Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 469/2013. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 469/2013 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 469/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 469/R/2013

Ședința publică din 04 aprilie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. B.

JUDECĂTORI: A. D. L.

: M. R.

GREFIER: A. B. H.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin procuror D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G. P., Ș. R., B. A. R., Ș. N. R., Ș. M., V. R. și I. E. împotriva încheierii penale fără număr din data de 14 martie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ 2, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul G. P., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat B. C. E., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 40) și apărătorul ales – avocat R. M. din cadrul Baroului Sibiu, cu delegație la dosar, inculpatul Ș. R., în stare de arest preventiv, asistat de avocat R. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu - avocat B. I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 41) și apărătorul ales – avocat C. A. din cadrul Baroului A. cu delegație la dosar, inculpatul B. A. R., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat D. D., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 42), inculpatul Ș. R. N., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat L. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 43) și apărătorul ales – avocat L. B. din cadrul Baroului Sibiu cu delegație la dosar, inculpatul Ș. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat M. M.-M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 45) și apărătorul ales – avocat Godan R. M. din cadrul Baroului B. cu delegație la dosar, inculpatul I. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Bara S., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 44) și apărătorul ales – avocat L. B. din cadrul Baroului Sibiu cu delegație la dosar și pentru inculpatul V. R. asistat de apărător ales - avocat B. A. B., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 46).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul B. A. R. este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu - avocat D. D..

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului G. P. solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea încheierii penale din data de 14 martie 2013 a Tribunalului Cluj prin care în temeiul dispozițiilor art. 300 ind. 2 C.pr.pen. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive întrucât în mod greșit Tribunalul Cluj a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat, deși soluția corectă era cea contrară. Astfel, procedând conform dispozițiilor art.160 ind. 2 al. 2 C.pr.pen., solicită a se constata că temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii preventive au încetat să justifice această măsură, cu privire la care solicită înlocuirea ei.

Apreciază criticabilă hotărârea instanței de fond deoarece, în primul rând, temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive s-au schimbat. Astfel, cu ocazia dispunerii măsurii, s-a reținut că părțile vătămate și martorii ar fi confirmat împrejurările în care există indicii temeinice pentru luarea măsurii arestării preventive, în sensul că inculpatul a săvârșit fapta, însă, ulterior, situația s-a schimbat și din cele 53 de părți vătămate audiate, după ce Tribunalul Cluj a constatat nulitatea absolută a cercetării judecătorești și a dispus reluarea acesteia, părțile vătămate fiind reaudiate fără nicio intervenție, au arătat că declarațiile nu corespund adevărului. În acest sens, s-a arătat modalitatea în care s-a procedat la audierea părților vătămate în cursul urmăririi penale, în sensul că deși se susține participarea unui consilier din cadrul Serviciului de probațiune, a organelor de poliție și procurori, ulterior, în timpul cercetării judecătorești, Tribunalul Cluj a constatat că acele declarații nu au fost susținute de către părțile vătămate. Față de toate aceste aspecte, solicită a se constata că temeiurile reținute cu privire la măsura preventivă s-au schimbat.

Al doilea motiv pentru care găsește criticabilă hotărârea instanței de fond vizează termenul rezonabil care trebuie reținut de către instanța de judecată în ceea ce privește măsurile preventive. În cauză, inculpatul G. P. se află în stare de arest preventiv de 1 an și 3 luni, măsură luată după întoarcerea benevolă a acestuia în țară tocmai pentru că a aflat că este cercetat. Astfel, împreună cu soția, inculpatul s-a prezentat în fața organelor de poliție, ocazie cu care a fost arestat preventiv.

Învederează instanței faptul că soția inculpatului s-a prezentat la fiecare termen de judecată și apreciază că în cauză nu există probe care să ateste că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în prezenta cauză, iar cu privire la aspectele cauzei, inculpatul a dat o declarație în faza de urmărire penală.

Susține că deși nu există temeiuri și probe, în mod constant se păstrează această măsură preventivă care tinde să se transforme într-o condamnare, deși ea trebuie să aibă caracter provizoriu. Dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite temeiurile, nu găsește niciun motiv pentru care să nu creadă acest lucru.

Având în vedere că nu există nicio probă cu privire la vinovăția acestui inculpat care se va supune oricărei interdicții de a nu părăsi localitatea, măsură pe care o apreciază ca fiind suficientă pentru atingerea scopului pentru desfășurarea cercetării judecătorești și a întregii judecăți a cauzei. În aces sens, solicită a se avea în vedere și situația familială a inculpatului care are în întreținere patru copii, iar față de soția sa s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aspecte care duc la concluzia că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.

Față de toate motivele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara, măsură pe care o consideră suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Apărătorul inculpatului Ș. R. solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate, cu luarea unei alte măsuri din cele prevăzute de art.136 lit. b sau c C.pr.pen. și cu instituirea obligațiilor prevăzute de art.145 C.pr.pen.

În justificarea acestor cereri, face trimitere la dispozițiile art.4 paragraf 3 și 4 din Protocolul 4, dispoziții care fac referire la măsurile alternative de detenție, cu folosirea sintagmei „nelegitim” pentru a evidenția situația în care o altă măsură poate atinge același scop. Raportat la aceste dispoziții, aprecierea instanței de fond care a considerat că nu se impune cercetarea inculpatului în libertate este nelegitimă deoarece o altă măsură preventivă poate fi suficientă prin raportare la scopul acestora.

Nu a contestat faptul că nu subzistă temeiurile inițiale, ci solicită a se efectua o analiză pentru a se stabili dacă ele se mențin și dacă au apărut temeiuri noi. Referitor la aceste temeiuri noi, instanța de fond a reținut caracterul transfrontalier al faptei, numărul mare de părți vătămate și vulnerabilitatea acestora, argumente care sunt valabile în aceeași măsură și față de inculpații cercetați în stare de libertate în această cauză. Și în privința acestora din urmă fapta este la fel de gravă și vizează aceleași părți vătămate. Față de împrejurarea că în sarcina inculpatului Ș. R. s-au reținut doar trei acte materiale, deci trei părți vătămate, apreciază că argumentul instanței nu se aplică.

S-a mai reținut de către instanța de fond vulnerabilitatea părților vătămate și faptul că inculpații „sunt conștienți de acest lucru”, dar și împrejurarea că inculpații revin asupra declarațiilor. Însă, având în vedere inculpații aflați în stare de libertate și faptul că nu se nominalizează față de care dintre inculpații în cauză este aplicabil un nou temei de drept, aprecierea generică a instanței că inculpații „ar putea” influența părțile este un nou aspect prin care se încalcă dispozițiile art. 4 ale Protocolului nr.4.

