Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase. Art.372 NCP. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 322/AP Dosar nr._ /2014
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A10:
Președinte: C. C. G. - judecător
Judecător: R. C. D.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr. 39 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 aprilie 2015.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 39/12.02.2015 a Tribunalului B., s-a respins cererea formulată de către Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul B. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpatul D. M. din infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal (tentativă la omor) în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 -189 alin. 1 lit. e Cod penal (tentativă la omor calificat).
În baza art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 1 Cod penal s-a condamnat inculpatul D. M. - născut la data de 08.06.1987 în ., jud. B., CNP._, fiul lui N. și A., cetățenia română, cu domiciliul în . .. 8B, jud. B. - la o pedeapsă de 6 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 372 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal s-a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului D. M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 4 luni închisoare – inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 45 alin. 1 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa anterior indicată restul de pedeapsa de 9 luni și 5 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr.4/28.01.2013 a Judecătoriei R. în final inculpatul D. M. având de executat pedeapsa de 7 ani, 1 lună și 5 zile închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani ,pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a ,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului D. M., iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 15.07.2014 la zi.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă P. DOMETIE-P. –domiciliat în satul Prejmer, comuna Prejmer, ., județul B. – și s-a obligat inculpatul D. M. la plata către această parte civilă a sumei de 3000 euro – echivalent în lei la data efectuării plății – cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
S-au respins restul pretențiilor formulate de către partea civilă P. DOMETIE-P..
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. M., probe utilizate în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pe data de 14 iulie 2014, în jurul orelor 10.00 – 10.30, inculpatul D. M. - deținut în cadrul Penitenciarului C. - se afla pe culoarul ce desparte incinta F4 de Secția 1, având asupra sa un cuțit. Tribunalul a reținut că, la un moment dat, un grup de persoane arestate preventiv - printre care se afla și persoana vătămată P. Dometie P. - a trecut prin culoarul de desparte incinta F4 de Secția 1, iar când persoana vătămată indicată s-a oprit pentru a-l saluta pe martorul R. V., a fost atacată de către inculpatul D. M. care a sărit din spatele martorului menționat și i-a aplicat lui P. Dometie P. două lovituri cu cuțitul ce-l avea asupra sa. Zona vizată a victimei a fost gâtul, cele două lovituri au determinat două plăgi -articulația acromio – claviculară stânga și deltoidian stânga - cum o indică raportul de expertiză medico – legală nr. 184/E din data de 17 iulie 2014 a S.J.M.L B.. O a treia lovitură a fost evitată de P. Dometie P. prin interpunerea brațului drept consecința constând doar într-o tumefiere violacee și excoriație punctiformă. Tribunalul a mai reținut că martorul R. V. a intervenit în conflict, l-a imobilizat pe inculpat și l-a împins în incinta F4, închizând ușa de acces. În interiorul incintei F4 inculpatul D. M. s-a deplasat având cuțitul asupra sa și apoi s-a îndreptat către o cabină telefonică deasupra căreia a lăsat corpul delict, moment observat de către martorii „D.” și L. Ș..
S-a reținut că situația de fapt anterior expusă a reieșit, fără echivoc, din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești, probe ce relevă vinovăția inculpatului D. M..
Astfel susținerile persoanei vătămate P. Dometie P. se coroborează cu cele ale martorilor cu identitate protejată „N.” și „D.” dar și cu declarațiile martorilor S. M., R. V. ,M. A. ,L. Ș.,L. Z.,L. I. ,P. S. care au perceput direct diverse „etape” ale incidentului din 14.07.2014.
În acest sens martorul R. V. - persoană însărcinată de conducerea penitenciarului pentru a asigura inclusiv o anume protecție a deținuților – a observat întregul conflict și loviturile cu cuțitul aplicate de către inculpat.
În afară de martorul menționat momentul atacului a mai fost observat și de către martorul „N.” - martor cu date de identitate protejate - precum și de către martorul M. A..
Pe de altă parte, susținerile inculpatului D. M. – care nu a recunoscut comiterea faptelor - apar ca singulare și nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești .
Tribunalul a mai reținut că intenția inculpatului D. M. – cel puțin indirectă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal - a fost aceea de suprimare a vieții persoanei vătămate P. Dometie P., prin aplicarea loviturilor de cuțit, aspect ce reiese din natura corpului contondent folosit – cuțit cu o lamă de 7 cm – din zona vizată (gâtul victimei), intensitatea cu care s-a acționat (lama cuțitului îndoindu-se) sau din faptul că după aplicarea primei lovituri, inculpatul nu a întrerupt atacul ci dimpotrivă a mai aplicat alte două lovituri .
