Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.608/A/2015
Ședința publică din 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: C. O. T.
S-au luat spre examinare – pentru pronunțare - apelurile declarate de inculpatul P. S. P., asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA, partea resp.civilmente . și partea civilă P. F. M. împotriva sentinței penale nr.146 din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Bistrița, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 79/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen, cu aplicarea prev. art. 5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 aprilie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.146 din 21.01.2015 a Judecătoriei Bistrița, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. S. P., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen, cu aplicarea prev. art. 5 C.pen în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul P. S. P., fiul lui D. și M., născut la data de 14.07.1963, în localitatea Rădăuți, județul Suceava, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, conducător auto, angajat al .. Rădăuți, căsătorit, domiciliat în municipiul Rădăuți, .. 26, județul Suceava, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969, cu aplic. art. 5 C.pen. și reținerea prev. art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, potrivit disp. art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, . Rădăuți, cu sediul în Rădăuți, ., județul Suceava, și . Insurance Group SA, cu sediul în București, .. 31-33, sector 2, la plata de despăgubiri în favoarea părții civile S. C. DE RECUPERARE CLUJ-N. – cu sediul în municipiul Cluj-N., .-50, județul Cluj – în sumă de 27.979,58 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 15.12.2012 și până la plata efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate P. F. M..
În temeiul art. 397 alin. 1 și art. 19 C.pr.pen. rap. la art. 1357 si la art. 1383 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată și obligă pe inculpatul P. S. P., în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA, aceasta din urmă în limita plafonului stabilit la nivelul anului 2012 de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la plata de despăgubirilor civile către partea civilă P. F. M. după cum urmează: suma de_,12 lei cu titlu de despăgubiri materiale; suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
În temeiul art. 274 alin 1 și 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
În temeiul art. 276 alin. 1 și 4 C.pr.pen rap. la art. 274 alin. 3 C.pr.pen a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă P. F. M. în sumă de_ lei, reprezentând onorariu avocat ales și contravaloare expertiză tehnică.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 79/P/2013, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpatul P. S. P. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen, cu aplicarea prev. art. 5 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul, în calitate de conductor auto la . Rădăuți, jud. Suceava își desfășura activitatea pe autotractorul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare_ .
La data de 19.01.2012, inculpatul conducea autotrenul rutier menționat pe DN 17 în direcția de mers Vatra Dornei – Bistrița, în condiții de drum acoperit cu un strat subțire de zăpadă, pe timp de zi, fiind vizibilitate bună. Ajuns în zona km 84+500 m pe raza loc. P.-Bârgăului, înainte de o trecere pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, cu indicator prevăzut cu lumini de culoare galbenă, intermitentă, le-a observat pe partea vătămată P. F. M. și pe martora B. I. G. care se aflau în apropierea acestei treceri pentru pietoni. Inculpatul a redus viteza și a claxonat. Partea vătămată s-a angajat în traversarea drumului public pe marcajul pentru trecerea pietonilor, iar martora B. I. G., observând autotrenul rutier, s-a oprit. Ulterior și partea vătămată a observat autotrenul care se apropia și a încercat să grăbească traversarea, începând să alerge.
Când a observat acest lucru, inculpatul a virat stânga și a frânat, însă din cauza aderenței scăzute și a încărcăturii semiremorcii, autotrenul a intrat în derapaj. În aceste condiții s-a produs un impact între partea dreaptă față a autotractorului și corpul părții vătămate, aceasta fiind preluată, transportată câțiva metri și apoi proiectată la sol.
În urma impactului, partea vătămată a fost internată la S. C. de Recuperare Cluj - Secția Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă în perioada 19.01- 21 03.2012. Ulterior partea vătămată a mai fost internată în perioadele 7.06-19.06.2012; 11.07-23.07.2012, respectiv 18.09 -01.10.2012.
Din actele medico-legale a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni corporale, care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, prin mecanismul de lovire proiectare. S-a concluzionat că leziunile necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, numărul total de zile precum și eventuala infirmitate, putând fi apreciate după epuizarea tuturor mijloacelor de tratament medico-chirurgical și de recuperare.
Prin raportul suplimentar din data de 23.08.2012, specialiștii au formulat aceleași concluzii arătând că în stadiul respectiv nu se pot formula concluzii definitive (filele 26-32).
Pentru stabilirea mecanismului și dinamicii de producere a accidentului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto. Raportul de expertiză a concluzionat că impactul dintre autotractor și victimă s-a produs pe marcajul pentru trecerea pietonilor, în zona axului drumului, autotractorul fiind virat spre stânga în încercarea de a evita victima; viteza de deplasare a autotrenului rutier în momentele premergătoare accidentului, respectiv în momentul sesizării stării de pericol a fost de circa 70 km/oră. S-a stabilit ca și cauze determinante a accidentului neacordarea priorității de trecere a pietonului, angajat regulamentar în traversarea drumului public. De asemenea s-a reținut ca și concurentă nerespectarea regimului legal de viteză pe raza localității, respectiv în zona trecerii pentru pietoni când sunt pietoni care intenționează să traverseze drumul public.
Expertul a stabilit că accidentul ar fi putut fi evitat prin respectarea regimului legal de viteză, situație în care s-ar fi putut opri autotrenul înainte de a accidenta victima.
