Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 35/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ1:
Președinte: A. M. – judecător
Judecător: A. D.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA R. și inculpatul S. R. împotriva sentinței penale nr.87 pronunțată de Judecătoria R. la data de 23 septembrie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelurilor penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr.87/23.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei R., s-au hotărât următoarele:
În temeiul 396 alin 2 Noul Cod procedură penală cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.75 lit a Noul Cod penal raportat la art.76 lit a Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. R., fiul lui D. și F., născut la data de 28.02.1958 în S.-V. jud.Teleorman, cetățenia română, studii 10 clase, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în com.Cața ., jud.B., CNP_ la pedeapsa amenzii în cuantum de 80 lei rezultată din aplicarea a 120 zile amendă x 20/zi pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin 1 Noul Cod penal.
În temeiul art.63 Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor neplății cu rea credință a amenzii, în sensul că numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art.396 alin 5 Noul Cod procedură penală raportat la art16 lit b Noul Cod procedură penală cu aplicarea art.4 Noul Cod penal a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de port de cuțit fără drept prevăzută de art.2 alin 1 pct.1 din Legea 61/1991.
În temeiul art.397 alin 2 Noul Cod penal raportat la art.25 Noul Cod procedură penală coroborat cu art.1349 și următoarele Noul cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. M. Odorheiul S. suma de 553,252 lei cu titlu de despăgubiri civile și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 Noul Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 450 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R. nr.222/P/2013 din 29.11.2013 a fost trimis în judecată inculpatul S. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzute de art.180 alin 2 Cod penal și port de cuțit fără drept prevăzută de art.2 alin 1 pct.1 din Legea 61/1991 .
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 21.02.2013 partea vătămată P. C., după ce a participat la un parastas la Căminul Cultural din satul Beia, s-a deplasat la bufetul din aceeași localitate aparținând ., unde s-a întâlnit cu martorul Pachiu D. și cu învinuitul S. R., luând loc la masa acestora.
În timp ce partea vătămată încerca să încheie un târg cu martorul amintit, prin care să-i vândă acestuia un telefon mobil cu suma de 50 lei, în discuție a intervenit și învinuitul, care a întrebat ce garanții îi oferă pentru telefonul respectiv.
În acel moment, între învinuit și partea vătămată a izbucnit un conflict verbal în urma căruia cei doi s-au îmbrâncit, după care și-au adresat reciproc injurii și cuvinte jignitoare, fiind scoși afară din bufet de către administratorul societății, martora A. D..
Ieșind în stradă, cei doi au continuat să se certe până când învinuitul a amenințat-o pe partea vătămată că o va tăia cu un cuțit, după care a scos din buzunar un briceag și a lovit-o în zona umărului stâng, aceasta căzând la pământ.
În scurt timp, la fața locului au ajuns salvarea și un echipaj de poliție, partea vătămată fiind transportată la S. din Odorheiul S. în vederea acordării de îngrijiri medicale.
În urma agresiunii suferite, partea vătămată P. C. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă viața în primejdie.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu a rezultat în urma administrării următoarelor probe și mijloace de probă: proces verbal de constatare acte premergătoare (fila 5), plângere penală (fila 6), proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (filele 7-11), declarațiile părții vătămate P. C. (filele 12-14), certificat medico-legal (fila 17), declarațiile învinuitului S. R. (filele 19-21), declarații martori: Pachiu D. (fila 22), P. I. (filele 23-24), B. M.-S. (filele 16-17), A. D. (filele 29-30).
Din profilul socio-moral al inculpatului rezultă că se ocupă de îngrijirea animalelor, în societate este cunoscut cu un comportament violent, având o atitudine necorespunzătoare și nu are antecedente penale.
În latura civilă, partea vătămată P. C. a solicitat doar tragerea la răspundere penală a inculpatului iar S. mun.O. S. nu s-a constituit parte civilă.
În cursul judecății, având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a procedat la audierea persoanei vătămate (fila 71), la audierea martorei A. D. (fila 74), la reaudierea martorilor Pachiu D. (fila 73) și P. I. (fila 84), la audierea martorilor A. D. I. (fila 92) și Tuto Vilmoș (fila 98).
Inculpatul nu a înțeles să dea o declarație în cauză.
S. M. O. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 553,252 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate (filele 49-50) iar persoana vătămată P. C. cu suma de 700 lei daune materiale și 2300 lei daune morale (fila 76).