Față de împrejurarea că afirmația instanței nu este susținută de nimic, opinează că nu ar trebui să convingă instanța de fond care trebuia să se raporteze la persoana inculpatului Ș. R. în sarcina căruia s-au reținut trei acte materiale.

De asemenea, termenul nu este rezonabil având în vedere data săvârșirii faptei, respectiv perioada 2005-2007, faptă a cărei rezonanță socială s-a diminuat, actele cu privire la care opinia publică încearcă un sentiment de insecuritate au fost comise de inculpat în anul 2005, în Polonia. Pentru aceste acte se susține că ar trebui cercetat prin privare de libertate.

Solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, care are în întreținere un copil, inculpat în sarcina căruia s-au reținut trei acte materiale dintre care ultimul a constat în racolare și transport.

Față de toate motivele ce preced, solicită a se stabili obligații în sarcina inculpatului, iar în ipoteza în care nu va respecta aceste obligații instanța are posibilitatea de a dispune față de inculpat măsura arestării preventive.

Apărătorul inculpatului B. A. R. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza, a se dispune conform art. 300 ind.2 raportat la art. 160 ind. 2 C.pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Susține că în mod netemeinic Tribunalul Cluj a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul B. A. R., măsură pe care a menținut-o, respingând cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că în prezent temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură. Astfel, temeiurile reținute de către Tribunalul Cluj au constat în dispozițiile art. 148 lit. b C.pr.pen. care nu sunt incidente în privința inculpatului B. A. R. întrucât din declarațiile părților vătămate audiate în cauză nu rezultă că acest inculpat ar fi influențat declarațiile lor.

S-a mai reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f C.pr.pen., care se asemenea nu pot fi reținute deoarece de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un interval de 1 an și 3 luni, timp în care pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat inculpatul la luarea măsurii, în prezent nu există, fiind mult diminuat, iar termenul rezonabil este mult depășit. Prin urmare, cercetarea judecătorească a inculpatului B. A. R. poate avea loc cu acesta în stare de libertate.

În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara întrcât scopul procesului penal poate fi atins și în acest mod.

Apărătorul inculpaților Ș. N. R. și I. E. precizează că în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș. N. R. a formulat recurs atât împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, cât și împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Asupra recursului inculpatului Ș. N. R., solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale din data de 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza asupra menținerii măsurii arestării preventive, a se dispune revocarea acesteia, iar în subsidiar înlocuirea ei.

Menținerea măsurii se întemeiază pe dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. ca temei comun reținut față de ambii inculpați, precum și pe dispozițiile art. 148 lit. b C.pr.pen. reținut față de inculpatul Ș. N. R., respectiv art.148 lit. a C.pr.pen. față de inculpatul I. E.. Temeiul prevăzut de art.148 lit. f C.pr.pen. prevede ca primă condiție pedeapsa mai mare de 4 ani și face trimitere la dispozițiile art.143 C.pr.pen. cu privire la indiciile reținute inițial și care s-a reținut că subzistă cu ocazia prelungirii, respectiv menținerii măsurii.

În fața instanței de fond s-a solicitat de către acuzare a nu se reține probele administrate în timpul cercetării judecătorești, ci cele administrate în faza de urmărire penală, or, probele administrate în timpul urmăririi penale servesc ca și fundament pentru sesizarea instanței, nu pentru condamnare, iar în timpul cercetării judecătorești părțile vătămate și-au schimbat depozițiile. Prin urmare, apreciază că în cauză nu subzistă indiciile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive.

În al doilea rând, pericolul social pentru ordinea publică există și în privința inculpaților aflați în libertate. Cu titlu de exemplu, arată că într-o hotărâre, Curtea de Apel A. a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului, care datează din 2010, nu impun menținerea măsurii, deși situația acelei persoane era mult mai amplă decât cea din speța de față privind pe cei doi inculpați.

De asemenea, termenul rezonabil a trecut având în vedere intervalul de 1 an și 2 luni scurs de la luarea măsurii arestării preventive. În cauză, după un an, Tribunalul Cluj a constatat nulitatea absolută a cercetării judecătorești, astfel că s-a procedat la readministrarea probelor. În prezent, au fost audiate aproape toate părțile vătămate, urmează martorii și apoi administrarea probelor în apărare. Deci, se preconizează că această cauză s-ar finaliza undeva la sfârșitul anului. Față de toate împrejurările de mai sus, consideră că termenul rezonabil s-a împlinit.

În privința inculpatului I. E. se reține ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 lit. a C.pr.pen. respectiv că acesta s-ar fi sustras urmăririi penale deoarece inculpatul a arătat o stare de fapt care nu poate fi verificată, adică a avut o relație de concubinaj cu o altă persoană și că nu cunoștea despre existența acestui proces. Apreciază că dispozițiile de mai sus nu sunt aplicabile în speță.

De asemenea, cu privire la mandatul european de arestare preventivă, arată că inculpatul a fost arestat la data de 4 mai 2012 și trimis în țară în data de 11.07.2012. Deci, acest mandat a încetat de drept pentru că nu s-a dispus prelungirea lui, fiind depășit termenul de 30 zile.

Revenind la situația inculpatului Ș. N. R., arată că în privința acestuia s-au reținut și dispozițiile art.148 lit. b C.pr.pen. și deși nu exista nicio probă în acest sens, instanța de judecată a reținut că din lecturarea încheierilor de ședință ale Tribunalului Sibiu ar rezulta că s-ar influența o . martori sau părți vătămate. Or, dispozițiile art.148 lit.b C.pr.pen. cuprind sintagma „inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului” aspect cu privire la care trebuie să existe probe, nu presupuneri. Prin urmare, nici aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Tot în privința inculpatului Ș. N. R. solicită a se avea în vedere situația familială a acestuia, împrejurarea că concubina inculpatului – inculpata T. M. – este cercetată în stare de libertate, precum și faptul că prin eliberarea a trei persoane în prezenta cauză nu s-a dovedit că s-ar fi adus vreun prejudiciu urmăririi penale și cercetării judecătorești.

De asemenea, inculpatul are doi copii în întreținere care au împlinit vârsta de 1 an, aspect care solicită a fi reținut cu ocazia aprecierii pericolului concret, precum și înscrisurile medicale depuse la dosar cu privire la starea de sănătate a copiilor.

În concluzie, în principal solicită revocarea măsurii arestului preventiv pentru lipsa temeiurilor și împlinirea termenului rezonabil, iar în subsidiar, apreciază că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată cu ajutorul obligațiilor care pot fi stabilite în sarcina inculpatului.

