Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 422/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 7163/3/2015/a7
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (2754/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 422/Co
Ședința publică din 30.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. T.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați V. A. C., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales S. Nicușor, cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei și de și apărător din oficiu B. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei și S. I., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Ministerul Public a depus la dosarul cauzei motivele contestației, după care:
Intimatul inculpat S. I., personal, solicită instanței lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, arătând că are un apărător ales care încă nu s-a prezentat.
Curtea, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, față de cererea formulată în acest sens de intimatul inculpat S. I..
La a doua strigare a cauzei, în ședință publică, au răspuns intimații inculpați V. A. C., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales S. Nicușor, cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei și de și apărător din oficiu B. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei și S. I., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.
Intimatul inculpat S. I., personal, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, având în vedere că nu s-a prezentat apărătorul său ales.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu al intimatului inculpat V. A. C., față de prezentarea apărătorului ales, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se critică încheierea instanței de fond, având în vedere că în urmă cu o lună, aceeași instanță a constatat că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, pentru ca prin încheierea din 16.07.2015 să aprecieze că această măsură se impune a fi înlocuită cu cea a arestului la domiciliu. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a avut în vedere nu trecerea timpului, ci faptul că cei doi inculpați se află la primul conflict cu legea penală și au formulat denunțuri pentru identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri, aceste aspecte fiind avute în vedere și la menținerea măsurii. De asemenea, apreciază că, raportat la pericolul social al infracțiunii constatate în flagrant, nu se impune înlocuirea măsurii preventive, mai ales că inculpatul S. nu este la primul conflict cu legea penală. Mai arată că cei 2 inculpați provin din rândul consumatorilor de droguri, existând, astfel, tentația ca aceștia să încerce procurarea de droguri, fie pentru consumul propriu, fie pentru a le comercializa. Totodată, învederează instanței pericolul social deosebit al faptei, față de cantitatea mare de 2,5 kg de droguri traficată.
Apărătorul ales al intimatului inculpat V. A. C. solicită instanței, conform dispozițiilor art. 425 pct. 7 lit. b C.p.p., respingerea contestației Parchetului și menținerea hotărârii instanței de fond. În acest sens, arată că pericolul social concret nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, impunându-se ca instanța de control să țină cont de o măsură preventivă alternativă arestului preventiv, raportat la faptă și persoana inculpaților. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului V., arată că acesta a avut o poziție procesuală constantă, formulând și un denunț, astfel încât scopul prevăzut de art. 202 C.p.p. poate fi atins și cu inculpatul aflat într-o altă măsură preventivă. Mai arată că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, solicitând ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, astfel încât există garanția clară că inculpatul va respecta obligațiile stabilite de instanță.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat S. I. solicită instanței, conform dispozițiilor art. 425 pct. 7 lit. b C.p.p., respingerea contestației Parchetului și menținerea hotărârii instanței de fond. În acest sens, arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, urmând a beneficia de procedura simplificată, formulând chiar și o . denunțuri, atitudine procesuală ce justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Intimatul inculpat V. A. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat S. I., având ultimul cuvânt, arată că în 7 luni de arest preventiv a conștientizat gravitatea faptelor sale.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 16.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. combinat cu art. 208 alin. 4) C.p.p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. M., V. A. C. și S. I..
În baza art. 208 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului G. M..
În baza art. 242 C.p.p., art. 218 C.p.p., art. 202 alin. 4 lit. d C.p.p., art. 222 alin. 12 C.p.p. (introdus prin O.U.G. nr. 24/30.06.2015) a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților V. A. C. și S. I. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218-222 C.p.p., măsură care se va lua pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare.
S-a dispus ca arestul inculpatului V. A. C. să se execute la domiciliul acestuia din București, .. 3, ., ., sector 3.
S-a dispus ca arestul inculpatului S. I. să se execute la domiciliul acestuia din București, ., sector 3.
