Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 739/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 739/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 739/A
Ședința publică din 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul N. A. împotriva sentinței penale nr. 177/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul revizuent N. A., aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu N. R. I. în substituirea av. Bursesc A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent solicită instanței acordarea unui termen scurt în cauză, apelantul învederând că deține o . înscrisuri medicale ce se impune a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apelantul revizuent N. A., personal, arată că a adus înscrisurile cu el, însă sunt în camera de arest de la Curtea de Apel.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea apelantului de a produce înscrisurile despre care a făcut vorbire.
La a doua strigare a cauzei, în ședință publică a răspuns apelantul revizuent N. A., aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu N. R. I. în substituirea av. Bursesc A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.
Apelantul revizuent N. A., personal, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri medicale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru apelantul inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere. Astfel, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent solicită instanței admiterea apelului, în sensul revizuirii sentinței penale nr. 470/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014. În acest sens, arată că inculpatul apreciază că înscrisurile noi dovedesc că nu el a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului, ca nefundat, față de obiectul revizuirii și procedura ce a fost urmată.
Apelantul revizuent N. A., având ultimul cuvânt, arată că nu ar fi făcut cererea de revizuire dacă nu avea probe și argumente. Mai arată că a fost bătut atât de partea vătămată cât și de polițiști, chiar dacă nu a avut nici un telefon la el, iar geaca și fesul au fost furate de un prieten al său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr.177 pronunțată la data de 26.03.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus în baza art.459 alin.5 C.pr.pen. respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul N. A..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut căla data de 10.02.2015 condamnatul N. A. deținut în P. S. Jilava, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 470 din data de 02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr._/299/2014.
Revizuentul a învederat că instanța nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, probele din dosarul cauzei raportat la faptul că situația de fapt reținută nu reflectă adevărul.
Prin rezoluție instanța a dispus emiterea unei adrese către condamnat cu mențiunea ca până la termenul de judecată din 16.03.2015 să indice temeiul de drept al cererii de revizuire conform art.453 C.proc.pen. precum și mijloacele de probă pe care se întemeiază (art.456 C.proc.pen.), sub sancțiunea inadmisibilității cererii de revizuire. Condamnatul a depus un înscris prin care a arătat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Măsuri premergătoare admisibilității în principiu a cererii de revizuire:
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de fond – dosarul nr._/299/2014 al Judecătoria Sectorului 1 București, iar la termenul din camera de consiliu din 16.03.2014, după ce a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, instanța a rămas în pronunțare.
Admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire:
Potrivit art.459 alin.2 și 3 C.proc.pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților; instanța examinează dacă:
-cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455;
-cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin.2 și 3;
-au fost invocate temeiurile legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
-faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
-faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea condus, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
-persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art.456 alin.4 C.proc.pen.
În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin.3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă (alin.5).
Deși cererea de revizuire a fost formulată în termen (fiind în favoarea inculpatului poate fi formulată oricând – art.457 alin.1 C.proc.pen.) și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455 C.proc.pen. (în cauză chiar de inculpat), totuși cererea a fost formulată fără respectarea prevederilor art.456 alin.2 C.proc.pen.
Astfel, cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acesteia. În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin.2 și 3, instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prevăzută la art.459 alin.5.
Or, deși cererea este formulată în scris și motivată, inculpatul nu a indicat cazul de revizuire pe care s-a întemeiat și nici mijloacele de probă în dovedirea acesteia, cu toate că i s-a pus în vedere să completeze cererea până la termenul din 16.03.2015.
Totodată instanța nu a putut identifica pe baza înscrisului de la dosar temeiul de drept pentru care s-a cerut revizuirea.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt (iar nu de drept), prin care sunt constatate sau înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul N. A..
În motivarea apelului, acesta a solicitat să fie aduși în instanță „martorii și partea vătămată”, despre care a afirmat că nu știu nimic referitor „la faptă”, însă „îl cunosc după poză”. A mai afirmat petentul că are probe suficiente.
Petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale și a susținut în fața instanței de apel că nu a săvârșit fapta pentru care fost condamnat.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că petentul nu a invocat expres nici unul din motivele de revizuire prevăzute de lege, iar aspectele susținute în cuprinsul cererii sale nu pot fi incluse din oficiu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.proc.pen.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Practic, atât din cuprinsul cererii de revizuire, cât și din susținerile petentului în fața instanței de apel rezultă că acesta este nemulțumit de condamnarea sa (2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prin sent.pen. nr. 470/2.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București), afirmând că nu el a săvârșit infracțiunea de care a fost acuzat.
În cererea adresată instanței, petentul a prezentat o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, susținând de asemenea că o altă persoană (numitul M. C.) ar fi comis infracțiunea.
Practic, aceste împrejurări nu pot constitui motive de revizuire, reprezentând doar critici la adresa modului în care s-au interpretat probele de către instanțele care au soluționat cauza finalizată prin condamnarea petentului și fiind specifice mai degrabă căii de atac ordinare a apelului.
Dincolo de faptul că revizuentul nu a precizat nici unul dintre elementele care ar putea constitui conform art. 453 alin. 1 C.proc.pen. motive de revizuire, Curtea observă că, în procesul finalizat cu condamnarea sa, în primă instanță, petentul a recunoscut integral săvârșirea faptei de care a fost acuzat și a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată. De asemenea, în tot cursul urmăririi penale, petentul a arătat de asemenea în mod constant că el a săvârșit infracțiunea respectivă.
În apelul declarat împotriva hotărârii de condamnare, petentul și-a schimbat poziția procesuală, susținând că un anume M. C., zis „B.” ar fi autorul infracțiunii, însă instanța de apel a respins motivat cererea de audiere a acestui martor.
D. urmare, în cuprinsul cererii de revizuire petentul nu a prezentat nici un aspect nou, necunoscut instanțelor care au dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
Raportat la cele arătate, apreciind ca legală și temeinică hotărârea atacată, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuientul N. A. împotriva sentinței penale nr. 177 din data de 26.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., respinge ca nefondat apelul formulat de revizuientul N. A. împotriva sentinței penale nr. 177 din data de 26.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. I. C.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-03.06.2015/5 ex
J.S.2 B. – jud.D.B.A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 706/2013. Curtea de... → |
|---|
