Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 642/2015

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

Decizia penală nr.642/A

Ședința publică de la 28.04.2015

Curtea constituită din:

P.- C. C. D.

JUDECATOR- C. S.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – a fost reprezentat de procuror A. M. G..

Pe rol soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr.889/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ - APEL DUPĂ CASARE.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.04.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10.04.2015, 21.04.2015, 28.04.2015 când a decis;

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție nr.156/P/2007 din 07.07.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor și luare de mită prev. de art.13² din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 248¹ Cod penal, art.246 Cod penal rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 și art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul R. I., director general al RADET C., și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu, acceptând ca, pe parcursul derulării contractului nr._ de furnizare produse din data de 16.12.2005, încheiat între RADET C., în calitate de achizitor, și . București, reprezentată de G. L., în asociație cu KSB AG Germania, în calitate de furnizori, având ca obiect „Achiziția de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență încorporate, pentru 132 puncte termice și 2 centrale cu funcționare pe gaze naturale”, să fie livrate produse necorespunzătoare, ce nu îndeplineau criteriilor minime stabilite prin caietul de sarcini, în sensul că acestea nu prezentau pump drive-ul necesar funcționării cu turație variabilă, și nu a renegociat prețul contractului conform clauzelor stabilite inițial, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 4.931.880,05 lei (4.789.437,33 lei - echivalentul a 1.309.985,32 euro - suma echivalentă a produselor necorespunzătoare calitativ, la care se adaugă suma de 142.442,72 lei, cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă inculpatul R. I. ar fi renegociat prețul contractului, conform clauzelor stabilite inițial), și, totodată, a favorizat . care a obținut în acest fel, prin livrarea unor produse necorespunzătoare, un avantaj patrimonial echivalent cu prejudiciul înregistrat de RADET C., apreciat la suma 4.931.880,05 lei, reprezentând prețul produselor necorespunzătoare livrate către RADET C., precum și suma de bani pe care nu a mai plătit-o ca urmare a faptului că nu s-a renegociat contractul.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul R. I. și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, adoptând o conduită abuzivă, deranjat de refuzul constant al părții vătămate G. P., care, prin prisma atribuțiilor de serviciu, monitoriza calitatea tehnică a produselor achiziționate în vederea implementării acestora, de a accepta livrarea de către ., de produse necorespunzătoare din punct de vedere al specificațiilor tehnice și implementarea lor în sistemul de termoficare al municipiului C., și a dispus revocarea acesteia din funcția pe care o deținea, mai precis de director al Direcției Tehnice din cadrul RADET C., cauzându-i astfel o vătămare intereselor legale, privitoare la stabilitatea în muncă.

Inculpatul R. I. a primit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe parcursul derulării contractului de achiziții pompe de termoficare, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, mai precis pentru a accepta livrarea către RADET C. de produse ale căror caracteristici nu corespundeau specificațiilor minime ale caietului de sarcini, de către ., cauzând în acest fel un prejudiciu în cuantum de 4.931.880,05 RON, de la inculpatul G. L., directorul firmei furnizoare, foloase care nu i se cuveneau, în cuantum total de 1.500 Euro, constând în aceea că i-au fost plătite, in mod repetat, cheltuielile de călătorie ocazionate de cele trei deplasări în străinătate, in scop turistic, efectuate de către inculpatul R. I. și soția sa (R. M. a participat doar la două asemenea călătorii – decembrie 2005 Olanda și iulie 2006 Germania).

Cu privire la inculpatul G. L. s-a reținut că, în calitatea sa de director al ., i-a remis, in baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului R. I., pe parcursul derulării contractului de furnizare pompe de termoficare, foloase necuvenite, în cuantum total de 1.500 Euro, constând în aceea că i-a plătit, in mod repetat, cheltuielile de călătorie ocazionate de cele trei deplasări, in scop turistic, în străinătate efectuate de către inculpatul R. I. și soția sa, în scopul ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor de serviciu, mai precis pentru a accepta livrarea de către RADET C., de produse ale căror caracteristici nu corespundeau specificațiilor caietului de sarcini, de la ..

Cauza a fost înaintată Tribunalului București – Secția I Penală, înregistrându-se pe rolul acestei instanțe sub nr._, care, prin decizia penală nr.889/09.11.2011, în baza art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. I. în actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp în infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 al.1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.

1. În baza art. 13 ind.2 din legea nr.78/2000 rap. la art. 248, 248 ind.1 Cp cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cp și art. 76 al.1 lit. b Cp a condamnat inculpatul R. I. (fiul lui M. și L., născut la data de 17.10.1960, în loc.P., jud.O., domiciliat în mun.C., ., ..B, ., CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 65 Cp a aplicat inculpatului R. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cp pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 Cp rap.la art. 17 lit.d din legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cp și art. 76 al.1 lit. e Cp a condamnat inculpatul R. I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 6 din legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 al.1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, art. 74 al.1 lit.a Cp, art.80 Cp și art. 76 al.1 lit. c Cp a condamnat inculpatul R. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art.33 lit.a Cod penal și art. 34 lit.b Cod penal a contopit cele trei pedepse aplicate, în final, inculpatul R. I. executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ( doi) ani închisoare.

În baza art. 35 al.2 Cod penal a aplicat inculpatului R. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 3 ( trei ) ani după executarea pedepsei principale .

În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, b și c Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În baza art. 71 al.5 Cp, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

2. În baza art. 6 din legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, art. 74 al.1 lit.a Cp, art. 80 Cp și art. 76 al.1 lit. e Cp a condamnat inculpatul G. L. (fiul lui C. și E., născut la data de 15.08.1954 în ., CNP_, domiciliat în București, ..4, sector 2) la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În baza art. 71 al.5 Cp, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

A luat act că partea vătămată Consiliul Local Municipal C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat inculpatul R. I. la plata către partea civilă G. P. a sumei de 10.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, reprezentând daune morale.

A menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R. I. și a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului G. L., măsuri dispuse prin ordonanța nr. 156/P/2007 din data de 15.04.2008 a PÎCCJ-DNA.

În baza art. 254 al.3 Cp rap. la art. 19 din legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul R. I. suma de 1500 euro.

În baza art.191 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală a obligat inculpații la plata sumei de câte 3.500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

În vederea modernizării și eficientizării activității de transport și distribuție a energiei termice Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) C. a inițiat un proiect pentru automatizarea punctelor termice și monitorizarea activității acestora. Prin automatizarea punctelor termice se urmărea reglarea parametrilor de debit și temperatură în funcție de temperatura exterioară și de temperatura apei calde menajere, funcționarea automată și complet independentă, comunicarea bidirecțională cu dispecerul central, iar monitorizarea urma a se face prin echipamente de înregistrare a energiei termice în punctele termice, supravegheate permanent de dispeceri ceea ce asigura comunicarea tuturor punctelor termice cu dispeceratul central.

Pentru realizarea acestui proiect ce avea ca obiectiv „automatizarea”, RADET C., în temeiul O.U.G 60/2001 privind achizițiile publice, a organizat în 2005 Licitația privind „Achiziția de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență încorporată”, fondurile pentru această achiziție fiind asigurate de la bugetul de stat, prin intermediul Consiliul Local Municipal C..

Comisia de licitație era formată din președinte – inculpatul R. I. – director general si membrii: partea civilă G. P. – director tehnic, martorul G. G. V. – director producție, martorul E. G. – director economic, G. N. – șef serviciu juridic, martor D. S. – șef serviciu DAC, martorul B. D. – șef birou tehnic, V. M. – reprezentant . și doi reprezentanți ai Primăriei C., potrivit hotărârii nr.78/28.10.2005 a Consiliul de Administrație al RADET C. .

Caietul de sarcini, aprobat de Consiliul de Administrație al RADET C. prin aceeași hotărâre, prevedea achiziționarea a patru tipuri de pompe: electropompe de circulație încălzire cu convertizor de frecvență încorporat, electropompe ajutătoare apă caldă de consum cu convertizor de frecvență încorporat, electropompe recirculare apă caldă de consum cu turație constantă și electropompe evacuare ape uzate, ce urmau a fi livrate cu următoarele componente: senzor de presiune diferențial (pentru pompele de circulație încălzire), senzor pentru reglaj presiune constantă a apei calde de consum (pentru pompele ajutătoare), senzor lipsă presiune apă LP (pentru pompele ajutătoare.) și tablou de automatizare (pentru electropompele de circulație încălzire și respectiv pentru electropompele ajutătoare). Se mai prevedea că electropompele vor funcționa în regim de debit variabil ( turație variabilă ) și vor porni automat, iar protocolul de comunicare va fi MODBUS.

11 firme au cumpărat documentația de participare la licitație, însă doar trei societăți au depus oferte până la data limită, 05.12.2005, respectiv: . București asociat cu KSB AG Germania, . asociat cu WILO AG Germania și . în asociație cu . București.

Deschizându-se ofertele depuse, comisia de evaluare a constatat că . în asociație cu . București, nu a prezentat garanția de participare la licitație, astfel încât s-a procedat la excluderea lor, rămânând spre analiză doar primele două oferte, cu următoarele valori: . București asociat cu KSB AG Germania – 3.918.306,32 RON fără TVA (echivalentul a 1.071.717,49 euro) și . asociat cu WILO AG Germania – 4.461.308 RON fără TVA (echivalentul a 1.220.237 euro ).

Analizându-se cele două oferte, s-a constatat că oferta . București asociat cu KSB AG Germania respectă toate cerințele prevăzute de caietul de sarcini, iar oferta . asociat cu WILO AG Germania nu corespunde caietului de sarcini, stabilindu-se de către comisia de licitație câștigătoarea licitației deschise privind,, Achiziția de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență încorporate pentru 132 puncte termice și două centrale termice cu funcționare pe gaze naturale, aflate în exploatarea RADET C.”, oferta . București asociat cu KSB AG Germania, lider de asociație . cu o valoare a ofertei de 3.918.306,32 RON fără TVA ( echivalentul a 1.071.717,49 euro), așa cum rezultă din hotărârea de adjudecare nr._/09.12.2005 .

La data de 16.12.2005 s-a încheiat contractul de furnizare produse, între RADET C., în calitate de achizitor, și . în asociație cu KSB AG Germania, lider de asociație fiind . care reprezenta asociația, în calitate de furnizor, obiectul contractului constituindu-l furnizarea de echipamente conform specificațiilor tehnice și a listelor de cantități de echipamente și prestarea de servicii asociate, conform caietului de sarcini în termenul convenit și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract. Achizitorul se obligă să plătească furnizorului suma de 3.918.306,32 RON ( 1.071.717,49 euro ) la care se adaugă TVA în sumă de 744.478,20 RON ( 203.626,32 euro ) pentru livrarea de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență incorporate pentru 132 puncte termice și două centrale termice cu funcționare pe gaze naturale.

