Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 1571/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1571/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1571/A
Ședința publică din data de 19.11.2015
Completul constituit din
Președinte: I.-T. C.-B.
Judecător: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 09.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat A. G., personal și asistat de apărător ales, av. Iancovici Raoul-I. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, fila nr. 8.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că a fost acordat acest termen de judecată pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului-inculpat se prezinte în fața instanței de apel.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentate de certificatul de naștere al copilului minor al inculpatului în vârstă de două săptămâni, o recomandare de la locul de muncă și un model de flyer. Depune la dosar și motivele de apel în scris.
Subliniază faptul că primele două acte sunt în circumstanțierea persoanei inculpatului, iar cu ultimul înscris menționat se dorește a se dovedi că flyerele la care s-a făcut referire de cei doi martori audiați nu aveau menționată adresa salonului de masaj.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării și administrării probei cu înscrisuri pentru apelantul-inculpat.
Curtea încuviințează pentru apelantul-inculpat proba cu înscrisuri și o administrează, filele 14-16.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat solicită să fie audiat clientul său.
Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei, fila nr. 30.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită a se lua act de încetarea delegației sale prin prezența apărătorului ales.
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că A. G. este nemulțumit în principal pentru că a fost condamnat, acesta fiind nevinovat, solicitând admiterea apelului în baza art. 421 pct. 2 lit.a) C.p.p.
Solicită achitarea în baza art. 16 lit. b) C.p.p., în sensul că, pe de o parte fapta nu este prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte fapta nu este săvârșită cu vinovăția cerută de lege.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului A. G. în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 de aplicare a noului Cod de procedură penală cu referire la art. 181 din vechiul C.p.
Arată că inculpatul A. G. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în perioada decembrie 2013-ianuarie 2014 ar fi abordat, racolat și transportat clienți ai Cazinoului Queen din incinta Hotelului Howard Johnson la un salon de masaj care s-ar fi aflat pe ., locație în care s-ar fi desfășurat activități de prostituție.
Subliniază că declarațiile clientului său au fost constante, în sensul că nu se face vinovat de această infracțiune, că nu a cunoscut pe niciuna dintre persoanele anchetate în prezenta cauză și că nu a cunoscut pe niciuna dintre persoanele de sex feminin care ar fi întreținut acte sexuale, activități de prostituție în ..
De asemenea, inculpatul a susținut că nu a avut la cunoștință că la acea locație s-ar fi întreținut activități de prostituție.
Solicită a se constata că, în cauză, toți inculpații cu excepția lui A. G. au uzat de procedura simplificată, recunoscând săvârșirea infracțiunilor, iar din toți aceștia doar M. F. declară că ar fi avut o înțelegere cu clientul său pentru ca acesta să-i trimită clienți în schimbul unui comision, deși aceste afirmații nu se coroborează cu nici un mijloc de probă din dosar.
Învederează faptul că timp de 6 luni, din noiembrie 2013 și până în mai 2014 telefonul inculpatului A. G. a fost interceptat, fiind identificate două convorbiri în zilele de 22.12.2013 și 27.12.2013 dintre A. G. și M. A. F., fiind lesne a se concluziona că, în afară de acele două zile în care există interceptări telefonice, numitul A. G. nu a mai purtat nici o altă convorbire cu inculpatul M., iar în aceste condiții toată presupusa activitate infracțională a inculpatului este dedusă de instanța de fond din acele două convorbiri telefonice.
Mai arată că instanța de fond a înlăturat ca nesinceră afirmația lui A. G. în sensul că nu ar fi avut vreo înțelegere cu inculpatul M., menționând că interceptările telefonice atestă un limbaj cordial, prietenesc, limbaj care denotă că cei doi s-ar fi cunoscut, deși conținutul textual demonstrează contrariul, dând citire din ele în ședință publică.
Solicită a se constata că aserțiunea instanței de fond este nefundamentată, neprobată iar simpla lectură a acestor interceptări telefonice atestă în afară de orice dubiu că cele două persoane nu se cunoșteau.
Arată că inculpatul a ajuns să sune la acel salon de masaj din . în două rânduri, în zile de 22 și 27 decembrie 2013 când niște clienți ai cazinoului i-au prezentat un flayer pe care era un număr de telefon și i-au solicitat să le facă o programare la acel salon, lucrurile fiind foarte simple.