Reanalizând ansamblul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 21.02.2013 a avut loc înmormântarea tatălui martorului A. D. I. la care a participat și persoana vătămată P. C., după care s-au deplasat la Căminul cultural din localitate unde martorul a pus pomană, participând inclusiv persoana vătămată.
După ce lumea a plecat, persoana vătămată P. C. s-a deplasat la barul deținut de martora A. D., amenajat în incinta magazinului pe care îl deține în localitate.
Acolo se afla la o masă inculpatul împreună cu martorul Pachiu D. care consumau băuturi alcoolice, din declarația martorei A. D. rezultând că în ziua respectivă Pachiu vându-se un vițel și au venit la bar să bea „adălmașul”, iar persoana vătămată s-a așezat la masă cu aceștia, fiecare dând câte un rând de băutură.
Persoana vătămată l-a întrebat pe martorul Pachiu D. dacă nu cumpără un telefon mobil, spunându-i că-l vinde cu 50 lei, o sticlă de vin și o cutie de suc. Martorul Pachiu a acceptat târgul, a plătit suma de bani și a oferit sticla de vin și cutia de suc „din care noi nu am băut”. Martorul i-a solicitat inculpatului să-i aducă și încărcătorul, iar în negocierea dintre cei doi a intervenit inculpatul care de asemenea l-a întrebat pe P. C. dacă are încărcător la telefon și ce garanții îi oferă martorului.
Supărat pentru intervenția inculpatului, persoana vătămată a iscat o ceartă, fiind scoși din local de martora A.. Afirmația persoanei vătămate că inculpatul a scos un briceag pe care „ i l-a fluturat în față” nu este susținută de martorul Pachiu D., nici de martora A..
Pachiu D. a mai declarat (fila 73) că nici până în ziua audierii sale nu a mai primit încărcătorul de telefon, iar persoana vătămată și martorii audiați recunosc faptul că intervenția inculpatului nu era de natură să ofenseze persoana vătămată și să o determine la provocarea unui scandal.
Cearta dintre cei doi a continuat și în fața localului, martora A. urmărindu-i pe geam iar martorul P. I. (fila 84) confirmă că aceștia se certau în fața magazinului.
Declarația martorului P. dată în fața instanței diferă substanțial de cea dată în cursul urmăririi penale (filele 23-24), cea dată în cursul urmăririi penale suprapunându-se pe declarația persoanei vătămate, în timp ce cea dată în fața instanței se coroborează cu declarația inculpatului, a martorei A. și a martorului Tuto Vilmoș (fila 98). Sticla cu vin despre care afirmă martorul că o avea persoana vătămată în mână fiind cea obținută în urma vânzării telefonului și pe care nu a apucat să o bea, fiind scoși afară din local de administratorul acestuia.
Atât din depoziția martorei A. cât și din depoziția martorului P., ambele coroborându-se cu declarația inculpatului, a rezultat că S. R. după ce a fost trecut peste podul din fața magazinului de către martora A. s-a îndreptat spre casă, în timp ce persoana vătămată a spart sticla de vin pe care o avea în mână și a pornit în urma inculpatului, deși drumul lor către casă era diferit. Martora A. descrie că cei doi stau în direcții diametral opuse, inculpatul trebuia să treacă acel pod iar persoana vătămată trebuia să plece în direcție opusă pe lângă colțul magazinului, fără a fi nevoie să treacă podul.
Martorul P. a mai arătat că persoana vătămată a încercat să-l lovească cu sticla în cap pe inculpat iar acesta s-a ferit, s-a întors și l-a lovit pe P. C. care a căzut la pământ.
Martorul A. D. I. (fila 92) a declarat aceleași aspecte ca și martorul P., i-a văzut pe cei doi certându-se și a observat că persoana vătămat a spart sticla de colțul zidului Căminului cultural ( care nu se afla în direcția de mers spre casă a persoanei vătămate ci a inculpatului) după care martorul nu a mai văzut ce s-a întâmplat deoarece a intrat în clădire. Ulterior a intrat persoana vătămată plină de sânge pe mână dar martorul nu l-a întrebat ce s-a întâmplat și nici nu l-a studiat pe P. C., astfel că nu a observat dacă avea tăieturi sau urme pe haine sau zone ale corpului.
Martorul Tuto Vilmoș a declarat că persoana vătămată i-a cerut telefonul împrumut, având în vedere că în satul Beia doar pe rețeaua Cosmote există semnal, dar nu știe pe cine a sunat inculpatul și nici nu a auzit ce discuta acesta.