Clauza prevăzută de art.12.4 din contract prevede că, dacă vreunul din produsele inspectate sau testate, nu corespunde specificațiilor, achizitorul are dreptul să îl respingă, iar furnizorul are obligația, fără a modifica prețul contractului, de a înlocui produsele refuzate.

Art. 14 din contract stipulează că la livrarea echipamentelor se semnează un proces verbal de recepție preliminară, recepția finală a echipamentelor se face prin semnarea unui proces verbal de recepție preliminară iar livrarea produselor se consideră încheiată în momentul în care sunt îndeplinite prevederile clauzelor 14.1-14.4.

Referitor la modalitatea de plată, art. 19 din contract a arătat că achizitorul are obligația de a efectua plata către furnizor în patru rate semestriale pe parcursul anului 2006 și 2007, conform documentelor de livrare, acordă avans furnizorului în limita valorică prevăzută de lege și numai în schimbul unei scrisori bancare de returnare a avansului și va face demersuri pentru asigurarea fondurilor necesare în vederea reducerii termenului de decontare, plățile parțiale și în avans vor conduce la diminuarea prețului contractului pentru care se va negocia un procent de diminuare. Totodată, s-a constatat că se prevede că nu va fi considerat terminat contractul până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție.

Cu privire la penalități, s-a reținut că prin art.23 din contract se stipulează că, în cazul în care, din vina sa exclusivă, furnizorul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din prețul contractului, cota procentuală zilnică stabilindu-se la 0,06 % din prețul contractului.

În completarea contractului încheiat între RADET C. și ., s-au încheiat două acte adiționale: Actul adițional nr.1, la data 23.06.2006, fiind înregistrat cu nr.933, motivat de redimensionarea pompelor, ce are ca obiect achiziția de încă 8 pompe, mai precis 4 bucăți pompe pentru exploatare-montaj și 4 bucăți pompe rezervă, valoarea acestora fiind de 948.159,33 RON, echivalentul a 259.336,27 Euro, și Actul adițional nr.2, la data de 15.12.2006, fiind înregistrat cu nr.1803, ce are ca obiect achiziția a 8 pompe în valoare totală de 135.569,66 RON, echivalentul a 37.080,40 euro.

Valoarea totală a contractului a devenit astfel 5.746.513,57 RON cu TVA.

Livrarea produselor a început din data de 29.12.2005, fiind întocmite procesele verbale de recepție

S-a constatat că în toate procesele verbale de recepție întocmite la data de 19.06.2006 este menționat faptul că electropompele au fost livrate fără panoul de control model avansat al dispozitivului de acționare Pump Drive și fără certificate de calitate și certificate de garanție.

Prin adresa nr. 1380/04.10.2006 semnată de Directorul Tehnic al RADET, partea civilă G. P. și Seful Biroului Investiții, martora N. R., se solicită . trimiterea specialistului pentru înlocuirea display-urilor vechi cu cele de ultimă generație la punctele termice unde au fost montate electropompele, precum și prezentarea certificatelor de calitate și garanție, aducându-se la cunoștință că recepția acestora a fost amânată deoarece nu au fost livrate display-urile de ultimă generație și accesoriile, în caz contrar urmând a fi returnate.

. a răspuns că în documentația de licitație nu s-a specificat nimic referitor la display-uri, varianta de transmitere de date cerută, MODBUS fiind dezvoltată și implementată împreună cu display-ul cu led-uri, schimbarea tipului de display impunând costuri suplimentare de 500 euro/display.

Din procesul verbal încheiat la data de 24.10.2006 între reprezentanții RADET și reprezentantul . a rezultat că panourile de control nu sunt conforme cu oferta tehnică prezentată la licitație și anexată la contract, motiv pentru care nu s-au putut executa conexiunile electrice și asigura astfel punerea în funcțiune a pompelor și a transmisiunilor de date.

Prin raportul de constatare întocmit la data de 14.04.2008 de Serviciul Specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a stabilit că ofertele tehnice depuse de . prezintă electropompele circulație încălzire și electropompele ajutătoare ca fiind dotate cu un tablou de automatizare Pump Drive prevăzut cu afișaj digital, afirmându-se că electropompele circulație și ajutătoare vor fi cu turație variabilă, iar semnalele se vor transmite la calculatorul de proces printr-o legătură serială RS485, iar protocolul de comunicare va fi MODBUS, însă, analizând caracteristicile tehnice ale tabloului de automatizare ofertat (Pump Drive cu afișaj digital), s-a constatat că protocolul de comunicare este LON și, pentru a se putea asigura transmisia de date între echipamente dotate cu diferite protocoale de comunicare trebuie achiziționat și interpus un convertor LON-MODBUS sau PROFIBUS-MODBUS.

Specialistul DNA a concluzionat că . a furnizat electropompe dotate cu tablouri de automatizare Pump Drive diferite de cele ofertate, produsele livrate fiind dotate cu Pump Drive cu afișaj cu led-uri în loc de afișaj digital, acestea având posibilități de reglare inferioare.

S-a mai reținut că oferta tehnică depusă de . nu îndeplinea cerințele caietului de sarcini, iar produsele livrate nu respectau nici acestea cerințele respective.

S-a apreciat că un alt aspect constatat de specialist prin raportul întocmit la data de 14.04.2008, se referă la faptul că nu s-a utilizat acea clauză contractuală care dădea posibilitatea conducerii RADET, reprezentată de inculpatul R. I., ca, în cazul în care plățile efectuate pentru produsele livrate de ., se realizau integral, să se poată renegocia prețul inițial al contractului, ceea ce ar fi condus la o diminuare a cheltuielilor de la bugetul instituției ocazionate de derularea contractului pentru termoficarea Constanței,produsele fiind achitate integral în anul 2006, conform facturilor emise de . .

S-a constatat că prejudiciul cauzat este constituit, astfel, din suma echivalentă a produselor necorespunzătoare calitativ, conform caietului de sarcini, ce au fost acceptate la livrare, adică 4.789.437,33 RON (echivalentul a 1.309.985,32 euro), la care se adaugă suma de 142.442,72 RON cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă inculpatul R. I. și-ar fi exercitat corespunzător atribuțiile și ar fi renegociat prețul contractului, conform clauzelor stabilite inițial.

Inculpatul R. I. a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 112 al.1 Cpp, fiind încălcate și dispozițiile art. 11 al.1 din OUG nr.43/2002, acesta neputând constitui mijloc de probă, însă solicitarea a fost apreciată ca fiind întemeiată, valoarea probatorie a constatării tehnico-științifice fiind avută în vedere prin coroborarea cu alte probe administrate.

Raportul de expertiză tehnică, efectuat in cursul cercetării judecătorești, a concluzionat că nu există diferențe între prevederile caietului de sarcini și cele prezentate în oferta tehnică, existând o abatere de 15% a caracteristicilor bunurilor furnizate față de caietul de sarcini și oferta tehnică. S-a stabilit că pompele furnizate lucrează în conformitate cu cele prevăzute în caietul de sarcini, precum și faptul că au fost acceptate, din punct de vedere al unor caracteristici tehnice (și) alte produse decât cele ofertate.

Expertul a arătat că în toate cele 99 de stații de lucru analizate, pompele lucrează și asigură performanțele de lucru impuse, evaluarea funcționării pompelor fiind făcută punctual atât în perioada de iarnă cât și în afara acesteia.

În același timp, expertul a precizat că pompele, fiind montate în circuit și aflate în stare de funcționare, nu au putut fi testate din punct de vedere al tuturor parametrilor tehnici aferenți caietului de sarcini. A mai arătat expertul că, în limita observațiilor/determinărilor făcute în cele 99 de puncte de lucru RADET, abaterea de 15% menționată nu a fost regăsită în performanțele de funcționare a instalațiilor de încălzire.

Expertul, în urma verificărilor în teren, a arătat că panourile de automatizare Pump Drive aferente pompelor livrate sunt dotate cu afișaj cu led-uri în loc de afișaj digital, cum era prevăzut în caietul de sarcini, afișajul numeric este net superior afișajului cu led-uri, iar protocolul de comunicație implementat este de tip LON și nu MODBUS, așa cum se cerea prin caietul de sarcini.

În răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că a vizitat toate stațiile de pompare și pompele au fost vizionate în stare de funcționare. De asemenea, au fost testate din punct de vedere funcțional toate pompele și toate au funcționat corespunzător comenzilor date, stabilind în mod direct că pompele sunt echipate cu un modul hardware necesar protocolului MODBUS.

Astfel, atât raportul de constatare tehnico – științifică cât și expertiza tehnică au concluzionat ca . a furnizat electropompe diferite de cele ofertate, produsele livrate fiind dotate cu afișaj cu led-uri în loc de afișaj digital, iar protocolul de comunicație implementat este de tip LON și nu MODBUS, așa cum se cerea prin caietul de sarcini.

Aceste concluzii s-au coroborat cu declarațiile martorilor D. S., B. D., N. R., G. G. V., angajați ai RADET C., cu responsabilități în încheierea și derularea contractului încheiat cu ., ce ocupau diferite funcții de specialitate în cadrul acestei instituții.

Martorul B. D., care in 2006 era seful Biroului Tehnic si a facut parte din comisia de licitație, a aratat ca oferta corespundea caietului de sarcini, pompele erau fabricate in Germania si aveau in dotare pump drive-uri. A mai aratat ca in Germania a constatat, la producator, impreuna cu martorul D. S., ca pump drive-urile erau in probe si pompele nu erau dotate cu acestea, desi oferta preciza expres acest lucru, iar pretul includea si pump drive-urile. A precizat ca a asistat la punerea in functie partială a pompelor, dar nu s-a intocmit proces-verbal de punere in functiune intrucat pompele nu corespundeau calitativ. Martorul a declarat ca informarea a fost facuta de martorul D. S., iar D. A., reprezentantul ., i-a spus ca sefii stiau de aceasta problema.Martorul a mai precizat ca a fost demis din functie si mutat in alt compartiment, presiunile care se faceau pornind de la inculpatul R..

Martorul D. S., membru al comisiei de licitatie, demisionar in anul 2007, a declarat ca documentatia corespundea caietului de sarcini, iar cu ocazia deplasarii in Germania, la producator, impreuna cu alti doi colegi, a constatat ca pompele prezentau anumite modificari fata de documentatie, primelor loturi livrate lipsindu-le panoul de control. Martorul a aratat ca delegatul . l-a asigurat ca se cunoaste la nivel superior acest aspect, astfel explicandu-se si faptul ca pompele livrate de cateva luni nu fusesera puse in functiune. Martorul a adus la cunostinta directorului tehnic, G. P., acest aspect, facand si un referat pe care l-a trimis Biroului de investitii care a trimis o adresa catre furnizor, acesta raspunzand ca, pentru a livra ceea ce au ofertat, trebuie sa se plateasca 400-500 euro/dispozitiv, insa s-a continuat livrarea pompelor modificate. Martorul a subliniat ca partea de comunicare era o conditie esentiala a caietului de sarcini si, daca acestea nu ar fi fost mentionate in oferta, . nu ar fi castigat licitatia, pompele livrate avand deficiente de ordin pecuniar si tehnic, respectiv sunt mult mai ieftine decat cele ofertate si, din punct de vedere tehnic, se ingreuneaza exploatarea si depanarea, fiind identice cu cele vechi in raport de principiile de functionare. A specificat ca receptia s-a facut cantitativ si nu calitativ pentru a putea fi introduse in magazie, neputandu-se face o receptie calitativa atata timp cat nu au fost puse in functiune.

