că nici debitoarea și nici emitentul CEC-ului nu au anunțat despre aceste aspecte.

Examinând dosarul instanța a reținut următoarele:

Potrivit art 215 al 1 Cod penal -1968, actualmente art 244 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune constă în fapta de a induce în eroare o persoană prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial.

P. urmare, pentru existența infracțiunii de înșelăciune trebuie să se constate existența uneia dintre variantele anterior descrise, după care se observă dacă se regăsesc în speță și celelalte forme agravante ale infracțiunii.

A.Cu referire la punctul 1 din rechizitoriu s-a constat că Ministerul Public a susținut că inducerea în eroare a părții civile s-a realizat cu ocazia punerii în executare a contractului nr 12 din data de 2 aprilie 2007, prin emiterea a 12 bilete la ordin și a unei file CEC în luna mai a aceluiași an, fără a exista disponibil bancar și, în plus de aceasta, fila CEC aparținea unui set de instrumente retras din circulație, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.

În cadrul aprecierilor privind infracțiunea de înșelăciune, trebuie să ne raportăm la cunoașterea sau nu de către victimă a unei situații care dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la adoptarea unui comportament contrar celui ce a condus sau putea conduce la prejudicierea sa. Instanța reamintește că nu orice prejudiciu este rodul unei fapte infracționale, ci trebuie analizate acele elemente care determină aprecierea că fapta care a produs prejudiciul este una de natură penală și, dacă se constată aceasta, care formă juridică se regăsește în speță.

Totodată instanța a constatat că dispozițiile recursurilor în interesul legii sunt încă obligatorii pentru toate instanțele de judecată, dar și pentru Parchetele care funcționează pe lângă acestea, motiv pentru care nu se pune problema îmbrățisării ”cu energie” a unei apărări, ci a constata dacă probele adunate în cursul urmăririi penale și administrate în fața instanței fundamentează dispoziția de trimitere în judecată și implicit vinovăția unei persoane în sensul indicat.

În primul rând s-a constatat că aspectele indicate de acuzare referitor la schimbările intervenite la administrarea societății . SRL și a asociaților acesteia sunt chestiuni permise de legea civilă. De altfel în cuprinsul stării de fapt nu se indică modificări ale condițiilor statutare ale societății amintite care să fi contribuit la inducerea în eroare a vreunei persoane – cel puțin cu referire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru fapta descrisă la punctul 1. Așa fiind, s-a constatat că persoana care a participat la negocierea contractului cu . din partea . VK este inculpatul, persoană care avea posibilitatea legală de a semna acte pentru această societate.

S-a constatat că la data de 2 aprilie 2007 se încheie între ., reprezentată de B. C. contractul cu nr 12, prin care această societate vinde produse către societatea adminsitrată de inculpat. Contractul avea valabilitate un an, iar plata urma a se realiza prin ordin de plată sau filă CEC.

La momentul perfectării actelor, al negocierii contractuale, de față nu au fost și alte persoane decât reprezentanții celor două societăți comerciale; urmează a se verifica dacă la acel moment au fost prezentate sau nu date inexacte de vreuna dintre părți, date care dacă ar fi fost cunoscute nu ar fi condus la semnarea contractului.

Referitor la împrejurările încheierii contractului dintre părți, B. C., reprezentantul societății ., audiat la urmărire penală, a susținut că inițial, după data de 2 aprilie 2007, pentru o scurtă perioadă de timp, relațiile comerciale dintre cele două societăți comerciale s-au derulat în mod normal, după care ”biletele la ordin emise pentru achitarea facturilor și depuse pentru decontare la bancă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil (fila 395 volum I dosar urmărire penală). Reprezentantul societății vătămate a mai susținut că biletele la ordin încasate nu au fost girate de către ., societatea administrată tot de inculpat așa cum s-a întâmplat cu BO refuzate la plată. B. C. a mai adăugat faptul că la sfârșitul lunii mai 2007 inculpatul a mai lăsat o filă CEC . 300 cu nr_, completată în totalitate – mai pun data scadenței –care urma a fi depusă la decontare dacă toate celelalte BO nu ar fi decontate. Deoarece toate BO ar fi fost refuzate la plată, B. C. susține că a completat pe fila CEC data de 5 iulie 2007 ca dată scadentă, însă fila CEC a fost refuzată la rândul ei la plată din lipsă totală de disponibil, iar în plus s-a menționat că societatea se afla în interdicție la CIP din decembrie 2006, iar fila CEC făcea parte dintr-o . înscrisuri ce fuseseră scoase din circulație. B. C. a învederat că a încercat să ia legătura cu inculpatul însă aceasta nu a răspuns solicitărilor sale și a mai aflat că toate bunurile societății sunt gajate în favoarea unor unități bancare.

Ceea ce a reținut instanța din cuprinsul depoziției persoanei vătămate este faptul că reprezentantului acesteia nu i s-a adus la cunoștință la momentul încheierii contractului faptul că persoana care achiziționa produse se afla notificată la centrala incidențelor de plăți (CIP care presupune doar notificarea nu și interdicția bancară); apoi s-a constatat că inculpatul a dat asigurări reprezentantului părții civile că nu vor exista probleme legate de plata comenzilor. Cu referire la girarea BO de către ”Compania de Publicitate” B. C. a susținut că a acceptat această situație întrucât până la acel moment nu ar fi fost probleme cu decontarea celorlalte instrumente de plată; apoi faptul că o persoană juridică apare la CIP nu reprezintă că se află în interdicție bancară. La CIP sunt trimise toate datoriile neonorate de o persoană, inclusiv de persoanele fizice, însă nu trebuie confundată notificarea la centrala incidențelor de plăți cu .. Notificarea CIP presupune însă unele dificultăți financiare ale persoanei debitoare.

Instanța a constatat însă că inculpatul nu a comunicat condițiile în care erau emise BO, ci din contră, a dat asiguri reprezentantului părții vătămate ”că va avea disponibil, deoarece are mai multe puncte de lucru și are încasări de cca 5000 lei zilnic care pot acoperi BO emise de societatea SC C.”. Reprezentantul . a mai susținut că atunci când a constatat că BO erau refuzate, însoțit de secretara sa s-a deplasat la B. și a discutat cu inculpatul care însă i-a comunicat că va rezolva problema în câteva zile, apoi i-a dat o filă CEC pentru care urmau a discuta de comun acord condițiile de introducere la plată. Până când ”s-a prezentat însă inculpatul cu fila CEC la reprezentantul părții civile, aceasta din urmă a livrat în continuare marfă inculpatului însă în cantități mai reduse”. Reprezentantul părții vătămate a susținut că la începutul lunii mai 2007 inculpatul a venit personal la el, la Sighișoara, unde i-a înmânat o filă CEC ce urma a fi decontată la o dată ulterioră, dată până la care ar fi trebuit să se livreze marfă în valoare de 100.000 lei – sumă trecută în CEC-ul înmânat de inculpat. B. C. a încercat să mai ia legătura cu societatea reprezentată de inculpat însă nu a reușit, se hotărăște să introducă fila cec la bancă după ce în prealabil a notificat societatea reprezentată de inculpat și completează data scadentă pe aceasta ca fiind 5 iulie 2007. CEC-ul a fost refuzat datorită lipsei totale de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicție bancară (interdicție bancară intervenită ulterior notificării la CIP), cec care aparține unui set de instrumente retrase din circulație.

Examinând BO existente la dosar, inclusiv raportul criminalistic de la fila 569 dosar urmărire penală volum I, s-a constatat că inculpatul este cel care a semnat la rubricile „Semnătura emitentului” și „Semnătura emitentului la vedere” următoarele bilete la ordin (RCTS f. 569 față și f. 570 față, vol. I):

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 08.06.2007, în valoare de 2.000 lei (fila 124, volum I);

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 13.06.2007, în valoare de 2.500 lei (fila 122, volum I);

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 12.06.2007, în valoare de 2.000 lei (fila 123, volum I);

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 30.05.2007, în valoare de 2.500 lei (fila 125, volum I);

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 09.06.2007, în valoare de 1970,41 lei (fila 121, volum I);

- b.o. emis la data de 25.05.2007, scadent la data de 11.07.2007, în valoare de 2.500 lei (fila 119, volum I);

- b.o. emis la data de 07.05.2007, scadent la data de 04.06.2007, în valoare de 2366,92 lei (fila 121, volum I).

Cu privire la 5 b.o. emise la data de 25.05.2007 și anume cele scadente la datele de 08.06..2007 (fila 124, volum I), 13.06.2007 (fila 122, volum I), 12.06.2007 (fila 123, volum I), 30.05.2007 (fila 125, volum I) și 09.06.2007 (fila 121, volum I) RCTS-ul dispus în cauză a concluzionat (fila 570 față, volum I) că poartă și semnătura C. B. la rubrica „Semnătura girant”.

Din declarațiile martorei C. B. audiată în cauză (filele 511 – 518, volum I dosar urmărire penală și fila 115 dosar instanță) în calitate de martor, reies următoarele aspecte: inculpatul D. I. coordona activitate următoarelor societăți comerciale: . VK SRL și . SRL. Martora C. B. a fost asociat și administrator al . SRL la rugămintea inculpatului D. I. la diferite perioade de timp (fila 512 verso, volum I), însă martora în fapt era angajata .; se obișnuise ca pentru plata furnizorului să se emită BO girate către ., care la rândul ei le gira către .. Martora a semnat la solicitarea inculpatului la rubrica girant pentru . SRL, deși nu mai deținea vreo calitate la această societate de mai mult timp (din 2005). Martora a susținut că exista o anumită modalitate de lucru la serviciul contabil din care făcea parte în sensul că se cunoștea că erau uneori eliberate file CEC drept garanție pentru mărfurile achiziționate, actele financiare fiind evidențiate de martora M. J..