Apărătorul inculpatului V. R., în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit. d C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de inculpat și rejudecând prezenta cauză a se proceda la reverificarea temeiniciei și legalității măsurii arestului preventiv, ocazie cu care să se constate că măsura este netemeinică și că nu se impune menținerea ei, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului V. R..

În subsidiar, solicită a se dispune față de acest inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.145 ind. 1 C.pr.pen.

În motivarea cererilor formulate mai sus, arată că își însușește concluziile expuse deja în prezenta cauză la care adaugă faptul că dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen. reținute cu privire la inculpatul V. R. se bazează pe gravitatea faptei, or, CEDO arată că acest aspect nu justifică arestarea preventivă a persoanei.

Tot referitor la faptă, în sarcina inculpatului V. R. se reține infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, însă în concret se reține că acesta a acționat pe teritoriul Poloniei împreună cu V. S., context în care ridică în discuție existența grupului având în vedere că ceilalți inculpați acționau pe teritoriul Germaniei.

Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, arată că au fost cinci părți vătămate dintre care una participă în cauză în calitate de martor, iar celelalte patru au dat declarații în fața instanței, ocazie cu care și-au schimbat poziția față de cea adoptată în faza de urmărire penală, și chiar dacă aceasta ar corespunde, suspune atenției instanței faptul că acțiunea inculpatului s-a derulat pe durata a trei zile, deci o durată temporară, în care părțile vătămate au fost traficate. Prin urmare, solicită ca încadrarea juridică a faptei să fie privită prin prisma stării de fapt concrete.

Raportat la termenul rezonabil, arată că măsura arestului preventiv durează de 1 an și 3 luni, iar CEDO, în art.5 paragraf 3, a statuat că dacă există un motiv de arestare preventivă, există și obligația colerativă de a ancheta cu celeritate și repeziciune cauza respectivă, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci inculpatul trebuie cercetat în stare de libertate.

În ceea ce privește probațiunea, învederează faptul că în cauză au fost audiate majoritatea părților vătămate, iar martorii care urmează a fi audiați sunt foarte greu de adus la judecată, astfel că se întrevede finalizarea cauzei anul viitor. Pentru aceste considerente opinează că arestarea preventivă a inculpatului V. se transformă într-o pedeapsă, dacă nu s-a transformat deja, termenul rezonabil fiind depășit.

Solicită a se reține personalitatea inculpatului care are o familie legal constituită, o soție și un copil de 20 ani, o situație familială grea, copilul având probleme de sănătate, iar mama neavând loc de muncă. Precizează că s-a depus la dosar un înscris din care rezultă că inculpatul, lăsat înlibertate, ar avea posibilitatea să lucreze la o brutărie din localitatea de domiciliu.

Tot în privința inculpatului s-a reținut că are antecedente penale, însă față de acesta a operat demult reabilitarea, astfel că potrivit art.133 C.pen. încetează orice decăderi, incapacități sau interdicții. Dacă în continuare se face referire la antecedentele penale ale inculpatului, apreciază că se anulează efectele reabilitării.

S-a mai arătat în cuprinsul încheierii atacate că dacă inculpații ar fi lăsați în libertate ar avea posibilitatea să ia legătura cu părțile vătămate și să ia legătura între ei pentru a-și face planuri, însă inculpații, în prezent, sunt colegi de celulă în penitenciar, iar cu ocazia punerii în libertate probabil li se va stabili interdicția de a lua legătura între ei.

Face trimitere la principiul egalității de tratament având în vedere că patru dintre inculpați sunt în stare de libertate și solicită a se dispune față de inculpatul V. R. măsura obligării de a nu părăsi țara pentru a se putea deplasa de la Sibiu la Cluj la termenele de judecată.

Apărătorul inculpatului Ș. M., în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.pr.pen. și art.160 ind.b al.4 C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de inculpatul Ș. M. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv pronunțată de instanța de fond.

Pe lângă motivele expuse anterior, arată că toate rațiunile pledează spre ideea că inculpații ar trebui să beneficieze de dreptul la libertate consacrat de dispozițiile legale și de legea fundamentală și apreciază că măsura arestului trebuie reexaminată în contextul condițiilor și cazurilor prevăzute de art.23, art.143, art. 146 din Constituție, respectiv art. 136, art.148, art.5 și art.138 C.pr.pen., dispoziții potrivit cărora arestarea preventivă este o măsură excepțională care trebuie luată în astfel de situații.

O primă condiție care trebuie avută în vedere la luarea măsurii preventive este aceea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, însă din analiza probelor rezultă că temeiurile arestării preventive s-au schimbat. Cu ocazia trimiterii în judecată au existat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii, indicii care au fost date de atitdinea de rea - credință a părților vătămate care l-au reclamat pe inculpatul Ș. M., însă în cursul cercetării judecătorești aceste indicii au fost spulberate pentru că părțile vătămate nu se consideră părți vătămate și nu au formulat pretenții față de inculpați. Prin urmare, nu există părți vătămate cu privire la infracțiunea de trafic de persoane.

De asemenea, nu există nici infracțiunea de constituire a unui grup organizat, ci singurul element constă în faptul că familia Ș. s-a constituit în grup infracțional. Deci, dispozițiile art. 143 C.pr.pen. nu sunt îndeplinite pentru arestarea preventivă a acestui inculpat și chiar dacă ar fi fost, în prezent, acest temei nu se menține.

În cauză s-a mai reținut și incidența dispozițiilor art. 148 lit. a și f C.pr.pen., dar nici acestea nu sunt întrunite. Astfel, referitor la art.148 lit. a C.pr.pen., arată că inculpatul Ș. M. nu a avut cunoștință despre pornirea procesului penal pentru să se afla în străinătate, iar când a aflat, s-a întors în țară, a fost arestat la A., iar apoi s-a pus în executare mandatul de executare. Nici art.148 lit. f C.pr.pen. nu este îndeplinit având în vedere că inculpatul avea timp suficient pentru a manifesta pericol social, însă nu l-a manifestat pentru că nu prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.

Solicită a se avea în vedere familia inculpatului și problemele de ordin economic care au apărut în sarcina acesteia odată cu acest proces penal, precum și timpul suficient în care inculpații s-au aflat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, fiind normal să fie cercetați în stare de libertate.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate privind menținerea arestării preventive și în temeiul art.139 al. 1 C.pr.pen. rap.la art.145 C.pr.pen. înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b C.pr.pen., solicită a se respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpați împotriva încheierii din data de 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj cu privire la menținerea măsurii arestului preventiv pentru următoarele motive. Apreciază legală, temeinică și judicios motivată încheierea atacată întrucât în mod corect Tribunalul Cluj a reținut că raportat la fiecare dintre inculpați temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea și menținerea acesteia până în prezent subzistă în continuare. Astfel, în mod corect s-a reținut incidența art.148 lit. f C.pr.pen. față de toți inculpații având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus comise de către inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea lor în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pe lângă aceste dispoziții, față de inculpații I. E. și Ș. M. s-a reținut și incidența art.148 lit. a C.pr.pen. întrucât aceștia s-au sustras de la urmărirea penală, iar față de inculpații Ș. N. R., Ș. R. și B. A. R. s-au reținut și dispozițiile art.148 lit.b C.pr.pen. având în vedere că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.

Prin urmare, în mod corect instanța a arătat în cuprinsul încheierii faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C.pr.pen., întrucât există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați în prezent, iar existența lor a fost analizată în mod repetat de către Tribunalul Sibiu și Tribunalul Cluj, precum și de către instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, care în mod repetat a respins recursurile inculpaților împotriva încheierilor de menținere a măsurii preventive. Deci, existența acestor indicii și probe a intrat în puterea autorității de lucru judecat.

Tot cu privire la existența indiciilor și probelor, face trimitere la practica CEDO care a statuat că ele nu trebuie să aibă puterea juridică pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ci doar să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste fapte, presupunere care rezultă din materialul de urmărire penală și din probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

Referitor la dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază îndeplinită prima condiție prevăzută de acest text legal întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, este îndeplinită și a doua condiție a textului legal deoarece judecata inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Deci, nu persoana inculpaților, ci judecarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol social materializat în limitele mari de pedeapsă și în impactul negativ avut asupra conștiinței publice și sentimentul de neîncredere.

Având în vedere impactul negativ al acestor fapte, consideră că pericolul social concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat raportat la data săvârșirii unor astfel de fapte, în condițiile în care zeci și sute de cetățeni români sunt revoltați de tratamentul generalizat care li se aplică în străinătate, iar sentimentul de neîncredere se raportează la modul în care instituțiile abilitate acționează cu celeritate și prin luarea unor măsuri adecvate.

Învederează faptul că în privința inculpaților I. E. și Ș. M. există documente la dosar din care rezultă că s-au sustras de la urmărirea penală, iar inculpatul Ș. M. a fost arestat preventiv la data de 19.11.2012.

Referitor la inculpații inculpații Ș. N. R., Ș. R. și B. A. R., indiciile că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului nu rezultă din cuprinsul încheierilor de ședință ale Tribunalului Cluj, ci din cuprinsul celor ale Tribunalului Sibiu, respectiv din maniera în care părțile vătămate au reacționat în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării, în privința inculpaților I. E. și Ș. M. nu poate fi vorba despre acest aspect, Tribunalul Cluj arătând în mod corect faptul că datorită complexității cauzei și a dificultăților în administrarea probatoriului, nu se poate vorbi despre depășirea duratei rezonabile, iar pentru a se asigura celeritatea judecării cauzei s-au făcut audieri de părți vătămate până la 4 dimineața.

Solicită a se reține faptul că chestiunile de ordin familial și de sănătate nu au relevanță din punct de vedere legal și faptic pentru soluționarea acestui recurs.

În concluzie, încheierea atacată este legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea recursurilor inculpaților.

Inculpatul G. P., având ultimul cuvânt, susține că s-a întors din Germania în țară și s-a prezentat singur la Poliția mun. Sibiu, iar referitor la susținerile reprezentantului Parchetului, arată că sunt milioane de români în străinătate nu doar ei șapte care fac de râs românii din U.E. Solicită a se lua față de el măsura obligării de a nu părăsi țara sau domiciliul, obligându-se să se prezinte la organele de poliție, iar dacă va încălca obligațiile impuse, să i se aplice pedeapsa maximă.

Inculpatul Ș. R., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât este arestat de 13 luni și susține că va respecta obligațiile și se va prezenta când va fi nevoie.

Inculpatul B. A. R., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât este arestat de 16 luni. În cauză, au fost audiate cele trei părți vătămate astfel că dacă se va lua o altă măsură, se obligă să respecte obligațiile impuse, iar în caz contrar să fie din nou arestat.

Inculpatul Ș. N. R., având ultimul cuvânt, învederează declarația părții vătămate care spune că pe el nu l-a văzut, precum și faptul că în privința sa, după un interval de 3 luni s-a reținut art.148 C.pr.pen.

Inculpatul V. R., având ultimul cuvânt, învederează faptul că au fost audiate părțile vătămate și solicită să fie pus în libertate deoarece este arestat preventiv de atâtea luni. Susține că are probleme acasă cu familia și că lăsat în libertate va respecta obligațiile impuse.

Inculpatul I. E., având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori și că nu a încercat să se sustragă, ci organele de poliție l-au prins în trafic. Dacă s-ar fi sustras, era undeva ascuns.

Inculpatul Ș. M., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a recunoscut fapta și că au fost audiate două părți vătămate, astfel că celelalte două părți vătămate care mai trebuie audiate vor declara la fel având în vedere că toate fac parte din aceeași familie. Deci, nu le poate influența. Precizează că s-a întors în țară pentru a-și rezolva situația, însă în A. a fost arestat preventiv. Va respecta obligațiile impuse, dacă va fi liber.

CURTEA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sibiu, emis la data de 20.02.2012 și înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 21.02.2012, sub nr._ 2, au fost trimiși în judecată, inculpații G. P. – arestat preventiv – pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. ( 13 acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cod Penal;

- Samu P. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din Cod Penal;

- Samu S. - arestată preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- Samu R. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale); trafic de minori prev. de art. prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- Samu R. N. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- Samu A. R. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p (trei acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;

- V. R. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- I. E. – arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p și art. 37 lit. b din C.p. (patru acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- Samu M. – arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (șase acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

Alături de inculpații mai sus amintiți au fost trimiși în judecată și inculpații Samu Vilmos - arestat în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/200 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- V. S. - arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2010-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;

- G. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (șase acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (șapte acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- T. M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- G. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, (un act material); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 (teza I) din Legea nr. 678/2001 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.

Prin încheierea penală din data de 14.03.2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ 2, în temeiul art. 300² C.pr.pen., rap. la art. 160b al. 1 și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. P., fiul lui P. și S., născut la data de 12.01.1976 în Cisnădie, jud. Sibiu, CNP_, SAMU N. R., fiul lui P. și S., născut la data de 26.09.1985 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, SAMU R., fiul lui P. și S., născut la data de 29.09.1987 în Cisnădie, jud. Sibiu, CNP_, B. (fost Samu) A. R., fiul lui P. și S., născut la data de 18.11.1986 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, V. R., fiul lui A. și O., născut la data de 05.05.1973 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, I. E., fiul lui E. și E., născut la data de 29.04.1975 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, și SAMU M., fiul lui P. și S., născut la data de 23.07.1978 în Cisnădie, jud. Sibiu, CNP_, toți aflați în prezent în Penitenciarul G., măsură care a fost menținută și s-a respins implicit cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 și respectiv 1451 C.pr.pen., după caz.

În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, în privința inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, că inculpatul G. P., în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu alți membrii ai familiei sale, a racolat, prin inducere in eroare, în cursul anilor 2010-2011 pe părțile vătămate O. Z., M. C., D. I., D. A., D. I., B. S. și I. A., le-a transportat pe teritoriul Poloniei și le-a cazat în scopul exploatării acestora și a exploatat, prin violență și amenințare pe părțile vătămate B. O., B. M., B. I., B. I. și G. N. A., obligând toate aceste părți vătămate să practice cerșetoria in folosul său și al familiei sale. Același inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în colaborare cu alți membrii ai familiei sale, a racolat, prin inducere in eroare, în cursul anilor 2009 și 2011 și le-a cazat in scopul exploatării acestora, respectiv practicarea cerșetoriei in favoarea sa și a familiei sale, pe părțile vătămate minore L. I. I. (15 ani) și O. R. (17 ani). De asemenea inculpatul G. P. a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. R., Ș. A. R., Ș. M., Ș. Vilmoș, Ș. R. N., G. E. și numitul Ș. B. un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori, săvârșind aceste infracțiuni până în anul 2011.

În privința inculpatului Ș. P. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpata Ș. S. a racolat, prin inducere in eroare, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei pe părțile vătămate Miruț L. și L. D., însușindu-și sumele de bani obținute de acestea. De asemenea, inculpatul mai sus amintit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpata Ș. S. a racolat, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei împreună cu părinții lor pe părțile vătămate minore O. M. A. și L. S. A.. Același inculpat, a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. S., Ș. R., Ș. A. R.. Ș. M., Ș. R. N., Ș. Vilmoș, G. E. și numitul Ș. B. un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Pentru inculpata Ș. S. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpatul Ș. P. a racolat, prin inducere in eroare, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei pe părțile vătămate Miruț L. și L. D., însușindu-și sumele de bani obținute de acestea. Aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anilor 2005 și 2006, împreună cu inculpatul Ș. P. a racolat, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei împreună cu părinții lor pe părțile vătămate minore O. M. A. și L. S. A.. De asemenea inculpata mai sus amintită a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. R., Ș. A. R., Ș. M., Ș. R. N., Ș. Vilmoș, G. E. și numitul Ș. B. un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

În privința inculpatului Ș. R. s-a reținut că, in baza aceleiași rezoluții infracționale în cursul anilor 2005, 2007 și 2010 a exploatat pe teritoriul Poloniei pe părțile vătămate Miruț L. R. și G. N. (în varianta primire), a racolat pe partea vătămată G. N. A. împreună cu inculpatul V. R., a transportat-o împreună cu inculpatul V. R. și inculpatul G. P. pe teritoriul Poloniei și a cazat-o în vederea exploatării. Inculpatul mai sus amintit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anilor 2005 și 2007 a exploatat, în același timp cu părțile vătămate majore pe minorele O. M. A. și G. I. (în varianta primire și profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra și exprima voința), prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei. De asemenea inculpatul Ș. R. a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. R. N., Ș. A. R., Ș. M., Ș. Vilmoș, G. E. și numitul Ș. B., un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

S-a reținut că inculpatul Ș. R. N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2010, împreună cu inculpații T. M. E., a racolat, prin inducere in eroare pe părțile vătămate F. I., B. T., U. I., B. Ș. și M. V., le-a asigurat transportul prin intermediul inculpatului B. V. și i-a cazat pe teritoriul Germaniei, în vederea exploatării. Inculpatul mai sus amintit a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. A. R., Ș. M., Ș. R., Ș. Vilmoș, G. E. și numitul Ș. B., un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

De asemenea s-a reținut că inculpatul Ș. A. R., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anului 2009, a racolat prin inducere in eroare, a transportat împreună cu inculpatul B. V. și a cazat in Polonia pe părțile vătămate S. B. A., D. M. N. și P. C. în vederea exploatării acestora. Același inculpat a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. R. N., Ș. M., Ș. R., Ș. Vilmoș, G. E. și numitul Ș. B. un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Pentru inculpatul V. R. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul V. S., în cursul anului 2010, a racolat, prin inducere in eroare, a transportat și cazat în vederea exploatării, constând in spălarea parbrizelor autoturismelor și practicarea cerșetoriei pe teritoriul Poloniei, pe părțile vătămate B. M., B. O., B. I., B. I. și G. N. A.. Același inculpat mai sus amintit a aderat la activitatea infracțională a grupului constituit in scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, în perioada anilor 2010-2011.

În privința inculpatului I. E. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu concubina sa Ș. M., în cursul anului 2009, a racolat, prin inducere in eroare pe partea vătămată R. M., a transportat-o și cazat-o pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării acesteia constând in practicarea cerșetoriei și ulterior, în cursul anului 2010 a racolat, prin inducere in eroare, singur și împreună cu soacra sa, inculpata G. E., și le-a cazat pe teritoriul Germaniei pe părțile vătămate B. F., B. V. E. și I. Z. în vederea exploatării acestora. Inculpatul de mai sus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu concubina sa Ș. M., în cursul anului 2009, a racolat, prin inducere in eroare, pe părțile vătămate minore R. M. și L. I. I., le-a asigurat transportul și le-a cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării acestora, respectiv practicarea cerșetoriei. De asemenea inculpatul I. E. a aderat la activitatea infracțională a grupului constituit in scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, în perioada anilor 2009-2010.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Samu M. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anilor 2009-2010, prin amenințare și violență a exploatat pe teritoriul Poloniei și Germaniei pe părțile vătămate V. N. F. și F. I. C., prin preluarea acestora de la alți coinculpați iar in perioada anului 2010, prin inducere in eroare, împreună cu numita I. D., a racolat părțile vătămate L. R. M., L. C. și L. R., le-a transportat cu autoturismul personal pe teritoriul Germaniei și le-a cazat în vederea exploatării. S-a reținut, de asemenea că inculpatul mai sus amintit a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S. Ș. R. N., Ș. A. R., Ș. R., Ș. Vilmoș G. E. și numitul Ș. B. un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Prin încheierea penală nr. 50/CC/27.12.2011 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin încheierea penală nr. 22/29.12.2011 a Curții de Apel A. I., s-a dispus, în baza art. 143 C.p.p. și 148 lit. f C.p.p., arestarea preventivă a inculpaților Ș. P., Ș. S. și V. R.; în baza art. 143 C.p.p. și 148 lit.b și f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. N. – R., Ș. R. și Ș. A. R.; iar în baza art. 143 C.p.p., art. 148 lit. a și f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. P., G. L., Ș. M., V. S. și I. E..

Prin încheierea penală din data de 11.07.2012 a Tribunalului Sibiu, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 54 emis la data de 27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul I. E., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este I. E., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din 27.12.2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/2011.

Prin încheierea penală nr. 11/CC/20.01.2012 a Tribunalul Sibiu, definitivă prin încheierea penală nr. 1/24.01.2012 a Curții de Apel A. I., a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sibiu iar în baza art. 155 C.p.p., raportat la art. 143, 148 lit. f C.p.p. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 50/2011, în ceea ce-i privește pe inculpații Ș. P., Ș. S., V. R., G. P.. Prin aceeași încheiere în baza art. 155 rap. la art. 143, art. 148 lit. b, f C.p.p., Tribunalul Sibiu a prelungit măsura arestării preventive și față de inculpații Ș. N. R., Ș. R., Ș. A. R..

La data de 21.02.2012 a fost sesizată instanța de judecată, ulterior măsura arestării preventive a inculpaților fiind menținută în condițiile legii.

Prin încheierea ședinței publice din data de 19.10.2012 a Tribunalului Cluj a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților Samu P. și Samu S. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În privința inculpatului Samu M., arestat preventiv și trimis în judecată, în lipsă, măsura arestării preventive a inculpatului a fost pusă în executare de Tribunalul Sibiu, la data de 19.11.2012.

Prin încheierea ședinței publice din data de 11.12.2012 a Tribunalului Cluj a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților G. P., Samu R., Samu R. N., B. A. R., V. R., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fiind menținută măsura arestării preventive pentru inculpații I. E. și Samu M., însă prin decizia penală nr. 1810/R/17.12.2012 a Curții de Apel Cluj a fost admis recursul D.I.I.C.O.T. și a fost menținută măsura arestării preventive față de toți inculpații cercetați în cauză.

Ulterior măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată la termenul de judecată din data de 17.01.2013, iar la data de 21.01.2013, constatându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, măsura arestării preventive a acestora a fost menținută.

Așadar, fiind din nou verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G. P., Samu R., Samu R. N., B. A. R., V. R., I. E. și Samu M., în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b Cod Procedură Penală, tribunalul a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părților vătămate, audiate în faza de urmărire penală, o parte fiind reaudiate, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, ale martorilor, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, percheziții domiciliare și declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, etc.

Desigur că părțile vătămate reaudiate în faza de judecată au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, însă în privința unora dintre părțile vătămate, instanța are bănuieli că s-a intervenit, în sensul influențării declarațiilor pe care acestea le vor da, deoarece instanța a sesizat că părțile „recitau” un rol, iar când li se cereau detalii suplimentare sau lămuriri, din cauza abaterii de la „scenariul” învățat erau în imposibilitatea reluării șirului ideatic. Toate aceste aspecte urmează însă a fi clarificate pe parcursul cercetării judecătorești, dar la acest moment putem spune că în cauză există indiciile comiterii unor fapte penale.

Și în intervalul de timp scurs de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor șapte inculpați, instanța de judecată a sesizat că părțile vătămate audiate au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală cu explicații ilogice, sau cu explicații greu credibile, iar la alte părți vătămate instanța a sesizat o teamă de a declara starea de fapt cunoscută, indiferent care ar fi aceasta, din pricini pe care instanța doar le intuiește. Partea respectivă a declarat că își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală și că în prezent nu își amintește ce a declarat atunci, din pricina unui accident rutier ce i-a afectat capacitatea de cunoaștere, accident în legătură cu care nu deține nici un act, nun știe în ce fel a fost afectat deoarece nu a mers la medic nu știe ce medicație a folosit, ipoteză greu credibilă.

Cu toate acestea, și în contextul celor mai sus reținute instanța apreciază că există indicii că s-ar fi comis unele fapte prevăzute de legea penală, iar datele și informațiile de la dosar conduc la concluzia că această bănuială planează asupra inculpaților.

De asemenea instanța a apreciat că este incident în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, cerința pericolului concret pentru ordinea publică este determinată în prezenta speță de multitudinea, natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților, și anume infracțiuni de trafic de minori, trafic de persoane, de constituire de grup infracțional, de împrejurările concrete prezumate ca fiind cele de comitere a faptelor, respectiv prin pretinsa inducere în eroare a victimelor, numărul relativ mare de părți vătămate, printre care și minori, zona geografică extinsă în care se presupune că au acționat inculpații, faptele inculpaților conținând și elemente de extraneitate.

Nu este de neglijat și aspectul că aproape în toate cazurile, pentru repatrierea părților vătămate a fost necesară intervenția ambasadei României din țările în care părțile vătămate au ajuns. În cadrul cercetării judecătorești, părțile vătămate au arătat că prezentându-se la ambasadele României, au inventat motive de repatriere, pe seama inculpaților, coincidență ce ni se pare cel puțin stranie, dar pe parcursul cercetării judecătorești, instanța va verifica și aceste aspecte.

Trebuie de asemenea să se aibă în vedere, la analizarea existenței pericolului pentru ordinea publică, și faptul că activitatea pretins infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe o perioadă de timp destul de îndelungată. Mai este necesar să subliniem că trebuie avut în vedere și presupusul scop al acțiunilor de comiterea cărora sunt bănuiți inculpații, și anume obținerea de avantaje materiale în mod ilegal, prin exploatarea unor persoane, dintre care unele aflate la vârsta la care își dezvoltă și educă principii și valori.

De asemenea este necesar să se sublinieze că toate părțile vătămate sunt persoane vulnerabile din punct de vedere social, lipsite de educație și provenite dintr-un mediu familial cu probleme și disfuncționalități, care ar fi acceptat să muncească aproape în orice condiții, iar inculpați se pare că au dat dovadă de abilitate în racolarea acestui gen de persoane.

Demne de luat în considerare sunt și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, unii dintre aceștia posedând antecedente penale, cum este cazul inculpaților G. P., și I. E., conform fișelor de cazier judiciar existente la dosar, și au manifestat o atitudine de minimalizare a pericolului faptelor pentru care sunt cercetați.

De asemenea este necesar să amintim că inculpații au manifestat un limbaj violent chiar și vis a vis de organele judiciare, recurgând la manifestări ireverențioase și lipsite de respect, aducând atingere principiilor ce guvernează procesul penal, respectiv cel al solemnității judecății. De asemenea inculpații manifestă atitudine violentă și unii față de alții, între ei existând disensiuni legate de prezentul proces penal.

Instanța a apreciat că există și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b Cod Procedură Penală, față de inculpații Ș. N. R., Ș. R. și Ș. A. R.. Din lecturarea încheierilor termenelor de judecată desfășurate în fața Tribunalului Sibiu, rezultă puternice bănuieli că în continuare, inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale depozițiilor martorilor. De asemenea, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, instanța a constat că și în prezent unele părți vătămate, ar părea să fi fost instruite dinainte în legătură cu ce anume ar trebui să declare.

Aici credem că este locul să amintim și că unele părți vătămate, au fost atinse de „amnezii” inexplicabile, în condițiile în care, la întrebările adresate de instanță legate de amănunte cu privire la starea de fapt, condiții concrete de racolare, transport ori cazare, nu își aminteau lucruri elementare, ca de exemplu, numele ori poreclele unor rudenii apropiate, instanței sugerându-i această stare de lucruri, faptul că părțile vătămate nu mai doreau să relateze nimic din ce anume nu conveniseră anterior cu privire la ce anume vor spune în fața instanței. Credem că inculpații nu sunt străini de această stare de lucruri.

Și la acest termen, așa cum s-a amintit mai sus, o parte vătămată a arătat că își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, însă în momentul în care instanța i-a adresat întrebări concrete legate de acuzațiile aduse inculpaților, respectiva parte vătămată a declarat că nu își mai amintește nimic, însă cu toate acestea la întrebările puse de apărare și-a amintit nesperat de multe amănunte. Ori nu putem să nu interpretăm această atitudine de o manieră ce nu le este favorabilă inculpaților.

În privința inculpaților I. E. și Samu M. este prezent și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, având în vedere că aceștia au fost arestați în lipsă și dați în urmărire internațională, fiind ulterior predați autorităților române, la datele de 11.07.2012 și respectiv 19.11.2012. Din cele precizate de inculpatul Samu M. se pare că acesta ar fi revenit în România din dorința de a-și clarifica situația în prezenta cauză, cert este că totuși a fost surprins de organele de poliție române în locuința unei rude din A., așa că dorința sa de a se preda de bunăvoie autorităților române este pur afirmativă până la acest moment. De asemenea trebuie subliniat faptul că apărarea celor doi inculpați, comună, în sensul că ambii nu au locuit în acea perioadă cu soțiile lor ci au plecat de acasă cu altă femeie, reprezintă o coincidență suspectă, și nu a fost de natură a convinge instanța de justețea sa. Față de aceste aspecte, s-a apreciat că riscul sustragerii inculpaților de la cercetarea judecătorească este unul real, având în vedere și faptul că aceștia nu au legături bine stabilite cu țara de origine și nu au loc de muncă cu caracter de permanență și constanță, ocupându-se, conform propriilor declarații ale acestora, cu „bișnița” pe teritoriul altor state ca Ungaria, Polonia, precum și cu vânzarea de ziare în Germania. Ori din actele de la dosar ce susțin acuzarea, reiese că inculpații ar fi comis faptele tocmai prin racolarea părților vătămate pentru executarea aceluiași gen de activități.

După cum am arătat mai sus, măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, subzistând toate temeiurile care au determinat luarea și apoi menținerea acestei măsuri.

În privința duratei rezonabile a măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a reținut că, dată fiind decizia penală nr. 1810/R/2012 a Curții de Apel Cluj, care a apreciat că scurgerea unui interval de timp de aproape un an după care a fost necesară reluarea cercetării judecătorești, nu se va putea aprecia decât în ansamblu asupra caracterului rezonabil al arestului, fără a putea privi izolat perioada mai sus menționată. Ori dintr-o asemenea perspectivă, și având în vedere numărul părților din dosar, numărul martorilor și amploarea acuzațiilor, care conturează o complexitate mai aparte a cauzei, apreciem că durata arestării preventive a inculpați este rezonabilă.

În jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului s-a statuat că în cazul cercetării unor infracțiuni de crimă organizată, cum sunt și cele din speța de față, dacă o persoană cercetată în stare de arest are dreptul la tratarea cu prioritate și celeritate a cazului său, aceasta nu trebuie să dăuneze eforturilor judecătorilor de a lămuri toate aspectele de fapt, de a da atât apărării cât și acuzării ocazia de a-și furniza și propune probele și argumentele, și de a nu se pronunța decât după o matură și dreaptă chibzuință (cauza B. contra Austriei).

Din această perspectivă s-a apreciat că în cauză mai trebuie administrate probe serioase în susținerea acuzării, iar de asemenea, la acest termen de judecată, și apărarea s-a declarat interesată de a face propuneri de probațiune.

Câtă vreme temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților sunt prezente și la acest moment, instanța a apreciat că cererile de înlocuire formulate pe baza dispozițiilor art. 139 al.1 C.pr.pen. nu sunt justificate, deoarece nu a intervenit nicio schimbare a acestor temeiuri.

În privința motivelor familiale pe care le-au invocat inculpații, se apreciază că în general soțiile acestora se află la vârste ale unei depline capacități de muncă, unele dintre ele au la rândul loc copii mari, care și ei sunt apți de muncă, ori și din acest punct de vedere dacă sunt privite, lucrurile nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.

Singura justificare pentru care instanța a dispus la termenul de judecată din data de 11.12.2012, înlocuirea măsurii arestării preventive pentru unii inculpați, era nulitatea absolută a unei părți din cercetarea judecătorească, însă având în vedere că aceasta a fost refăcută practic la termenele ce au urmat în fața Tribunalului Cluj, în condițiile în care toate temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, sunt prezente, actuale și viabile, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât unele părți vătămate sunt încă în legături strânse cu unii inculpați, sens în care un control al organelor judiciare nu ar fi pe deplin eficient, inculpații având posibilitatea să ia legătura cu părțile vătămate prin intermediul unor rude sau prieteni, asupra cărora nu există impus vreun control sau vreo interdicție.

De asemenea faptul că inculpații au dus un mod de viață speculativ, fără a realiza venituri controlabile, nu reprezintă un argument în favoarea inculpaților, aceștia fiind dispuși să reia același stil de viață și după punerea în libertate.

Mai este necesar să reliefăm că nici relația de rudenie existentă între inculpați nu este de natură a eficientiza un eventual control judiciar instituit asupra inculpaților, câtă vreme o mare parte din ei au domiciliu comun, astfel încât aceștia ar avea posibilitatea să facă planuri comune care să aibă ca efect influențarea aflării adevărului.