Din declaratia martorului N. R., fost sef al Biroului Investitii, destituita la data de 01.06.2007, si secretar la comisiei de licitatie, a rezultat ca oferta era corespunzatoare caietului de sarcini, dar pompele livrate nu corespundeau tehnic cu cele ofertate intrucat nu aveau display digital, ci cu led-uri si, desi s-a corespondat cu ., solicitandu-li-se livrarea echipamentelor complete si a pump drive-urilor contractate, li s-a raspuns ca pentru display-ul digital trebuie platita suma de 500 euro pentru fiecare pompa, astfel ca li s-a pus in vedere celor de la . sa respecte contractul, predand documentele noului director tehnic, S. N.. Martora a relevat ca intre inculpatul R. I. si G. P. s-au purtat discutii contradictorii pe tema pompelor la sedintele ce aveau loc in fiecare zi de luni, tensiunile dintre cei doi aparand in momentul in care aceasta a refuzat sa semneze un act aditional la contract.A mai aratat martora ca motivul destituirii sale din functie si mutarea . l-a constituit faptul ca facea parte din echipa lui G. P., astfel ca a demisionat in octombrie 2007.

Martorul G. G. V., angajat la RADET Constanta in perioada 2004-2007, ultima functie fiind cea de director de productie, din care a fost demis, propunandu-i-se o functie de sef de sector, motiv pentru care a demisionat, a precizat ca a facut parte din comisia de licitatie, oferta societatii castigatoare indeplinind conditiile din caietul de sarcini.

Aceste declaratii ale martorilor au reliefat faptul ca s-au livrat alte produse decât cele ofertate, cu caracteristici de producție net inferioare, precum și faptul că inculpatul R. I., în exercitarea atribuțiilor sale de director general al RADET C., pe întreaga derulare a acestui contract, a făcut toate demersurile pentru a fi acceptate aceste produse, chiar dacă cunoștea că nu sunt cele care fuseseră contractate în vederea modernizării rețelei de termoficare, inlaturandu-i din functiile de conducere pe angajatii care, sesizand neconcordanta intre pompele livrate si cele ofertate, au incercat sa impuna furnizorului respectarea contractului.

Partea civilă G. P., director tehnic în cadrul RADET C. pe parcursul încheierii și derulării contractului cu ., membră a comisiei de licitație, a aratat că după a doua livrare de pompe, chiar la începutul anului 2006, a primit semnale de la specialiștii din subordine că aceste pompe sunt necorespunzătoare cu cele ofertate, sens în care a procedat la analizarea situației, iar după primele montaje a realizat că pompele livrate de . nu funcționează corespunzător din punct de vedere tehnic, nefiind echipate cu dispozitivul pump drive conform celui specificat în ofertă, purtand o corespondență cu reprezentanții ., în vederea lămuririi acestei situații.Aceasta a subliniat ca oferta prezentată de către . la licitație presupunea un tip de pompă cu turație variabilă și convertizoare încorporate care, deși în caietul de sarcini se specifică, referitor la partea de automatizare, că este element distinct, include în pompă și pump drive-ul, adică prețul care s-a oferit pentru fiecare tip de pompă includea automat și pump drive-ul, acesta nefiind cotat în mod diferit.

Mai mult, partea civilă G. P. a arătat că, semnalând diferența evidentă dintre caracteristicile produselor ofertate și cele efectiv livrate, a refuzat montajul și semnarea de primire a pompelor livrate și, totodată, în toate procesele verbale de recepție, a menționat expres lipsa sau neconcordanța pump drive-ului, atitudine ce a atras un comportament șicanatoriu, abuziv din partea inculpatului R. I..

Astfel, a rezultat că pompele achiziționate de RADET C. de la ., funcționând la turație constantă, asemenea celor care deja existau în rețeaua de termoficare și nu la turație variabilă, așa cum s-a urmărit prin încheierea contractului, face ca aceste produse livrate să fie nu corespundă scopului propus, și anume, modernizarea și automatizarea rețelei de termoficare a municipiului C..

Inculpatul R. I. a arătat ca nu a avut cunostintă de existenta unor probleme legate de calitatea produselor, precizand ca pompele intruneau conditiile prevazute in caietul de sarcini, neputandu-se verifica daca acestea corespund tehnic decat in momentul in care tot ansamblul, respectiv automatizarea, monitorizarea si dispecerizarea punctelor termice, era finalizat cel putin la nivelul unui punct termic.

Martora S. N., director tehnic din mai 2007, a aratat ca in luna mai 2007 in 20 din 132 de puncte termice era finalizat montajul, iar in 20-29, pompele erau in curs de montaj fizic, dar nu erau integrate in sistemul dispecer, neputandu-se verifica daca erau confome caietului de sarcini. Martora a precizat ca pompele indeplineau cerintele caietului de sarcini, invederand existenta unor vicii de montaj, teză sustinută si de martorul P. L. D., director de productie, care la momentul incheierii contractului cu . era sef la sectia unde se descarcau pompele, martor care a aratat ca dupa montarea dispeceratului central s-a verificat si s-a constatat ca din acest dispecerat se comandau toate pompele, conform caietului de sarcini, pompele functionand cu turatie variabila.

Martorul D. A., director tehnic al . la inceputul derularii relatiilor cu RADET Constanta, a aratat ca a participat o singura data la o receptie de pompe in Germania impreuna cu cativa angajati ai RADET Constanta, precizand ca martorul D. S. a spus ca doreste ca pump drive-ul sa aiba afisaj electronic, dar i-a raspuns ca nu au fost solicitate astfel de pompe, nemultumire manifestata si de G. P..

Instanta nu a avut in vedere declaratiile acestor trei martori intrucat nu corespund realitatii fata de celelalte probe administrate.

Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul R. I. și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, acceptând ca, pe parcursul derulării contractului nr._ din data de 16.12.2005 de furnizare produse pentru modernizarea rețelei de termoficare a municipiului C., să fie livrate produse necorespunzătoare, ce nu îndeplineau criteriille stabilite prin caietul de sarcini, în sensul că acestea nu prezentau pump drive-ul necesar funcționării cu turație variabilă, și nu a renegociat prețul contractului conform clauzelor stabilite inițial, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 4.931.880,05 RON (4.789.437,33 RON - echivalentul a 1.309.985,32 euro - suma echivalentă a produselor necorespunzătoare calitativ, la care se adaugă suma de 142.442,72 RON cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă ar fi renegociat prețul contractului, conform clauzelor stabilite inițial).

Ca urmare a refuzului părții civile G. P. și a angajaților din cadrul Direcției Tehnice, de a accepta, la momentul recepției faptice, electropompele ce nu corespundeau caietului de sarcini, inculpatul R. I. a dispus revocarea, în mod ilegal, din funcția deținută de aceasta, de director tehnic.

Partea civilă G. P. a fost numită în funcția de director al Direcției Tehnice a RADET C. la data 23.07.2004 prin decizia nr.310, semnată, în calitate de director general, de către inculpatul R. I..

De altfel, până la apariția primelor probleme legate de derularea contractului dintre RADET C. și ., partea civila G. P. s-a bucurat de o bună apreciere din partea întregului colectiv al RADET și a directorului general, inculpatul R. I., în acest sens elocvente fiind atât caracterizarea pe care acesta o făcea părții vătămate în septembrie, cât și faptul că în perioadele în care inculpatul R. I. era plecat, o împuternicea să exercite atribuțiile de director general al RADET, chiar pe partea civila G. P. .

S-a constatat că atitudinea inculpatului R. I. la adresa părții civile G. P., a evoluat gradat, de la reproșuri verbale sau inducerea unei stări de tensiune pe parcursul anului 2006, la sancționarea pentru „grave abateri”, pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor privitoare la „completarea și administrarea condicilor de prezență din cadrul regiei” – în februarie-martie 2007, și a culminat cu decizia inculpatului R. I., de a o revoca din funcția de director al Direcției Tehnice pe partea civila G. P. in mai 2007.

Desi inculpatul R. I. a aratat ca in privinta revocarii din functie a lui G. P. nu a facut decat sa puna in aplicare hotararea consiliului de administratie, revocarea acesteia a fost inițiată de chiar inculpatul R. I., în calitatea sa de director general al RADET C., demersul acestuia fiind concretizat prin adresa nr.352/14.05.2007 către Consiliului de Administrație al RADET C., al cărui președinte era, de altfel, invocând diferite „neajunsuri” constatate în activitatea desfășurată de aceasta, arătând că a aceasta a săvârșit abateri grave de la disciplina muncii, solicitare însușită de către Consiliul de Administrație al RADET C. prin hotărârea nr.11/14.05.2007, semnată în calitate de președinte al consiliului, de inculpatul R. I., aceasta fiind eliberată din functie prin dispoziția nr.125/15.05.2007.

Prin sentința civilă nr.1562/25.09.2007 a Tribunalului C. – Secția Civilă, a fost admisa actiunea formulata de contestatoarea P. G. în contradictoriu cu intimata RADET C., a fost anulata dispoziția nr.125/15.05.2007 a intimatei și hotărârea Consiliului de Administrație nr.11/14.05.2005, dispunandu-se reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior dispoziției nr.125/2007, respectiv cea de Director Tehnic, retinandu-se ca intimata nu a declanșat și desfășurat ancheta prealabilă disciplinară, finalizată cu o măsură disciplinară, în aceeași zi în care a fost întocmit referatul directorului general procedandu-se la adoptarea hotărârii Consiliului de Administrație nr.11, prin care contestatoarea a fost eliberată din funcția de director tehnic începând cu data de 15.05.2007, măsura dispusă de intimată prin directorul general, nu a constituit o sancțiune disciplinară întrucât nu s-au respectat etapele obligatorii, procedându-se la schimbarea unilaterală a felului muncii, a funcției ocupate de contestatoare conform contractului său individual de muncă, fără acordul expres al contestatoarei, absolut necesar la luarea unei asemenea măsuri.

Prin decizia nr.8/CM/14.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins ca nefondat recursul formulat de RADET C..