Instanța a constatat însă că niciuna dintre persoanele indicate de inculpat – J. M. sau C. B. nu au fost prezente la discuțiile ce s-au purtat între reprezentanții celor două societăți comerciale cocontractante. Cine completa filele Cec sau BO nu are nicio relevanță în cauză sub aspectul stabilirii intenției de a înșela, fiind important de cunoscut cine negocia contractul. Celelalte aspecte referitoare la modalitatea de eliberare a instrumentelor de plată, de evidențiere a lor contabilă nu interesează cauza.

S-a constatat în primul rând că inculpatul și reprezentantul societății C. au discutat clauzele contractuale; prin urmare trebuie observat dacă la momentul încheierii contractului sau la momentul derulării acestuia s-a adus la cunoștință cocontractantului o situație negativă în ceea ce privește societatea adversă care dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la nesemnarea contractului sau la încetarea relațiilor comerciale. Trebuie observat nu doar dacă societatea reprezentantă de inculpat a avut disponibil bancar, căci nu disponibilul bancar – indiferent de cuantumul acestuia - face dovada intenției inculpatului de a frauda.

În acest sens s-a mai reținut că martora J. M. (fila 214 dosar instanță) a susținut că nu își mai amintește de relațiile cu . și prezintă modalitatea în care erau evidențiate actele financiar contabile.

Instanțaa reamintit că nu are relevanță modalitatea în care inculpatul dispunea înregistrarea în contabilitate a actelor pe care le preda sau pe care le semna, în condițiile în care martorii audiați nu au cunoștință de modalitatea în care s-au purtat negocierile cu societatea .. Împrejurarea că martora J. M. a completat parte dintre instrumentele de plată folosite de inculpat iarăși nu are relevanță în cauză, în condițiile în care martora nu a participat, așa cum anterior am spus, la negocieri. Având în vedere modalitatea în care se comit de regulă infracțiunile de înșelăciune, s-a constatat că nu interesează cauza dacă în alte situații persoanele cu care societatea reprezentată de inculpat încheia relații contractuale cunoșteau situația financiară a societății reprezentată de inculpat, întrucât infracțiunea de înșelăciune se apreciază și prin posibilitățile părții vătămate de a-și da seama de faptul că va fi înșelată.

În cauza de față s-a constatat că nu există probe în sensul că martorul B. C. ar fi cunoscut, înainte de încheierea contractului și pe parcursul derulării acestuia, până la momentul introducerii filei cec spre decontare despre faptul că . avea dificultăți financiare, că cec-ul emis făcea parte dintr-o . instrumente retrase din uz. Din contră, reprezentantului părții civile i s-a comunicat – după cum rezultă din chiar depoziția acestuia luată de magistratul de la urmărire penală – că nu sunt probleme cu decontarea. Inculpatul cunoștea însă foarte bine care era situația societății pe care o administra la acel moment, că dificultățile financiare existau în așa măsură încât nu permiteau cu siguranță acoperirea facturilor. Acest aspect ar fi trebuit comunicat părții civile care putea aprecia în deplină cunoștință de cauză. D. fiind însă faptul că anterior derulării contractului din aprilie 2007 relații comerciale dintre cele două societăți s-au derulat normal, fără incidente la plată, a fost suficient pentru partea civilă în a crede susținerile inculpatului în sensul că plata se va realiza și în aceste condiții a fost de acord să continue executarea contractului.

De asemenea, instanța a reamintit că existența la un anumit moment a unui disponibil bancar nu face dovada faptului că inculpatul intenționa să achite contravaloarea mărfurilor pe care le achiziționa. Ceea ce interesează este faptul că părții civile nu i s-a adus la cunoștință situația financiară a societății reprezentate de inculpat, ci din contră, aceasta a fost determintă de inculpat să procedeze pe mai departe la executarea contractului. Este de reținut că de fiecare dată când societatea partea vătămată a încercat să obțină plata facturilor, a fost refuzată de bancă pe motiv de lipsă totală de disponibil, după cum rezultă pe cele 12 bilete la ordin, dar și din faptul că filă CEC introdusă spre decontare a fost declarată ca fiind anulată prin declarația nr. 101 din data de 30.04.2007 (fila 368, volum III), deci mai devreme de a fi fost emisă, fiind emise somații (nr. 87/26.04.2007, 62/18.04.2007 și 63/20.04.2007 – filele 370 – 372, volum III) prin care se aducea la cunoștința . VK SRL interdicția bancară instituită ce privea inclusiv luna mai a anului 2007. De altfel, inculpatul avea posibilitatea oricând până la data de 5 iulie 2007 să anunțe societatea parte vătămată de această situație, fapt care nu s-a realizat ceea ce semnifică împrejurarea că intenția sa a fost aceea de a derula afacerile sale cu orice preț, în detrimentul părții civile, căreia nu i-a adus la cunoștință situația societății sale.

Inculpatul nu a fost interesat de faptul că partea civilă poate suferi un prejudiciu și tocmai prin neanunțarea situației societății sale, prin faptul că deși cunoștea că nu există posibilitatea de a onora instrumentele de plată deja emise, mai emite un cec pentru a determina persoana vătămată să continue derularea contractului. Reprezentantul părții civile audiat în cursul urmăririi penale a susținut în ambele declarații furnizate că nu a cunoscut situația financiară a societății, că i s-a spus că va exista disponibil bancar.

În ceea ce privește apărările inculpatului instanța a constatat următoarele:

-instanța reamintește că în cadrul verificării întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nu este relevant cine a completat fila cec, important fiind, pentru existența infracțiunii menționate, să se constate o acțiune de inducere în eroare a cocontractantului. Dacă s-ar fi dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru vreo infracțiune de fals atunci s-ar fi putut pune în discuție efectuarea unei expertize grafoscopice. Chiar dacă expertiza ar concretiza apărarea inculpatului, acest fapt nu modifică cine anume a încheiat contractul, cine a înmânat fila cec și cine a semnat și a confirmat astfel cele ce urmau a fi cuprinse în ea. Se constată că inculpatul este cel care a predat fila cec și tot el este persoana care a negociat contractul; mai mult, martorele J. și B. au indicat faptul că au semnat anumite acte la solicitarea inculpatului, acesta din urmă fiind cel care se ocupa de negocierea și încheierea contractelor comerciale.

-cu referire la adresa de la fila 91 dosar urmărire penală, s-a constatat că aceasta reprezintă momentul la care societatea . Fabrica de termopane despre faptul că fila cec care are înscrisă suma de 100.000 lei (filă cec care doar data o avea ”în alb” după cum susține chiar inculpatul), care reprezenta valoarea contractului, a fost depusă la bancă spre decontare . . reprezentată de inculpat că a depus actul pentru a încasa suma, iar în situația în care suma va fi încasată . va returna diferența (până la 100.000 lei) pentru care nu oferise marfa. Susținerea inculpatului potrivit căreia suma datorată părții civile era mai mică decât cea trecută în fila cec este corectă, însă nu acest aspect se desprinde din înscrisul prezentat, ci faptul că inculpatul, tocmai pentru a menține inducerea în eroare a completat expres fila cec, fără acoperire bancară și retrasă din circulație, cu o sumă ce reprezenta mai mult decât valoarea contractului, în această modalitate sperând ca . și restul de marfă până la concurența valorii din contract. Tocmai de aceea reprezentantul părții civile a învederat că după ce își ca încasa suma datorată, dacă va încasa și diferența până la 100.000 lei trecută pe instrumentul de plată, va returna acea diferență care nu-i aparține. Noțiunile de ”sold datorat” și ”debit restant” sunt apreciate greșit aici de către inculpat.

Inculpatul înțelege perfect ceea ce presupune infracțiunea dedusă cercetării, însă cu toate acestea a formulat cereri în probațiune care nu au nicio legătură cu cauza dedusă cercetării. Solicitarea unei expertize grafoscopice nu se impunea pentru aspectele mai sus reținute, dar și pentru faptul că inculpatul a cunoscut realiatea din spatele filei cec – lipsa disponibilului bancar și . (aspecte care nu se stabilesc de expertiza indicată).

-susținerea potrivit căreia martorele M. J. și C. B. ar fi declarat că ”nu s-au eliberat niciodată file CEC după .” este privită prin prisma faptului că cele două martore au învedreat că inculpatul era cel care se ocupa de buna administrare a societății, aspect indicat de altfel de toate persoanele audiate în cauză. Susținerea martorelor în sensul că nu s-ar mai fi eliberat file cec după ., nu are susținrea probatorie în raport de actele dosarului care relevă faptul că un astfel de instrument de plată s-a depus totuși de către reprezentantul . de plată era primit de la inculpat. Cum acesta din urmă nu a fost trimis în judecată pentru alte infracțiuni, nu interesează momentul la care inculpatul a intrat în posesia instrumentului de plată, ci faptul că l-a emis cu toate că nu exista disponibil în cont, iar societatea se afla la momentul emiterii sau la cel al înmânării către reprezentantul părții civile în interdicție bancară.

-în ceea ce privește susținerea că martorul B. s-ar contrazice în declarații în sensul că știa problemele financiare ale societății reprezentate de inculpat, se constată că această afirmație pornește de la interpretarea eronată a depoziției acestuia: faptul că martorul a așteptat ca inculpatul să-i spună când să introducă instrumentul de plată la bancă relevă buna credință a acestuia, iar pe de altă parte reaua credință a inculpatului care nu a comunicat nici la data de 5 iulie 2007, data introducerii instrumentului de plată spre decontare, faptul că societatea sa are probleme.