Toate acestea relevă – din punct de vedere subiectiv - intenția inculpatului D. M. – cel puțin indirectă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal - de suprimare a vieții persoanei vătămate P. Dometie P..
S-a reținut că faptele anterior expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „tentativă la omor ” prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal și de „port sau folosire fără drept de obiecte periculoase” prevăzută de art. 372 alin. 3 Cod penal, sens în care se va dispune condamnarea inculpatului D. M..
S-a motivat că nu se poate reține incidența art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal (tentativă la omor calificat) cum a solicitat reprezentanta Ministerului Public, deoarece problema de drept analizată aici a mai constituit obiect al practicii judiciare concretizată în Decizia nr. 5117 din 26.11.2002 a ICCJ - Secția penală, care arată că pentru încadrarea juridică a infracțiunii în prevederile art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal anterior (art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal actual) este necesar fie să existe o condamnare anterioară definitivă a inculpatului pentru prima fapta, fie ca ambele omoruri comise în împrejurări diferite să fie judecate împreună, în condițiile concursului, situații alternative care nu se regăsesc în cauza de față. De aceea cererea formulată de către procuror de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă.
Tribunalul, în baza art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 372 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D. M. au fost urmărite criteriile vizate de art. 74 Cod penal prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală – viața persoanei - naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, faptul că inculpatul nu este la primul contact cu rigorile legii penale, în cursul procesului penal nu a recunoscut comiterea faptelor, nivelul său de educație, vârsta, situația sa familială și socială, nici actualmente acesta nepărând a înțelege consecințele faptelor sale și importanța valorii sociale potențial afectate.
În baza art. 39 alin 1 lit. b Cod penal i-a aplicat inculpatului D. M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 4 luni închisoare – inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 45 alin. 1 Cod penal a adăugat la pedeapsa anterior indicată restul de pedeapsa de 9 luni și 5 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr.4/28.01.2013 a Judecătoriei R., în final inculpatul D. M. având de executat pedeapsa de 7 ani, 1 lună și 5 zile închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 al. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului D. M., iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 15.07.2014 la zi.
Urmare a acestor fapte a fost cauzat un prejudiciu de natură morală persoanei vătămate P. Dometie P. – cel material nefiind dovedit de către acesta – prejudiciu constănd în situația umilitoare la care a fost supus urmare a acțiunii inculpatului, în necesitatea suportării mediului spitalicesc sau a unui anume tratament ca o consecință a acestor fapte.
Astfel tribunalul a apreciat că suma de 3000 euro – echivalent în lei la data efectuării plății – apare ca necesară și suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu moral.
Față de cele expuse tribunalul, în baza art 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă P. DOMETIE-P. și a obligat inculpatul D. M. la plata către această parte civilă a sumei de 3000 euro – echivalent în lei la data efectuării plății – cu titlu de despăgubiri civile reprezentănd daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul D. M..
P. susține apelul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia. Apelul parchetului vizează netemeinicia hotărârii atacate, apreciind că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188-189 lit. e) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal. În motivarea soluției dispuse instanța de fond a invocat Decizia nr. 5117/26.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și justiție dând însă o interpretare greșită acesteia.
Cere a se avea în vedere că în prezenta cauză, la momentul la care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, exista o condamnare definitivă a inculpatului pentru prima faptă, astfel că nu poate fi vorba de încălcarea principiului potrivit căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare persoana este considerată nevinovată. În situația în care se admite că varianta calificată poate fi reținută în situația judecării împreună, cu atât mai mult poate fi reținută în situația condamnării definitive pentru una dintre fapte.
În opinia sa fapta comisă de inculpat se încadrează în dispozițiile art. 188-189 Cod penal, sens în care solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Suplimentar față de motivele de apel apreciază că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, apreciind că raportat la modalitatea de executare a pedepsei sunt aplicabile dispozițiile art. 68 lit. c Cod penal.
Apelantul inculpat D. M. susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării să se dispună achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, susținând că inculpatul s-a aflat în mijlocul unui conflict creat de alte persoane. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o poziție procesuală constată, iar din declarațiile martorilor S. M. și R. V. rezultă că starea de fapt reținută în actul de sesizare nu corespunde realității.
Inculpatul a mai susținut că pedeapsa aplicată este exagerată întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii ce îi este imputată. Precizează că au existat conflicte mai vechi cu partea vătămată care l-a agresat și el nu a făcut altceva decât să se apere. Singura lui greșeală constă în aceea că a luat acel cuțit și a fugit pentru că s-a speriat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele motive:
În cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D. M., din infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal (tentativă la omor) în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 -189 al 1 lit. e) Cod penal (tentativă la omor calificat), deoarece sunt întrunite condițiile reținerii acestei infracțiuni, inculpatul D. M. fiind condamnat definitiv pentru comiterea, anterior prezentei infracțiuni, a unei alte infracțiuni de omor, rămasă în faza tentativei. Este adevărat că la data sesizării instanței inculpatul D. M. nu era condamnat definitiv pentru prima infracțiune de tentativă de omor, pentru care era judecat în dosarul nr._ al Tribunalului B., însă ulterior, înainte de pronunțarea sentinței apelate, inculpatul a fost condamnat definitiv în acest dosar, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 152 din dosarul instanței de fond.
Nu are nicio relevanță pentru reținerea variantei agravante de la art. 189 alin. 1 lit. e) Cod penal faptul că infracțiunea de omor comisă anterior de inculpat a rămas în faza tentativei, deoarece, potrivit art. 174 Cod penal, prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiunea consumată sau ca tentativă.
De asemenea, nu are nicio relevanță faptul că inculpatul a fost judecat în două dosare diferite, pentru săvârșirea celor două infracțiuni de tentativă de omor, de vreme ce condamnarea inculpatului pentru prima infracțiune a rămas definitivă în acest moment. Rațiunea pentru care instanța supremă a statuat în decizia nr. 5117/2002 că este necesar să existe o condamnare definitivă anterioară sau ca cele două infracțiuni să fie judecate împreună este aceea că pentru a se reține că inculpatul a săvârșit anterior o infracțiune de omor doar în baza unei hotărâri definitive de condamnare, deoarece în caz contrar s-ar încălca prezumția de nevinovăție. În cauză însă este îndeplinită în acest moment condiția condamnării definitive a inculpatului pentru prima infracțiune de tentativă de omor, astfel încât nu se mai poate susține că s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăției prin reținerea modalității agravante în discuție. Din acest motiv se impune reținerea pentru cea de-a doua infracțiune de tentativă de omor a agravantei prevăzute de art. 189 alin. 1 lit. e) Cod penal. Nu poate fi ignorată hotărârea de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, iar în cazul rămânerii definitive a acesteia se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. M., din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută în art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută în art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 – 189 alin. 1 lit. e Cod penal.
Întrucât schimbarea încadrării juridice a faptei presupune și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 Cod penal sunt de la 15 la 25 de ani închisoare sau detențiunea pe viață. Cum fapta inculpatului a rămas în faza tentativei, limitele de pedeapsă pentru fapta comisă sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare, atunci când instanța se orientează spre pedeapsa închisorii, sau de la 10 la 20 de ani închisoare, atunci când instanța se orientează pentru pedeapsa detențiunii pe viață.
În cauză, având în vedere circumstanțele comiterii faptei de către inculpatul D. M., respectiv într-un loc de deținere, în urma unor divergențe personale avute cu persoana vătămată, care de asemenea era privată de libertate, C. apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în cuantum de 8 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară stabilită de instanța de fond. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a ținut cont de persoana inculpatului, care are numeroase antecedente penale, dar și de mediul specific al vieții penitenciare, care favorizează săvârșirea de astfel de infracțiuni, din cauza obligației conviețuirii cu diferite persoane. Având în vedere regimul de sancționare a pluralității de infracțiuni, precum și faptul că inculpatul D. M. a săvârșit fapta în concurs cu o altă infracțiune și în recidivă postcondamnatorie, curtea apreciază că pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special. Pentru aceste motive, în temeiul art. art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 – 189 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal se va dispune condamnarea inculpatului D. M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Întrucât infracțiunea de tentativă de omor a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea de port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în fața instanței de fond, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., se va contopi pedeapsa principală de 8 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 372 alin. 3 Cod penal, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul având de executat în final o pedeapsă de 8 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 43 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 45 alin. 1 Cod penal se va adăuga la pedeapsa rezultantă restul de pedeapsă de 9 luni și 5 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4/2013 a Judecătoriei R., în final inculpatul D. M. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 1 lună și 5 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, ca pedeapsă accesorie.
În ce privește apelul inculpatului, prin care acesta solicită achitarea sa, susținând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, curtea constată că acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins ca nefondat.
