Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 71/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată FJC4
- Președinte - M. Ș. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror P. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul F. A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat F. A., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, av. F. M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat F. A. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al contestatorului inculpat cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales F. M., având cuvântul pentru contestatorul inculpat F. A., solicită admiterea contestației formulată de inculpatul F. A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, încheiere prin care, în baza art. 362 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2, 3 și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și s-a menținut această stare de arest preventiv. Consideră că în cauză nu mai există motive care să justifice menținerea acestei stări de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a finalizat. A se avea în vedere faptul că inculpatul F. A. este sprijinit de familia sa și totodată, s-a împăcat cu vărul său. D. urmare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai blândă, în speță cu măsura controlului judiciar. Este adevărat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. A. este o infracțiune gravă, dar dacă instanța va studia dosarul și va analiza felul în care s-au desfășurat faptele, va constata că infracțiunea în sine, ca titulatură, este mult mai gravă decât ceea ce s-a întâmplat în fapt. A se ține seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine cooperantă precum și o atitudine bună în fața organelor de urmărire penală. Ca atare, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul F. A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpatul F. A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ca neîntemeiată. Consideră că în mod temeinic instanța de fond a dispus menținerea măsurii preventive privativă de libertate față de inculpatul F. A., apreciind că și în prezent se impune menținerea măsurii arestării preventive. A se avea în vedere că în cauză este vorba despre o infracțiune de violență, astfel că, se respectă principiul proporționalității, existând probe care să ducă la concluzia că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive. În plus, dosarul este în fază incipientă în cursul cercetării judecătorești, fiind respectat în acest fel și scopul acestei măsuri preventive privative de libertate. Pe de altă parte, nu există niciun motiv pentru a se ajunge la concluzia că ar fi incidente dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una neprivativă de libertate.
Contestatorul inculpat F. A., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, precizând că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse de instanța de judecată și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat de autoritățile judiciare.
C.,
Asupra contestației de față,
Prin încheierea din data de 22 iunie 2015 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul penal nr._ 15, în baza art. 362 alin. 1, 2 noul Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 2, 3 și art. 207 alin. 4 noul Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul F. A. și a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.
În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din 27.05.2015 din dosarul de urmărire penală nr. 747/P/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului B. la 02.06.2015, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul F. A., acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul F. A. a încercat să suprime viața persoanei vătămate F. G. Tibi prin lovirea acestuia cu ajutorul unui corp tăietor – înțepător, zona vizată fiind pieptul, faptă comisă pe data de 17 mai 2015 pe D.J. 130 B din satul Grid în dreptul imobilului cu nr. 273, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 22.06.2015, s-a constatat legalitatea actului de sesizare a instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului în faza de judecată, în temeiul art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, art. 207 alin. 3-5 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în baza ordonanței din data de 18 mai 2015, și a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 52/UP din data de 19 mai 2015 pentru o perioadă de 30 de zile (19 mai 2015 – 17 iunie 2015 inclusiv). Temeiurile avute în vedere la arestare au fost dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a constatat că la dosarul de urmărire penală există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei pentru care este trimis în judecată, respectiv: procesul – verbal de cercetare la fața locului (filele 12 – 19 dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor D. N. (fila 20 dosar de urmărire penală), F. M. (filele 21 – 22 dosar de urmărire penală), Stejeroiu A. (filele 23 – 24 dosar de urmărire penală), B. I. – T. (filele 25 – 26 dosar de urmărire penală), F. G. și F. A. D. (filele 27 – 30 dosar de urmărire penală), procesul – verbal încheiat ca urmare a discuției purtate cu persoana vătămată (fila 31 dosar de urmărire penală), declarația persoanei vătămate F. G. Tibi (filele 31 ind. 1 – 31 ind. 2 dosar de urmărire penală), declarația dată în calitate de suspect de numitul F. A. (fila 32 dosar de urmărire penală), raportul de expertiză medico – legală (filele 36 – 37 dosar de urmărire penală). Toate aceste mijloace de probă dovedesc îndeplinirea condiției prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală pentru luarea oricărei măsuri preventive și de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală pentru arestarea preventivă.
Infracțiunea de tentativă la omor este o infracțiune contra vieții pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani, astfel încât și cea de-a doua condiție obiectivă prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală este îndeplinită.
La luarea măsurii arestării preventive au fost respectate toate drepturile și garanțiile impuse de lege în favoarea inculpatului, fiind respectate normele procedurale incidente. S-a apreciat că temeiurile avute în vedere la arestare sunt actuale și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a reținut că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Fapta ce formează obiectul cercetării se reține a fi fost comisă pe timp de noapte, într-un loc public, pe fondul unui conflict mai vechi, că în incident s-ar fi utilizat un obiect tăietor-înțepător a cărui lamă ar avea lungimea necesară producerii unor vătămări grave (5-6 centimetri potrivit declarației inculpatului), iar urmare a leziunilor cauzate, i s-a pus în primejdie viața victimei, astfel încât se poate aprecia că intensitatea loviturii a fost una puternică. Inculpatul a afirmat că s-a împăcat cu persoana vătămată, însă instanța de fond a reținut că pentru infracțiunea care formează obiectul judecății punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează din oficiu, iar împăcarea nu produce efecte asupra laturii penale.
Așa cum s-a reținut și cu prilejul precedentelor analize ale legalității și temeiniciei arestării preventive, a existat în cauză o suspiciune că inculpatul ar putea influența ancheta penală, întrucât imediat după incident a aruncat obiectul corp delict al presupusei fapte într-o vale pentru a nu fi descoperit de autorități, cunoscând consecințele a ceea ce se întâmplase, și s-a reținut și riscul ca inculpatul să plece în străinătate (unde susține că a mai fost până acum câteva luni), sau să influențeze martorii – prietenii săi, persoane care au fost prezente la sau în apropierea locului comiterii faptei. Toate aceste împrejurări, întărite în prezent de faptul că între inculpat și persoana vătămată ar fi intervenit o împăcare prin intermediul membrilor familiilor acestora (părțile sunt rude în grad apropiat), constituie argumente care conduc și în acest moment la aprecierea că se impune menținerea măsurii preventive a arestării.
De la luarea măsurii și de la comiterea faptei a trecut mai puțin de o lună și o săptămână, astfel încât ecourile faptei în comunitate nu s-au estompat, iar gravitatea acesteia rezultată din urmările care s-ar fi putut produce justifică menținerea măsurii sub aspectul proporționalității și echilibrului între interesele generale ale societății și nevoia de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale inculpatului. Cercetarea judecătorească nu a debutat, iar prin rechizitoriu se propune audierea de martori ale căror depoziții ar putea fi influențate în cazul lăsării în libertate a inculpatului, astfel încât singura măsură aptă să asigure buna derulare a procedurii este cea a arestării preventive.
Împotriva încheierii a formulat contestație în termen inculpatul F. A..
Inculpatul F. A. arată că nu mai există motive care să justifice menținerea acestei stări de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a finalizat. Se menționează că inculpatul F. A. este sprijinit de familia sa și totodată, s-a împăcat cu vărul său și se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai blândă, în speță cu măsura controlului judiciar. Se mai arată că inculpatul a avut o atitudine cooperantă precum și o atitudine bună în fața organelor de urmărire penală.
Examinând cauza din perspectiva contestației formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată că este nefondată contestația formulată de inculpatul F. A., pentru următoarele considerente:
C. are în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive, și în special a dispozițiilor art. 202, art. 223 alin. 2, art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală. De asemenea, se au în vedere dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Se apreciază la fel ca și instanța de fond că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin în ceea ce îl privește pe inculpatul F. A., astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, raportat la modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea faptei presupus a fi comisă, tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.
Analizând materialul probatoriu prezentat în cuprinsul rechizitoriului, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul F. A. ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În speță, măsura arestării preventive a inculpatului F. A. este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apare ca proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestui inculpat. Infracțiunea de tentativă la omor, pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii acesteia, este din cele indicate în cuprinsul articolului 223 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Se constată de asemenea că sunt îndeplinite și condițiile menționate în finalul articolului 223 alin. 2, în ceea ce privește necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului F. A. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiunea pentru care este cercetat, aceea de tentativă la omor, fiind de o gravitate deosebită, de natură să justifice arestarea preventivă a inculpatului o perioadă de timp și în același timp, de natură să asigure combaterea și prevenirea infracțiunilor contra vieții, o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind pertinentă în acest context apărarea inculpatului potrivit căreia a avut o atitudine cooperantă, este sprijinit de familia sa și s-a împăcat cu victima, aspect care nu este de natură a înlătura în prezenta speță pericolul concret pe care îl prezintă în prezent lăsarea acestuia în libertate.
Pentru aceste motive, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul F. A., împotriva încheierii din 22 iunie 2015 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o va menține, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul F. A., împotriva încheierii din 22 iunie 2015 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul F. A. la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.
PREȘEDINTE
M. Ș.
GREFIER
O. S.
Red. M.Ș./27.08.2015
Dact. O.S./28.08.2015
Jud. fond: R. D. R.
- 2 exemplare -
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 484/2015.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 765/2012.... → |
|---|