Aceste împrejurări denotă reaua credință a inculpatului care cunoștea că în situația în care ar fi comunicat realitatea financiară a societății pe care o reprezenta nu s-ar mai fi livrat marfă în forma contractată de către .. Din contră, inculpatul a dat în continuare impresia că societatea sa nu are probleme financiare și a completat instrumente de plată pe care nu putea sau nu mai avea voie să le elibereze, a prezentat aceste instrumente de plată partenerului de afaceri pentru a-l determina pe acesta să continue livrarea mărfii. La aceasta se adaugă modul în care inculpatul a acționat, în condițiile în care nu există nicio notificare oficială a situației financiare a societății.

În același timp se constată că organele de cercetare penală au întreprins toate eforturile pentru a determina cu exactitate starea de fapt și nu există îndoială cu referire la faptă și încadrarea juridică a acesteia, aspect care rezultă cu prisosință din dosar.

B.Cu referire la actul descris la punctul 2 din rechizitoriu instanța a constatat următoarele:

Din anul 2004 existau relații comerciale între . și . SRL, devenită ulterior în 2006 . SRL), prin încheierea contractului de livrare nr._ (filele 190 – 204, volum I). Contractul a fost încheiat până la data de 31.12.2008 (art. 13 – fila 197, fila 204 față, volum I)

De la data de 15.06.2006, inculpatul este cel care reprezintă societatea Fabrica de termopan în cadrul negocierilor contractuale. În acest sens, inculpatul D. I. (de data aceasta în numele . SRL - trăgător) girează către . VK SRL) trei file CEC (. cu numerele_,_,_) (filele 207, 210, 213, volum I). Potrivit înscrisurilor anterior menționate, inculpatul semnează la rubrica „Semnătura trăgătorului” de pe aversul filelor CEC seria .._,_,_ precum și la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filelor CEC .._ și_ (fila 569 față, volum I), martora B. C. semnează la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filei CEC . 327 nr._ (fila 570 față, volum I).

Cele trei file CEC au fost date de către inculpat pentru a acoperi valoarea facturilor emise de către ., care a livat mărfuri în valoare facturată de 317.438,95 lei.

În ceea ce privește filele cec menționate s-a constatat că:

-fila CEC . 327 nr._ din data de 12.06.2007 în valoare de 12.850,11 lei (fila 207, volum I) a fost încasată doar parțial la data de 15 iunie 2007 când s-a primit suma de 3.384,36 lei (fila 50 față din volum III); nu a existat disponibil pentru restul sumei;

-filele CEC . numerele_ din data de 29.06.2007 în valoare de 38.752,04 lei (fila 210, volum I), respectiv_ din data de 25.08.2007 în valoare de 314.991 lei (fila 213, volum I), se constată că refuzul de a deconta filele s-a întemeiat pe lipsa totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție, filele CEC figurând ca anulate.

Martorul A. G. audiat în cauză a relatat că: încă din anul 2004 se derula un contract cu societatea ., la nivelul acelui an societatea fiind reprezentată de martorul N. A. Stele. Acest martor indică faptul că este una dintre persoanele care, alături de A. T., a semnat contractul cu N. A. Stele; s-a stabilit modalitatea de plată ca fiind cu instrumente de plată: cec, BO, OP. Potrivit declarației acestui martor activitatea comercială dinttre cele două societăți s-a derulat fără incidente, iar din anul 2006 . anunțată de către N. A. că noul administrator al societății Fabrica de Termopane este inculpatul D., societatea schimbând și numele cu acest prilej. Din acest motiv martorul susține că a trebuit să se încheie o anexă la contract, despre care nu cunoaște de către cine a fost negociat din partea ., însă din partea . fost negociat (declarație A. G. fila 414 dosar urmărire penală volum I)

Despre modul de încheiere a convenției cu . a mai susținut că a observat personal că inculpatul a închiriat o hală nouă și dorea să extindă afacerea, sens în care au purtat chiar și discuții telefonice; întrucât ”se dorea ca societatea să aibă show room cât mai multe, de comun acord cu numitul Z. Geza s-a stabilit de către acesta și de inculpatul D. ca societatea . mărfuri în cadrul unui plafon de 100.000 euro, iar plata acestora să se realizeze după un an (...) firma din B. trebuia să înmâneze un BO în valoare de 100.000 euro, scadent peste un an calendaristic”. Martorul a susținut că a fost prezent când s-a înmânat BO către Geza Z., chiar dacă el (A.) personal nu a fost de acord cu această manieră; BO a fost dus de martor la București. Despre această convenție dintre părți se susține că a fost doar verbală. Martorul nu cunoaște condițiile în care s-au înmânat cele trei file cec mai sus descrise, însă din câte știe filele cec au fost date ca și mijloc de plată și nu drept garanție a plății. martorul mai arată că nu cunoaște data scadentă de pe filele cec, acest fapt fiind discutat de către martorul T. A. și Geza Z. împreună cu inculpatul. Martorul mai indică faptul că se discuta cu partenerul de afaceri dacă să se introducă filele cec spre decontare, anterior introducerii acestor instrumente de plată la bancă, însă acest martor nu cunoaște dacă inculpatul ar fi solicitat returnarea filelor cec.

Având în vedere modalitatea în care se comite infracțiunea e înșelăciune și ținând seama de aspectele pe care instanța trebuie să le identifice, este de observat că ceea ce interesează cauza prezentă este a se constata dacă, la data perfectării anexei la contract și pe parcursul derulării acestuia, s-a produs sau nu o inducere în eroare și, în cazul unui răspuns afirmativ, de către cine. Nici în acest caz nu interesează cine a completat filele cec atâta vreme cât dispozițiile din cuprinsul acestora nu constituie un fals, infracțiune pentru care de altfel nu s-a dispus trimiterea în judecată.

În acest sens s-a constatat că persoana care cunoaște aspecte legate de modul de negociere este numitul T. A. și Geza Z., astfel cum se indică chiar de la urmărire penală deși la acel moment nu au fost audiați.

În fața instanței martorul Geza Z. a declarat (fila 36 dosar instanță, volum I): exista o practică uzuală la . acordarea unei linii de creditare, iar pentru sume mai mari de 5000 euro se încerca obținerea unei asigurări de la o societate specializată în acest sens. Martorul a mai spus că dacă se solicita eșalonarea plății de către vreo societate comercială cu care . comerciale, atunci ”se înțelegea faptul că acea societate avea probleme financiare”. Pentru negocierea contractului se purtau discuții în acest sens, iar martorul mai arată că știe că și la Fabrica de Termopane au existat discuții de emitere de file cec în modalitatea eșalonării plății. Martorul a mai susținut că în situația în care se eșalona plata, acest fapt se realiza cu acordul directorului general de vânzări, însă prima dată se purtau discuții cu directorul de zonă; din câte cunoaște martorul, instrumentele de plată se ridicau completate însă au fost și situații când acestea nu erau completate integral la momentul emiterii, iar la nivelul unor sume mari ”nu crede că nu se fi consemnat înțelegerea părților, iar aceasta să fi fost doar orală”. Martorul a mai susținut că dacă i se comunica la momentul primirii filei cec faptul că societatea reprezentată de inculpat se afla în interdicție bancară, se bloca din start executarea contractului până se clarifica situația. Din câte își amintește martorul Fabrica de Termopan a fost un bun platnic, nu își amintește să fi fost anunțat că societatea a intrat în interdicție bancară, însă cunoaște că societatea s-a aflat cândva în interdicție bancară. Același martor a susținut că . anunțată că există probleme financiare la societatea reprezentată de inculpat.

Instanța a constatat, cu referire la a doua faptă dedusă judecății, că nu se indică de către acuzare altă probă, cu excepția depoziției martorului A., care ar susține în opinia acestora infracțiunea de înșelăciune. S-a constatat că această depoziție nu este relevantă pentru starea de fapt, dar din cuprinsul acesteia se desprindea necesitatea audierii și a altor persoane, persoane ce au fost audiate pentru prima oară în instanță. Din declarațiile martorilor A., T. și Geza Z. s-a reținut că societatea administrată de inculpat ar fi avut probleme financiare pe care le-ar fi adus la cunoștință reprezentanților societății .> Indiferent de modul în care inculpatul a înțeles să gestioneze afacerea comercială, se constată că există probe că acesta ar fi adus la cunoștință reprezentanților V. lipsa disponibilului bancar la momentul emiterii fileor cec, chiar la momentul încheierii contractului, motiv pentru care se acordă societății o perioadă de grație. În acest sens este audiat martorul T. (fila 211 dosar instanță volum I) potrivit căruia: societatea parte vătămată, prin conducerea sa, făcea presiuni asupra agenților din teritoriu, inclusiv asupra sa, să accepte să ridice ordine de plată pe care le introducea la decontare; au existat societăți care aveau datorii foarte mari la . lăsau teancuri de BO cu aceeași sumă dar cu date scadente diferite și nu au existat situații în care se discuta cu reprezentantul societății să nu se introducă BO la decontare. Acest fapt se realiza și atunci când solicitarea venea de la directorul societății din Germania. Această practică este prezentată ca fiind uzitată pentru toată Europa de est.