Pe durata arestului la domiciliu, s-a dispus ca inculpații să nu părăsească imobilele de domiciliu fără încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza.
Potrivit art. 221 alin. 2 C.p.p., pe durata arestului la domiciliu, s-a dispus ca inculpații să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori vor fi chemați și nu vor comunica cu coinculpații din cauză.
Potrivit art. 221 alin. 11 C.p.p. se va pune în vedere inculpaților, că, în situația în care vor încălca cu rea credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care le revin ori vor comite o altă infracțiune intenționată, măsura arestului la domiciliu se va înlocui cu măsura arestării preventive.
Potrivit prevederilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, pe durata măsurii, inculpații pot părăsi imobilul în care locuiesc doar pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora (excepție făcând situațiile prevăzute de art. 221 alin. 7 Cod procedură penală în condițiile stipulate de acest text).
Conform art. 221 alin. 8 Cod procedură penală, copia prezentei încheieri se comunică, de îndată, inculpaților, organelor de poliție desemnate cu supravegherea lor și în a cărei circumscripție locuiesc aceștia, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților pe durata acestuia, organul de poliție poate pătrunde în imobilele unde se execută măsura, conform disp. art. 221 alin. 10 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților V. A. C. și S. I., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.600/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T - Structura Centrală, întocmit la data de 26.02.2015 s-au dispus următoarele:
I. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
1. V. A.-C., sub aspectul instigării la săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 și a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.,
2. S. I., sub aspectul instigării la săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 și a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.,
Instanța a reținut, că în actul de sesizare se reține că, ajutat de inculpații V. A. C. și S. I., inculpatul G. M. a introdus în România în data de 18.01.2015 cantitatea de aproximativ 2,476 kilograme cannabis, care a fost achiziționată din Barcelona - Spania de către inculpatul S. I.. Drogurile de risc au fost transportate în România de către numitul G. M. și predate inculpaților V. A. C. și S. I. în vederea vânzării acestora pe teritoriul României.
Totodată, la verificarea autovehiculului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe care inculpatul S. I. l-a condus au fost identificate pe podeaua din spate a vehiculului următoarele bunuri utilizate pentru cântărirea, porționarea și ambalarea drogurilor: un cântar electronic de precizie și un aparat de vidare a alimentelor ce este folosit pentru a realiza conservarea în condiții optime a drogurilor de risc. De altfel, în ceea ce privește cântarul electronic, raportul de constatare tehnico științifică nr._/2015 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor a stabilit că pe acesta s-au pus în evidență cocaină, precum și cannabidiol și D9-THC, ce reprezintă cannabinoizi naturali sintetizați de planta cannabis.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, judecătorul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Instanța de fond a constatat că există suficiente probe care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul V. A. C., în cursul lunii ianuarie 2015, l-a determinat pe numitul G. M. să introducă în România cantitatea de 2,476 kilograme cannabis care a fost achiziționată din Barcelona - Spania de către inculpatul S. I., iar, după introducerea în România, drogurile de risc au fost transportate de numitul G. M. și predate inculpaților V. A. C. și S. I. în vederea vânzării acestora pe teritoriul României, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr.143/2000 și ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.; și că inculpatul S. I., în cursul lunii ianuarie 2015, l-a determinat pe numitul G. M. să introducă în România cantitatea de 2,476 kilograme cannabis care a fost achiziționată din Barcelona – Spania de către inculpatul S. I., iar după introducerea în România, drogurile de risc au fost transportate în România de numitul G. M. și predate numiților V. A. C. și S. I. în vederea vânzării, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr.143/2000 și ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p..
Suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele rezultă și din declarațiile inculpaților V. A. C., G. M. și S. I., declarațiile martorilor Otianu L. A. și Ș. G. A., raportul de constatare tehnico științifică nr._/2015 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul București, procese verbale de constatare din data de 18.01.2015 privind depistarea numiților V. A. C. Și G. M. și S. I., proces verbal de efectuare a livrării supravegheate a drogurilor de risc cu substituire integrală.