La data de 28.08.2007, inculpatul R. I. a formulat o plângere penala impotriva lui G. P., prin rezoluția nr.2678/P/2007 din 10.12.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de G. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. de art.288 C.p. și art.291 C.p..

Obligat fiind de sentința civilă definitivă și executorie încă din data de 25.09.2007, prin dispoziția nr.451/06.11.2007, inculpatul R. I. a dispus reintegrarea părții civile G. P. în funcția deținută anterior, de Director Tehnic în cadrul RADET C., pentru ca în aceeași zi, să dispună prin dispoziția nr.453/06.11.2007, desfacerea contractului de muncă al acesteia, invocand în acest sens hotărârea Consiliului de Administrație al RADET nr.24/ 27.09.2007 prin care Direcția Tehnică din cadrul RADET se reorganiza.

Prin sentința civilă nr.158/20.02.2008 a Tribunalului C. a fost admisa acțiunea formulata de reclamanta G. P. în contradictoriu cu pârâta RADET C., dispunându-se anularea dispoziției nr.453/06.11.2007 emisă de directorul general al RADET, anularea în parte a hotărârii nr.24/27.09.2007 a Consiliului de Administrației al RADET și a dispoziției nr.414/09.10.2007 a directorului general RADET, în ceea ce privește desființarea Direcției Tehnice, precum și reintegrarea reclamantei în funcția de director tehnic, reținându-se ca rezultă în mod neîndoielnic faptul că, în fapt, direcția tehnică a fost reorganizată prin preluarea unei părți din activitate de către alte structuri organizatorice, dar a păstrat în structura sa biroul tehnic și biroul investiții, desființarea sa și înființarea serviciului tehnic și investiții cu aceeași structură fiind o operațiune fără efecte reale în privința organizării activității RADET, de vreme ce noul serviciu păstrează în structura sa cele două birouri rămase în structura direcției tehnice după preluarea unei părți din activitatea acesteia de către alte structuri organizatorice, iar plasarea sa în ierarhia organizatorică a RADET este aceeași cu a direcției tehnice.

A concluzionat instanța că această reorganizare nu a fost una reală sub aspectul desființării direcției tehnice, fiind vorba doar de schimbarea denumirii direcției, restul caracteristicilor structurii organizatorice anterioare păstrându-se, in aceste condiții, desființarea postului de director tehnic prin așa – numita desființare a direcției tehnice neavând caracter efectiv.

Așadar, la numai o zi după pronunțarea sentinței civile nr.1562/25.09.2007 a Tribunalului C., sentință ce avea caracter executoriu, la data de 26.09.2007, s-a înregistrat referatul nr. 645 al directorului general prin care se propun măsurile de reorganizare, adoptate a doua zi prin hotărârea consiliului de administrație nr.24/27.09.2007.

Prin dispoziția nr.451/06.11.2007 s-a dispus reintegrarea în funcția de director tehnic a reclamantei în baza sentinței nr.1562/25.09.2007, deși prin hotărârea consiliului de administrație nr.24/27.09.2007 și dispoziția nr.414/09.10.2007, postul se desființase și, în aceeași zi, prin dispoziția nr.453/06.11.2007 s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu o dată anterioară reintegrării – 10.10.2007.

Partea civila G. P. a aratat ca si-a manifestat nemultumirile legate de produsele livrate, motiv pentru care s-a procedat la demiterea sa de catre consiliul de administratie al carui presedinte era inculpatul R. I..

Martora N. R. a relevat tensiunile dintre inculpatul R. I. si G. P. legate de refuzul acesteia de a semna un act aditional la contract, G. P. fiind revocată de inculpatul R. I. din funcția deținută de director al Direcției Tehnice, tocmai datorită faptului că a adoptat o atitudine intransigentă și s-a opus constant acceptării livrării acestor produse, precizand ca si ea a fost mutata . intrucat facea parte din echipa lui G. P..

De asemenea, și martorul D. S. a relatat că inculpatul R. I., deranjat de faptul că funcționarii refuză acceptarea livrării altor produse decât cele ofertate, a început să exercite asupra acestora presiuni care, treptat, s-au transformat în adevărate represalii ce au culminat cu revocarea din funcția de director tehnic a părții vătămate G. P., precum și cu reorganizarea diferitelor compartimente din cadrul regiei, pentru a înlătura astfel funcționarii incomozi.

Martora P. Aviana, angajată în cadrul Direcției Tehnice a RADET C., a confirmat situația tensionată existentă în cadrul RADET pe fondul neînțelegerilor apărute în derularea contractului, precum și atitudinea șicanatorie adoptată de inculpatul R. I. la adresa părții vătămate, concretizată prin revocarea acesteia din funcția deținută.

Modalitatea nelegală de revocare din funcție, adoptată de inculpatul R. I., in calitate de director general, generată de refuzul părții civile de a accepta în derularea contractului dintre RADET C. și ., livrarea unor produse necorespunzătoare calitativ si constatată ulterior și de instanțele civile care au dispus reintegrarea sa in functie, a cauzat o vătămare intereselor legale ale părții civile G. P..

Inculpații R. I. si G. L. au efectuat trei deplasări in străinătate, aceste deplasări având scop particular, turistic, desfășurarea lor fiind următoarea: prima călătorie - 17.12.2005 – 21.12.2005 ( Olanda), a doua călătorie - 08.07.2006 – 16.07.2006 ( Germania ) și a treia călătorie - 16.12.2006 – 19.12.2006 ( Germania).

Pentru toate călătoriile enumerate, inculpatul G. L., asociatul unic al ., firma ce câștigase la data de 09.12.2005, licitația organizată de RADET C., pentru contractul de livrare de pompe pentru termoficarea municipiului Constanta, i-a achitat inculpatului R. I., contravaloarea cheltuielilor de transport atât pentru acesta cât și pentru soția sa, R. M., care a participat la primele doua calatorii, suma totala, remisa de către inculpatul G. L. cu titlu de mită sub forma cheltuielilor ocazionate de transportul pentru aceste calatorii fiind în cuantum de 1500 euro (300 euro pentru un bilet dus/întors, la fiecare astfel de călătorie), iar referitor la cea de-a doua călătorie efectuată în iulie 2006, în Germania, pe lângă achitarea costurilor legate de transportul dus-întors, cu avionul, i-a facilitat inculpatului Rachieu I. obținerea și a altui folos, mai precis, posibilitatea ca familia R. să utilizeze în mod gratuit, casa de oaspeți a firmei KSB.

Aceste deplasări în străinătate au avut loc imediat după încheierea contractului dintre RADET C. și . și în timpul derulării contractului de livrare a pompelor pentru termoficare, scopul foloaselor necuvenite fiind acela de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, mai precis pentru a accepta livrarea de către RADET C., de produse ale căror caracteristici nu corespundeau specificațiilor caietului de sarcini.

Inculpatii R. I. si G. L. au declarat in fata instantei ca prima calatorie a fost efectuata la invitatia DP Pumps, neavand legatura su contractul incheiat cu KSB, invitatie facuta si pe numele sotiei inculpatului R. I., cheltuielile fiind suportate de DP Pumps pentru ambii soti, a doua calatorie din vara anului 2006 fiind tot o calatorie privata, rezervarea fiind facuta de inculpatul G. L., iar la ziua fiului inculpatului R. I., acesta i-a adus biletele pe care inculpatul R. I. le-a achitat, dandu-i suma de 600 euro in public, prima noapte din cadrul acestei calatorii fiind petrecuta in casa de oaspeti a KSB pentru că a doua zi avea loc receptia pompelor, apoi, fiecare si-a achitat cazarea pe cont propriu, iar a treia calatorie din decembrie 2006 a fost efectuata la invitatia KSB in contul derularii contractului intre RADET Constanta si KSB, invitatia facandu-se doar pentru inculpatul R. I., KSB suportand cheltuielile privind transportul si cazarea, biletul fiind cumparat de inculpatul G. L..

Sustinerile inculpatilor in sensul ca prima calatorie a avut loc la invitatia altei firme, fara legatura cu contractul incheiat, transportul pentru a doua calatorie fiind achitat de familia R., iar a treia calatorie fiind efectuata la invitatia KSB in legatura cu derularea contractului, nu pot fi primite.

Tribunalul nu a retinut declaratia martorei D. B. care a afirmat ca a fost de fata in luna iunie 2006 la ziua fiului inculpatului R. I. cand inculpatul R. i-a remis inculpatului G. L. suma de 600 euro, reprezentand contravaloarea biletelor de avion pentru plecarea in concediu, aceasta necorespunzând realității.

In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului R. I. care, în calitatea sa de director general al RADET C., și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, acceptând ca, pe parcursul derulării contractului nr._ de furnizare de produse din data de 16.12.2005, încheiat între RADET C., în calitate de achizitor, și . București, în asociație cu KSB AG Germania, în calitate de furnizori, având ca obiect „Achiziția de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență încorporate, pentru de 132 puncte termice și 2 centrale cu funcționare pe gaze naturale”, să fie livrate produse necorespunzătoare, ce nu îndeplineau criteriilor stabilite prin caietul de sarcini, în sensul că acestea nu prezentau pump drive-ul necesar funcționării cu turație variabilă, și nu a renegociat prețul contractului conform clauzelor stabilite inițial, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 4.931.880,05 RON (4.789.437,33 RON - echivalentul a 1.309.985,32 euro - suma echivalentă a produselor necorespunzătoare calitativ, la care se adaugă suma de 142.442,72 RON cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă ar fi renegociat prețul contractului, conform clauzelor stabilite inițial), și, totodată, a favorizat . care a obținut în acest fel, prin livrarea unor produse necorespunzătoare, un avantaj patrimonial echivalent cu prejudiciul înregistrat de RADET C., apreciat la suma 4.931.880,05 RON, reprezentând prețul produselor necorespunzătoare livrate către RADET C., precum și suma de bani pe care nu a mai plătit-o ca urmare a faptului că nu s-a renegociat contractul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevazute de art. 13 ind.2 din legea nr.78/2000 rap. la art. 248, 248 ind.1 Cp.

In drept, s-a apreciat fapta inculpatului R. I. care, în calitatea sa de director general al RADET C., și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, adoptând o conduită abuzivă, generată de refuzul constant al părții civile G. P., care prin prisma atribuțiilor de serviciu monitoriza calitatea tehnică a produselor achiziționate în vederea implementării acestora, de a accepta livrarea de către ., de produse necorespunzătoare din punct de vedere al specificațiilor tehnice și implementarea lor în sistemul de termoficare al municipiului C., și a dispus revocarea acesteia din funcția pe care o deținea, mai precis de director al Direcției Tehnice din cadrul RADET C., cauzându-i astfel o vătămare intereselor legale, privitoare la stabilitatea în muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art.246 C.p rap. la art.17 lit.d din legea nr.78/2000.