Martora R. R., reprezentant pentru . declarația oferită organelor de urmărire penală – nu a făcut altceva decât să indice faptul că au primit file CEC care nu au acoperire în bancă, iar clientul era in interdicție bancară, fără a indica însă, întocmai ca și în primul caz supus cercetării, care au fost condițiile negocierii și ce au cunoscut părțile la acel moment. Din cuprinsul declarației acestei martore, dar și a celorlalte persoane audiate în această calitate, s-a reținut însă că negocierile contractuale s-au purtat nu de această martoră, ci de numiții T. A. și Geza Z.. Singurul aspect indicat de martora R., menționat și de ceialți martori, a constatat în acea că ”nu au fost probleme majore cu societatea de la momentul numirii ca administrator a inculpatului”. Pentru achitarea sumei de 317 .438, 95 lei (fila 407 dosar urmărire penală volum I ) dicuțiile au fost purtate, după cum, susține martora R. de către inculpat cu angajații de la departamentul vânzări ai societății și nu cunoaște dacă societatea avea sau nu disponibil în cont, nu cunoaște dacă fila cec a fost trimisă de inculpat sau de delegatul acestuia. Martora nu cunoaște aspecte legate de modalitatea de emitere a filelor cec nici data la care acestea au fost date. Cu toate acestea, martora știe că . era o societate administrată tot de inculpat.

Având în vedere aspectele mai sus indicate s-a constatat că martorii audiați în cauză au relevat faptul că s-a cunoscut de către reprezentanții societății . societatea administrată de inculpat are probleme financiare și, din acest motiv, au fost de acord cu eșalonarea sumelor datorate. Nu există probe, așa cum s-a realizat cu prima faptă supusă cercetării, în sensul că societatea reprezentantă de martora R. nu ar fi cunoscut problemele financiare ale ., probleme financiare pe care le au, după cum a susținut unul dintre martori, majoritatea țărilor din estul Europei care acceptă să folosească instrumentele de plată, tocmai din acest motiv, ca și garanție. Același martor afirmă faptul că doar în estul Europei există o practică, care nu se regăsește în statele Europei occidentale, în care filele cec se introduc la plata ”doar anunțat”, iar societatea . această manieră, aspect cu care martorul nu era de acord însă care i se impunea de către conducere.

Este de reținut astfel că societatea petentă a acceptat de la chiar momentul încheierii contractului și anexei la acesta că există posibilitatea de a nu se achita la termen sumele de plată, că acest aspect a fost anunțat de către inculpat care a și emis filele cec în cauză. Împrejurarea că societatea administrată de inculpat se afla în interdicție bancară: s-a constatat că acest fapt este ulterior emiterii filelor cec aspect care rezultă din chiar cuprinsul actelor de la dosar: prima filă cec . 327 nr._ din data de 12.06.2007 în valoare de 12.850,11 lei (fila 207, volum I) a fost încasată parțial, iar pentru restul de bani nu a existat disponibilul necesar. Acest fapt se produce la data de 12 iunie 2007 și denotă faptul că societatea reprezentată de inculpat nu era în interdicție bancară. P. urmare inculpatul nu avea posibilitatea de anunța la momentul emiterii filelor CEC o situație viitoare, iar acest fapt nu poate fi unul ipotetic. Așa fiind, și depoziția reprezentantului părții vătămate R. R. nu este conformă realității, căci la momentul la care s-a înmânat societății sale – cel puțin fila cec anterior indicată / societatea Fabrica de termopane nu era în interdicție bancară, din contră, a încasat o parte din suma indicată. Dacă societatea Fabrica de Termopane se afla în interdicție bancară atunci nu se mai puteau face plăți pentru aceasta. Tocmai de aceea instanța a constatat că reprezentanții părții vătămate au cunoscut problemele financiare ale cocontractantului, le-au acceptat - așa cum au mai procedat – iar apoi introducându-le la plată au constatat ceea ce deja cunoșteau.

Apoi nu este mai puțin adevărat că practica comercială utilizată de societatea . de inculpat care a depus la dosar o hotărâre judecătorească care confirmă faptul că societatea parte vătămată obișnuia, prin conducerea sa, să acorde o păsuire celor cu care încheia contracte și care se aflau în dificultate financiară, că societatea parte vătămată înțelegea atunci când se solicita eșalonarea plății că existau dificultăți financiare. În cauza de față inculpatul a solicitat eșalonarea plății, s-au emis trei cec-uri, primul a fost onorat parțial, iar la momentul introducerii la plată a celorlalte două societatea se afla deja în interdicție bancară. Cum . nu s-a dovedit că a fost prevăzută de inculpat, instanța nu poate aprecia decât că există un dubiu cu privire la intenția inculpatului din acest punct de vedere. Întrucât martorii care au participat la negocierea contractului au precizat că se cunoșteau situațiile în care se cerea eșalonarea plății, că se cunoșteau problemele financiare ale societății reprezentate de inculpat, se constată că și în acest caz există un dubiu cu privire la intenția inculpatului de a induce în eroare .>

S-a constatat că în rechizitoriu se pune întrebarea ”ce rost ar fi avut (dacă reprezentanții . ar fi avut cunoștință despre lipsa disponibilului bancar) ca filele CEC să fie introduse spre decontare?”. Instanța reamintește că tocmai aceste situații de notorietate a unor practici comerciale au condus la crearea și unor practici judiciare: astfel, au fost și sunt dese situațiile comerciale în care instrumentele de plată sunt date ”ca și garanție”.

Această practică comercială, deși incorectă, nu a fost interzisă în condițiile în care era cunoscută de ambele părți. Potrivit legii civile înțelegerea părților, chiar tacită, constituie legea părților. Că ulterior una dintre părți, în speță cea care suferă un prejudiciu, formulează plângere penală, nu a determinat și nu determină schimbarea practicii, căci introducerea BO sau cec la plată se realizează pentru a se putea proceda la punerea în executare a debitului, nu pentru a proba vreo infracțiune. Din acest motiv susținerea retorică din rechizitoriu nu este întemeiată.

Instrumentul de plată nu-și pierde această însușire dacă este dat ”ca și garanție”. Fapta aceluia care procedează în acest fel este în acest caz, dacă nu există disponibilul bancar, o infracțiune la legea cec-ului – dacă vorbim de cec-uri și nu de alte instrumente de plată. Dacă partea cocontractantă a cunoscut împrejurarea că instrumentul de plată nu a fost dat pentru a fi introdus la plată (tocmai de aceea data pe fila cec este completată de multe ori, ca și în primul caz de mai sus – B. C. – de către reprezentantul societății care introduce fila spre decontare), dacă au fost aduse la cunoștință societății creditoare probleme financiare ale societății debitoare, atunci nu se mai poate vorbi de o inducere în eroare, ci de o acceptare a unui risc contractual care nu se poate imputa altei persoane. Dacă s-ar fi dispus trimiterea în judecată inculpatului pentru aceea că după încheierea contractului a făcut manopere în sensul diminuării patrimoniului societății sale în defavoarea astfel și a creditorilor societății, am fi urmărit și acest aspect. Însă inculpatul este trimis în judecată pentru aceea că a indus în eroare reprezentanții părții vătămate la momentul încheierii și derulări contractului cu privire la disponibilitățile financiare ale societății, aspect care însă nu este probat.

Instanța a constatat astfel, cu referire la fapta a doua pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului că acesta a adus la cunoștință cocontractantului – . situația financiară a Fabricii de Termopane, motiv pentru care această societate a fost de acord să fie emise trei file cec. Imposibilitatea plății a fost adusă la cunoștință, astfel că inculpatul nu se face vinovat de înșelarea vreunei persoane ci de faptul că a emis file cec fără a avea la tras disponibilul necesar.

Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată cu referire la fapta descrisă la punctul 1, dar și vinovăția aceluiași inculpat cu referire la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu care îmbracă, în opinia instanței de judecată, forma juridică a infracțiunii prev de art 84 pct 2 din Legea 59/1934.

În procesul de individualziare judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului cu privire la prima faptă dedusă cercetării, instanța a constatat că legea mai favorabilă este legea nouă, care prevede o sancțiune mai ușoară în cazul condamnării, legea nouă nemaiprevăzând agravante în raport de cuantumul prejudiciului ce ar fi cauzat. cum practica judiciară a statuat între timp în sensul că aplicarea noii legi penale nu atrage o schimbare de încadrare juridică dacă conținutul infracțiunii rămâne același instanța a proceda la stabilirea unei sancțiuni în baza art 244 al 1,2 Cod penal cu aplicarea art 35 Cod penal (13 acte materiale).

S-a avut în vedere data la care s-a comis fapta, modalitatea în care aceasta s-a produs, respectiv în timpul derulării contractului și nu la momentul încheierii acestuia. Apoi, s-a ținut seama de faptul că inculpatul implicit a recunoscut fapta, chiar dacă o neagă: a afirmat că a avut probleme financiare, datorită cărora nu a putut onora contractele. Ce a omis inculpatul este faptul că trebuia să anunțe problemele sale financiare cocontractantului care, cunoscând acete împrejurări, ar fi putut cere rezilierea/rezoluțiunea contractului sau putea fi de acord cu amânarea plății, eșalonarea acesteia etc. Indiferent dacă prejudiciul în dauna părții vătămate se producea ca urmare a inducerii în eroare sau ca urmare a imposibilității plății fapt adus la cunoștință cocontractantului, acesta din urmă trebuia să cunoască aspecte care țin de buna credință în derularea afacerilor comerciale pentru a-și prezerva mai bine interesele, inclusiv prin includerea la masa credală (cum în cazul . realizat).

Instanța a avut în vedere că ne aflăm în termenul de prescripție specială a răspunderii penale, termen care este calculat potrivit noului Cod penal, că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală corectă, prin prezentare aproape de fiecare dată la instanță. Urmează a se ține seama și de concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă T. B., potrivit căruia inculpatul este integrat social și familial, dar există anumite aspecte ale realității pe care se pare că încă nu le înțelege în legătură cu modalitatea de derulare a unor afaceri comerciale și a pronunțat soluția anterior descrisă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe L. T. B., inculpatul D. I. și partea civilă . SRL.