A fost reținută și incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, legea prevăzând pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc pentru care aceștia sunt cercetați legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce îi privește pe inculpații V. A. C. și S. I., aflați în stare de arest preventiv din data de 19.01.2015, instanța a constatat că se află la prima conflict cu legea penală, că ambii și-au arătat disponibilitatea de a colabora cu organele de urmărire penală în vederea identificării și tragerii la răspundere penală și a altor persoane care au comis infracțiuni de trafic de droguri, adoptând, totodată, o conduită procesuală de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul recunoașterii comiterii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
Coroborând împrejurările anterior menționate cu faptul că nu au apărut motive noi, care în mod pertinent și suficient să justifice privarea de libertate a inculpaților, s-a apreciat că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților V. A. C. și S. I..
S-a reținut de către instanță, împrejurarea că în cauza M. c. României (hotărârea din 31.03.2009) Curtea Europeană a reamintit faptul că art. 5 paragraf 3 din Convenție impune necesitatea ca orice perioadă de arest preventiv indiferent cât de scurtă ar fi ea, trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorități; ori, în prezenta cauză măsura arestării preventivă a fost luată față de cei doi inculpați, așa cum s-a arătat și anterior, în cursul lunii ianuarie 2015, fiind ulterior menținută, iar la dosar nu există probe care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a inculpaților îndreptată împotriva bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care aceștia au solicitat ca judecata să se realizeze potrivit procedurii simplificate, în cazul recunoașterii învinuirii, cereri încuviințate de Tribunal.
În legătură cu posibilitatea ca odată eliberați inculpații să influențeze buna desfășurare a justiției instanța a remarcat faptul că, deși judecata nu este finalizată, împotriva inculpaților poate fi luată și o altă măsură de prevenție, mai puțin restrictivă, în cadrul căreia se pot stabili o . obligații, al căror scop este tocmai acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Riscul de a interfera cu buna desfășurare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de către autorități, ci trebuie să se bazeze pe aspectele factuale (Becciev c M. din 4 octombrie 2001, par 59). Trebuie remarcată în acest context recenta jurisprudență a CEDO împotriva României, potrivit căreia „neluarea în considerare a unor măsuri alternative pentru a asigura desfășurarea procesului penal alegerea autorităților naționale de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise de a nu examina situația individuală a reclamantului pentru a justifica prelungirea arestării preventive”, reprezintă o încălcare, a articolului 5 paragraf 3 (cauza C. c României din iulie 2008, par 101).
S-a mai reținut de instanța de fond și faptul că aceste garanții procesuale specifice dreptului la libertate a persoanei îmbracă trei categorii și anume: garanțiile de procedură, garanțiile substanțiale și garanțiile instituționale. În definirea conceptului de garanți procesuale ale libertății persoanei, se impune a se reține că în conținutul acestei noțiuni este cuprins ansamblul garanțiilor juridice generale ale respectării legii procesual penale, subsumate ideii de independență a justiției, ca manifestare a principiului preeminenței dreptului și așezarea procesului penal pe principii fundamental democratice, concretizate în norme constituționale, la care se adaugă garanții specifice, particularizate în raport de faza procesului penal și natura drepturilor procesuale ocrotite prin aceste garanții.
D. respectarea celor trei categorii de garanții împiedică orice arbitrariu în material măsurilor preventive, dar și în desfășurarea procesului penal în ansamblul său.
D. fiind că împotriva celor trei inculpați se derulează o procedură judiciară, pentru buna desfășurare a acesteia și în vederea realizării scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p., instanța a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților V. A. C. și S. I. cu măsura arestului la domiciliu, apreciată ca fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise de către aceștia și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București.
