Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 470/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 470
Ședința publică din 08.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
JUDECĂTOR - A. C. G.
GREFIER - CRSTIAN F. I.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursului promovat de P. de pe lângă Tribunalul Călărași, împotriva Încheierii nr. 51/05.03.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală în dosarul_, intimat-inculpat fiind L. A. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat personal, aflat în stare de arest, fiind asistat de apărător ales avocat G. I. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului promovat în prezenta cauză.
Reprezentantul parchetului învederează faptul că prin recursul promovat de P. de pe lângă Tribunalul Călărași, încheierea recurată este criticată sub aspectul netemeiniciei acesteia. Astfel, față de natura infracțiunii săvârșite și modalitatea concretă de comitere a acesteia, apreciază inoportună lăsarea în libertate a inculpatului, întrucât prin aceasta s-ar afecta buna desfășurare a procesului penal. În susținerea recursului, subliniază atitudinea procesuală a inculpatului, care a dat declarații contradictorii față de celălalt coinculpat, susținând în permanență că nu știa ce transportă, ceea ce este greu de crezut în raport de modul de așezare/ascundere a pachetelor de țigări în autoturism. Totodată, învederează faptul că inculpatul mai este cercetat și de către P. de pe lângă Tribunalul Bacău, fiind stabilită în privința sa obligația de a nu părăsi localitatea, iar sub această măsură restrictivă, săvârșește infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că în cursul anului 2012 inculpatul a mai fost sancționat contravențional tot pentru deținere de țigări de contrabandă. În raport de probatoriul administrat, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual este inoportună, acesta putând să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și menținerea stării de arest a inculpatului în conformitate cu Încheierii din 14 februarie 2013.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) Cpp, solicită respingerea recursului ca nefondat. Apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, întrucât pedeapsa pentru niciuna dintre infracțiunile reținute nu este mai mare de 18 ani, așa cum prevede art. 1602 alin. (1) Cpp. Subliniază faptul că la dosar nu există nicio probă certă, din care să rezulte că prin lăsarea sa în libertate, inculpatul va influența/împiedica buna desfășurare a procesului penal.
La solicitarea instanței, cu privire la data rămânerii definitive a hotărârii prin care inculpatul a fost arestat preventiv și la actele de urmărire penale efectuate de la acea dată, apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu știe exact data rămânerii definitive, indicând data de 16 sau 17 februarie, de atunci, inculpatul fiind reaudiat cu ocazia prezentării materialului de la dosar și dând declarații la momentul judecării cererii de liberare condiționată sub control judiciar de către instanța de fond.
În ultimul cuvânt, intimatul-inculpat personal, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, mai învederează faptul că este în ultimul an de liceu și urmează să susțină examenul de bacalaureat, precum și că este cel care are grijă de sora sa.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, Secția penală în dosarul nr._ s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. A. I. și s-a dispus punerea lui în libertate de sub puterea M.A.P. nr.12/UP/14.02.2013 emis în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.1602 alin.3 Cod procedură penală au fost impuse inculpatului următoarele obligații de respectat pe timpul liberării sub control judiciar:
-să nu depășească teritoriul României fără acordul procurorului sau instanței;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu (desemnate cu supravegherea sa),conform programului stabilit de acestea sau ori de câte ori este chemat ;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de armă.
În baza art. 160 indice 2 alin.3 indice 1Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat ca, pe timpul liberării sub control judiciar, să nu ia legătura cu vreuna dintre părțile din dosar sau cu vreun martor.
S-a atras atenția inculpatului că nerespectarea obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre, atrage aplicarea dispozițiilor art. 160 indice 2alin. 3 indice 2 Cod procedură penală.
S-au dispus comunicări conform art.1608 alin.4 și 5 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, P. de pe lângă Tribunalul Călărași criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul reținerii condițiilor exterioare ale comiterii faptelor și importanței acordate de judecător, circumstanțelor personale ale inculpatului în condițiile în care acesta este cercetat pentru infracțiuni similare și la alte instanțe din țară denotând o perseverență în comiterea aceluiași gen de infracțiuni și o periculozitate ce impunea ca măsura preventivă a arestării să fie menținută.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față este fondat.
Inculpatul L. A. I. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală prevăzute de art.270 alin.3 din Legea 86/2006 privind Codul vamal modificat și art.9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005 constând în aceea că, împreună cu coinculpatul M. M., în data de 13.02.2013, au transportat și deținut cantitatea de 3900 pachete de țigări marca Viceroy ascunse în lăcașuri special amenajate, produse cu regim special, accizabile, în afara antrepozitului fiscal și peste limita prevăzută de lege cu scopul de a le comercializa, cunoscând faptul că aceste provin din contrabandă, fiind de proveniență din Republica Ucraina.
Împotriva inculpatului s-a emis la data de 14.02.2013 M.A.P. nr.12/U.P. apreciindu-se întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică, în condițiile în care cercetat fiind și în alte dosare penale pentru fapte similare în care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, acesta a încălcat obligațiile impuse aflându-se cu persoane necunoscute într-un autoturism cu destinația Bulgaria iar în prezenta cauză a deținut și transportat un număr de 3900 pachete de țigări în lăcașuri special amenajate.
Potrivit art.1601 Cod pr.penală în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, conform art. 1602 Cod pr.penală, în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dacă nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale invocate, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen. nu conduce în mod automat la admiterea cererii, liberarea provizorie fiind un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, devenind admisibilă ulterior întrunirii condițiilor expres prevăzute de lege, când instanța apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal reglementat de dispozițiile art. 136 Cod pr.penală poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În condițiile în care legea nu prevede în mod expres care sunt criteriile în funcție de care se face analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie, practica judiciară s-a raportat la elemente privind natura și gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările produse, comportamentul inculpatului anterior declanșării procesului penal și perspectiva acestui comportament după o eventuală liberare provizorie dar și stadiul procesual al procesului penal. Concluzionând, sub acest aspect, în situația în care se reține că din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu referitoare la cuantumul pedepsei, aspecte care generează - ca și în cazul dedus judecății - admiterea în principiu a cererii, se impune continuarea analizei dincolo de aceste condiții prin raportare și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul lăsat în libertate.
În situația de față, există indicii că inculpatul ar încerca să influențeze cercetarea penală și buna desfășurare a procesului penal cel puțin prin prisma reluării activității infracționale, așa cum s-a arătat, de vreme ce cu toate interdicțiile impuse printr-o altă hotărâre judecătorească acesta le-a ignorat și după ce a fost sancționat contravențional.
Dată fiind persistența sa infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni precum și eforturile organelor de urmărire penală de a descoperi filiera infracțională pe care a acționat împreună cu alți inculpați, amploarea deci a activităților de contrabandă, există riscul zădărnicirii continuării anchetei și aflării adevărului și prin urmare, la acest moment, nu se impune măsura liberării sale sub control judiciar.
Față de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul declarat de P. apare fondat și conform art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi admis, casată încheierea recurată și pe fond, respinsă ca nefondată cererea inculpatului de liberare sub control judiciar.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Încheierii nr. 51/05.03.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală în dosarul_ .
Casează încheierea recurată și rejudecând:
Respinge, ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. A. I., pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. D. E. U. A. C. G.
GREFIER,
C. F. I.
Red.E.U.
Dact.EA-2ex/09.04.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 242/2012. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 937/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