Ministerul Public a criticat soluția pentru netemeinicie în ce privește soluția de schimbare a încadrării juridice, în opinia parchetului, faptele inculpatului circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiuni de înșelăciune, deși în motivarea soluției instanței de fond s-a reținut că partea vătămată a acceptat un risc contractual neexistând intenția directă a inculpatului de a induce în eroare, motivele de apel fiind prezentate pe larg la filele 3-3 dosar.

S-a precizat de către Ministerul Public că în cauză este cert, ca stare de fapt, că inculpatul în datele de 12.06.2007, 29.06.2007 și 25.08.2007 - august 2007 a emis trei file CEC printre care ultimele două au fost refuzate pentru lipsă total disponibil, iar pentru prima găsindu-se în data de 15.06.2007 o anumită sumă de bani, dar nu în integralitate și că o simplă acceptare a eșalonării plății și a faptului că un partener are probleme financiare echivalează cu aprecierea că instrumentele de plată au fost date ca garanție și că persoana vătămată ar fi acceptat riscul introducerii la plată a unui instrument fără bonitate.

Contrar punctului de vedere adoptat de instanța de fond, procurorul a arătat că în speță ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune, având în vedere declarația martorului A. G. care a relatat că filele Cec au fost date ca garanție, așa cum a reținut instanța de fond. Pe de altă parte, cu privire la actele materiale 2 și 3 inculpatul era în interdicție bancară, filele Cec fiind anulate, iar prima filă Cec exista o lipsă de disponibil parțial. În aceste condiții, Ministerul Public consideră că sunt întrunite elemente constituie ale infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care a solicitat în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală admiterea apelului.

Având în vedere acest considerent și motivul de apel al parchetului cu privire la aplicarea art. 5 Cod penal având în vedere existența concursului de infracțiuni, Ministerul Public a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior și în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor.

Ca modalitate de executare a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86¹ din Codul penal din 1968, iar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei având în vedere valoarea prejudiciului și raportat bineînțeles la limitele de pedeapsă ale infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal, majorarea cuantumului pedepsie și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Inculpatul D. I. a solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Raportat la prevederile art. 121, art. 122 lit. a și art. 124 Cod penal să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale și în temeiul art. 396 pct. 1 și 6 raportat la art. 16 pct. 1 lit. f teza a II-a Cod procedură penală încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, urmând să fie lăsată nesoluționată latura civilă.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune raportat la prevederile art. 396 pct. 1 și 5, cu aplicarea art. 16 pct. 1 lit. c raportat la art. 4 pct. 2 Cod procedură penală și, în terțiar, reținerea dispozițiilor art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 75 pct. 2 lit. a și b și art. 76 pct. 1 Cod penal.

În susținerea apelului, cu privire la biletele la ordin a arătat în motivele de apel (filele 41-58 dosar) maniera în care au fost înmânate și maniera în care au fost parțial onorate până la momentul intrării în incapacitate de plată, de aceea, în principal, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în temeiul art. 396 pct. 1 și 5, cu aplicarea art. 16 pct. 1 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 4 pct. 2 Cod penal și, în subsidiar, reținerea art. 83 cu aplicarea art. 75 pct. 2 lit. a și b și art. 76 pct. 1 Cod penal în vigoare.

Inculpatul D. I. a precizat că s-a reținut în sarcina sa eliberarea unei file Cec și a unor bilete la ordin înmânate reprezentantului părții vătămate . fără ca respectivele instrumentele de plată să aibă disponibil bănesc, mai mult decât atât, reținându-se de către instanța de fond că ar fi fost înmânate în perioada în care societatea reprezentată de către inculpat s-ar fi aflat în interdicție bancară.

Toată expunerea stării de fapt pe care a arătat-o prin motivele de apel relevă contrariul celor reținute de către instanța de fond prin sentință. Într-adevăr, între societatea Fabrica de Termopane administrată de către inculpatul D. I. și . au avut loc anumite schimburi comerciale, respectiv se livra feronerie specifică tâmplăriei PVC.

Un prim aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere a fost momentul semnării contractului. Se afirmă de către reprezentantul părții vătămate ., respectiv B. C., că semnarea contractului ar fi avut loc la data de 2.04.2007. Analizând declarațiile acestuia, a observat în declarația de la fila 397 verso, dosar urmărire penală - volumul I, un aspect foarte important în sensul că „după ce am semnat contractul în baza unor comenzi emise de Fabrica de Termopan și transmise prin fax, am început să livrez produsele solicitate”. Această afirmație relevă foarte clar, că respectivul contract despre care se face referire în rechizitoriu a fost semnat ulterior transmiterii prin fax a primei comenzii la data de 4 aprilie 2007 și, nicidecum, la data de 2 aprilie 2007, astfel cum a reținut instanța de fond.

De asemenea, se reține de către instanța de fond, printre altele, că reprezentantul . nu avea date din care să rezulte dificultățile financiare ale Fabricii de Termopan. Această afirmație este contracarată, din punctul său de vedere, între ultima frază a declarației martorului H. C. audiat în fața instanței de apel care a relevat faptul că se cunoșteau dificultățile de plată survenite în colaborarea Fabrica de Termopan și . strict. Precizează că exact acest aspect interesează cauza dedusă judecății. A se observa că dificultățile de plată au fost bine cunoscute de către reprezentantul părții vătămate ., acesta s-a interesat conform propriilor declarații de bonitatea societății Fabricii de Termopan, avea date din care cunoștea că această societate nu mai primea feronerie de la dealer-ul SC . și a acceptat să-și asume un contract comercial cunoscând acest risc - dificultăți de plată ale firmei administrate de către inculpat.

Un aspect este evidențiat, colaborarea a început în condiții bune în sensul că s-au emis facturi, s-a livrat marfă și s-au efectuat plăți. La un moment dat Fabrica de Termopan neavând posibilitatea să achite respectivele facturi, administratorul societății C. - B. C., a acceptat să primească bilete la ordin girate de către Compania de Publicitate, societate care era din punct de vedere financiar solvabilă către Fabrica de Termopan și mai departe girate către societatea .. Acest lucru s-a întâmplat succesiv până când și societatea Compania de Publicitate, astfel cum a arătat în motivele de apel, a intrat în interdicție bancară și nu a mai putut achita. Acela a fost momentul la care efectuarea plăților succesiv către . s-a oprit. Din acel moment nu s-au mai putut onora plăți către niciuna dintre societățile cu care Fabrica de Termopan sau Compania de Publicitate aveau relații comerciale. Susținerile referitor la acest aspect sunt expuse pe larg în motivele de apel (filele 41-58 dosar).

Cu privire la veridicitatea celor afirmate de către martorul B. C., inculpatul a precizat că la dosarul se urmărire penală la fila 401 se află declarația în original unde a specificat că la semnarea contractului au fost de față și părinții acestuia, momentul fiind la sfârșitul lunii mai când i-ar fi fost înmânat respectivul instrument de plată, respectiv fila Cec . 300 nr._ de către inculpatul D. I.. De asemenea, se menționează foarte clar de către B. C. maniera în care a fost completată fila CEC aproape în totalitate de către inculpat, cu excepția datei pe care chiar B. C. ar fi notat-o. Aceste aspecte sunt contrazise de declarației martorei B. C. audiată de către instanța de apel.

Inculpatul a arătat că probatoriul administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății la fond sau apel, a fost neclar sub două aspecte: momentul înmânării filei CEC, despre care B. C. afirmă că ar fi fost înmânat după ., iar inculpatul susține contrariul, respectiv la momentul inițial al declanșării contractului comercial - în luna aprilie. Acest aspect este susținut și de comunicarea notificării către . era înștiințată de . și al doilea aspect este acela dacă B. C. avea cunoștință sau nu despre dificultățile de plată ale societății Fabrica de Termopan. Chiar dacă ar plana o suspiciune cu privire la cele susținute de către apărare, a se constata că în contrapondere există numai declarațiile lui B. C., declarații pe care inculpatul le apreciază că sunt contrare realității. Sub acest aspect, a solicitat instanței de control judiciar să dea valență principiului in dubiu pro reo și să constate că noile prevederi legale, respectiv codul penal și codul de procedură penală, îl prevăd în mod expres în sensul că „orice îndoială este în favoarea inculpatului”. De aceea, inculpatul a susținut că infracțiunea dedusă judecății la acest moment este o infracțiune la Legea CEC-ului și nu o infracțiune de înșelăciune, deoarece îi lipsesc elementele obiective și subiective ale infracțiunii de înșelăciune, lipsa intenției. Precizează că societatea Compania de Publicitate era în așteptarea unei sume mari care a fost blocată tocmai datorită intrării incapacitate de plată printr-un CEC introdus de societatea V..

Partea civilă . nu a precizat care sunt motivele de apel (fila 8 dosar).

Analizând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelul promovat de inculpat este întemeiat, în timp ce apelurile promovate de P. de pe lângă T. B. și parte civilă sunt lipsite de fundament, pentru următoarele considerente:

În apel au fost readministrate o parte din probele administrate la fond, dar și probe noi: inculpatul a depus o . acte (filele 59-86 dosar, facturi, chitanțe, comenzi); au fost audiați martorii M. (fostă B.) C. – filele 103-104 dosar; C. H. – filele 148-149 dosar; informații extinse de la O. Național al Registrului Comerțului de pe lângă T. București (filele 132-134 dosar); adresă BCR SA (fila 136 dosar) din care rezultă că filele CEC . de la nr._ la nr._ nu sunt atașate la cotorul carnetului CEC; martorul B. C. nu a putut fi audiat, deși a fost citat în repetate rânduri cu mandat de aducere, deoarece se află în Germania de o perioadă lungă de timp.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (13 acte materiale) (parte civilă .);
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (3 acte materiale) (parte civilă .).

Ca stare de fapt se învederează următoarele în cuprinsul rechizitoriului:

1. La data de 02.04.2007 a fost semnat contractul cu numărul 12 prin care . VK SRL (reprezentată de către inculpatul D. I.) cumpăra de la . diferite produse și materiale de feronerie și accesorii pentru uși și ferestre – tâmplărie PVC, lemn și aluminiu, plata urmând a se face prin emiterea de bilete la ordin și file CEC. Pe parcursul executării contractului, . ar fi livrat către . VK SRL produsele comandate și, în cursul lunii mai 2007, a acceptat de la D. I. 12 bilete la ordin și o filă CEC în vederea efectuării plăților convenite.

Cele 12 bilete la ordin ar fi fost emise de către . SRL 11 fiind girate către . VK SRL și apoi mai departe către .. Se mai susține că unul dintre cele 12 bilete la ordin (cel de la fila 119) avea ca beneficiar direct pe ..

Inculpatul D. I. ar fi dat dispoziție către două angajate din departamentul de contabilitate (J. M. și B. C.) să semneze 10 bilete la ordin din cele 12 (câte 5 de fiecare), lucru care s-a și întâmplat, 7 bilete la ordin purtând și semnătura inculpatului.

Fila CEC remisă a fost, de asemenea, semnată de către inculpatul D..

Cele 12 bilete la ordin ar fi avut cont înscris RO34 CECE BV01 01RO N054 3008 deschis la CEC Bank extrasele fiind atașate la f. 30 – 54, vol. III.

S-ar fi creat astfel un prejudiciu în cuantum de 73.193,88 lei (la această sumă urmând a se adăuga penalitățile aferente).

2. Fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu privește relația contractuală între . și . SRL.

Astfel, se arată că în cursul anului 2004, între . și . SRL a fost încheiat contractul de livrare nr._ (filele 190 – 204, volumul I). Se susține că, în fapt, contractul a fost încheiat până la data de 31.12.2008 (art. 13 – fila 197 față, volum I) iar la data de 15.06.2006 intervine „preluarea” drepturilor și obligațiilor de către noul administrator inculpatul D. I., denumirea veche a clientului . SRL fiind înlocuită de noua denumire – . VK SRL (Anexa 4 de la fila 204 față, volum I).

Se prezintă că începând cu data de 15.06.2006 există două părți cocontractante: . și . VK SRL (reprezentată de D. I.). În derularea relațiilor comerciale, inculpatul D. I. (în numele . SRL (trăgător) ar fi girat, în opinia Ministerului Public, către . VK SRL) trei file CEC (. cu numerele_,_,_) (f. 207, 210, 213, vol. I). Se precizează însă că până în noiembrie 2007 (momentul numirii administratorului judiciar), inculpatul D. I. ar fi deținut în diferite perioade de timp calitatea de administrator al . SRL (filele 9 verso – 13 verso, volum II), calitate care ar mai fi fost deținută și de soția inculpatului sau cele două martore despre care s-a făcut vorbire anterior (J. M. sau B. C.).

Potrivit art. 215 al 1 Cod penal anterior, actualmente art. 244 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune constă în fapta de a induce în eroare o persoană prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial.

A. Cu referire la punctul 1 din rechizitoriu (parte civilă .) se constată că Ministerul Public susține că inducerea în eroare a părții civile s-a realizat cu ocazia punerii în executare a contractului nr. 12 din data de 2 aprilie 2007, prin emiterea a 12 bilete la ordin și a unei file CEC în luna mai a aceluiași an, fără a exista disponibil bancar și, în plus de aceasta, fila CEC aparținea unui set de instrumente retras din circulație, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.

În cadrul aprecierilor privind infracțiunea de înșelăciune, atât doctrina, cât și practica judiciară, au decis în mod constant, că trebuie să ne raportăm la cunoașterea sau nu de către victimă a unei situații care dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la adoptarea unui comportament contrar celui ce a condus sau putea conduce la prejudicierea sa și că nu orice prejudiciu este rodul unei fapte infracționale, ci trebuie analizate acele elemente care determină aprecierea că fapta care a produs prejudiciul este una de natură penală și, dacă se constată aceasta, care formă juridică se regăsește în speță.

Totodată instanța constată că dispozițiile recursurilor în interesul legii sunt încă obligatorii pentru toate instanțele de judecată, dar și pentru Parchetele care funcționează pe lângă acestea, motiv pentru care nu se pune problema îmbrățisării ”cu energie” a unei apărări, ci a constata dacă probele adunate în cursul urmăririi penale și administrate în fața instanței fundamentează dispoziția de trimitere în judecată și implicit vinovăția unei persoane în sensul indicat.

În acest sens, instanța de apel are a nota că Decizia penală nr. IX/2005, publicată în M-O. nr. 123 din 9 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și care își păstrează valabilitatea a statuat că: „1. fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cec-ului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal” (anterior, actual art. 244 Cod penal). 2. Dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934”.

Cecul este un instrument de plată creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit la o instituție de credit, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.

Potrivit art. 1 din Legea nr.59/1934, cecul cuprinde denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani, numele celui care trebuie să plătească (tras), arătarea locului unde plata trebuie făcută, arătarea datei și a locului emiterii și semnătura celui care emite cecul (trăgătorul).

Potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, cecul este plǎtibil la vedere, iar orice stipulațiune contrarǎ se socotește nescrisǎ.

Potrivit pct. 157 și pct. 158 din Norma-cadru a Băncii Naționale a României nr. 7/1994, ca urmare a funcției sale principale de instrument de plată, cecul poate fi tras numai la vedere, iar orice mențiune redactată pe cec privind o anumită scadență fixă sau o anumită perioadă de timp admisă între data prezentării și data plății cecului este considerată ca și cum nu ar fi fost scrisă, în această situație cecul pǎstrându-și calitatea sa de instrument plătibil la vedere.

Ceea ce este esențial, este că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în această variantă, este necesar să fi fost emise file CEC, ca instrumente de plată, nu și bilete la ordin, deoarece textul de incriminare limitează în mod expres numai la utilizarea filelor CEC.

De altfel, atât doctrina, cât și practica judiciară au fost constante în acest sens, fiind statuat că emiterea unor bilete la ordin fără acoperirea necesară nu constituie infracțiunea de înșelăciune.

În cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 Cod Penal, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. 1 al aceluiași articol.

Rǎmâne astfel de stabilit dacǎ prin emiterea filei CEC cu titlu de garanție și a celor 12 bilete la ordin, reprezentantul legal al pǎrții civile numitul B. C., a fost indus în eroare, iar în lipsa acestei garanții acesta din urmǎ nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpǎrare.

Referitor la împrejurările încheierii contractului dintre părți, B. C., reprezentantul societății ., audiat la urmărire penală, susține că inițial, după data de 2 aprilie 2007, pentru o scurtă perioadă de timp, relațiile comerciale dintre cele două societăți comerciale s-au derulat în mod normal, după care ”biletele la ordin emise pentru achitarea facturilor și depuse pentru decontare la bancă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil (fila 395 volum I dosar urmărire penală). Reprezentantul societății vătămate a mai susținut că biletele la ordin încasate nu au fost girate de către ., societatea administrată tot de inculpat așa cum s-a întâmplat cu BO refuzate la plată. B. C. a mai adăugat faptul că la sfârșitul lunii mai 2007 inculpatul a mai lăsat o filă CEC . 300 cu nr_, completată în totalitate – mai pun data scadenței –care urma a fi depusă la decontare dacă toate celelalte BO nu ar fi decontate. Deoarece toate BO ar fi fost refuzate la plată, B. C. susține că a completat pe fila CEC data de 5 iulie 2007 ca dată scadentă, însă fila CEC a fost refuzată la rândul ei la plată din lipsă totală de disponibil, iar în plus s-a menționat că societatea se afla în interdicție la CIP din decembrie 2006, iar fila CEC făcea parte dintr-o . înscrisuri ce fuseseră scoase din circulație. B. C. a învederat că a încercat să ia legătura cu inculpatul însă aceasta nu a răspuns solicitărilor sale și a mai aflat că toate bunurile societății sunt gajate în favoarea unor unități bancare.

Așa cum s-a precizat anterior, pentru existența infracțiunii de înșelăciune în această variantă, este necesar să fi fost emise file CEC, ca instrumente de plată, nu și bilete la ordin, deoarece textul de incriminare limitează în mod expres numai la utilizarea filelor CEC.

În consecință, soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la emiterea celor 12 bilete la ordin este greșită, câtă vreme textul de incriminare face referire strict și limitativ doar la file CEC și din această perspectivă nu are relevanță existența sau nu a înscrierii în incidență la plată, astfel că argumentele aduse de Ministerul Public în motivele de apel sunt lipsite de substanță.

Acest raționament se impune și pentru faptul că biletul la ordin, deși reprezintă un instrument de plată, se supune altor condiții decât filele CEC, iar practica între comercianți este cunoscută, în sensul că simpla emitere a unui bilet la ordin fără acoperirea necesară nu reprezintă în mod necesar o intenție de inducere în eroare a partenerului de afaceri, practica fiind constantă de mulți ani (inclusiv a instanței supreme în numeroase decizii) în sensul că în această ipoteză nu există vinovăția necesară pentru existența infracțiunii, soluția care se impune fiind acea de achitare în temeiul art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală pentru aceste fapte.

În ceea ce privește fila CEC . 300 cu nr._, aceasta a fost emisă deoarece toate biletele la ordin au fost refuzate la plată la solicitarea reprezentantului părții civile . C..

Cum în speță nu există alte dovezi, în afara declarației date de B. C. în cursul urmăririi penale, care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a indus în eroare pe acesta cu prilejul negocierii și executării contractului, că fără această inducere în eroare contractul nu s-ar fi încheiat, instanța constată că în speță nu există probe suficiente care să dovedească intenția directă a inculpatului de a înșela parte civilă. Aceasta deoarece infracțiunea de înșelăciune se comite numai cu intenție directă, calificată prin scop, or simpla dificultate financiară coroborată doar cu deducții, nu pot fundamenta o soluție de condamnare, deoarece s-ar înfrânge principiile ce guvernează procesul penal într-un stat de drept.

De altfel, martorii audiați, inclusiv în apel, au relatat că fila CEC a fost lăsată drept garanție și acest fapt este confirmat chiar cu depoziția reprezentantului părții civile care a confirmat că el a completat data pe fila CEC înainte să o introducă la plată, ceea ce confirmă că a acceptat fila CEC drept garanție pentru plata produselor comercializate; acest lucru conduce la concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a induce în eroare partea civilă.

Dar o atare faptă (emiterea unei file cec fără acoperirea necesară) este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia săvârșește infracțiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut", sens în care se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. (persoana vătămată .) din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (13 acte materiale) în infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru fila CEC și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (12 acte materiale pentru cele 12 bilete la ordin) și achitarea inculpatului pentru această ultimă infracțiune.

Sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea de emitere a unui cec fǎrǎ a avea la tras disponibil suficient, prevǎzutǎ de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este amenda și închisoarea de la 6 luni la 1 an, iar, potrivit art. 154 alin. 1 lit. e Cod Penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

De asemenea, art. 155 alin. 4 Cod Penal prevede că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 154 Cod Penal este depășit cu încă o dată.

Rezultă deci, că în prezenta cauzǎ, fila CEC a fost emisă la 5 iulie 2007 (aceasta fiind data înscrisă pe fila CEC, fila 134 volum I dosar urmărire penală), termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpatului este de 6 ani și acesta s-a împlinit la data de 5 iulie 2013, astfel că singura soluție care se impune este aceea a încetării procesului penal urmare a prescripției răspunderii penale.

Consecința acestor soluții este lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulate de parte civilă, pentru fila CEC, potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedură penală și de respingere a acestei acțiuni civile pentru biletele la ordin, potrivit art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, deoarece aceste sume sunt cele care se regăsesc în cuprinsul filei CEC; aceasta deoarece biletele la ordin au fost refuzate la plată și la solicitarea reprezentantului părții civile a fost emisă fila CEC, astfel că aceste pretenții vor fi valorificate prin promovarea unei eventuale acțiuni civile în fața instanței civile.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu - relații comerciale între . și . SRL, devenită ulterior în 2006 . SRL, instanța de apel are a constata că soluția dispusă de prim instanță este legală și temeinică.

Astfel, Ministerul Public a precizat că o simplă acceptare a eșalonării plății și a faptului că un partener are probleme financiare echivalează cu aprecierea că instrumentele de plată au fost date ca garanție și că persoana vătămată ar fi acceptat riscul introducerii la plată a unui instrument fără bonitate, astfel că fapta inculpatului ar constitui infracțiunea de înșelăciune.

Contrar acestei susțineri, așa cum corect a constatat și T. B., câtă vreme un partener de afaceri acceptă eșalonarea la plată, este evident că are cunoștință de problemele financiare ale celuilalt partener și că nu se poate pune problema unei induceri în eroare. De altfel, inducerea în eroare trebuie să fie aptă de a crea o reprezentare falsă, greșită a unei situații, în speță că inculpatul are acoperirea necesară la momentul emiterii filelor cec.

Relații comerciale între . și . SRL, devenită ulterior în 2006 . SRL au existat încă din 2004.

De la data de 15.06.2006, inculpatul este cel care reprezintă societatea Fabrica de Termopan în cadrul negocierilor contractuale. În acest sens, inculpatul D. I. (de data aceasta în numele . SRL - trăgător) girează către . VK SRL) trei file CEC (. cu numerele_,_,_) (filele 207, 210, 213, volum I). Potrivit înscrisurilor anterior menționate, inculpatul semnează la rubrica „Semnătura trăgătorului” de pe aversul filelor CEC seria .._,_,_ precum și la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filelor CEC seria .._ și_ (fila 569 față, volum I), martora B. C. semnează la rubrica „Semnătura girant” de pe reversul filei CEC . 327 nr._ (fila 570 față, volum I).

Cele trei file CEC au fost date de către inculpat pentru a acoperi valoarea facturilor emise de către ., care a livrat mărfuri în valoare facturată de 317.438,95 lei.

Martorul A. G. audiat în cauză a relatat că: încă din anul 2004 se derula un contract cu societatea ., la nivelul acelui an societatea fiind reprezentată de martorul N. A. Stele. Acest martor indică faptul că este una dintre persoanele care, alături de A. T., a semnat contractul cu N. A. Stele; s-a stabilit modalitatea de plată ca fiind cu instrumente de plată: cec, BO, OP. Potrivit declarației acestui martor activitatea comercială dintre cele două societăți s-a derulat fără incidente, iar din anul 2006 . anunțată de către N. A. că noul administrator al societății Fabrica de Termopane este inculpatul D., societatea schimbând și numele cu acest prilej. Din acest motiv martorul susține că a trebuit să se încheie o anexă la contract, despre care nu cunoaște de către cine a fost negociat din partea ., însă din partea . fost negociat (declarație A. G. fila 414 dosar urmărire penală volum I)

Despre modul de încheiere a convenției cu . a mai susținut că a observat personal că inculpatul a închiriat o hală nouă și dorea să extindă afacerea, sens în care au purtat chiar și discuții telefonice; întrucât ”se dorea ca societatea să aibă show room cât mai multe, de comun acord cu numitul Z. Geza s-a stabilit de către acesta și de inculpatul D. ca societatea . mărfuri în cadrul unui plafon de 100.000 euro, iar plata acestora să se realizeze după un an (...) firma din B. trebuia să înmâneze un BO în valoare de 100.000 euro, scadent peste un an calendaristic”. Martorul susține că a fost prezent când s-a înmânat BO către Geza Z., chiar dacă el personal nu a fost de acord cu această manieră; BO a fost dus de martor la București. Despre această convenție dintre părți se susține că a fost doar verbală. Martorul nu cunoaște condițiile în care s-au înmânat cele trei file cec mai sus descrise, însă din câte știe filele cec au fost date ca mijloc de plată și nu drept garanție a plății. martorul mai arată că nu cunoaște data scadentă de pe filele cec, acest fapt fiind discutat de către martorul T. A. și Geza Z. împreună cu inculpatul. Martorul mai indică faptul că se discuta cu partenerul de afaceri dacă să se introducă filele cec spre decontare, anterior introducerii acestor instrumente de plată la bancă, însă acest martor nu cunoaște dacă inculpatul ar fi solicitat returnarea filelor cec.

Având în vedere modalitatea în care se comite infracțiunea de înșelăciune și ținând seama de aspectele pe care instanța trebuie să le identifice, este de observat că ceea ce interesează cauza prezentă este a se constata dacă, la data perfectării anexei la contract și pe parcursul derulării acestuia, s-a produs sau nu o inducere în eroare și, în cazul unui răspuns afirmativ, de către cine, așa cum corect a observat și T. B. cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral. Nu interesează cine a completat filele cec atâta vreme cât dispozițiile din cuprinsul acestora nu constituie un fals, infracțiune pentru care de altfel nu s-a dispus trimiterea în judecată.

În acest sens se constată că persoana care cunoaște aspecte legate de modul de negociere este numitul T. A. și Geza Z., astfel cum se indică chiar de la urmărire penală deși la acel moment nu au fost audiați.

În fața instanței martorul Geza Z. declară (fila 36 dosar instanță, volum I): exista o practică uzuală la . acordarea unei linii de creditare, iar pentru sume mai mari de 5000 euro se încerca obținerea unei asigurări de la o societate specializată în acest sens. Martorul a mai spus că dacă se solicita eșalonarea plății de către vreo societate comercială cu care . comerciale, atunci ”se înțelegea faptul că acea societate avea probleme financiare”. Pentru negocierea contractului se purtau discuții în acest sens, iar martorul mai arată că știe că și la Fabrica de Termopane au existat discuții de emitere de file cec în modalitatea eșalonării plății. Martorul mai susține că în situația în care se eșalona plata, acest fapt se realiza cu acordul directorului general de vânzări, însă prima dată se purtau discuții cu directorul de zonă; din câte cunoaște martorul, instrumentele de plată se ridicau completate însă au fost și situații când acestea nu erau completate integral la momentul emiterii, iar la nivelul unor sume mari ”nu crede că nu se fi consemnat înțelegerea părților, iar aceasta să fi fost doar orală”. Martorul a mai susținut că dacă i se comunica la momentul primirii filei cec faptul că societatea reprezentată de inculpat se afla în interdicție bancară, se bloca din start executarea contractului până se clarifica situația. Din câte își amintește martorul Fabrica de Termopan a fost un bun platnic, nu își amintește să fi fost anunțat că societatea a intrat în interdicție bancară, însă cunoaște că societatea s-a aflat cândva în interdicție bancară. Aelași martor susține că . anunțată că există probleme financiare la societatea reprezentată de inculpat.

Instanța constată, cu referire la această faptă dedusă judecății, că nu se indică de către acuzare altă probă, cu excepția depoziției martorului A., care ar susține în opinia acestora infracțiunea de înșelăciune. Se constată că această depoziție nu este relevantă pentru starea de fapt, dar din cuprinsul acesteia se desprindea necesitatea audierii și a altor persoane, persoane ce au fost audiate pentru prima oară în instanță. Din declarațiile martorilor A., T. și Geza Z. se constată că societatea administrată de inculpat ar fi avut probleme financiare pe care le-ar fi adus la cunoștință reprezentanților societății .> Indiferent de modul în care inculpatul a înțeles să gestioneze afacerea comercială, se constată că există probe că acesta ar fi adus la cunoștință reprezentanților V. lipsa disponibilului bancar la momentul emiterii fileor cec, chiar la momentul încheierii contractului, motiv pentru care se acordă societății o perioadă de grație.

În acest sens este audiat martorul T. (fila 211 dosar instanță volum I) potrivit căruia: societatea parte vătămată, prin conducerea sa, făcea presiuni asupra agenților din teritoriu, inclusiv asupra sa, să accepte să ridice ordine de plată pe care le introducea la decontare; au existat societăți care aveau datorii foarte mari la . lăsau teancuri de BO cu aceeași sumă dar cu date scadente diferite și nu au existat situații în care se discuta cu reprezentantul societății să nu se introducă BO la decontare. Acest fapt se realiza și atunci când solicitarea venea de la directorul societății din Germania. Această practică este prezentată ca fiind uzitată pentru toată Europa de est.

Singurul aspect indicat de martora R., menționat și de ceilalți martori, a fost acela că ”nu au fost probleme majore cu societatea de la momentul numirii ca administrator a inculpatului”. Pentru achitarea sumei de 317.438, 95 lei (fila 407 dosar urmărire penală volum I ) discuțiile au fost purtate, după cum susține martora R., de către inculpat cu angajații de la departamentul vânzări ai societății și nu cunoaște dacă societatea avea sau nu disponibil în cont, nu cunoaște dacă fila cec a fost trimisă de inculpat sau de delegatul acestuia. Martora nu cunoaște aspecte legate de modalitatea de emitere a filelor cec nici data la care acestea au fost date. Cu toate acestea, martora știe că . era o societate administrată tot de inculpat.

Având în vedere aspectele mai sus indicate se constată că martorii audiați în cauză au relevat faptul că s-a cunoscut de către reprezentanții societății . societatea administrată de inculpat are probleme financiare și, din acest motiv, au fost de acord cu eșalonarea sumelor datorate.

Nu există probe în sensul că societatea reprezentantă de martora R. nu ar fi cunoscut problemele financiare ale ., având în vedere că majoritatea țărilor din estul Europei care acceptă să folosească instrumentele de plată, tocmai din acest motiv, ca garanție. Același martor afirmă faptul că doar în estul Europei există o practică, care nu se regăsește în statele Europei occidentale, în care filele cec se introduc la plată ”doar anunțat”, iar societatea . această manieră, aspect cu care martorul nu era de acord însă care i se impunea de către conducere.

Este de reținut astfel că societatea persoana vătămată a acceptat chiar de la momentul încheierii contractului și anexei acestuia că există posibilitatea de a nu se achita la termen sumele de plată, că acest aspect a fost anunțat de către inculpat care a și emis filele cec în cauză.

Împrejurarea că societatea administrată de inculpat se afla în interdicție bancară: se constată că acest fapt este ulterior emiterii filelor cec aspect care rezultă din chiar cuprinsul actelor de la dosar: prima filă cec . 327 nr._ din data de 12.06.2007 în valoare de 12.850,11 lei (fila 207, volum I) a fost încasată parțial, iar pentru restul de bani nu a existat disponibilul necesar. Acest fapt se produce la data de 12 iunie 2007 și denotă faptul că societatea reprezentată de inculpat nu era în interdicție bancară. P. urmare, inculpatul nu avea posibilitatea de anunța la momentul emiterii filelor CEC o situație viitoare, iar acest fapt nu poate fi unul ipotetic.

Așa fiind, și depoziția reprezentantului părții vătămate R. R. nu este conformă realității, căci la momentul la care s-a înmânat societății sale – cel puțin fila cec anterior indicată / societatea Fabrica de termopane nu era în interdicție bancară, din contră, a încasat o parte din suma indicată. Dacă societatea Fabrica de Termopane se afla în interdicție bancară atunci nu se mai puteau face plăți pentru aceasta.

Tocmai de aceea instanța constată, similar primei instanțe, că reprezentanții persoanei vătămate au cunoscut problemele financiare ale cocontractantului, le-au acceptat (așa cum au mai procedat) iar apoi, introducându-le la plată, au constatat ceea ce deja cunoșteau.

Nu este mai puțin adevărat că practica comercială utilizată de societatea . de inculpat care a depus la dosar o hotărâre judecătorească care confirmă faptul că societatea parte vătămată obișnuia, prin conducerea sa, să acorde o păsuire celor cu care încheia contracte și care se aflau în dificultate financiară, că societatea parte vătămată înțelegea atunci când se solicita eșalonarea plății că existau dificultăți financiare.

În cauza de față inculpatul a solicitat eșalonarea plății, s-au emis trei cec-uri, primul a fost onorat parțial, iar la momentul introducerii la plată a celorlalte două societatea se afla deja în interdicție bancară. Cum . nu s-a dovedit că a existat la momentul emiterii filelor cec, instanța nu poate aprecia decât că există un dubiu cu privire la intenția inculpatului din acest punct de vedere. Întrucât martorii care au participat la negocierea contractului au precizat că se cunoșteau situațiile în care se cerea eșalonarea plății, că se cunoșteau problemele financiare ale societății reprezentate de inculpat, se constată că și în acest caz există un dubiu cu privire la intenția inculpatului de a induce în eroare .>

Emiterea filelor cec ca garanție este o practică comercială, deși incorectă, ce nu a fost interzisă în condițiile în care era cunoscută de ambele părți. Potrivit legii civile înțelegerea părților, chiar tacită, constituie legea părților. Că ulterior una dintre părți, în speță cea care suferă un prejudiciu, formulează plângere penală, nu a determinat și nu determină schimbarea practicii, deoarece introducerea biletului la ordin sau cec-ului la plată se realizează pentru a se putea proceda la punerea în executare a debitului, nu pentru a proba vreo infracțiune.

Instrumentul de plată nu-și pierde această însușire dacă este dat ”ca garanție”. Fapta aceluia care procedează în acest fel este, în acest caz, dacă nu există disponibilul bancar, o infracțiune la legea cec-ului – dacă vorbim de cec-uri și nu de alte instrumente de plată.

Dacă partea cocontractantă a cunoscut împrejurarea că instrumentul de plată nu a fost dat pentru a fi introdus la plată (tocmai de aceea data pe fila cec este completată de multe ori, ca și în primul caz de mai sus – B. C. – de către reprezentantul societății care introduce fila spre decontare), dacă au fost aduse la cunoștință societății creditoare problemele financiare ale societății debitoare, atunci nu se mai poate vorbi de o inducere în eroare, ci de o acceptare a unui risc contractual care nu se poate imputa altei persoane. Dacă s-ar fi dispus trimiterea în judecată inculpatului pentru aceea că după încheierea contractului a făcut manopere în sensul diminuării patrimoniului societății sale în defavoarea astfel și a creditorilor societății, s-ar fi urmărit și acest aspect. Însă inculpatul este trimis în judecată pentru aceea că a indus în eroare reprezentanții persoanei vătămate la momentul încheierii și derulării contractului cu privire la disponibilitățile financiare ale societății, aspect care însă nu este probat.

Instanța constată astfel, cu referire la fapta a doua pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului că acesta a adus la cunoștință cocontractantului – . situația financiară a Fabricii de Termopane, motiv pentru care această societate a fost de acord să fie emise trei file cec. Imposibilitatea plății a fost adusă la cunoștință, astfel că inculpatul nu se face vinovat de înșelarea vreunei persoane, ci de faptul că a emis file cec fără a avea la tras disponibilul necesar.

Așa fiind, soluția primei instanțe cu privire la această faptă este legală și temeinică, ceea ce atrage respingerea apelurilor promovate de Ministerul Public și parte civilă ..

Față de considerentele mai sus expuse, cu privire la prima faptă, se impune admiterea apelului promovat de inculpatul D. I., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va desființa hotărârea atacată numai în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale și civile pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (13 acte materiale, persoana vătămată .) și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. (persoana vătămată .) din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (13 acte materiale) în infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (12 acte materiale).

În baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă . împotriva inculpatului D. I. (pentru fila CEC).

În baza art. 396 alin. 5 și art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. b teza a II-a din Codul de procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului D. I. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (12 acte materiale, persoana vătămată .) și art. 5 din Codul penal.

Se va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă . împotriva inculpatului D. I. (pentru biletele la ordin).

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În temeiul art. 412 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B. și partea civilă . împotriva aceleiași hotărâri.

Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

I. Admite apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 233/28 iulie 2014 a Tribunalului B., pe care o desființează numai în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale și civile pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (13 acte materiale, persoana vătămată .) și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură pen.ală dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. (persoana vătămată .) din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (13 acte materiale) în infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (12 acte materiale).

În baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă . împotriva inculpatului D. I. (pentru fila CEC).

În baza art. 396 alin. 5 și art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. b teza a II-a din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul D. I. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (12 acte materiale, persoana vătămată .) și art. 5 din Codul penal.

Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă . împotriva inculpatului D. I. (pentru biletele la ordin).

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

II. Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B. și partea civilă . împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă parte civilă să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. F. M. Ș.

Grefier

A. O.

Red.S.F./11.01.2016

Tehnoredact.A.O./12.01.2016/2 ex.

Jud.fond E. M. T.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 35/2015....		Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BRAŞOV