In drept, s-a apreciat fapta inculpatului R. I. care, în calitatea sa de director general al RADET C., a primit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe parcursul derulării contractului de achiziții pompe de termoficare, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, mai precis pentru a accepta livrarea către RADET C., de produse ale căror caracteristici nu corespundeau specificatiilor caietului de sarcini, de către ., de la inculpatul G. L., directorul firmei furnizoare, foloase care nu i se cuveneau, în cuantum total de 1.500 Euro, constând în aceea că i-au fost plătite, in mod repetat, cheltuielile de călătorie ocazionate de cele trei deplasări în străinătate, in scop turistic, efectuate de către acesta și soția sa, R. M., care a participat doar la două asemenea călătorii, in decembrie 2005 in Olanda și in iulie 2006 in Germania, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 al.1 si 2 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.

S-a apreciat că fapta inculpatului G. L., care, în calitate de director al ., i-a remis, in baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului R. I., pe parcursul derulării contractului de furnizare pompe de termoficare, foloase necuvenite, în cuantum total de 1.500 Euro, constând în aceea că i-a plătit, in mod repetat, cheltuielile de călătorie ocazionate de cele trei deplasări, in scop turistic, în străinătate efectuate de către înv. R. I. și soția sa, în scopul ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor de serviciu, mai precis pentru a accepta livrarea de către RADET C., de produse ale căror caracteristici nu corespundeau specificațiilor caietului de sarcini, de la ., firmă furnizoare a cărei reprezentant era, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art.6 din legea nr.78/2000 rap. la art.255 C.p. cu aplicare art.41 alin.2 C.p.

Tribunalul a condamnat inculpații la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, la individualizarea judiciară a pedepselor ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cp, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, precum si persoana inculpaților care nu au avut o atitudine sinceră, dar care au avut o conduita bună anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecații, reținând în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al.1 lit.a Cp si coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

****

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, inculpații R. I. și G. L., precum și partea civilă G. P...

Astfel, prin decizia penală nr.213/A din 29.06.2012, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în majoritate, a admis apelurile declarate, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București, făcându-se opinie separată, în sensul respingerii excepției și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu continuarea judecății în apel a cauzei.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, din oficiu, Curtea de apel a invocat nelegalitatea acesteia și care constă în necitarea în cauză a adevăratei părți civile R.A.D.E.T C. ce poate formula eventuale pretenții civile în cauză, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea a apreciat că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în care subiectul activ este calificat, urmarea imediată este explicit prevăzută de lege și poate consta într-o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

A mai apreciat că tulburarea bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori al unei alte unități prev. de art.145 C. pen., constă în orice fel de atingere adusă funcționării ireproșabile a acestora, tulburare care trebuie să fie însemnată, adică o tulburare de o anumită proporție și gravitate, iar constatarea acesteia într-un caz concret este atributul exclusiv al instanței de judecată.

De asemenea, a arătat că a doua urmare prevăzută de art.248 C. pen. constă în producerea unei pagube patrimoniului unui organ, unei instituții de stat sau unei alte unități din cele prevăzute de art.145 C. pen., prin fapta subiectului activ, pagubă ce trebuie să fie efectivă, concretă, în caz contrar, fapta nu va avea caracter penal în afară de cazul în care s-ar putea reține prima urmare.

Curtea a constatat că, în speță, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului R. I. și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și a luat act că partea vătămată Consiliul Local al Municipiului C. nu s-a constituit parte civilă, dispoziții contradictorii și în consecință și nelegale, deoarece contractul de furnizare produse din 16.12.2005 a fost încheiat în calitate de achizitor de către R.A.D.E.T. C., contract ce prevedea atât drepturi cât și obligații pentru aceasta, iar în completarea acestui contract, ulterior, s-au mai încheiat două acte adiționale.

Conform actelor din dosar prin decizia nr.47 din 25.01.1991 emisă de Prefectura Județului C., începând cu data de 01.02.1991 s-a înființat R.A.D.E.T. C. ca regie autonomă, ca persoană juridică, calitate în care această persoană juridică a încheiat contractul mai sus arătat și în baza căruia a primit și recepționat utilaje, pompe și pentru care a achitat suma de 4.789.437, 33 Ron resursă financiară ce i-a fost asigurată de Consiliul Local al Municipiului C. și care provenea de la bugetul general al statului și repartizată prin Hotărâre de Guvern.

În aceste împrejurări în care RADET C., regie autonomă cu personalizate juridică a achitat contravaloarea contractului de furnizare de produse din 16.12.2005 cu o sumă de bani ce i-a fost repartizată de la bugetul de stat, instanța de fond era obligată să constate calitatea de parte civilă a acesteia, să dispună citarea în dosar și să constate dacă a suferit una dintre cele două urmări prevăzute de art.248 C. pen.

Astfel, Curtea a apreciat că prin necitarea în cauză a unei părți, respectiv partea civilă, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, caz ce atrage desființarea sentinței pronunțate și rejudecarea cauzei în întregime, fiind incident cazul de conexitate prevăzut de art.34 lit.d C. pr. pen.

****

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ .

Astfel, prin decizia penală nr.194 din 21.01.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 213 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, privind pe inculpații R. I. și G. L., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza la instanța de apel pentru continuarea judecății, cheltuielile judiciare către stat rămânând în sarcina acestuia, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat G. L., în sumă de 50 lei, avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, examinând cauza în temeiul art.385⁶ alin.3 C.pr.pen., Înalta Curte a constatat că, la termenul de judecată din data de 11 mai 2012, instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a REDET C. iar, la data de 29 iunie 2012, cauza a fost repusă pe rol, în complet de divergență, dezbaterile fiind reluate cu privire la „excepția de nelegalitate a hotărârii cu referire la necitarea în cauză a părții civile RADET C., singura care poate formula eventuale pretenții civile în cauză”.

În legătură cu instituția nulității hotărârii atacate, instanța de recurs a apreciat că se impun a fi făcute câteva precizări de către instanța de recurs, și anume, participarea părților la judecată în primă instanță constituie un drept procesual derivat din dreptul la apărarea și este garantată, printre altele, de principiul contradictorialității, consacrat de dispozițiile art. 289 Cod procedură penală. Egalitatea de arme între acuzare și apărare presupune și prezența părților la judecată, instanței revenindu-i obligația de a dispune citarea lor, în conformitate cu prevederile art. 291 alin. 1 Cod procedură penală.

A apreciat că aceste prevederi trebuie însă corelate cu dispozițiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, care prevăd că încălcarea dispozițiilor ce reglementează desfășurarea procesul penal atrage nulitatea actului doar dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

D. urmare, când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea prezenței părților la judecată intervine o nulitate relativă, care poate atrage nulitate hotărârii atacate, însă sub aspect sancționator, are o singură limitare, în sensul că poate fi invocată exclusiv în interesul părții în raport cu care judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. 1 Cod procedură penală și în cadrul unui anumite termen, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 4 Cod procedură penală, în mod excepțional instanța putând lua în considerare încălcările dacă anularea actului este necesară pentru aflare adevărului și justa soluționare a cauzei.

Referitor la prima condiție, s-a reținut că nelegala îndeplinire a procedurii de citare va putea constitui motiv de casare spre rejudecare, dacă a fost invocată de însăși partea față de care procedura a citare nu a fost îndeplinită și nu de o altă parte în proces. Or, în cauză, partea vătămată Consiliul Local C. a fost legal citată, nu a invocat acest aspect și nici nu și-a contestat calitatea de parte vătămată în cursul procesului penal, exercitându-și drepturile procesuale conferite de lege în acest sens.

S-a reținut că s-a motivat de către instanța de apel că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului R. I. este o infracțiune de rezultat, a cărei existență este condiționată sub aspectul laturii obiective, de producerea urmării menționate în norma de incriminare, respectiv cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul unui organ sau instituții de stat ori al unei unități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal. Prin urmare, stabilirea existenței acestui element constitutiv nu se poate realiza decât în raport de persoana juridică ce, în mod real, ar putea fi prejudiciată.

Sub acest aspect s-a constatat că în rechizitoriu nu există mențiuni contradictorii ce ar fi trebuit lămurite de către prima instanță în realizarea rolului activ și care să privească stabilirea cadrului procesul esențial pentru determinarea săvârșirii sau nu a infracțiunilor ce făceau obiectul judecății, niciuna dintre părți nu și-a contestat calitate. Totodată, Consiliul Local al mun. C. cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, a precizat în adresa de la fila 41 Vol. 1 dosar instanța de fond, că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât nu recunoaște prejudiciul astfel cum a fost stabilit de către specialistul DNA în raportul de constatare.

Totodată, s-a reținut că în cauză argumentele instanței de apel cu privire la calitatea de parte civilă a RADET C., respectiv, regie autonomă cu personalitate juridică care a achitat contravaloarea produselor furnizate în baza contractului nr._/2005 și a actelor adiționale ulterioare, nu au relevanță sub aspectul dobândirii calității de parte civilă în cauză.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte a constatat că, din punct de vedere legal, la data pretinsei fapte de abuz în serviciu contra intereselor publice, emiterii actului de sesizare și în prezent, RADET C., este regia autonomă cu personalitate juridică, află în subordinea Consiliului Local al mun. C., acționar unic al regiei.

Or, în ceea ce privește întocmirea contractului nr._ din data de 16.12.2005, încheiat între RADET C., în calitate de achizitor și . București, în asociație cu KSB AG Germania, s-a constatat că fondurile pentru această achiziție au fost asigurate de la bugetul de stat, prin intermediul Consiliul Local Municipal C., iar din Comisia de licitație au făcut parte și doi reprezentanți ai Primăriei C., potrivit hotărârii nr.78/28.10.2005 a Consiliul de Administrație al RADET C., fapt ce explică relațiile ierarhice dintre cele două instituții, faptul că licitația a fost organizată sub controlul Consiliului Local, de altfel, chiar ștampila folosită de RADET C. a confirmat faptul că este o regie în subordinea Consiliului Local.

Mai mult, s-a apreciat că dacă s-ar accepta raționamentul instanței de apel ar însemna că fără a face vreo investiție RADET C. a suferit un prejudiciu, în condițiile în care sumele avansate pentru achiziționarea produselor de la . București, în asociație cu KSB AG Germania au fost obținute de la bugetul de stat prin intermediul Consiliului Local C., asociat unic al RADET. S-a apreciat că nu poate fi acceptată nici interpretarea conform legii civile că prin obținerea sumelor de la bugetul de stat, Consiliul Local ar fi garant al RADET și că obligația garantului ar fi accesorie și subsidiară celei a debitorului principal, iar răspunderea sa ar fi angajată doar dacă debitorul principal nu își execută obligația întrucât, Consiliul Local a efectuat toate plățile cu sumele din bugetul statului ce i-au fost alocate tocmai în acest sens, prin urmare obligația garantului s-a stins.