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care a încălcat prev. art. 48 și art. 49 al. 1 din OUG 195/2002 rep., respectiv art. 123 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep., încălcări ce au legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului.
Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă față de inculpat rezervându-și dreptul de a stabili cuantumul despăgubirilor ulterior, în cursul procesului penal.
S. C. de Recuperare Cluj-N. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 27.979,58 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală începând cu data externării părții vătămate (fila 20).
S-a mai precizat în cuprinsul actului de sesizare că a fost identificat asigurătorul . Insurance Group SA, conform polițelor de asigurare pentru răspundere civilă auto ./01/TO/XZ, nr._, din data de 18.05.2011, cu valabilitate în perioada 20.05._12 pentru autotractorul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, respectiv ./01/TO/XZ, nr._, din data de 6.05.2011 cu valabilitate în perioada 11.05._12 pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare_ .
În cursul urmăririi penale s-a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșa foto aferentă (filele 7-18), actele medico-legale (filele 26-40), raportul de expertiză tehnică auto (filele 90-96), declarația părții vătămate (fila 42), declarațiile martorilor B. I. G. (fila 58), B. A. (fila 61) O. I. (fila 64), Bodașcă C. (fila 66), O. L. F. (fila 69), Hasnăș I. (fila 71).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 08.02.2013, sub numărul_ .
La data de 08.03.2013, S. C. de Recuperare Cluj-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 27.979,58 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate, la care au solicitat dobânda legală de 1.784, 83 calculată de la data de 15.12.2012 până la data formulării cererii și dobânda calculată de la data formulării cererii până la plata efectivă a debitului (fil.112).
Anterior citirii actului de sesizare al instanței, persoana vătămată minoră P. F. M., prin reprezentant legal P. A., a formulat o precizare a cererii de constituire parte civilă depusă la dosarul de urmărire penală solicitând: obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul S. C Asigurare-Reasigurare Asirom Viena Insurance Group S.A și partea responsabila civilmente S.C A. SRL, la plata sumei de 1.955.250 lei (echivalent 450.000 Euro la cursul BNR de 4,3452 lei din data de 19.01.2012, cu titlu de daune patrimoniale și nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viață familială socială. Suma este repartizată astfel: 6.385,81 lei daune patrimoniale și 1.948.864,19 lei daune nepatrimoniale; să se constate calitatea de asigurator de răspundere civilă a S.C Asigurare-Reasigurare Asirom Viena Insurance Group S.A, să se constate că asiguratorul nu a respectat prevederile art. 36 din ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și să fie obligată la plata daunelor solicitate, respectiv suma de 1.955.250 lei; să fie obligat asiguratorul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii prezentei și până la plata efectivă; să fie obligat asiguratorul la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 18.09.2013 inculpatul, prezent în sala de judecată, asistat de apărătorul ales, a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C.pr.pen., întrucât recunoaște integral comiterea faptei, își însușește probatoriul administrat în faza de urmărire penală și nu solicită readministrarea acestuia și nici alte probe în latura penală a cauzei (fil. 216).
În lipsa oricăror obiecțiuni din partea părților prezente în sală, instanța a constatat ca fiind admisibilă cererea inculpatului, de a proceda la judecarea cauzei conform procedurii simplificate, încuviințând în același timp, efectuarea unei expertize medico-legale persoanei vătămate, precum și probatoriul testimonial propus, în latura civilă, de avocatul părții civile minore.
Urmare a solicitării instanței de judecată Institutul de Medicină Legală Cluj-N. a întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală, raport al cărui conținut și concluzii au fost avizate de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML Cluj-N. (fil. 242-248), cu următoarele concluzii: avulsia dinților 1.1, . dintelui1.2; fractură os propriu nazal care s-a redus închis; defect tegumentar extins la nivelul gambei și piciorului drept care a necesitat plastie și grefări succesive; leziuni ale tendonului cvadricepsului drept și al tendonului extensor haluce drept pentru care s-a practicat tenorafie; leziunea membranei sinoviale a articulației genunchiului stâng care s-a suturat; leziunea nervului peroneal drept care a necesitat neurorafie; hematom și sindrom de compartiment al antepiciorului stâng pentru care s-a practicat incizie de decompresiune; fractură parcelară a capulu fibulei drept; fractură parcelară maleolară internă dreaptă; fractură deschisă a articulației metacrpofalangiene I picior drept redusă chirurgical.
Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce prin mecanism de lovire-proiectare-târâre și au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, având ca și consecință un prejudiciu estetic permanent care se încadrează în noțiunea de sluțire, iar persoana vătămată minoră P. F. M. prezentând incapacitate adaptativă 40% și nu se încadrează în grad de invaliditate.
La termenul de judecată din data de 05.03.2014 apărătorul inculpatului a formulat inițial obiecțiuni la raportul de nouă expertiză medico-legală, motivat de faptul că în mod incorect s-ar fi reținut la pct. 4 că „leziunile prezentate au avut ca și consecință un prejudiciu estetic permanent care se încadrează în noțiunea de sluțire”. Ulterior, apărătorul și inculpatul personal revin asupra obiecțiunilor și a cererii de efectuare a unei contraexpertize și arată că sunt de acord cu concluziile raportului întocmit de către IML Cluj (fil. 315).
În cauză s-a procedat la audierea, în latura civilă a cauzei, a martorilor C. C. (fil. 320-322); G. A. (fil. 323-325), încuviințându-se totodată efectuarea unui referat de evaluare inculpatului (fil. 355-356).
Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 79/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, cu raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit în cauză, instanța a reținut, pornind de la starea de fapt descrisă în actul de sesizare, următoarele:
În cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul, în calitate de conductor auto la . Rădăuți, jud. Suceava își desfășura activitatea pe autotractorul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare_ .
La data de 19.01.2012, inculpatul conducea autotrenul rutier menționat pe DN 17 în direcția de mers Vatra Dornei–Bistrița, în condiții de drum acoperit cu un strat subțire de zăpadă, pe timp de zi, fiind vizibilitate bună. Ajuns în zona km 84+500 m pe raza localității P.-Bârgăului, înainte de o trecere pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, cu indicator prevăzut cu lumini de culoare galbenă, intermitentă, le-a observat pe persoana vătămată P. F. M. și pe martora B. I. G. care se aflau în apropierea acestei treceri pentru pietoni. Inculpatul a redus viteza și a claxonat. Persoana vătămată s-a angajat în traversarea drumului public pe marcajul pentru trecerea pietonilor, iar martora B. I. G., observând autotrenul rutier, s-a oprit. Ulterior și partea vătămată a observat autotrenul care se apropia și a încercat să grăbească traversarea, începând să alerge.
Când a observat acest lucru, inculpatul a virat stânga și a frânat, însă din cauza aderenței scăzute și a încărcăturii semiremorcii, autotrenul a intrat în derapaj. În aceste condiții s-a produs un impact între partea dreaptă față a autotractorului și corpul persoanei vătămate, aceasta fiind preluată, transportată câțiva metri și apoi proiectată la sol.
În urma impactului, persoana vătămată a fost internată la S. C. de Recuperare Cluj - Secția Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă în perioada 19.01- 21 03.2012. Ulterior persoana vătămată a mai fost internată în perioadele 7.06-19.06.2012; 11.07-23.07.2012, respectiv 18.09 -01.10.2012.
Din actele medico-legale a rezultat că persoana vătămată prezintă leziuni corporale, care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, prin mecanismul de lovire-proiectare-târâre.
S-a concluzionat la data de 07.11.2013, data întocmirii ultimului raport de expertiză medico-legală în cauză, că leziunile necesită pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale, leziunile prezentate având ca și consecință un prejudiciu estetic permanent care se încadrează în noțiunea de sluțire, persoana vătămată prezentând o incapacitate adaptativă de 40%, fără a se încadra în grad de invaliditate.
Ulterior, în perioada 12.05._14 persoana vătămată a fost internată în Secția Chirurgie Plastică a Spitalului C. de Recuperare Cluj-N., cu diagnosticul: stare posttraumatism prin accident rutier veche de 2 ani; cicatrici extinse, vicioase posttraumatism și postchirurgical; luxație os sesamoid, intervenindu-se chirurgical la data de 14.05.2014. În perioada 07.07._14 persoana vătămată este din nou internată, intervenindu-se chirurgical la data de 11.07.2014.
Pentru stabilirea mecanismului și dinamicii de producere a accidentului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto. Raportul de expertiză a concluzionat că impactul dintre autotractor și victimă s-a produs pe marcajul pentru trecerea pietonilor, în zona axului drumului, autotractorul fiind virat spre stânga în încercarea de a evita victima; viteza de deplasare a autotrenului rutier în momentele premergătoare accidentului, respectiv în momentul sesizării stării de pericol a fost de circa 70 km/oră. S-a stabilit ca și cauze determinante ale accidentului neacordarea priorității de trecere a pietonului, angajat regulamentar în traversarea drumului public. De asemenea s-a reținut ca și concurentă nerespectarea regimului legal de viteză pe raza localității, respectiv în zona trecerii pentru pietoni când sunt pietoni care intenționează să traverseze drumul public.
Expertul a stabilit că accidentul ar fi putut fi evitat prin respectarea regimului legal de viteză, situație în care s-ar fi putut opri autotrenul înainte de a accidenta victima.
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care a încălcat prev. art. 48 și art. 49 al. 1 din OUG 195/2002 rep., respectiv art. 123 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep., încălcări ce au legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului.
Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale în latura penală (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente f. 12-23; declarația martorei B. I.-M. f.62-63; B. A. f.65-66; O. I. f.68; Bodască C. f. 70-71; procesele-verbale de verificare tehnică tractor+semiremorcă și raport de expertiză tehnică auto- f. 94-100) și proba cu înscrisuri, acte medicale, raport de nouă expertiză, administrată de instanță, probe în baza cărora instanța a procedat la judecarea cauzei, date fiind prevederile art. 375 C.pr.pen. și dubla recunoaștere a inculpatului făcută în fața instanței, în ședință publică și în prezența apărătorului ales. Față de aspectul că declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei s-a coroborat cu restul probelor administrate în cauză, instanța a apreciat-o ca sinceră, acordându-i valoare probatorie.
În drept:
Față de conținutul deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, potrivit căreia disp. art. 5 Cod penal nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că în prezenta cauză per ansamblu legea mai favorabilă este Codul penal de la 1969, întrucât elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă sunt întrunite atât prin prisma Codului penal în vigoare (urmare a accidentului rutier persoana vătămată suferind, dincolo de numărul de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent) cât și în conformitate cu Codul penal de la 1969, nefiind aplicabil în consecință art. 4 C.pen. În ceea ce privește obiecțiunile formulate de partea responsabilă civilmente și inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 194 alin.1 lit.c Cod penal, lipsa trăsăturii esențiale a tipicității infracțiunii ca urmare a urmării imediate prevăzute de noua incriminare a faptei, a constatat instanța că în concluziile raportului de nou-expertiză medico-legală se arată că leziunile au avut ca și consecință un prejudiciu estetic permanent, iar gravitatea a fost apreciată raportat la normele în vigoare la data întocmirii raportului, respectiv noiembrie 2013, dată la care s-a apreciat că prejudiciul estetic se încadrează în noțiunea de sluțire, vechea circumstanță de calificare a faptei ca vătămare corporală gravă având ca și corespondent în Noul Cod penal prevederile art. 194 alin.1 lit.c Cod penal. Reținerea existenței sluțirii reprezintă în cauză constatarea producerii unei vătămări grave, cum a rezultat de altfel din întreg conținutul raportului de nou-expertiză medico-legală (fil. 243), gravitatea leziunilor provocate persoanei vătămate, fiind determinată de experți ulterior evaluării tuturor modificărilor survenite în structura anatomică a victimei în baza actelor medicale depuse și a examenului medico-legal. De altfel, atât în doctrină, cât și în jurisprudență, instanța a avut în vedere conținutul deciziei dată în interesul legii, Deciziei 2/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant sluțirea e definită ca o vătămare corporală gravă.
Mai apoi, deși Noul Cod penal prevede pentru sancționarea infracțiunii pedeapsa de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, raportat la datele cauzei, instanța urmând a se orienta înspre aplicarea pedepsei închisorii (pentru motivele ce urmează a fi expuse mai jos), limitele de pedeapsă fiind aceleași, Codul penal de la 1969 permite însă, sub aspectul modalității de executare, suspendarea condiționată, modalitate de executare mai puțin restrictivă, fiind astfel mai favorabilă inculpatului.
Pentru cele argumentate, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P. S. P., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen, cu aplicarea prev. art. 5 C.pen în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel, fapta inculpatului P. S. P. care, încălcând reguli de circulație conținute de art. 48 și art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., a accidentat persoana vătămată minoră P. M. F. cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 70-75 zile îngrijiri medicale, având ca și consecință un prejudiciu estetic permanent ce se încadrează în noțiunea de sluțire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, text legal în baza căruia instanța, procedând la aplicarea disp. art. 396 alin.10 C.pr.pen, îl va condamna la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, în conformitate cu prev. art. 72 Cod penal de la 1969, pericolul social concret al faptei, consecințele acesteia, împrejurările concrete de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și poziția procesuală exprimată de acesta, încadrându-se în limitele de pedeapsă din partea specială a Codului penal, reduse cu 1/3 ca urmare a recunoașterii vinovăției și a aplicării procedurii simplificate.
Astfel, cu toate că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, manifestând o atitudine adecvată pe tot parcursul procesului penal, criteriul de individualizare ținând de persoana inculpatului nu poate fi folosit în mod singular la stabilirea pedepsei, în partea opusă a balanței așezându-se gravitatea infracțiunii, pericolul social concret al faptei comise.
Dimensiunea pedepsei trebuie să reprezinte echivalentul gravității reale a faptei. Ori în cauză inculpatul, șofer profesionist fiind, a condus un autotren ce tracta o semiremorcă încărcată cu țevi metalice (foto f.18-23) în condiții de drum acoperit cu un strat subțire de zăpadă, în imediata apropiere a trecerii pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, cu o viteză de cca. 70km/h, deși prin prisma calificării, avea cu certitudine cunoștință atât de prevederile legale în materie (ce impuneau respectarea regimul legal de viteză și adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță) cât și de faptul că autotrenul, autovehicul cu masă mare, necesită o distanță de frânare mare. Faptul că inculpatul a redus din viteza inițială cu care se deplasa și a claxonat, iar martora B. I. G., observând autotrenul rutier, s-a oprit (martora susținând în declarația de la f. 62 că s-a oprit tocmai pentru că văzuse că autocamionul de culoare albă circulă cu viteză destul de mare), iar persoana vătămată a încercat să grăbească traversarea, începând să alerge, nu reduce din gravitatea faptei comise de inculpat care a provocat un grav accident de circulație, pe trecerea de pietoni, cauzându-i persoanei vătămate minore leziuni care au necesitat un număr de 70-75 zile îngrijiri medicale, având ca și consecință un prejudiciu estetic permanent ce se încadrează în noțiunea de sluțire.
Pericolul social concret al faptei și împrejurările comiterii acesteia, în colaborare cu datele privind persoana inculpatului, au stat atât la baza stabilirii pedepsei principale aplicabile, prin analiza paralelă a prevederilor legale conținute de ambele Coduri penale, a stabilirii cuantumului pedepsei principale a închisorii, cât și a modalității de executare ce a fost dispusă în cauză.
Raportat la împrejurarea că inculpatul a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale, la cuantumul pedepsei aplicate, precum și la concluziile consemnate în referatul de evaluare întocmit inculpatului (conform cărora riscul de a intra din nou sub incidența legii penale este mic), instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza disp. art. 81 Cod penal de la 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969, sens în care a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Totodată s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal de la 1969 conform cărora, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei, cum potrivit art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând și pentru cea mai ușoară culpă, instanța a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți (în baza art. 1373 C.civ. fapta cauzatoare a prejudiciului fiind săvârșită în timpul exercitării calității de angajat, șofer profesionist al părții responsabile . Rădăuți, angajator) și . Insurance Group SA (răspundere contractuală în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto f.83) la plata prejudiciilor produse prin comiterea faptei deduse judecății, fiind întrunite cumulativ condițiile prescrise pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului P. S. P.: o faptă ilicită comisă de acesta, un prejudiciu moral și material pricinuit părții vătămate și un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și paguba produsă.
Nu a putut reține instanța că a existat o cerere valabilă de renunțare la judecarea pretențiilor în cadrul procesului penal din partea persoanei vătămate întrucât, deși oscilantă la început, poziția acesteia a fost în final în mod clar de judecare în cursul procesului penal, având în vedere atât conduita procesuală manifestată pe parcursul ultimelor termene de judecată, cât și concluziile scrise depuse în cauză.
În consecință, în temeiul art. 397 alin. 1 și art. 19 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și la art. 1383 din Codul civil instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată și a obligat pe inculpatul P. S. P., în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA, aceasta din urmă în limita plafonului stabilit la nivelul anului 2012 de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la plata de despăgubirilor civile către partea civilă P. F. M. după cum urmează: suma de_,12 lei cu titlu de despăgubiri materiale; suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, urmând a respinge restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
Totodată, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanța a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, . Rădăuți, cu sediul în Rădăuți, ., județul Suceava, și . Insurance Group SA, cu sediul în București, .. 31-33, sector 2, la plata de despăgubiri în favoarea părții civile S. C. De Recuperare Cluj-N. în sumă de 27.979,58 lei, la care s-a adaugat dobânda legală începând cu data de 15.12.2012 și până la plata efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate P. F. M..
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale acordat părții vătămate, raportat la sumele cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, sume ce trebuiesc dovedite pentru a putea fi acordate, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul procesului penal, în latura civilă, respectiv probatoriul testimonial constând în audierea martorilor C. C. (f. 320-322) și G. A. (f. 323-325) și proba cu înscrisuri, mai exact copii de pe bonurile/facturile fiscale oglindind cheltuielile efectuate de persoana vătămată cu îngrijirea medicală, cu transportul și alimentația necesară în timpul internărilor medicale (fil. 159-199).
Potrivit prev. art. 1387 alin. 1 teza finală, despăgubirea acordată în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
Raportând prevederile legale la datele rezultate și probate în prezentul dosar, instanța a aratat că din totalul despăgubirilor materiale acordate suma de 1730,77 lei reprezintă cheltuielile cu achiziționarea produselor necesare pe perioada internării (preponderent produse alimentare). Diferența dintre suma solicitată și cea acordată a rezultat din natura anumitor produse- precum cafea, țigări- ce nu justifică decontarea, precum și din faptul că anumite pagini (fil.174,175,177,178,184,185,186,187,188) reprezintă copii ale unor pagini anterioare; Suma de 1685,41 lei reprezintă cheltuielile de transport, cheltuieli dovedite atât cu înscrisuri (fil.189-191) cât și testimonial; a apreciat totodată instanța drept dovedite, în parte, cheltuielile medicale, prin bonurile-facturile depuse la f. 192-199 (pentru suma de 2528,94 lei), prin declarația martorei C. C. care a confirmat achiziționarea unei ghete ortopedice contra sumei de 700 lei (f.321), precum și prin calculul estimativ al intervențiilor dentare necesare persoanei vătămate (total 5550 -fil. 345). În ceea ce privește decontul de cheltuieli depus de persoana vătămată, prin mandatar la fil. 346, instanța a apreciat că în lipsa unei chitanțe acesta, per se, nu face dovada suportării de către persoana vătămată a respectivei sume, de 4686,11 lei.
În ceea ce privește daunele morale în cuantum de 30.000 euro acordate persoanei vătămate P. F. M., instanța a avut în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoșirea sa, problemele medicale excepționale la care a fost supusă, tratamentele medicale complexe și de durată îndelungată, internările repetate la care a fost nevoită să facă față începând cu vârsta de doar 15 ani, precum și alterarea permanentă și gravă a înfățișării fizice a victimei, de natură a o prejudicia din punct de vedere estetic încă din perioada adolescenței.
Raportat la aceste împrejurări, instanța a apreciat că parte din suma solicitată de partea vătămată cu titlu daune morale este justificată, în condițiile în care a suportat vreme îndelungată suferințe foarte mari fiind împiedicată o perioadă lungă de timp să ducă o viață normală specifică vârstei, în urma accidentului din ianuarie 2012, chiar și în vara anului 2014, după 2 ani și jumătate, persoana vătămată fiind din nou internată, intervenindu-se chirurgical la data de 11.07.2014 (fil.343-344; 353).
Prin infracțiunea săvârșită, chiar din culpă fiind, inculpatul a determinat supunerea părții vătămate nu numai la traume psihice și fizice, dar și la o infirmitate estetică (din simpla lecturare a raportului de expertiză medico-legală rezultă cât de serioase au fost problemele medicale cu care s-a confruntat victima, potrivit examenului obiectiv medico-legal din data de 15.10.2013 aceasta prezentând „pe fața anterioară a piciorului drept cicatrici albe-sidefie și pe alocuri roz-violacee. la nivelul feței anterioare a coapsei drepte, feței latero-posterioarea coapsei drepte și pe fețele dorsale ale degetelor II-V cicatricele au aspect hipertrofic, roz-violaceu. Cicatricele au același aspect la nivelul piciorului stâng. Cicatrice liniară, cu urmele firelor de sutură în treimea inferioară a feței posterioare a gambei stângi și pe fața medială a piciorului stâng. Limitarea mișcărilor de dorsiflexie și abducție la nivelul articulației tibio-tarsiene”).
Suferințele fizice inerente precum și cele de natură psihică (conștiința faptului că e bolnavă, că are un aspect necorespunzător, că sunt necesare consultarea repetată a unor medici de specialitate și urmarea unor tratamente medicale adecvate pentru însănătoșire; a reținut instanța la acest punct parte din declarația martorului G. A. care arată că „dacă anterior accidentului persoana vătămată avea o viață socială, ulterior nu a mai ieșit, pe de o parte datorită faptului că nu se putea deplasa, iar pe de altă parte din cauza cicatricelor cu privire la care aceasta spunea că o afectează și că nu dorește ca acestea să-i fie văzute”. Martorul a mai arătat că persoana vătămată prezintă cicatrice de-a lungul piciorului drept, de la gambă în sus și sunt foarte vizibile precizând că deși a trecut mult timp de la intervenția chirurgicală, a putut constata că cicatricele persoanei vătămate se prezintă cam la fel, ca imediat după operație, chiar și acum se poate observa că lipsește o bucată de țesut și arată foarte rău.) suportate de persoana vătămată impun acordarea unei compensații pecuniare. Banii nu pot stinge o durere, nu pot suprima stresul și nu pot înlătura amintirile legate de accident și consecințele acestuia dar pot conferi persoanei vătămate o satisfacție compensatoare, o alinare, o cale de îndreptare a răului făcut de inculpat într-un moment de imprudență.
Pe cale de consecință raportat la aspectele mai sus arătate și având în vedere că persoanei vătămate i-a fost afectat în mod permanent aspectul fizic, instanța a apreciat că suma de 30.000 euro este de natură să înlăture măcar parțial durerea pricinuită. Pe de altă parte însă, durerea umană, necuantificabilă în bani nu poate constitui o îmbogățire fără justă cauză, instanța apreciind că suma solicitată, de 450.000 euro, din care se scad daunele materiale este excesivă, cea stabilită prin evaluarea datelor cauzei fiind suficientă pentru compensarea suferințelor părții civile.
În temeiul art. 274 alin 1 și 3 C.pr.pen. instanța a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
Totodată, în temeiul art. 276 alin. 1 și 4 C.pr.pen rap. la art. 274 alin. 3 C.pr.pen a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente . Rădăuți și . Insurance Group SA la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă P. F. M. în sumă de_ lei, reprezentând onorariu avocat ales și contravaloare expertiză tehnică, dovedite de chitanțele depuse la fil. 368-369 și justificate de activitatea desfășurată, de complexitatea, circumstanțele și durata de judecare a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul P. S. P., asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, partea responsabilă civilmente . și partea civilă P. F. M..
Inculpatul P. S. P. a solicitat desființarea hotărârii și judecând în principal să se dispună achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în baza disp.art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar să se modifice modalitatea de individualizare a pedepsei în sensul de a se dispune amânarea aplicării pedepsei stabilite de instanță.
În motivarea scrisă a apelului, inculpatul prin apărător ales, a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, deoarece numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru restabilirea sănătății și integrității corporale a persoanei, este inferior numărului de zile de îngrijiri medicale prevăzut de dispozițiile din norma de incriminare (mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale), astfel că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.196 alin.2 și 3 rap.la art.194 alin.1 lit.b C.pen.
În același sens s-a susținut că nici urmarea prev.de art.194 alin.1 lit.c C.pen.și anume „prejudiciu estetic grav și permanent” nu este realizată și astfel lipsește trăsătura esențială a infracțiunii pentru ca fapta să fie prevăzută de legea penală având în vedere că din noul raport de expertiză medico-legală întocmit la 7.11.2013, la pct.4 se precizează că leziunile au avut ca și consecință un prejudiciu estetic permanent care se încadrează în noțiunea de sluțire însă, sluțirea nu mai este prevăzută în noul C.pen., fiind necesar să se stabilească că victima a suferit un prejudiciu estetic grav și permanent, iar aceasta să se constate prin acte medico-legale.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante conform disp.art.75 alin.2 lit.a și b din noul C.pen., iar ca urmare să se reducă pedeapsa cu o treime, urmând a se dispune amânarea aplicării acesteia.
Inculpatul, prezent fiind la dezbaterea apelului, a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptei, a încercat să repare consecințele acesteia, este șofer profesionist de 17 ani și singura sursă de venit este această activitate, fiind de acord să presteze munca în folosul comunității în cazul în care se va dispune amânarea executării pedepsei.
Partea civilă P. F. M. a solicitat desființarea hotărârii și judecând să se dispună majorarea despăgubirilor acordate pentru daune morale, reținându-se că aceasta a suferit un prejudiciu estetic permanent, a rămas cu un picior mai scurt, ceea ce a determinat, atât un prejudiciu estetitc, cât și unul psihic având în vedere și vârsta pe care o are.
În motivele scrise de apel au fost descrise consecințele accidentului pe termen mediu și lung și repercusiunile acestuia asupra calității și vieții sale pe viitor, acestea justificând acordarea unor despegăbiri pentru daune nepatrimoniale.
De asemenea, sentința a mai fost criticată prin aceea că instanța de fond nu a acordat penalități de 0,2% la care să fie obligat asigurătorul în calitate de parte responsabilă civilmente, conform art.36 din Ordinul CSA nr.14 din 2011 coroborat cu art.19 C.pr.pen., potrivit cărora dacă în termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată sau de către asigurat, asigurătorul nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor la despăgubire, precum și motivele respingerii, acesta este obligat la despăgubiri, iar conform art.37 din același ordin, dacă asiguratorul nu-și îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art.36 sau și le îndeplinește în mod defectuos...., se aplică o penalizare de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Partea responsabilă civilmente . a solicitat desființarea hotărârii și diminuarea despăgubirilor civile acordate atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale, apreciindu-se pe de o parte că despăgubirile solicitate pentru prejudiciul material nu au fost dovedite în totalitate, deoarece bonurile fiscale depuse de partea vătămată privesc și cheltuieli care nu pot fi încadrate în noțiunea de „utile” pentru îngrijirea leziunile produse prin accidentarea sa, iar pe de altă parte, daunele morale sunt stabilite într-un cuantum disproporționat cu prejudiciul efectiv suferit.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei integrale, reprezentând onorariu de avocat, în condițiile în care acțiunea civilă a fost admisă doar în parte, astfel că se impunea stabilirea cheltuielilor în mod proporțional cu pretențiile admise potrivit disp.art.276 alin.2 C.pr.pen.
. Vienna Insurance Group SA în calitate de parte responsabilă civilmente, a arătat în motivele de apel că sentința instanței de fond este criticabilă în ceea ce privește cuantificarea despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune materiale și morale.
Astfel, din actele depuse la dosar, suma care este dovedită ca fiind prejudiciu material este numai de 1.753,39 lei, restul nefiind dovedită.
Partea vătămată a depus un decont pentru prejudiciu material în sumă de 4686,11 lei, iar instanța de fond a apreciat că această pagubă este de 12.168,12 lei astfel că diferența nu a fost justificată cu înscrisuri.
În ceea ce privește cheltuielile de transport, s-a invocat faptul că anumite bonuri de benzină nu au dată (f.189-190) și prin urmare, nu pot fi acceptate ca probe ale cheltuielilor de transport, apreciate de instanță ca fiind în sumă totală de 1685,41 lei, iar în final suma care poate fi admisă este doar de 822,9 lei.
Cu privire la daunele morale, instanța de fond nu a avut în vedere contribuția fiecărei părți la producerea vătămărilor, împrejurarea că partea vătămată a conștientizat apropierea autotractorului de trecerea de pietoni, dar a decis să înceapă traversarea străzii și apoi să continuie în fugă și deși inculpatul ar fi avertizat sonor, victima a continuat deplasarea.
S-a solicitat și reducerea onorariului apărătorului părții vătămate, acesta fiind exagerat de mare față de complexitatea cauzei și activitatea apărătorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit prevalându-se de dispoz.art.374, art.375 C.pr.pen., recunoscând vinovăția și starea de fapt reținută în actul de sesizare, s-a stabilit în mod corespunzător situația de fapt și vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin. 2 și 4 C.pen.din 1969 (art.196 alin.2 și 3 C.pen. rap.la art.194 lit.c C.pen.).
În ceea ce privește susținerile inculpatului în motivele scrise de apel, în sensul că nu mai este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, așa cum se regăsește incriminată în noile dispoziții din C.pen., Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, partea vătămată P. M. F. a suferit leziuni corporale care au necesitat un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, dar au avut ca și consecință un prejudiciu estetic permanent care se încadrează în noțiunea de sluțire.
Textul de lege din noul C.pen., care incriminează vătămarea corporală din culpă, conform art.196 cu consecințele prevăzute la art.194 C.pen., nu mai face referire la consecințele privind existența sluțirii, însă include printre aceste consecințe existența unui „prejudiciu estetic grav și permanent” (lit.c) sau lit.a, o infirmitate.