Inculpatul a declarat că pentru a se apăra l-a lovit cu un pix ce-l avea în buzunar (fila 21) și că organele de poliție ajunse la fața locului au afirmat că lovitura primită pare a fi de pix și că nu-și explică de ce au mai fost chemați.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 7) a rezultat că persoana vătămată prezenta o plagă înțepată de 2 cm, fiind străpuns tricoul, o bluză de trening și o geacă de piele iar din certificatul medico legal a rezultat că persoana vătămată a fost internată la S. Mun.O. S. cu plagă înjunghiată nepenetrantă, concluziile examinării fiind de leziuni corporale ce s-ar fi putut produce prin lovire cu un instrument înțepător-tăietor.
Martorii audiați au declarat că inculpatul nu este cunoscut ca o persoană certăreață sau pusă pe scandal, nu l-au văzut niciodată și nu au auzit să poarte briceag iar martora A. D. a declarat că de cca 10 ani de când a fost bolnav inculpatul nu a mai consumat alcool, decât ocazional de vreo 2 sau 3 ori spre deosebire de persoana vătămată despre care au afirmat contrariul. În ce-l privește pe inculpat, chiar persoana vătămată a declarat că nu a avut niciodată vreo discuție cu acesta și nu s-au certat.
Din probele analizate a rezultat că P. C. a fost cel care a generat cearta, supărat de intervenția normală a inculpatului referitoare la vânzarea telefonului și l-a urmărit pe inculpat încercând să-l lovească cu sticla și provocându-l, iar acesta în stare de ebrietate fiind a acționat lovindu-l cu pixul.
Persoana vătămată și-a constituit chiar și un grup pentru a se răzbuna pe inculpat, deplasându-se împreună cu aceștia spre casa inculpatului, ori în acest context, evident că P. C. nu putea fi „leșinat” de la lovitură primită și dus cu salvarea la S. din O., leziunile fiind produse prin urmare ulterior acestui moment.
Instanța a apreciat că leziunile suferite de persoana vătămată nu puteau fi produse cu un pix, acesta neavând aptitudinea de a penetra o haină de piele, o bluză de trening și un tricou, ci ar putea proveni de la sticla spartă de persoana vătămată care s-ar fi putut împiedica, aspect ce face ca fapta săvârșită de inculpat să se încadreze la alin 1 al art.180 Cod penal .
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța a reținut că dispozițiile noului cod penal sunt mai favorabile prin prisma individualizării pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante și a modului de individualizare judiciară a executării pedepsei iar referitor la infracțiunea de port de cuțit fără drept aceasta a fost dezincriminată prin art.39 pct.1 din Legea 187/2012.
Astfel, în temeiul art. 396 alin 2 Noul Cod procedură penală cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.75 lit a Noul Cod penal raportat la art.76 lit a Noul Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 80 lei rezultată din aplicarea a 120 zile amendă x 20/zi pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin 1 Noul Cod penal.
În temeiul art.63 Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor neplății cu rea credință a amenzii, în sensul că numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art.396 alin.5 Noul Cod procedură penală raportat la art.16 lit b Noul Cod procedură penală cu aplicarea art.4 Noul Cod penal a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de port de cuțit fără drept prevăzută de art.2 alin 1 pct.1 din Legea 61/1991.
În temeiul art.397 alin 2 Noul Cod penal raportat la art.25 Noul Cod procedură penală coroborat cu art.1349 și următoarele Noul Cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. M. Odorheiul S. suma de 553,252 lei cu titlu de despăgubiri civile și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. ca neîntemeiată având în vedere că pentru cheltuielile materiale nu a depus dovezi iar daunele morale sunt justificate, suferința produsă nefiind în legătură de cauzalitate cu activitățile inculpatului pe de o parte iar pe de altă parte l-a provocat urmărindu-l și încercând să-l lovească, deși inculpatul plecase spre casă după ce a fost condus de martora A..
În temeiul art.274 Noul Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 450 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. de pe lângă Judecătoria R. care a solicitat să se constate că, apreciind corect în mod global ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal, prima instanță ar fi trebuit să încadreze juridic fapta în prevederile art. 193 alin. 2 Noul Cod penal și să stabilească o pedeapsă cu amenda între limitele speciale prevăzute de acest articol.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și inculpatul care a recunoscut că a lovit persoana vătămată cu un pix, fiind în stare de ebrietate, dar a arătat că aceasta din urmă a pornit conflictul și tot partea vătămată este cea care a spart o sticlă pe care o avea în mână și și-a provocat singură leziunile constatate în certificatul medico-legal.