Pentru aceste motive, s-a reținut că argumentele de ordin legislativ și modalitatea concretă în care s-a realizat licitația și finanțarea contractului de achiziție a pompelor și echipamentelor pentru îmbunătățirea furnizării energiei termice către beneficiari, conturează crearea unui eventual prejudiciu în patrimoniul Consiliului Local C.. Din perspectiva actelor ce reglementează organizarea și funcționarea R.A.RADET C. acesta nu poate avea calitatea de reprezentant al Consiliului Local, astfel cum a apreciat instanța de prim control judiciar.

Reținând că judecata în primă instanță nu a avut loc în lipsa unei părți legal citate, cadrul procesul fiind bine stabilit de către prima instanță, partea vătămată Consiliul Local al mun. C. înțelegând să nu uzeze de dreptul de a se constitui parte civilă în cauză, acesta nu ar putea proceda astfel direct în calea de atac a apelului, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 și 3 Cod procedură penală care stabilesc momentul până la care se poate face constituirea de parte civilă, Înalta Curte a constatat că, în situația în care s-ar stabili ca fiind întemeiată acuzația adusă inculpatului R. I. acesta poate fi obligat la repararea prejudiciului și s-ar putea dispune confiscarea contravalorii lui, în conformitate cu prevederile art. 118 Cod penal, cum, de altfel, a și solicitat P. în dezvoltarea motivelor de apel.

***

Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, dispunându-se, prin decizia penală nr.335/A/15._, admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și desființarea, parțial, a sentinței penale nr.889/09.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală și, în fond, în baza art.118 lit.e C.p. și art.19 din Legea nr.78/2000, confiscarea sumei de 142.442,72 RON de la inculpatul R. I.. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R. I. și G. L. și de partea civilă G. P., cu obligarea apelanților inculpați R. I. și G. L. și a apelantei părți civile G. P. la plata a câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Curtea, a examinat hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate și cererile formulate în cele patru apeluri și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept.

A apreciat că apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție este fondat numai în ceea ce privește latura civilă, iar apelurile declarate de inculpații R. I. și G. L., precum și apelul declarat de partea civilă G. P. sunt nefondate, apreciind că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția celor doi inculpați, arătând că inculpații au negat săvârșirea faptelor atât la urmărirea penală, cât și în faza de judecată.

În fapt, a reținut din probe, în esență, că inculpatul R., în calitate de director general al RADET C., cu știință, și-a îndeplinit defectuos obligațiile de serviciu acceptând ca, pe parcursul derulării contractului nr._, de achiziții produse, din 16.12.2005, între RADET – C., în calitate de achizitor, pe de o parte, și . București, reprezentantă de inculpatul G. L., în asociație cu KSB AG. Germania, în calitate de furnizor, de cealaltă parte, având ca obiect „Achiziția de pompe de termoficare cu convertizoare de frecvență încorporate, pentru 132 puncte termice și 2 centrale cu funcționare pe gaze naturale” să fie livrate produse care nu îndeplineau criteriile minime stabilite prin caietul de serviciu, respectiv cele livrate nu prezentau PUMP DRIV-ul necesar funcționării cu turație variabilă.

A apreciat că, în cauză, au fost efectuate un raport de constatare tehnico-științifică (la 14.04.2008) de Serviciul de Specialiști din cadrul D.M.A. și o expertiză tehnică (efectuat în cadrul cercetării judecătorești), ambele acte concluzionând că . București – a furnizat electropompe diferite de cele ofertate, produsele livrate fiind datate cu afișaj cu led-uri în loc de afișaj digital, iar protocolul de comunicație implementat este de tip LON și nu MODBUS, așa cum se cere prin caietul de sarcini.

A arătat că, concluziile specialiștilor s-au coroborat cu declarațiile martorilor D. S., B. D., Mondiu R. și G. G. V..

A apreciat că din toate probele administrate în cauză rezultă că pompele achiziționate de RADET C. de la . București, funcționând la turație constantă și nu la turație variabilă, așa cum s-a urmărit prin perfectarea contractului de achiziții, face la produsele livrate să fie necorespunzătoare scopului propus, respectiv modernizarea și automatizarea rețelei de termoficare a municipiului C..

După încheierea contractului de achiziții respectiv și în timpul derulării contractului, inculpatul G. L. (administratorul .) a achitat în total suma de 1500 euro, contravaloarea transportului a trei călătorii efectuate în străinătate (Olanda – 17.12.2005, Germania 08.07.2006 și 16.12.2006) de inculpatul R. I. și soția acestuia (numai în primele două).

Scopul acestor foloase necuvenite a fost acela de a fi acceptat de către RADET C. a produselor necorespunzătoare.

Deoarece partea civilă G. P. și angajații de la Direcția Tehnică a RADET au refuzat recepția produselor necorespunzătoare, inculpatul R. I. a dispus revocarea acesteia, în mod ilegal, din funcția de director tehnic. Comportarea abuzivă a inculpatului R. I. rezultă fără tăgadă din faptul că ulterior instanțele civile au dispus reintegrarea părții civile în aceeași funcție. Prin faptele sale, inculpatul R. I. a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părții civile G. P..

Instanța a apreciat că apărările inculpatului R. sunt contrazise de realitatea faptelor, dovedită cu probele din dosar. Acesta a știut tot timpul cum se derulează contractul. Chiar dacă invocă unele „dispoziții” prin care a delegat atribuțiile în domeniul achizițiilor, în realitate, întreaga acțiune se desfășura sub coordonarea sa directă. În acest sens, exemplul părții civile G. P. a fost apreciat ca fiind elocvent, în sensul că celor care nu i se supuneau inculpatului R. I., li se inventau abateri disciplinare.

În concluzie, Curtea a apreciat că apelul inculpatului R. I. este nefondat.

A mai apreciat că faptele inculpatului G. L. prin care a achitat contravaloarea biletelor de călătorie pentru inculpatul R. I. sunt dovedite cu acte, astfel încât nu necesită o amplă analiză probatorie.

De asemenea, a apreciat că mita oferită de acesta inculpatului R. I. în sumă totală de 1500 euro și-a atins scopul, și anume inculpatul R. I. a acceptat produsele necorespunzătoare livrate de Gheroghiu L., comițând în acest sens abuzurile împotriva părții civile G. P..

Astfel, Curtea a apreciat că și apelul inculpatului G. L., prin care solicită achitarea este nefondat.

A arătat că actele săvârșite de inculpatul R. I. au fost just încadrate juridic, iar actele comise de inculpatul G. L. au fost judicios încadrate juridic într-o singură infracțiune de dare de mită în formă continuată.

A apreciat că individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a făcut în conformitate cu prevederile art.72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret al acestor infracțiuni, de împrejurările reale a comiterii faptelor, de valoarea prejudiciului provocat și de circumstanțele personale, ambii inculpați având o conduită bună înainte de comiterea faptelor.

A arătat că pedepsele astfel individualizate (o rezultantă de 2 ani închisoare pentru inculpatul R. I. și o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru inculpatul G. L.) sunt proporționale cu gravitatea faptelor, suficiente în ceea ce privește reeducarea lor și descurajante în planul prevenirii comiterii unor astfel de fapte.

Curtea a observat că pompele, care nu sunt de ultimă generație, au fost primite la RADET, au fost montate și în prezent funcționează, astfel cum a rezultat din documentația dispusă de inculpatul R. I..

În consecință, s-a apreciat că prejudiciul nu-l reprezintă contravaloarea totală a pompelor, deoarece acestea sunt în proprietatea beneficiarului și deci paguba o reprezintă diferența dintre valoarea pompelor comandate (de ultimă generație) și pompele livrate fără îmbunătățiri și, respectiv suma de 142.442.72 lei, pe care inculpatul Rachier I. a refuzat să o renegocieze cu furnizorul, aceasta fiind paguba și pentru confiscarea căreia, a fost admis apelul Ministerului Public.

Cu privire la apelul părții civile G. P., Curtea a apreciat că acesta este nefondat, deoarece suma de 10.000 euro, care i-a fost acordată de prima instanță este îndestulătoare și compensatoare față de prejudiciul moral suferit.

***

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, partea civilă G. P. și inculpații R. I. și G. L., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._, care, prin decizia penală nr.1950 din data de 06.06.2014, în opinie majoritară, a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul R. I. împotriva deciziei penale nr.335/A din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București, numai în ceea ce privește măsura confiscării speciale privind pe inculpatul R. I..

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă G. P. și de inculpatul G. L. împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul R. I., în sumă de 50 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurentul inculpat G. L. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămânând în sarcina statului.

S-a făcut opinie separată, în sensul respingerii recursurilor declarate.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 335/A din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, a fost pronunțată după . Legii 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanța supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, criticile principale ale recurenților inculpați precum și ale părții civile G. P., nu mai pot fi primite, nemaifiind de actualitate.

A apreciat că, practic, prin motivele de recurs invocate, amplu prezentate atât în scris, cât și în dezbaterea orală, deși cu prealabile învederări din partea instanței de recurs de a fi circumscrise în concret unui posibil caz de casare legal aplicabil, acești recurenți insistă, reiau și chiar dezvoltă aprofundat motivele de apel formulate în cauză, inventând o nouă instanță de judecată în fața căreia să se examineze toate aspectele de fapt și de drept specifice cauzei, impunând ca în fața acesteia să se dea o nouă apreciere probelor administrate, totul circumstanțiat imperiul dorinței de obținere, indiferent de context și cadru procesual adecvat, a unor soluții de achitare în cazul inculpaților, sau de agravare a regimului incident sancționator sau pecuniar, în cazul părții vătămate.

A arătat că abordarea însă a cazului de casare de la pct. 17/2 al art. 385/9 C.proc.pen. invocat formal în acest sens, sau prin extindere, a oricărui alt caz de casare funcțional legal, nu permite o astfel de analiză.

La nivel concret, cazul de casare de la pct. 17/2, sau orice alt caz de pretinsă nelegalitate, nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la „situația de fapt”, și stabilirea efectivă a unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la „chestiunea de drept”.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă, care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, cazurile de casare vizând sfere de pretinsă nelegalitate, nu permit stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție.

Or, partea civilă și inculpații tocmai acest lucru au solicitat, atâta vreme cât specifică expres că: „la dosar nu sunt probe certe de vinovăție, nu s-a înregistrat nicio pagubă având în vedere că pompele cumpărate funcționează corespunzător și se află în patrimoniul RADET. Licitația s-a desfășurat absolut corect. Prețul de achiziție este un preț firesc în raport de numărul de produse cumpărate. Nu au fost identificate activități frauduloase. Toate deplasările s-au făcut prin ordin de serviciu, schimbarea din funcție a părții civile G. P. s-a făcut în mod legal, partea vătămată și-a primit drepturile salariale restante. Nu s-a oferit nicio sumă de bani pentru a fi acceptate pompe necorespunzătoare calitativ. Formularea unei acuzații de corupție trebuie să fie justificată prin mijloace de probă de netăgăduit, în cauza de față asemenea probatorii nu au fost efectuate. Partea civilă G. P. a considerat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților, proporțional cu gravitatea faptelor comise, precum și a daunelor morale”.