Astfel, în mod just a reținut instanța de fond că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor și folosirea fără drept de obiecte periculoase, curtea însușindu-și motivarea instanței de fond sub acest aspect. Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în data de 14.07.2014, pe fondul unui conflict spontan, în timp ce se afla pe culoarul care deservește spațiul destinat plimbării deținuților F4 și leagă această locație de Sectorul I, inculpatul D. M. a lovit cu un cuțit, în două rânduri, în zona deltoidiană și subclaviculară stângă, pe partea vătămată P. Dometie P..
Așa Cum a reținut și instanța de fond, vinovăția inculpatului D. M. nu s-a stabilit doar pe baza declarației părții civile P. Dometie P., care a arătat clar că inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul, provocându-i leziunile respective, ci și pe declarațiile unor martori oculari, care au asistat la incident și unii dintre ei chiar au intervenit să-l despartă pe inculpat de partea civilă. Astfel, martorul R. V., care a intervenit în conflict, l-a imobilizat pe inculpat și l-a împins în incinta F4, închizând ușa de acces,a arătat că inculpatul este cel care a lovit partea civilă. De asemenea, imediat după incidentul cu partea civilă, inculpatul D. M. s-a deplasat având cuțitul asupra sa în interiorul incintei F4 și apoi s-a îndreptat către o cabină telefonică deasupra căreia a lăsat corpul delict, iar acest moment a fost observat de către martorii „D.” și L. Ș..
Aceștia sunt martorii care au perceput cel mai bine săvârșirea de către inculpat a infracțiunii imputate, încă susținerile persoanei vătămate P. Dometie P. se coroborează și cu cele ale martorului cu identitate protejată „N.” și cu declarațiile martorilor S. M., M. A., L. Z., L. I., P. S. care au relatat cu privire la incidentul din 14.07.2014, care s-a petrecut într-o zonă unde aveau acces mai mulți deținuți, aspecte ce se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului că el ar fi găsit cuțitul respectiv pe jos și l-ar fi luat, ca să îl arunce. Această susținere este contrazisă de martorii oculari menționați anterior, precum și de lipsa oricărei justificări rezonabile a gestului său, din partea inculpatului. De asemenea, C. constată că nu există nicio justificare rezonabilă pentru a înlătura declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor menționați, în timp de declarația inculpatului este subiectivă, având în vedere interesul acestuia de a evita răspunderea penală în cauză.
Faptul că partea civilă P. Dometie a fost lovit cu cuțitul pe care inculpatul l-a abandonat după săvârșirea faptei rezultă indubitabil din actele medico-legale întocmite în cauză, care atestă că cele două lovituri au determinat două plăgi – articulația acromio – claviculară stânga și deltoidian stânga, care sunt zone vitale, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico – legală nr. 184/E din data de 17 iulie 2014 a S.J.M.L B..
Faptul că inculpatul a folosit un obiect apt să provoace moartea, respectiv un cuțit, precum și faptul că acesta a lovit într-o zonă vitală, relevă instanția inculpatului de a produce moartea victimei, chiar dacă acesta nu a urmărit producerea acestui rezultat, ci doar l-a acceptat. Din acest motiv, în mod just a reținut instanța de fond că fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor, întrucât inculpatul a urmărit producerea rezultatului letal sau doar a acceptat aceasta. În consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și sub aspect subiectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 39/S/12.02.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. M. pentru infracțiunea de omor, a cuantumului pedepsei aplicare pentru această infracțiune și a cuantumului pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. M., din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută în art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută în art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 – 189 alin. 1 lit. e Cod penal.
În temeiul art. art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 – 189 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal condamnă pe inculpatul D. M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 372 alin. 3 Cod penal, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul având de executat în final o pedeapsă de 8 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 43 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 45 alin. 1 Cod penal adaugă la pedeapsa rezultantă restul de pedeapsă de 9 luni și 5 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4/2013 a Judecătoriei R., în final inculpatul D. M. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 1 lună și 5 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă potrivit art. 68 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1. lit. a, b, h pe o durată de 4 ani, ca pedeapsă accesorie.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul D. M., împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat de către stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. G. R. C. D.
GREFIER
D. B.
Red. C.C.G./25.05.2015
Dact.B.D./29.05.2015
Jud. fond B. B.
- 2 exemplare -
| ← Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 329/2015.... | Falsul intelectual. Art.321 NCP. Decizia nr. 317/2015. Curtea de... → |
|---|