Din modul în care sunt descrise leziunile suferite de partea vătămată în actele medico-legale întocmite în cauză, precum și consecințele accidentului suferit de aceasta, respectiv un prejudiciu estetic permanent, raportat și la mențiunea referitoare la sluțire, Curtea apreciază că acesta este unul grav.
Prin prisma acestor împrejurări nu se poate considera că fapta săvârșită de inculpat nu se regăsește în noul text de lege, care reglementează infracțiunea de vătămare corporală din culpă, pentru a se considera că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, în condițiile în care instanța în mod judicios s-a orientat asupra modalității de executare a suspendării condiționate, corect s-a reținut că aceasta este codul penal din 1969, menținându-se încadrarea juridică prev.de art.184 alin.2 și 4 .
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele privind fapta și persoana inculpatului, aplicând o pedeapsă redusă care corespunde cu toate criteriile prev.de art.72 C.pen. din 1969 și astfel nu se justifică reducerea acesteia și nici reținerea unor circumstanțe atenuante, raportat la împrejurarea că inculpatul s-a făcut vinovat exclusiv de producerea accidentului prin încălcarea dispozițiilor art.48 și art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar urmările acestuia au fost deosebit de grave.
Modalitatea de executare a amânării aplicării pedepsei reglementată în noul C.pen., nu poate fi considerată mai favorabilă inculpatului față de suspendarea condiționată prev.de art.81 C.pen., având în vedere că potrivit art.93 din noul C.pen., pe durata amânării aplicării pedepsei sunt stabilite anumite obligații pentru inculpat, acestuia putându-i-se impune și prestarea unei munci în folosul comunității.
În consecință, sub aspectul laturii penale, hotărârea atacată este legală și temeinică și nu se justifică modificarea acesteia în apelul inculpatului, motiv pentru care în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., acesta va fi respins ca neîntemeiat.
Cu privire la latura civilă a cauzei prin prisma criticilor formulate de partea civilă P. F. M. și părțile responsabile civilmente . . Insurance Groupe SA, se rețin următoarele:
Din totalul despăgubirilor pentru daune materiale acordate de instanța de fond în sumă de 12.168,12 lei se observă că nu au fost contestate cheltuielile medicale în sumă de 8.778,94 lei, astfel că ceea ce se va analiza sunt cheltuielile de transport și cele pentru alimentația părții civile pe durata internării, iar Curtea observă din analiza probelor administrate în cauză, atât înscrisuri, cât și probe testimoniale, acestea au fost pe deplin dovedite.
Astfel, la f.163-188 există bonuri care justifică cheltuielile alimentare iar cheltuielile de transport au fost dovedite de înscrisurile existente la f.189, 190, 191, dar și probele testimoniale care atestă cheltuirea a unei sume de peste 2000 lei. Faptul că pe anumite bonuri de benzină nu este trecută data, este lipsit de relevanță, în condițiile în care s-a probat în cauză efectuarea unor transporturi cu autoturismul și, de altfel, așa cum reiese din declarațiile martorilor acestea depășesc suma de 2000 lei.
Față de cele de mai sus, se consideră că suma de 12.168,12 lei stabilită de instanța de fond pentru daune materiale este acoperită de probele de la dosar, și în acest sens nu există niciun motiv pentru a modifica hotărârea sub aspectul despăgubirilor civile acordate pentru daune materiale, iar inculpatul și părțile responsabile civilmente au fost în mod corect obligați la acestea conform art.1357 C.civ. și art.397 alin.1 și art.19 C.pr.pen.
Referitor la despăgubirile pentru daune morale, având în vedere consecințele produse prin fapta săvârșită de inculpat, vârsta persoanei vătămate de numai 15 ani, efectele în timp ale suferințelor produse și a prejudiciului estetic permanent, instanța de fond a acordat o sumă care să corespundă și să compenseze aceste suferințe, neimpunându-se modificarea cuantumului stabilit.
În acest sens, apelurile declarate de partea civilă și părțile responsabile civilmente nu sunt întemeiate și vor fi respinse în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Se apreciază totodată că, asiguratorul nu poate fi obligat conform Ordinului CSA nr.14/2011 la plata unei penalizări de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere, deoarece aceste reglementări se aplică în situația în care partea vătămată ar fi înțeles să solicite despăgubirile de la asigurator urmând procedura prevăzută de art.36 și art.37 din ordinul menționat ori aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
În privința reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit art.276 alin.2 C.pr.pen., instanța a procedat în mod corect la acordarea totală a acestuia raportat la prestația sa, la complexitatea cauzei, durata acesteia, motiv pentru care nici sub acest aspect, apelurile părților responsabile civilmente nu sunt fondate.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. S. P., partea civilă P. F. M. și părțile responsabile civilmente . Insurance Group SA și . împotriva sentinței penale nr. 146 din 21.01.2015 a Judecătoriei Bistrița,
Obligă inculpatul P. S. P., partea civilă P. F. M. și părțile responsabile civilmente . Insurance Group SA și . la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. B. C. LIEȘ D. S.
red.C.I./A.C.
4 ex. – 19.05.2015
Jud.fond. L. P.D.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