Din această perspectivă, așadar, a stării de fapt caracteristice speței, instanța de recurs nu a putut decât a relua specificul concret al cauzei, desprins dintr-un ansamblu probator elocvent și legal administrat, altfel, recurenții abținându-se de la inițierea unor critici de nelegalitate concretă, ci doar rezumându-se la promovarea unor versiuni de apărare proprii, ce doresc să diminueze sau chiar să-i exonereze de răspundere penală.

S-a reținut că, actele săvârșite de inculpatul R. I. au fost just încadrate juridic în infracțiunile de: abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și luare de mită, iar actele comise de inculpatul G. L. au fost judicios încadrate juridic într-o singură infracțiune de dare de mită în formă continuată.

În funcție de acest ansamblu faptic și juridic, s-a apreciat că, critica de nelegalitate expresă invocată de către P., prin care nu se contestă situația de fapt, ci doar se rezumă a sublinia că „hotărârea este nelegală întrucât nu s-a făcut aplicarea dispozițiile art. art. 118 lit. e C.penal și art. 19 din Legea 78/2000 cu privire la întreaga sumă reprezentând prejudiciul produs prin infracțiune” se impune a fi analizată prin prisma aserțiunilor instanței de apel pe acest palier juridic de abordare.

Sub aceste aspecte Curtea de Apel consemnează următoarele:

„Apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție este fondat numai în ceea ce privește latura civilă.

Curtea observă că pompele, care nu sunt de ultimă generație, au fost primite la RADET, au fost montate și în prezent funcționează, astfel cum rezultă din documentația dispusă de inculpatul R. I..

În consecință, prejudiciul nu-l reprezintă contravaloarea totală a pompelor, deoarece acestea sunt în proprietatea beneficiarului și deci paguba o reprezintă diferența dintre valoarea pompelor comandate (de ultimă generație) și pompele livrate fără îmbunătățiri și, respectiv suma de 142.442.72 lei, pe care inculpatul Rachier I. a refuzat să o renegocieze cu furnizorul. Aceasta este paguba și pentru confiscarea căreia, va fi admis apelul Ministerului Public”.

Instanța de recurs, ca prim aspect, pentru acuratețe juridică în motivarea corespunzătoare a hotărârilor judecătorești și în același timp pentru îndreptarea mențiunilor respective inserate în cuprinsul deciziei atacate, a precizat că măsura confiscării speciale a fost inclusă și intră în continuare (și sub imperiul noului Cod penal) în categoria măsurilor de siguranță, constând în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri aparținând persoanei care a săvârșit infracțiunea, cu scopul înlăturării unei stări de pericol și pentru prevenirea astfel a comiterii altor fapte penale.

A apreciat că, într-adevăr, făcându-se trimitere la dispozițiile art. art. 19 din Legea nr.78/2000 coroborat cu art. 118 lit. e C.penal (actualmente art. 112 lit. e C.penal), avem de a face cu „bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia”, așa încât a apreciat că, implicit, sunt de făcut trimiteri la valoarea prejudiciului în cauză, însă indiferent de context, măsura de siguranță a confiscării speciale nu poate fi încadrată expres în „latura civilă” specifică cauzei.

Pe fondul criticii, instanța de recurs a reținut că incidența concretă a dispozițiilor art. 385/9 pct. 17/2 C.proc.pen. este funcțională în cauză, cazul de casare de nelegalitate cu caracter general fiind de reținut, fie și din considerentul că motivarea soluției din apel contrazice dispozitivul sau aceasta nu se înțelege.

Astfel, ulterior observării de necontestat că „pompele, care nu sunt de ultimă generație, au fost primite la RADET, au fost montate și în prezent funcționează, astfel cum rezultă din documentația dispusă de inculpatul R. I.” instanța de apel a redat concluzia: „În consecință, prejudiciul nu-l reprezintă contravaloarea totală a pompelor, deoarece acestea sunt în proprietatea beneficiarului și deci paguba o reprezintă diferența dintre valoarea pompelor comandate (de ultimă generație) și pompele livrate fără îmbunătățiri și, respectiv suma de 142.442.72 lei, pe care inculpatul Rachier I. a refuzat să o renegocieze cu furnizorul. Aceasta este paguba și pentru confiscarea căreia, va fi admis apelul Ministerului Public”.

Preluând mot a mot argumentația, Înalta Curte a concluzionat că instanța de apel a defalcat pretinsul prejudiciu în două elemente – „paguba o reprezintă diferența dintre valoarea pompelor comandate (de ultimă generație) și pompele livrate fără îmbunătățiri”, ca prim element „și, respectiv suma de 142.442.72 lei, pe care inculpatul Rachier I. a refuzat să o renegocieze cu furnizorul”, ca al doilea element.

Or, în dispozitivul deciziei apare inserat doar cel de al doilea element - „Admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și desființează, parțial, sentința penală mr.889/09.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală și în fond:

În baza art.118 lit.e C.p. și art.19 din Legea nr.78/2000, dispune confiscarea sumei de 142.442,72 RON de la inculpatul R. I.”.

A apreciat că o astfel de disfuncționalitate a creat confuzii chiar în cadrul motivelor de recurs ale procurorului atâta vreme cât se inserează că „suma de 142.442,72 RON reprezintă, în opinia instanței de apel, prejudiciul produs prin infracțiune de către inculpatul R. I.” sau, „în plus, instanța de apel este în eroare referitor la modul de calcul al prejudiciului, întrucât suma cu privire la care s-a dispus conficarea de către instanță a fost corect confiscată, dar ea reprezintă suma cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă inculpatul R. I. ar fi renegociat prețul contractului, conform clauzelor stabilite inițial și nicidecum diferența de preț dintre produsele livrate și cele primite, așa cum eronat reține instanța de apel”.

Instanța de recurs, în aceeași parametri, a reținut că această ultimă susținere este în deplin acord cu actele și lucrările dosarului, respectiv suma de 142.442,72 RON reprezintă, într-adevăr, doar suma cu care s-ar fi putut diminua cheltuielile bugetare ale instituției dacă inculpatul R. I. ar fi renegociat prețul contractului, practic dobânzile stipulate (în oferta financiară se menționează că prețurile includ o dobândă, plățile au fost efectuate integral în anul 2006, având în vedere prevederile contractuale rezultă că în aceste condiții se putea negocia scăderea prețului contractului), și nicidecum diferența de preț dintre produsele livrate și cele primite, însă va fi de datoria instanței de apel de a relua dezbaterea juridică pe aceste aspecte, pentru a decela în ce măsură sunt incidente textele de lege privitoare la confiscare, sumele concrete ce ar fi de supus acestei măsuri de siguranță, cu înlăturarea oricărei confuzii în suprapunerea sumei de 142.442,72 RON peste diferența de preț dintre produsele livrate și cele primite.

Altfel, inclusiv abordarea juridică, adusă în discuție în mod expres de inculpații recurenți, derivând din analiza „aplicării legii penale mai favorabile” – art. 5 actual Cod penal, a apreciat că nu a poate fi primită.

A arătat că, în situația în care, după comiterea faptei de către inculpat, intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în carul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

În această materie s-a decis, în acord cu hotărârea impusă în domeniu de către Curtea Constituțională – Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, că aplicarea legii penale mai favorabile se face global, în sensul că nu pot fi combinate dispoziții din vechile și noile coduri în materie penală, și nu pe instituții autonome.

Din această perspectivă, raportat la situația inculpaților recurenți, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor vizând infracțiunile reclamate, reținute în sarcina lor, chiar în contextul că pe parcursul derulării procesului penal a intervenit Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, care prevede noi limite sancționatorii, s-a apreciat că este semnificativă reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a vechi C.penal, cu efectele legale ale acestei circumstanțe atenuante prevăzute în cadrul penal anterior, mult favorabile cadrului normativ actual.

În plus, instituția juridică a prescripției răspunderii penale în cauză nu are temei concret de abordare.

Așadar, Înalta Curte a apreciat că recursurile declarate de inculpații R. I. (în afara spațiului juridic vizând confiscarea) și G. L., precum și recursul declarat de partea civilă G. P. sunt nefondate.

Reținând, ulterior pronunțării prezentei decizii, caracterul definitiv al hotărârii judecătorești de condamnare a celor doi inculpați, cu starea de fapt auxiliară specifică, încadrările juridice corespunzătoare, a apreciat că instanța de apel, într-un cadru procesual adecvat, va aprofunda doar problematica juridică vizând incidența textelor de lege privitoare la confiscare, sumele concrete și corecte ce ar fi de supus acestei măsuri de siguranță.

Instanța de recurs a mai apreciat că, în cadrul acestei operațiuni, pliat pe un context faptic și juridic corespunzător ce nu va mai putea fi contestat, instanța va analiza situația în funcție de întreg materialul strâns la dosarul cauzei, în principal format din raportul de constatare întocmit la data de 14.04.2008 de Serviciul Specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, caietul de sarcini, ce a fost acceptat la livrare, și Raportul de expertiză tehnică, efectuat în cursul cercetării judecătorești, răspunsul la obiecțiuni, care au concluzionat că . a furnizat electropompe diferite de cele ofertate, produsele livrate fiind dotate cu afișaj cu led-uri în loc de afișaj digital, iar protocolul de comunicație implementat este de tip LON și nu MODBUS, așa cum se cerea prin caietul de sarcini.

A apreciat că nimic nu oprește instanța de apel în a întreprinde orice alte demersuri, în a administra orice alte mijloace de probă, chiar cu un caracter nou în cauză, în vederea elucidării neclarităților.

A mai apreciat că, procedural, în funcție de aceste mențiuni, recursurile declarate de P. și inculpatul R. I. sunt de admis pe coordonatele art. 385/15 pct. 2 lit. c C.proc.pen., cu casarea deciziei și trimitere spre rejudecare în apel numai sub aceste aspecte enunțate, respectiv în ceea ce privește eventuala măsură a confiscării speciale privitoare la acest inculpat, cu menținerea celorlalte dispoziții ce nu sunt contare prezentei.

***

În rejudecare, după casare, au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, la data de 22.09.2014, sub nr._, apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul R. I..

În cererea sa de apel, P., prin reprezentantul său, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțial a sentinței apelate, a se dispune confiscarea sumei de 4.931.888,05 de la inculpat, apreciind că acesta constituie prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

A precizat că, în speță, nu au fost livrate produsele care figurau în caietul de sarcini și mai mult nu îndeplineau condițiile impuse inițial, în consecință a apreciat că au fost livrate pompe necorespunzătoare.