Analizând apelurile formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.416 și următoarele Cod de procedură penală, C. constată că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunea de care este acuzat.
În mod corect, din coroborarea declarațiile date de inculpat și de martorii A. D., P. I. și A. D. I. a rezultat că întregul conflict a fost declanșat de persoana vătămată P. C., care a început să se certe cu inculpatul, supărat pe intervenția pașnică și lipsită de orice conotație penală a inculpatului în legătură cu un telefon pe care persoana vătămată voia să-l vândă, persoana vătămată având în mână o sticlă pe care a spart-o de zidul unei clădiri și cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, urmărindu-l pe inculpat care se îndrepta spre casă, în condițiile în care locuința părții vătămate era în partea opusă. Inculpatul a recunoscut că a lovit persoana vătămată, ca răspuns la încercarea de agresiune exercitată de aceasta asupra sa, aspect confirmat și de martorul P. I.. Probele nu au confirmat susținerile din rechizitoriu că inculpatul ar fi avut asupra sa un briceag, cu care a lovit persoana vătămată, martorii audiați schimbându-și, sub acest aspect, declarațiile date la urmărire penală. În schimb, susținerile inculpatului că el ar fi lovit persoana vătămată doar cu un pix, iar aceasta și-ar fi provocat singură rănile cu sticla pe care o avea în mână nu sunt nici ele confirmate de probe, niciunul dintre martorii audiați nu au declarat că ar fi observat o eventuală autoagresiune a persoanei vătămate sau că inculpatul ar fi lovit doar cu un pix. Deoarece actele medico-legale au constatat leziuni ce nu puteau fi provocate de un pix unei persoane îmbrăcate într-o haină de piele, inculpatul a recunoscut că a lovit persoana vătămată, martorul P. a confirmat și el că, urmare a loviturii aplicate de inculpat, persoana vătămată a căzut, martorul A. D. afirmând că a văzut sânge pe mâna inculpatului, concluziile instanței că leziunile persoanei vătămate au putut fi provocate de căderea acesteia peste sticla pe care o avea în mână, urmare a loviturii primite de la inculpat sunt corecte.
În mod corect, deoarece conflictul a fost provocat de persoana vătămată care s-a manifestat agresiv, a urmărit inculpatul și chiar a format un grup pentru a merge să se răzbune pe inculpat, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării conform art. 75 alin. 1 lit. a Noul Cod penal.
Apreciind corect, în mod global, ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal, prima instanță ar fi trebuit să încadreze juridic fapta în prevederile art. 193 alin. 2 Noul Cod penal ( fiind produse leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale) și să stabilească o pedeapsă cu amenda între limitele speciale prevăzute de acest articol, astfel că apelul parchetului este fondat și va fi admis.
Pentru considerentele anterior arătate, apreciind dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 Noul Cod penal cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. a Noul Cod penal, apelul acestuia este nefondat și va fi respins.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 87/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul penal nr._ pe care o va desființa în privința încadrării juridice dată faptei pentru care a fost condamnat inculpatul și a cuantumului pedepsei amenzii penale stabilite și, rejudecând:
În baza art.193 alin 2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a raportat la art.76 lit. a Cod penal și art. 5 Cod penal va condamna pe inculpatul S. R. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 de lei, amendă stabilită conform art.61 alin. 2, alin. 4 lit. c și alin. 6 Cod penal, constând în 120 de zile amendă a câte 10 de lei pentru fiecare zi, apreciind acest cuantum ca suficient pentru reeducarea inculpatului raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite astfel cum rezultă din gravitatea redusă a rănilor produse persoanei vătămate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și circumstanțele reale de comitere a faptei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. R. împotriva aceleași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală va obliga apelantul inculpat S. R. la plata a 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 87/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul penal nr._ pe care o desființează în privința încadrării juridice dată faptei pentru care a fost condamnat inculpatul și a cuantumului pedepsei amenzii penale stabilite și, rejudecând:
În baza art. 193 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a rap. la art. 76 lit. a Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul S. R. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 de lei, amendă stabilită conform art.61 alin. 2, alin. 4 lit. c și alin. 6 Cod penal, constând în 120 de zile amendă a câte 10 de lei pentru fiecare zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. R. împotriva aceleași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă apelantul inculpat S. R. la plata a 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. M. A. D.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.D/10.03.2015
Dact.A.I.P/13.03.2015/4 exemplare
Red.jud.fond M.A./27.10.2014
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de... → |
|---|