Arată că în mod greșit instanța fondului a reținut cum că este de notorietate că pe acest tip de flayere este trecută și adresa salonului, deși din actul depus la dosar se poate vedea clar că acele elemente de publicitate nu conțineau și adresa salonului, acolo fiind trecut doar numele salonului și numărul de telefon, solicitând a se constata că concluzia la care a ajuns instanța fondului în sensul că A. G. nu ar fi avut un flayer prezentat de clienți este total nefondată (având în vedere discuția telefonică în care inculpatul solicită a i se preciza adresa exactă a salonului de masaj).
Consideră că dacă inculpatul s-ar fi îndeletnicit cu astfel de activități infracționale, în cele 6 luni în care telefonul i-a fost interceptat ar fi existat mai multe contacte telefonice și nu doar cele două din 22 și 27 decembrie 2013.
De asemenea, arată că în cauză nu s-a probat sub nicio formă că inculpatul A. ar fi cunoscut că în . s-ar fi desfășurat activități de prostituție, solicitând a se reanaliza judicios și să se reaprecieze materialul probant administrat la dosarul cauzei atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească și să se ajungă la concluzia că faptele inculpatului A. G. nu au conotații infracționale, acțiunile acestuia neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.
Subliniază și declarațiile celor două persoane de sex feminin - Pașolescu D. și S. I. - afirmă că în ceea ce privește clienții trimiși de la Cazinoului Queen, în zilele de 22 și 27 decembrie 2013, nu s-au întreprins activități sexuale.
În subsidiar, în ipoteza în care se va cauționa punctul de vedere exprimat de instanța de fond și se va reține vinovăția inculpatului A. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, consideră că fapta inculpatului este lipsită de pericol social, iar în raport cu dispozițiile 181 din vechiul C.p. solicită să se dispună achitarea.
În acest sens arată că beneficiul total reținut a fost acela de 200 de lei, sumă care a și fost confiscată, iar pe de altă parte solicită a se avea în vedere că se impută inculpatului doar două acte materiale din 22.12.2013 și din 27.12.2013, solicitând a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat profesional, este angajat în calitate de șofer la Cazinoului Queen de 10 ani cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, recent a devenit tată a unui copil de două săptămâni, subliniind faptul că efectele unei condamnări chiar și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sunt de natură să determine pierderea efectivă a locului de muncă, având în vedere prevederile regulamentului Cazinoului Queen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este pe deplin acord cu judecătorul fondului, în sensul că soluția de condamnare este singura posibilă pentru că probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, relevă pe de o parte împrejurarea că A. G. cunoștea care sunt activitățile desfășurate la salonul de masaj, că avea o înțelegere cu inculpatul M., că a racolat persoane, iar în urma acestor activități, ce îndeplinesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, a obținut beneficii materiale.
În ceea ce privește susținerile apărării în subsidiar, consideră că prin raportare la criteriile enunțate de legiuitor la 181 alin. 2 vechiul C.p. nu se poate considera că fapta concretă săvârșită de inculpat este în mod vădit lipsită de importanță socială.
În concluzie, solicită respingerea apelului inculpatului, ca nefondat.
Apelantul-inculpat A. G., având ultimul cuvânt, solicită a se ține cont de actele depuse la dosar și de probele care au fost administrate pentru a se da o soluție cât mai favorabilă, întrucât se consideră total nevinovat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 181 din data de 09.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, printre altele, în baza art. 329 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul A. G., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 2 C.pen. 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art. 81 C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 C.pen. 1969.
În temeiul art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză de la data de 29.04.2014 la data de 30.04.2014.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e) C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200 lei.
În baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 255 C.pr.pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. G., la rămânerea definitivă a sentinței, a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 29.04.2014, de la adresa din București, ., nr. 44, . și depuse la camera de corpuri delicte a DGPMB, conform dovezii . nr._/08.07.2014 (f.197 vol. VI dup).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 3.300 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, cu privire la apelantul din speță, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, inculpatul A. G. a înlesnit săvârșirea practicării prostituției de către numitele Pașolescu D. F. zisă „A.” și S. I. C., precum și a altor femei rămase neidentificate până în prezent, prin aceea că, în această perioadă, în calitate de șofer în cadrul Cazino „Queen”, ce își are sediul în Hotel Howard Johnson din București, a abordat, racolat și transportat clienți în scopul întreținerii de raporturi sexuale contra cost cu acestea, la adresa din București, ., sector 2, unde, sub paravanul unui salon de masaj erotic sau al unui restaurant, „BISTRO CASA M.”, a funcționat un salon sub directa coordonare și controlul inculpatului M. A. F. zis „M.”, primind de la acesta pentru activitățile prin care a înlesnit practicarea prostituției, diverse comisioane în bani. Adresa din . sector 2 este unul dintre punctele de lucru ale S.C. MEK CLUB S.R.L., al cărui administrator este inculpatul M. A. F..
Astfel, în data de 22.12.2013, inculpatul A. G. a racolat patru clienți în cazinoul Queen, din incinta hotelului Howard Johnson, din București și a intermediat întâlnirea acestora, în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra cost, cu femeile ce practicau prostituția la adresa din București, ., sector 2, sub directa coordonare a inculpatului M. A. F. zis „M.”.
În data 27.12.2013, împreună cu inculpatul M. A. F. zis „M.”, a înlesnit practicarea prostituției de către numita Pașolescu D. F. zisă „A.” și alte femei ce practicau prostituția la adresa din București, ., sector 2, sub directa coordonare a inculpatului M. A. F. zis „M.”, abordând și racolând doi clienți în cazinoul Queen, din incinta hotelului Howard Johnson, din București, pe care i-a transportat la adresa mai sus menționată pentru a întreține raporturi sexuale contra cost.
În concret, activitatea infracțională a inculpatului A. G. a fost surprinsă în urma interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor și comunicărilor și inregistrării și supravegherii video și audio efectuate în cauză, precum și în urma supravegherilor operative pe timp de noapte efectuate de polițiștii din cadrul Directiei Generale de Poliție a Municipiului Bucuresti, Serviciul de Investigații Criminale, cu sprijinul lucrătorilor din cadrul I.G.P.R. Direcția de Operațiuni Speciale.
Astfel, s-a stabilit activitatea infracțională a inculpatului A. G., după cum urmează:
În data de 22.12.2013, orele 03:25:05 și 03:35:31 (f. 235-236 vol. 3 dup), inculpatul M. A. F. zis „M.”, aflat la postul telefonic cu nr._ a purtat discuții telefonice cu inculpatul A. G. aflat la postul telefonic cu numărul de apel_, din conținutul cărora, rezulta faptul că acesta din urma, șofer în cadrul cazinoului Queen, a racolat patru clienți ai cazinoului și a intermediat întâlnirea acestora cu femeile ce practică prostituția în București, ., sector 2 sub directa coordonare a inculpatului M. A. F. zis „M.”. Pentru o bună colaborare, inculpatul A. G. l-a întrebat pe inculpatul M. A. F. de disponibilitatea femeilor, precum și de intervalul orar în care poate să îi aducă pe clienți la adresa de mai sus.
În data de 27.12.2013, orele 15:25:36, 15:29:54, 15:30:38, 15:31:56, 15:35:24, 15:35:54, 15:44:36, 16:16:18, 16:39:58 (f. 285-292 vol. 3 dup, f. 1-2 vol. 4 dup, f. 7 vol. 4 dup), inculpatul M. A. F. zis „M.” a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul A. G., aflat la postul telefonic cu numărul de apel_, din conținutul cărora a rezultat faptul că cei doi înlesnesc practicarea prostituției de către Pașolescu D. F. zisă „A.” și de către alte femei în imobilul situat în ., sector 2, activitatea acestora fiind coordonată de inculpatul M. A. F. zis „M.”. Înlesnirea practicării prostituției consta în aceea că inculpatul A. G. a abordat și racolat doi potențiali clienți ai cazinoului „Queen” în cadrul căruia își desfășura activitatea ca șofer, clienți pe care ulterior i-a transportat la adresa sus menționată cu scopul ca aceștia să întrețină raporturi sexuale contra cost cu femeile a căror activitate de prostituție este coodonată de M. A. F., primind în schimb diferite sume de bani cu titlu de comision:
În data de 27.12.2013, orele 16:39:58, 16:59:37, 17:01:25, 17:51:02, 18:00:21, 20:41:09, 20:42:19, 22:16:12 (f. 7, 9-10, 19-20, 25-26, 29 vol. 4 dup), inculpatul M. A. F. zis „M.”, aflat la postul telefonic cu numărul de apel_, a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul A. G., din conținutul cărora reieșea faptul că cei doi înlesnesc practicarea prostituției de către femeile ce desfășoară astfel de activități în imobilul din ., sector 2 București, inculpatul A. G. racolând și transportând potențialii clienți la locația mai sus amintită, în urma acestor activități cel de-al doilea primind o sumă de bani de la inculpatul M. A. F.:
Deși inculpatul A. G. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, interceptările convorbirilor aflate la dosar și al căror conținut a fost redat în sentință, au dovedit fără dubiu vinovăția în comiterea faptelor.
Astfel, deși inculpatul A. G. a precizat că nu a fost niciodată la salonul din ., în datele de 22 și 27.12.2013, fiind abordat de clienții în cauză, care i-au solicitat să îi transporte la acel salon, indicat pe un flyer pe care aceștia i l-au arătat în prealabil, convorbirile telefonice purtate cu inculpatul M. A. F. și limbajul prietenesc folosit cu această ocazie (mult diferit de un limbaj pe care o persoană l-ar folosi pentru prima dată în discuțiile telefonice purtate cu o persoană necunoscută) au contrazis pe deplin susținerile inculpatului.
De altfel, în convorbirile purtate cu inculpata Pașolescu D. F., inculpatul M. A. F. se referă la inculpatul A. G. ca la o veche cunoștință pe care și inculpata Pașolescu D. F. ar cunoaște-o, și nicidecum la o persoană pe care tocmai a cunoscut-o:
De asemenea, deși inculpatul A. G. a susținut că nu a mai fost la acel salon niciodată, pe flyerul arătat de clienții în cauză fiind indicate adresa și numărul de telefon, convorbirile telefonice purtate infirmă această variantă; dacă pe flyer ar fi fost într-adevăr indicată adresa salonului, nu s-ar mai fi justificat întrebarea inculpatului A. G. adresată inculpatului M. A. F. cu privire la locația salonului:
În această privință, judecătorul fondului a arătat că deși inculpatul A. G. a încercat să expună o variantă a producerii evenimentelor, în care implicarea sa a constat doar în a-i programa și transporta pe niște clienți la un salon indicat pe un flyer, propunând și un martor care să o susțină, martorul S. G. a relatat instanței aspecte care nu pot corespunde adevărului. În acest sens, martorul S. G. a relatat faptul că pe acel flyer nu era indicată adresa salonului, acesta fiind motivul pentru care inculpatul A. G. l-a sunat pe inculpatul M. A. F. (pentru a se interesa de locația salonului). Or, asemenea afirmații nu au putut fi reținute de către instanță ca fiind credibile, întrucânt au fost contrazise de însăși natura unui flyer de acest gen (care presupune în mod obligatoriu locația și datele de contact). De altfel, declarația martorului S. G. a fost contrazisă și de declarația inculpatului A. G., care a indicat expres faptul că pe acel flyer era indicat faptul că era un salon de masaj, adresa, nr. de telefon și serviciile prestate. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că afirmațiile făcute de acest martor sunt în mod evident nesincere, motiv pentru care le-a înlăturat ca atare.