În ceea ce privește prejudiciul, a apreciat că acesta nu este format din diferența dintre valoarea pompelor ce trebuiau livrate și cele livrate în realitate, ci din întreaga sumă ce a făcut obiectul contractului de achiziții, care a fost folosită necorespunzător și cu încălcarea normelor penale.

A arătat că își fundamentează solicitarea pe disp.art.19 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.118 lit.a C.pen.

În ceea ce privește măsura sechestrului, a arătat că, dat fiind că nu a analizat actele depuse la dosar de apărare, dacă vor fi apreciate ca fiind îndestulătoare în măsura în care acoperă sumele ce fac obiectul confiscării speciale, precum și a cheltuielilor de judecată la zi, nu se opune.

Apelantul inculpat R. I., prin apărătorii săi, a arătat, în ceea ce privește apelul parchetului, că acesta este nefondat și a solicitat a fi respins pentru următoarele considerente:

A solicitat a se avea în vedere că parchetul a solicitat confiscarea întregii sume ce reprezintă contravaloarea acestor pompe de termoficare care au fost achiziționate, ce nu prezintă gradul de performanțe tehnice al celor inserate in caietul de sarcini, fiind livrate și puse în funcțiune produse necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. A apreciat că, dacă ar fi existat un prejudiciu, ar fi trebuit să existe o constituire de parte civilă în cauză, iar realizarea măsurii confiscării ar genera o îmbogățire fără justă cauză a regiei autonome de Termoficare Constanta, precum și trecerea în patrimoniul public a unei sume de bani în legătură cu care parchetul a apreciat că ar fi fost produsă de el, art.118 lit.a C.p., despre care inculpatul a arătat că are corespondent în art.112 lit.e NC.p., adică bunuri dobândite prin săvârșirea faptei de prevăzute de legea penală.

A considerat că îmbogățirea acestei unități nu are nici un fel de justificare, pompele aflându-se deja în proprietatea Regiei de termoficare, de ani de zile licitația fiind organizată în anul 2005, mai mult pompele au fost livrate în condițiile de calitate corespunzătoare celor din caietul de sarcini. A mai arătat că aceste pompe au realizat prin funcționarea lor economii de utilizare a energiei termice, dar și cu plata personalului angajat, instalațiile fiind coordonate computerizat, nemaifiind nevoie la punctele de termoficare, de personal care să lucreze în schimburi și să supravegheze utilajele.

A arătat că parchetul a susținut că aceste pompe ar trebui să rămână în patrimoniul și folosința Regiei de termoficare, dar și ca bugetul consolidat să se îmbogățească injust cu o sumă enormă de bani, față de împrejurarea că inculpatul ar fi acceptat să fie preluate pompe de un alt nivel calitativ decât cele din caietul de sarcini.

A mai arătat că, în cadrul probatoriului, s-a solicitat acea expertiză ce urma să stabilească nivelul de performanță al pompelor din punct de vedere tehnic, dar și economiile realizate ca urmare a exploatării acestora. În declarația domnului expert audiat la termenul anterior acesta, personal, a constatat existența acestor utilaje, acestea funcționau, a verificat modul în care își desfășurau activitatea, pompele erau de foarte bună calitate și că în raport de ceea ce putea să ofere Consiliul Județean C. la acel moment utilajele se ridicau la nivelul de calitate cerut. De asemenea domnul expert a confirmat că reglajele au fost bine efectuate, că pompele aveau un sistem de afișaj corespunzător cerințelor din caietul de sarcini și că ele erau funcționale, precum și că firma producătoare este vârf de lance în materia utilajelor de acest tip, comisia de licitație de evaluare făcând o alegere corectă.

A solicitat a se constata respectarea cerințelor din caietul de sarcini și faptul că nu s-a produs o pagubă.

A apreciat că nu ne aflăm în situația în care acțiunea civilă se poate exercita din oficiu de procuror și că dacă ar fi fost sesizat vreun prejudiciu ar fi trebuit să existe o constituire de parte civilă. A solicitat a se constata că exercitarea căii de atac are în vedere tocmai faptul că la nivelul Consiliului local al municipiului Constanta nu a existat constituire de parte civilă.

Astfel, a considerat că admiterea căii de atac a parchetului, în opinia apărării, ar genera o îmbogățire fără justă cauză.

În privința temeiului de drept prev. de art.112 lit.e NC.p., inculpatul a apreciat că, în speța de față, nu se poate reține că bunurile sau contravaloarea lor au intrat în patrimoniul său și nici că acesta exploatează aceste utilaje, în mod evident pompele se află la punctele termice unde sunt exploatate în interesul cetățenilor din orașul Constanta.

A precizat că, în cauză, nu intra în discuție existența unui prejudiciu la care să se fi renunțat, deoarece partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, la dosar existând toată corespondența purtată cu acest prilej.

Concluzionând în raport de toate aceste considerente, inculpatul a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de parchet.

În ceea ce privește apelul pe care l-a declarat, inculpatul a arătat că acesta vizează măsura sechestrului asigurator, arătând că prima instanță a dispus obligarea sa la plata sumei de 10.000 euro, pentru că se viza și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, existând o constituire de parte civilă a unei foste angajate d-na G. P. și achitarea cheltuielilor judiciare.

A solicitat a se lua act că domnul Rachierul I. a achitat suma de 10.000 euro d-nei G. P., cu titlu de daune morale și, de asemenea, că a achitat și cheltuielile judiciare.

În ipoteza în care s-ar respinge calea de atac a Ministerului Public, inculpatul a solicitat a se aprecia că nici măsura sechestrului nu mai apare ca fiind justificată, în prezent, solicitând a fi ridicată.

Cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, inculpatul a arătat că aceasta a avut la bază declarația acestei inginere G. P. și raportul de constatare efectuat în martie 2008 de specialistul D.N.A, care este economist de profesie.

A arătat că un prim aspect sesizat vizează diferențele calitative pe care R.A.D.E.T-ul nu le-a observat, în raport de cerințele caietului de sarcini și produsele care i s-au livrat, or expertiza întocmită de d-nul expert C. M. a dovedit exact contrariul.

De asemenea martorul M. Silavici reprezentant al KSB, a precizat că aceste echipamente erau de ultimă generație și deosebit de eficiente la acel moment.

A arătat că nu s-a avut în vedere că în anul 2008 doar 30% din aceste echipamente erau puse în funcțiune, nu se montase soft-ul pentru controlul pompelor de la distanță, or în aceste condiții specialistul D.N.A a concluzionat că pompele nu funcționează.

A apreciat că, în afară de G. P., toți martorii au susținut că utilizarea acelor pompe a adus beneficii majore și un profit R.A.D.E.T-ului de peste 2.000.000 euro.

De asemenea domnul expert C. M. a declarat că acesta este singurul echipament care funcționează în țară pentru ca a respectat caietul de sarcini.

Inculpatul a mai arătat că un alt aspect al problemei îl reprezintă suma de 142.000 lei, în legătură cu care el, în declarația dată în fata instanței de apel, a explicat că au existat două oferte ale K.S.B, una fără finanțare și o ofertă din care rezultă că însăși K.S.B-ul ar fi putut să suporte această finanțare, ceea ce ar fi însemnat o diferență de valoare de 103.000 euro, în aceste condiții Consiliul local al Municipiului Constanta și R.A.D.E.T-ul au hotărât că pot suporta finanțarea. A arătat că, atâta vreme cât era un contract fără finanțare, nu mai era necesară o renegociere, care ar fi presupus un acord de voință din partea ambelor părți.

Astfel, inculpatul a apreciat că nu există niciun prejudiciu, solicitând respingerea celor două susțineri, astfel cum a procedat și Tribunalul București ,care în mod corect, a constatat că sumele care au fost apreciate ca fiind prejudiciu la infracțiunea de abuz în serviciu nu fac obiectul confiscării speciale de la art.118 lit.e C.p.

De asemenea, inculpatul a arătat că s-a pus problema dacă prejudiciul există, iar în caz afirmativ dacă face obiectul confiscării speciale. A arătat că în prezenta cauză bunurile niciodată nu au fost dobândite de el și nici nu i-au sporit patrimoniul, apreciind că trebuie a se face diferența dintre bunul produs prin infracțiune și bunul dobândit prin infracțiune.

Referitor la scopul măsurii de siguranță, inculpatul a apreciat că, confiscarea specială este una din aceste măsuri, însă trebuie a se raporta la suma de 140.000 lei la scopul măsurii și este evident că nu trebuie confiscată această sumă.

Concluzionând, inculpatul a solicitat respingerea apelului declarat de parchet și admiterea apelului său, cu privire la ridicarea măsurii sechestrului.

În subsidiar, inculpatul a arătat că a fost director la RADET Constanta a doua regie de termoficare, ca mărime, din țară, precizând că instalația a funcționat și funcționează și în prezent, instalațiile fiind folosite din anul 2006, că în anul 2007 s-a făcut licitația privind contractele de montaj, precum și cele referitoare contractul de soft, dar și faptul că, pentru a se constata dacă pompele funcționează, acestea trebuiau a fi puse în funcțiune, or în anul 2007 numai 25% erau montate. Totodată, inculpatul a arătat că acest sistem era unul integral, complex și constituia un lanț de instalații care trebuia pus în funcțiune, precum și faptul că obligația aprovizionării cu pompe noi, pe propria cheltuială, îi revenea K.S.B-ul.

În ceea ce-l privește pe specialistul D.N.A, inculpatul a arătat că acesta nu s-a deplasat la fata locului pentru a verifica dac aceste pompe funcționau sau nu, precizând, totodată, că aceste pompe au fost încercate în cadrul unui laborator, s-au făcut verificări și s-a constatat că acestea corespundeau din toate punctele de vedere.

Inculpatul a mai menționat că s-au făcut economii de peste 2.700.000 euro și 1.600.000 euro, precum și prin reducerea numărului de personal.

Totodată, inculpatul a precizat că în anul 2005 în municipiul Constanta se livra apă caldă numai ziua, iar în prezent se livrează apă caldă non stop, arătând, totodată, că nu a făcut altceva decât să implementeze un proiect de mare anvergură cu privire la alimentarea cu apă caldă a municipiului Constanta.

Analizând apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul R. I., în rejudecare după casare, prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, având în vedere și considerentele instanței de recurs, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

……………………………………………

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul R. I. și, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul R. I., împotriva sentinței penale nr.889/09.11.2011 a Tribunalului București – Secția I Penală.

În baza art.275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpatul R. I. la plata sumei de 500 lei cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. D. C. S.

Grefier,

D. P.

Red: D.C.C./ data……….

Thred: V.D./4 ex./ 07.05.2015

T.B.S1 – jud.R.A.A.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 196/2016. Curtea de Apel... →

Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI