Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1302/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1302/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1302/A
Ședința publică din data de 08.10.2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. C. M.
Judecător: T. A.
Grefier: B. L.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.345 din data de 27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea asupra cauzei de față la data de 08.10.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 345/27.05.2015 a Jud. Sector 1 București pronunțată în dosarul penal nr._ în baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și la art. 396 alin. 10 C.p.p. s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului S. M. (fiul lui G. și M., născut la data de 13.05.1969 în mun. București, CNP -_, domiciliat in București, .. 6, .. 3, .), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
În baza art. 89 alin. 1 C.pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare la data de 28.10.2014.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. rap. la art. 89 alin. 2 C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta urmãtoarele mãsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depãșește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncã;
- va comunica informații și documente de naturã a permite controlul mijloacelor sale de existențã.
În baza art. 85 alin. 2 lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 1 București sau în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 4 București, pe o perioada de 30 de zile.
În baza art. 85 alin. 2 lit. g C.pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânãrii aplicãrii pedepsei în caz de nerespectare a mãsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanțã ori stabilite de lege, precum și dacã pe parcursul termenului de supraveghere sãvârșește o nouã infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 23.01.2015, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. 4881/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 19.04.2014, în jurul orei 16,40, inculpatul S. M. a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe ., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a întocmirii unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, la data de 21.04.2013.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare (fila 8 DUP), fișă de evidență auto (fila 9 DUP), declarații inculpat S. M. (filele 26-27 DUP), declarații martor N. Ș. A. D. (fila 30 DUP).
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 18.05.2015, instanța a procedat la ascultarea inculpatului S. M., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și copie a sentinței penale nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare la data de 28.10.2014.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situație de fapt:
Din procesul-verbal de depistare atașat la dosarul cauzei rezultă că la data de 19.04.2014, în jurul orei 16,40, organele de poliție rutieră au procedat la oprirea în trafic pentru efectuarea unui control a inculpatului S. M., care conducea autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare_ în București, pe . 1, din direcția Piața Universității către .>
Astfel cum reiese din procesul-verbal de verificare și din fișa de evidență auto, inculpatul S. M. avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ca urmare a întocmirii unui dosar penal pentru săvârșirea unei infracțiuni de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la data de 21.04.2013.
Situația de fapt prezentată anterior este confirmată de declarațiile martorului N. Ș. A. D., care a declarat că la data de 19.04.2014, în jurul orei 16,40, organele de poliție rutieră au oprit pe . un autovehicul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, condus de un bărbat identificat în persoana inculpatului S. M., cu această ocazie martorul aflând faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat ca urmare a întocmirii unui dosar penal din anul 2013, nesoluționat.
Inculpatul nu a contestat aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de depistare, declarând în cursul urmăririi penale că la data de 19.04.2014, în jurul orei 16,40, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe ., sector 1, având cunoștință de faptul că avea dreptul de a conduce suspendat ca urmare a unui dosar penal la regimul rutier, nesoluționat, aflat în lucru la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București. Totodată, a arătat că a fost nevoit să conducă autoturismul, întrucât trebuia să ajungă la sora sa, care avea o urgență medicală.
Vinovăția inculpatului rezultă fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul fazei de judecată, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a apreciat că în niciun caz inculpatul nu poate invoca conținutul adresei nr._/21.01.2015 (f. 6 dosar instanță) emisă de DGPMB – Brigada Rutieră în apărarea sa, cu toate că în cuprinsul acesteia se arată în mod eronat că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 21.04.2013. Astfel, conform art. 111 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni, printre care și cea de refuz de recoltare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen., iar potrivit art. 111 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, în cazul săvârșirii acestor infracțiuni, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație, dreptul de a conduce fiind astfel suspendat până la momentul soluționării definitive a cauzei.
Așadar, în calitate de conducător auto, inculpatul S. M. avea obligația de a cunoaște această prevedere legală și de a nu conduce un autovehicul în perioada în care avea suspendată exercitarea acestui drept, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice. Nu se poate susține că inculpatul s-a aflat în eroare sub acest aspect, în condițiile în care adresa nr._/21.01.2015, care avea un conținut eronat în privința perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, a fost emisă ulterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, instanța a reținut că fapta inculpatului S. M., care la data de 19.04.2014, în jurul orei 16,40, a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe ., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a întocmirii unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, la data de 21.04.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a autoturismului având dreptul de a conduce suspendat.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 al. 1 lit. b C.pen. din 1969, dat fiind că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Codul penal, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, inculpatul nefiind implicat într-un accident rutier. În ceea ce privește persoana inculpatului S. M., acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare.
Cu toate acestea, instanța a arătat că a ținut cont de faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de la dispozițiile legii penale, fiind în trecut condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, al cărei termen de încercare s-a împlinit, față de acesta dispunându-se totodată o soluție de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de refuz de prelevare a mostrelor biologice, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art. 335 alin. 2 C.pen. fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 18.05.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar în cazul pedepsei amenzii de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune stabilirea unei pedepse îndreptate către minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 6 luni închisoare, și amânarea aplicării acesteia, conform art. 83 C. pen., aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii. Instanța a apreciat că această sancțiune este cea mai adecvată pentru a fi aplicată în prezenta cauză, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., enumerate anterior.
Totodată, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pozitive prevăzute de art. 83 alin. 1 C.pen., (pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, fiind reabilitat în raport de condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 1510/06.11.2007 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 21/28.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată), dar și condițiile negative prevăzute de art. 83 alin. 2 C.pen., astfel încât nu există nici un impediment legal pentru dispunerea acestei soluții.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și la art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului S. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
Instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, motiv pentru care, în baza art. 89 alin. 1 C.pen., a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare la data de 28.10.2014.