Motivul invocat de P. îi vizează pe inculpații S. I. și V. A. C. cu privire la netemeinicia soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, menționându-se faptul că au săvârșit infracțiuni grave, trafic internațional de droguri, că nu s-a avut în vedere pericolul pe care l-ar reprezenta aceștia chiar și în stare de arest la domiciliu, inculpatul S. I. nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate mai multe sancțiuni administrative pentru fapte prev. de art.209 C. pen. și art.143/2000; același inculpat a negat că ar fi implicat în traficul de droguri. Mai menționează P. că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpații au traficat o cantitate deosebit de mare, 2,5 kg droguri, faptă ce aduce atingere gravă pericolului social.
Instanța, examinând actele dosarului, apreciază contestația formulată de P. ca fiind neîntemeiată pentru următoarele argumente:
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă, mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la procesul penal sau al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Realizând o evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, instanța apreciază că, în ceea ce îi privește pe inculpați, măsura preventivă a arestului la domiciliu are aptitudinea de a garanta buna desfășurare a procesului penal în considerarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p., fiind suficientă pentru atingerea acestuia.
Astfel, judecătorul apreciază că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art.223 al.2 Cpp, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani și mai mare de 5 ani, după cum rezultă din considerentele încheierii atacate.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „detenția preventiva trebuie să aibă un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala și ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” ( Labita c. Italiei).
Persistenta motivelor plauzibile de a crede ca persoana in cauza a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, după o anumita perioada de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea sa de libertate (W c. Elvetiei si Stasaitis c. Lituaniei). Când se dovedesc „suficiente” și „pertinente”, ea cercetează dacă autoritățile naționale competente au abordat continuarea procedurii cu o diligență particulară. Complexitatea și particularitățile cauzei sunt elemente ce trebuie luate în considerare în această privință (Tomasi c. Franței; Letellier c. Franței; Scott c. Spaniei; Labita c. Italiei). In cauza Wemhoff c. Germaniei, Curtea a precizat ca atunci când menținerea în detenție este motivata doar de teama ca inculpatul sa nu fuga, poate fi ordonata eliberarea lui daca este posibila obținerea unor garanții care sa asigure prezenta sa la judecata.
Judecătorul constată că faptele inculpaților sunt grave din perspectiva implicării mai multor persoane în activitatea de introducere în țară a unei cantități relativ mari de droguri de risc, însă acestea nu sunt singurele criterii care trebuie avute în vedere la evaluarea și identificarea măsurii preventive care să fie suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Astfel, art. 223 alin. 2 Cpp indică drept criterii și anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, împrejurările privitoare la persoana inculpatului.
În cauză, instanța constată că inculpații au fost acuzați de săvârșirea traficului de droguri având obiect material cannabis (cu efecte mai puțin nocive decât drogurile de mare risc, consumul acestei substanțe fiind legalizat în unele state), fapte pentru care au fost arestați preventiv timp de aproximativ 7 luni, provin din familii organizate, bine integrate în societate, nu au antecedente penale, au recunoscut săvârșirea faptelor, au cooperat cu organele judiciare, formulând denunțuri cu privire la implicarea altor persoane în activitatea de trafic de droguri, au solicitat primei instanțe aplicarea procedurii simplificate, aspecte de natură a indica faptul că inculpații nu prezintă un risc de sustragere și că finalizarea judecății poate fi făcută în bune condiții prin impunerea unor obligații și interdicții aferente unei măsuri preventive mai ușoare.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca neîntemeiată contestația formulată de P., apreciind că măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 Cpp, prin impunerea obligațiilor aferente acestei măsuri.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parțial al avocatului din oficiu al inculpatului V. în cuantum de 90 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului S. în cuantum de 360 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația declarată de P. de pe lângă Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial al avocatului din oficiu al inculpatului V. în cuantum de 90 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului S. în cuantum de 360 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.07.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
T. S.
Red. I.T./24.08.2015
Dact. A.L. 2 ex./07.08.2015
| ← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