Pentru toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 300² C.pr.pen., rap. la art. 160b al. 1 și 3 C.pr.pen., tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. P., Samu N. R., Samu R., B. (fost Samu) A. R., V. R., I. E., și Samu M., toți aflați în prezent în Penitenciarul G., măsură menținută, și a respins, implicit cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 și respectiv 145¹ C.pr.pen., după caz.

De asemenea, trebuie evidențiate că problemele de sănătate ale inculpatului I. E. pot fi valorificate în cadrul unei alte proceduri, deoarece cel puțin prin prisma vârstei inculpatului, și a felului în care aceste se prezintă la termenele de judecată, precum și din modul în care instanța de judecată interacționează cu acesta, nu rezultă că problemele sale de sănătate sunt agravate de starea de arest.

În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G. P., Ș. R., B. A. R., Ș. N. R., Ș. M., V. R. și I. E., prin apărătorii lor.

Prin propriul recurs, inculpatul G. P., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale din data de 14 martie 2013 a Tribunalului Cluj, motivat pe faptul că temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii preventive au încetat să justifice această măsură, cu privire la care solicită înlocuirea ei.

Prin propriul recurs, inculpatul Ș. R., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate, cu luarea unei alte măsuri din cele prevăzute de art.136 lit. b sau c C.pr.pen. și cu instituirea obligațiilor prevăzute de art.145 C.pr.pen.

În justificarea acestor cereri face trimitere la dispozițiile art.4 paragraf 3 și 4 din Protocolul 4, dispoziții care fac referire la măsurile alternative de detenție, cu folosirea sintagmei „nelegitim” pentru a evidenția situația în care o altă măsură poate atinge același scop. Raportat la aceste dispoziții, aprecierea instanței de fond care a considerat că nu se impune cercetarea inculpatului în libertate este nelegitimă deoarece o altă măsură preventivă poate fi suficientă prin raportare la scopul acestora.

Prin recursul propriu, inculpatul B. A. R., prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecarea cauzei cu consecința revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Consideră că în prezent temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură. Astfel, temeiurile reținute de către Tribunalul Cluj au constat în dispozițiile art. 148 lit. b C.pr.pen. care nu sunt incidente în privința inculpatului B. A. R. întrucât din declarațiile părților vătămate audiate în cauză nu rezultă că acest inculpat ar fi influențat declarațiile lor.

Apărătorul inculpaților Ș. N. R. și I. E. precizează că în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș. N. R. a formulat recurs atât împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, cât și împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Asupra recursului inculpatului Ș. N. R., se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale din data de 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza asupra menținerii măsurii arestării preventive, a se dispune revocarea acesteia, iar în subsidiar înlocuirea ei.

Prin recursul declarat, inculpatul V. R., prin apărătorul propriu, a solicitat admiterea recursului și rejudecând prezenta cauză a se proceda la reverificarea temeiniciei și legalității măsurii arestului preventiv, ocazie cu care să se constate că măsura este netemeinică și că nu se impune menținerea ei, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului V. R..

În subsidiar, solicită a se dispune față de acest inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.145 ind. 1 C.pr.pen.

În motivarea cererilor formulate mai sus arată că își însușește concluziile expuse deja în prezenta cauză la care adaugă faptul că dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen. reținute cu privire la inculpatul V. R. se bazează pe gravitatea faptei, or, CEDO arată că acest aspect nu justifică arestarea preventivă a persoanei.

Apărătorul inculpatului Ș. M., prin recursul formulat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate privind menținerea arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143, respectiv art. 148 lit. f C.pr.pen., față de toți inculpații, iar în ceea ce îi privește pe inculpații Ș. N., Ș., R. și Ș. A., și condițiile prevăzute de art. 148 lit. b C.pr.pen., întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus cu certitudine atât din natura gravă a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, din numărul mare de acte materiale, precum și din numărul mare de persoane ce sunt implicate în activitatea infracțională ce se reține a fi săvârșită de către inculpați.

În privința inculpaților Ș. N., Ș. R. și Ș. A., în mod just a reținut instanța de fond că la dosarul cauzei există date din cuprinsul cărora rezultă că aceștia au încercat influențarea părților vătămate și a martorilor pentru a da declarații în favoarea acestora.

În cauză nu se poate reține nici apărarea inculpaților referitoare la depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, în considerarea faptului că de la data luării acestei măsuri a trecut mai bine de un an, că până în prezent au fost audiate aproape toate părțile vătămate și urmează a fi audiați martorii și apoi probele în apărare, astfel că cercetarea judecătorească s-ar derula pe o perioadă foarte mare de timp.

Inculpații au mai solicitat, de asemenea, să fie avute în vedere și circumstanțele personale pentru fiecare în parte. Astfel, inculpatul Ș. R. a precizat că nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor, inculpatul Ș. R. N. are doi copii în întreținere, iar concubina acestuia este cercetată în stare de libertate, inculpatul V. R. are o familie legal constituită, o soție și un copil ce are probleme de sănătate, inculpatul Ș. M. se confruntă cu probleme de natură economică. Toate aceste aspecte invocate de inculpați în apărarea lor și în justificarea cererilor de revocare ori de înlocuire a măsurii arestării preventive nu pot fi avute în vedere de instanță în acest moment procesual.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că având în vedere și prevederile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se vor stabili onorarii avocațiale parțiale și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge recursurile declarate de inculpații JAKOB E., Ș. R. N., Ș. R., Ș. M., V. R., G. P. și B. A. R., împotriva încheierii penale din 14 martie 2013 privind menținerea măsurii arestului preventiv si recursul declarat de inculpatul Ș. R. N. împotriva încheierii din 14 martie 2013, privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar ambele ale Tribunalului Cluj.

Stabilește onorarii avocațiale în favoarea Baroului Cluj în sumă de 350 lei, din care câte 50 lei pentru av. B. I., av. M. M. M., av. B. C., av. Bara S. și av. L. M., reprezentând onorarii avocațiale parțiale și suma de 100 lei în favoarea av. D. D.-C., reprezentând onorariu avocațial, sume ce se vor avansa din FMJ.

Obligă pe inculpatul B. A. R. la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Obligă pe inculpații I. E., Ș. N., Ș. R., Ș. M. și G. P. la câte 250 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care, câte 50 lei reprezintă onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTORI

M. B. A. D. L. M. R.

GREFIER

A. B. H.

Red.MB/dact.MS

2 ex./15.04.2013

Jud.fond: L.A.C.

← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1690/2012.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 469/2013. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 469/2013. Curtea de Apel CLUJ