Având în vedere că cele două infracțiuni sunt concurente, în baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 alin. 1 C.pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. rap. la art. 89 alin. 2 C.pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 3407/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta urmãtoarele mãsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depãșește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncã;
- va comunica informații și documente de naturã a permite controlul mijloacelor sale de existențã.
În baza art. 85 alin. 2 lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 1 București sau în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 4 București, pe o perioada de 30 de zile.
În baza art. 85 alin. 2 lit. g C.pen. a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere, această interdicție fiind cu atât mai necesară cu cât nu se află la prima infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice, ceea ce relevă că acesta constituie un pericol atât pentru sine cât și pentru ceilalți participanți la trafic, astfel încât aplicarea interdicției în discuție apare ca fiind oportună pentru protejarea acestui segment al relațiilor sociale protejate de legea penală.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânãrii aplicãrii pedepsei în caz de nerespectare a mãsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanțã ori stabilite de lege, precum și dacã pe parcursul termenului de supraveghere sãvârșește o nouã infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S. M..
În motivarea scrisă a apelului s-a invocat netemeinicia soluției sub aspectul impunerii obligației de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de supraveghere, susținându-se că inculpatul nu este recidivist, a avut o atitudine de recunoaștere a faptei, are permis de șofer profesionist și trebuie să se angajeze în această calitate, obligația impusă îngrădindu-i dreptul la muncă.
În apel, inculpatul nu a dorit să dea alte declarații și nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de judecată, analizându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conform celor expuse în sentința apelată, acestea ducând la certitudinea existenței faptei descrise precum și la săvârșirea acesteia de către inculpat. De altfel, această situație nu a fost contestată de inculpat care a solicitat judecata conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
Apărarea formulată de inculpat privind convingerea faptului că avea dreptul de a conduce a fost înlăturată motivat de prima instanță care a reținut că aceasta ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale care stabileau cu claritate interdicția de a conduce în cazul în care o persoană este cercetată penal pentru infracțiunea de refuz recoltare probe biologice. De asemenea, adresa la care inculpatul a făcut referire și în cuprinsul căreia se consemna eronat o perioadă de doar 120 de zile de suspendare a exercitării dreptului de a conduce a fost emisă la data de 21.01.2015, în timp ce fapta inculpatului a fost comisă la data de 19.04.2014, anterior acestei adrese. Nu în ultimul rând, în ciuda susținerilor inculpatului din fața instanței de apel privind faptul că se afla în posesia permisului de conducere, în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii (fl. 8 dup) s-a consemnat faptul că inculpatul nu a prezentat permisul susținând că posedă permis de conducere pe care l-a pierdut sau i s-a furat în Germania, în realitate actul fiind reținut de organele de poliție în vederea cercetărilor, în dosarul întocmit pentru încălcarea dispozițiilor art. 87 din OUG 195/2002.
În raport de toate acestea, Curtea constată că exista o dispoziție legală care stabilea că inculpatul nu avea dreptul de a conduce, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 OUG 195/2002 (în prezent art. 337 NCP), neputându-se invoca necunoașterea legii, mai ales în calitatea sa de șofer profesionist, în plus acesta nu era în posesia permisului de conducere care îi fusese reținut anterior, prin urmare neexistând nici o un element de fapt sau de drept în raport de care inculpatul să poată aprecia că ar fi avut dreptul de a conduce la data de 19.04.2014 și deci, că a fost în eroare la momentul săvârșirii faptei.
În apel, s-a invocat netemeinicia sancțiunii impuse sub aspectul impunerii obligației de a nu conduce pe durata termenului de supraveghere.
Curtea consideră critica neîntemeiată. Astfel, după cum s-a arătat și în sentința apelată, s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu a fost la primul contact cu legea penală. În opinia Curții, semnificativ pentru impunerea acestei obligații nu este atât condamnarea pentru trafic de influență cât faptul că inculpatul nu este la prima abatere la legea privind circulația pe drumurile publice. Pe lângă săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 la data de 21.04.2013, acesta este în evidențe cu o faptă similară în cursul anului 2006. Pe cale de consecință, cu privire la persoana inculpatului, se constată că acesta a încălcat în mod repetat reguli importante de circulație, consumând alcool înainte de a conduce în plus adoptând o atitudine sfidătoare la adresa organelor de poliție, refuzând să se supună recoltării de probe în vederea stabilirii alcoolemiei, și, de asemenea, conducând în ciuda interdicției existente, date din care rezultă o atitudine a inculpatului de ignorare a normelor legale în materie care ar putea avea consecințe deosebit de periculoase pentru el și pentru ceilalți participanți la trafic. Mai mult, încercările acestuia de inducere în eroare a organelor judiciare și neasumarea responsabilității demonstrează o neînțelegere a gravității unor astfel de fapte, existând și pe viitor riscul comiterii unor fapte similare în situația în care inculpatul ar avea posibilitatea de a desfășura aceeași activitate. Pe cale de consecință, interdicția impusă de instanță prin sentința apelată este întemeiată prin raportare la datele existente cu privire la persoana inculpatului, neimpunându-se înlăturarea acesteia.
Față de acestea, reținând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva sp. nr. 345/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria sector 1 București pe care o va menține.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 345/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul cu numărul de mai sus pe care o menține.
În baza art. 275 al. 2 Cpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂANAMARIA T.
GREFIER,
L. B.
Red./Dact. MCM
02.11.15 2 ex.
Jud. fond: A. P., Jud. sector 1 București
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1598/2015. Curtea de... → |
|---|