Pe de altă parte, deși inculpatul A. G. a susținut că, după o oră, o oră și ceva, ar fi fost sunat de către o persoană de la salon, pe care nu o cunoștea și care ar fi zis că vrea să se revanșeze cu o sumă de bani pentru că a adus clienți și pentru a aduce în continuare clienți, convorbirile telefonice interceptate în cauză au dovedit faptul că era o adevărată cutumă ca inculpatul A. G. să primească o sumă de bani în urma activităților prestate. Inculpatul M. A. F. nu l-a sunat pe inculpatul A. G. să îi explice că ar dori să se revanșeze față de el pentru transportul efectuat, ci doar să stabilească un loc de întâlnire în care să îi dea banii ce i se cuvin acestuia din urmă:
De altfel, și inculpatul M. A. F., fiind audiat atât în faza de urmărire penală (f. 11-12, 24-25 vol. 9 dup), cât și în faza cercetării judecătorești (f. 632-633 vol. 4 inst.), a confirmat faptul că avea o înțelegere cu inculpatul A. G. să vină cu clienți la salon, și în data de 27.12.2013, banii find împărțiți ca și în situațiile anterioare: 50 % revenind inculpatului A. G. și 50 % revenind lui și fetelor.
Totodată, deși inculpatul A. G. a susținut că banii pe care i-a primit de la inculpatul M. A. F. au constituit un simplu comision pentru transportul efectuat, în calitate de șofer al unui cazino, judecătorul fondului a constatat că probele administrate în cauză (convorbirile telefonice coroborate cu declarația inculpatului M. A. F.) au dovedit contrariul. În această privință, instanța de fond a arătat că nu pot fi reținute ca verosimile nici afirmațiile în acest sens făcute de martorul S. D., propus de inculpatul A. G.. De altfel, instanța a observat că declarația acestui martor este, oricum, una nesinceră, înlăturând-o ca atare. Astfel, s-a arătat că, deși martorul a dat declarații în cauză în principal cu privire la aspectul că șoferii nu puteau purta discuții cu clienții, fiindu-le interzis astfel de atitudini, în finalul declarației martorul însuși a recunoscut faptul că, în realitate, aveau loc astfel de discuții, în care șoferii le indicau clienților o locație unde aceștia să primească ceea ce doreau (se întâmpla ca unii clienți să îi solicite doar să îi transporte la un restaurnat bun și în funcție de ce doreau să mănânce, să le indice ei anumite restaurante unde să îi transporte).
Prin urmare, instanța de fond a concluzionat în sensul că probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatului A. G. în săvârșirea faptelor imputate, respectiv înlesnirea practicării prostituției numitelor Pașolescu D. F. zisă „A.” și S. I. C., în ciuda nerecunoașterii acestora de către inculpatul A. Ghorghe (f. 596-597 vol. 4 inst.).
Instanța de fond a arătat că, în drept, fapta inculpatului A. G. întrunește sub aspectul subiectiv și obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.
Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, instanța de fond a reținut că, deși dispozițiile vechiului cod penal prevăd aceeași pedeapsă ca și noul cod penal, respectiv pedeapsa de la 2 la 7 ani, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă decât orice modalitate de executare a pedepsei prevăzută de noul cod penal. Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului A. G. prevederile vechiului cod penal, respectiv prevederile art. 329 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., calificând faptele comise de acest inculpat sub această nouă încadrare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatulului A. G., instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. art. 329 alin. 1 C.pen. 1969, de la 2 ani la 7 ani închisoare, gradul de pericol social ridicat al faptei, dat atât de modalitatea de comitere a faptei - în acest sens reținând întregul mod de operare al inculpatului, faptul că inculpatul nu avea propriile fete cărora să le coordoneze și înlesnească practicarea prostituției, rolul său în activitatea de proxenetism fiind doar de a racola clienți pentru fetele inculpaților M. A. F. și M. C. A. - cât și de urmarea faptei – concretizată în starea de pericol față de relațiile sociale care implică procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane, cu excluderea oricăror acte de proliferare a prostituției sau de dobândire a unor foloase din practicarea acesteia, precum și atitudinea inculpatului față de faptă și de urmările acesteia - caracterizată printr-o desconsiderare totală a valorilor sociale lezate.
Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere și datele privind persoana inculpatului, respectiv că este necunoscut cu antecedente penale și că în cazierul contravențional nu figurează cu mențiuni pentru activități anterioare de proxenetism, precum și că are o ocupație, fiind șofer.
Pe de altă parte, instanța a reținut și faptul că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă scurtă de timp - 2 luni.
Totodată, s-a avut în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate, iar potrivit art. 35 C.pen., „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu 3 ani în cazul pedepsei închisorii”. Prin urmare, având în vedere faptul că, din punct de vedere al naturii juridice, infracțiunea continuată reprezintă o cauză de agravare facultativă a pedepsei, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și pluralitatea actelor de executare, fiecare act întrunind elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni.
Prin urmare, ținând cont de aspectele relatate, judecătorul fondului a aplicat inculpatului A. G. o pedeapsă egală cu minimul pedepsei prevăzute de lege, respectiv de 2 (doi) ani închisoare, apreciind că aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni, cât și îndreptarea comportamentului inculpatului și reinserția acestuia în societate.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a considerat că scopul punitiv și preventiv al legii își va face efectele și fără executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere și circumstanțele personale ale făptuitorului, acesta fiind o persoană adultă, cu ocupație stabilă, integrată social, capabilă să înțeleagă că pe viitor trebuie să-și revizuiască atitudinea de neconformare față de dispozițiile legii penale, precum și conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale sau cu abateri contravenționale în legătură cu obiectul prezentului dosar, prezentând astfel garanții că își va îndrepta conduita față de ordinea de drept, în sensul respectării acesteia.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e) C.pen., instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200 lei, declarată de către inculpatul A. G. ca fiind suma de bani obținută de pe urma săvârșirii faptei (ce nu poate fi reținută de instanță ca și comision pentru un simplu transport efectuat în calitate de șofer al unui cazino, ci drept recompensă pentru clienții racolați în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost).
În baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 255 C.pr.pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. G., la rămânerea definitivă a sentinței, a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 29.04.2014, de la adresa din București, ., nr. 44, ., sector 3 și depuse la camera de corpuri delicte a DGPMB, conform dovezii . nr._/08.07.2014 (f.197 vol. VI dup), neavând legătură cu cauza.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (în 24.IV.2015), a declarat apel inculpatul A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei condamnări.
Motivele prezentei căi de atac au fost arătate pe larg în scris și depuse la dosarul cauzei, filele 17, 28, dosar C.A.B.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii, probele coroborându-se și cu declarațiile inculpaților B. E. și R. I., care au recunoscut comiterea întregii activități infracționale.
În acord cu judecătorul fondului, Curtea constată că soluția de condamnare este singura posibilă întrucât probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, relevă pe de o parte împrejurarea că A. G. cunoștea care sunt activitățile desfășurate la salonul de masaj, că avea o înțelegere cu inculpatul M., că a racolat persoane, iar în urma acestor activități, ce îndeplinesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, a obținut beneficii materiale.
În ceea ce privește susținerile apărării în subsidiar, prin raportare la criteriile enunțate de legiuitor la 181 alin. 2 vechiul C.p., nu se poate considera că fapta săvârșită în concret de inculpatul A. G. este în mod vădit lipsită de importanță socială.
Așadar, Curtea va înlătura susținerile apărării, în cauză, nefiind aduse probe în combaterea celor analizate pe larg de instanța de fond și care au condus la constatarea vinovăției inculpatului A. G..
Argumentele învederate de inculpat sunt simple opinii și încercări de minimalizare a răspunderii penale, activitatea sa infracțională fiind clar conturată.
Ceea ce nu înțelege inculpatul este faptul că, prin conduita avută a încălcat una dintre valorile apărate de lege și se impune sancționarea sa, iar față de datele sale personale (în vârstă de 38 ani, necăsătorit, dar având un copil minor în întreținere), inculpatul trebuia să fie primul care să conștientizeze urmările faptelor sale.
Judecătorul fondului i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru infracțiunea comisă, cuantumul stabilit fiind la nivelul minimului special, în condițiile reținerii caracterului infracțiunii continuate, prev. de art. 35 C.pen., iar modalitatea de executare fiind cea mai ușoară, tocmai în considerarea ansamblului circumstanțelor reale și personale.
Inculpatul nu poate primi o pedeapsă în funcție de dorința sa, ci doar pe aceea care să realizeze scopul acesteia, în acest sens, Curtea atrăgând în mod serios atenția asupra obligațiilor impuse prin hotărârea de condamnare.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. G..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 09.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Nu se acordă onorariu pentru avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.A.-N. Guluțanu-Jud.Sect.2
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1306/2015. Curtea de Apel... |
|---|
